Adevěrul, iunie 1906 (Anul 19, nr. 6028-6056)

1906-06-10 / nr. 6037

Anul al XVIII-lea. — No. 6637 FOUNDATOR Alex. T. Beldimann PUBLACITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, Str. Karag­eorgevici 18 Telefon 8­4 ENTSD AUSTRIA, USGARIA îl GERMAI­­ A­n­­draw d­ ior Suites rscM. Bai Ârgefîfsrt k Enefitii Lessn ® r. — TIKSi concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitală ,­p. 14 10 ,5 bani 1st 3ft £& istria Sîmbătă 10 iunie 196S BIRECTOR POLITIC C­ORIT. M­I l­ MS ABONAMENTE Du au:...........................lei 16.— 6 luni . . . ,­­3 luni .... i.— o lună „ 1.50 In Inatale Îndoit abonamente combinate (Adevărul Politic și Dimineața) Un an . . . . . lel S2_________ 6 luni **­.£. „ ÎS.— S­ITMI.....................M­8----------­o luna...............................n­s._« In străinătate Indosit , Provincie și Străinătate Se. ISIM Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Bim­oniile ziarului: Str. Sărindar­ ii D. Filipescu (între d-nix Cantacuzino și Carp) Entre lea deux mon coeur balance! Dar mult n’o să mai balanțeze ! ! •toată presa europeană se ocupă acum de ruperea relațiunilor între Grecia și Romînia. Drept vorbind până acum n’am văzut o apărare călduroasă a cau­zei noastre decît în cîteva ziare italienești, iar ziarele pariziene au avut cîteva aprecieri binevoitoare, sau mai bine zis expuneri... obiec­­tive, așa ca să nu jignească nici pe greci. Probabil că rezerva aceasta a zia­relor pariziene se datorește faptului că Rusia a luat protecția grecilor în Romînia și deci francezii se cred moralmente obligați a nu creia difi­­­­cultăți aliaților lor.­­ D. general Lahovary a acordat însă, la Paris, un interesant inter­view marelui organ francez „Jour­­nal des Debate“. Sunt de relevat două declarațiuni importante din acest interview și a­­nume în ce condițiuni se pot resta­bili relațiunile cu Grecia. Pretențiunile Romîniei sunt două: . 1. Grecia să nu mai organizeze,­­ pe teritoriul său­, bande pe cari să le arunce în Macedonia. 2. Guvernul grec să impună pa­triarhatului să nu mai caterisească preoții romîni din Macedonia. Ati­ și nimic mai mult. Dacă aceste două condițiuni s-ar fi acceptat, Rusia ar fi reușit să restabilească relațiunile. Neputîndu-se stabili nici un a­­cord, relațiunile fiind azi oficial rupte, rămîne de examinat ce va face guvernul român și care va fi și atitudinea partidelor de opoziție în această luptă națională pentru ocrotirea intereselor romînești din Macedonia și pentru ca, din acest conflict, Romînia să iasă învingă­toare. 4 Generalul Lahovary spune, prin " intervievel acordat la Paris, că în primul loc, vom exclude Grecia de pe piața românească, iar din veni­turile ce vor rezulta din majorarea taxelor vom spori ajutoarele pentru Macedonia. . . „ E ceva vag. De cind­­ au pornit grecii contra noastră, ne-am mărginit numai la... amenințări, la enunciarea unor represalii. Nu s’au executat decît cîteva expulzări, cari nau in­timidat deloc guvernul din Atena.­­ Cabinetul Rchallys ca și cel actual s’au încăpățînat în așa grad refu­­zindu-ne orice satisfacție fie cu de legitimă și moderată, încît se vede că puțin le pasă grecilor din Gre­cia de ce ati să pățească grecii din Romînia pe urma acestui conflict. Cu alte cuvinte grecii din Romi­­nia nu vor fi pentru statul grec o pedice care să-l silească să cedeze. Dacă este așa, atunci represaliile­­ contra grecilor din țară nu sunt su­ficiente și nu vor duce la nici un rezultat. Alăturea cu aceste masuri, trebue l­uată și o acțiune diploma­tică serioasă pe lîngâ marile puteri. Chestiunea importantă care se discută azi în cercurile noastre po­litice, este dacă n’ar fi­ oportun să stabilim o acțiune fățișă și comună cu Bulgaria, ca să se știe la Con­­stantinopole că mergem mină în mină cu bulgarii. I Se mai discută dacă n’ar trebui, față cu atitudinea cabinetului aus­triac, în special a d-lui Goluchow­­sky, în conflictul cu Grecia, noi să fim mai puțin maghiaro-fobî și să mai calmăm entuziasmul față de guvernul austriac. v Jndrumînd acțiunea noastră di­­­­plomatică pe această nouă cale, mulți oameni politici cred că am obține la Constantinopole rezultate­­ mai bune, că am schimba politica grecească, iar fiind rezervați față de Austria, unde sîntem considerați azi ca aliați, ni se va da în orice caz o mai mare atenție și ni se va arăta și mai multă bunăvoință. Guvernul român și partidele po­litice se feresc însă a se pronunța categoric care ar fi acum politica externă cea mai rațională sau aceea care ne-ar asigura mai lesne o is­­bîndă. De cîte ori se ivește vre-o con­­licație în afară, atît guvernele cît -------------------- ---------------­și partidele din opoziție se învălu­­esc într’un mare mister, cred că e mai bine ca întreaga acțiune să se mărginească la o atitudine cît se poate mai moderată, pe tăcute, la un schimb de note diplomatice mai mult sau mai puțin banale și timide. O așa politică externă nu ne-a dus însă la absolut nici un rezultat. Ne-am ales cu lauda, care nu mai măgulește pe nimeni, că sîntem un stat de ordine, și pentru a ni se concerne acest titlu, ni se pretinde sau o permanentă și complectă in­acțiune în politica din afară, sau chiar umilință. In politica externă idealul unui guvern, la noi, este să nu aibă vreo dificultate, să nu aibă vre-o expli­cați ca miniștrii streini, să nu su­pere pe cel mai modest consul, să înăbușe repede orice­­ conflict, chiar cind toată drepatea e cu noi. De aceea ori de cîte ori avem vre-o cauză de apărat, în afară, se știe de mai înainte că nu vom iz­buti și pentru justificarea tuturor nesucceselor noastre diplomatice se invoacă mereu banalitatea că sîntem aci în Balcani, un stat de ordine ! Se afirmă însă de astădată un mare curent în contra unei aseme­nea politici și guvernele vor trebui în viitor să nu-l mai ignoreze. NAZBATII A. V. Declarația d-lui general Lahovary D. general Lahovary aflîndu-se la Pa­ris, a fost intervievat — nu la pagina a IV-a a lui „Matin“—ci de „Journal des Débats“ în chestia conflictului cu Grecia. Ministrul nostru de externe a dat de înțeles că țarul din „motive de ordin fa­milial, pe cari le-a priceput guvernul român“ a voit în adevăr să intervie pen­tru aplanarea conflictului, dar d. Skuzes a fost indiscret vorbind de aceasta in Ca­mera din Atena. D. Skuzes o să ceară scuze țarului pentru indiscreție și pentru atîta n’o să se prăpădească Grecia. Ideea d-lui general Lahovary de a tri­mite banii din surplusul taxelor vamale asupra produselor grecești pentru victi­­mile bandelor grecești nu e rea de loc. Adică de ce greu­i să susție bandele cu banii noștri și noi să nu susținem victi­mele cu banii lor ? E chiar posibil ca această situație să-I deștepte și să nu convie pungel lor. Pao Metal cu M iși chestia saifetari Deși relațiunile între Romînia și Grecia sunt rupte, guvernul și opoziția nu și-au fixat până acum acțiunea în contra politicei Greciei, precum nu e clarificată nici atitudinea, față de Austria, în chestia maghiară. T Criza guvernamentală Joiii ss»anaaniei o poate face pe viitor politică decît cu d. Carp și sub șefia politică a șe­fului junimiștilor, s’o spună d-sa, fiindcă nevoe este s’o spună, deoare­ce se știe că și atunci cînd era mi­nistru sub preșidenția d-lui Carp, era nu sub șefia acestuia, ci sub a­­ceea a d-lui Cantacuzino, șeful par­tidului conservator. Se mai știe că atît în ceea ce pri­vește pe d. Cantacuzino cît și în ceea ce privește pe d. Carp, domni­­ile­ lor de îndată ce s'au întîlnit în actualul parlament au arătat deose­birile lor de vederi și au făcut reci­proc declarația categorică că nu vor mai conlucra pe aceeași bancă și Uimea a înțeles aceasta, deoarece în adevăr îi desparte o întreagă con­cepție. D. Cantacuzino a arătat chiar că de îndată ce s-a întors în țară de la studiile sale făcute în Franța s'a găsit în opozițiune cu ideile capora­­liste ale educației prusiace primită de d. Carp. Și încă de atunci d. Cantacuzino, în adevăr, n’a lucrat cu d. Carp. trebu­o oare, crede d. Filipescu, să trecem peste toate aceste fapte și declarațiuni, să le considerăm de mofturi și să ținem în seamă numai faptul că d-sa se află azi cu d-nul Carp ? Decît să califice de infamii cele ce se prevăd și se spun de toată lumea cu privire la situația d-sale politică, mai bine d. Filipescu ar limpezi mai curînd această situațiune căci nu e copil care să nu știe azi că d. Filipescu cochetează de luni de zile cu primul-ministru, d. Canta­cuzino. S. Y. R. hhiderei Corpurilor legiuitoare, a­­dicâ pînă în Noembrie, cînd se crede că va încerca o largă remaniare. Pînă atunci, cu interimatul minis­terului de justiția în mină și cu alte 3—3 portofolii pe dferi se va sili să le oferie, d-ma Cantacuzino crede că va fi stăpîn pe situație față de toata nuanțele conservatoare și chiar față de d. Filipescu-In caz cînd d. Filipescu se va a­­răta dispus să reintre în partid cu amicii săi, e vorba ca să i se dea d-sale portofoliul domeniilor și d-lui Olănescu portofoliul justiției, iar dacă o înțelegere n’ar putea izbuti, roman­­iar ea se va face cu elemente din majoritățile de pînă acum. Se afirmă chiar că d. Carp ar fi fost sondat de d. Filipescu ce grin­duri are pentru la țtsamnă și d-sa a răspuns că e prea fpâtrîn și prea an­gajat prin declarațiile sale pentru a mai putea guverna sub șefia cuiva și mai ales aceea a actualului prim ministru. D. Carp ar fi adăugat însă, că în­­țeleg­e că d. Filipescu nu poate să-și lege cariera sa politică de aceea a d-sale și că deci n’ar avea nimic da obiectat dacă d. Filipescu și amicii săi și-ar relua libertatea lor de ac­țiune, după șase ani de opoziție împreună." Am cules aceste dintr’o convorbire politică urmată în casa unui fost ministru conservator și firește le redăm tale quale, așteptînd ca toamna să le confirme sau­ să le infirme Deocamdată ele caracteriza atmos­fera politică din vacanță, după înce­tarea campaniei junimiste. Saturn vernai ar fi avut dovada că are de a face cu oameni hotrăîți cari nu se opresc la jumătatea drumului și sau ar fi trebuit să facă concesiuni, sau ar fi trebuit să dizolve Duma, dizolvare care ar fi fost semnalul unei revoluții generale cum n’a mai văzut o lumea. Marea finanța străină și Duma Aci­d. Gherea­se oprește un mo­ment și apoi adaugă: — Dar mai este un element care dă un sprijin puternic Dumei, e străină­tatea. Opinia publică europeană este pu­terea de care guvernul rusesc se teme mai mult. Și întreaga Europă, ba lumea întreagă ,și-a pus, ca și poporul rusesc, toată nădejdea în Dumă. Aceasta e atît de adevărat încît marea finanță­­ străină acordînd guvernului rusesc ultimul îm­prumut, a prevăzut în contractul înche­iat o clauză secretă care spune că se va da guvernului a treia parte a îm­prumutului, iar celelalte două treimi nu­­ i se vor pune la dispoziție decît după ce Duma le va fi votat. Guvernul nu poate deci fără Dumă, pentru că are ne­voie de bani, iar fără bani autocrația și bi­rocrația sînt pierdute, iată deci — a încheiat d. Gherea — că Duma este o mare forță reală care dacă ar fi proce­dat mai cu hotărîre, tot ar fi putut ob­ține ceva, pe cînd pînă astăzi nu a ob­ținut nimic. Acestea spuse se înțelege că nu trebue uitat că însăși faptul că există o Dumă, e o cucerire de mare importanță pentru programul liberalis­mului. Ceea ce e numai de repetat e că arma ca s’a creat prin Dumă, nu e des­tul de bine întrebuințată în folosul cau­zei progresului. R. flMia^feaawssEffy' T taatwasBgHHS&Aa^ss^oa '­ w­ ggfeaaEs^^ bande grecești contra aromânilor Să discutăm... D. lilipescu vede la toată lumea porniri rele față de d-sa, mai cu seamă de cînd e în afară de guvern. Orice știre sau deducție care nu-i place, în loc s'o dezmintă în mod plauzibil, sau s’o discute, o califică de calomnie, ori infamie și crede că aceasta ajunge. Violențile acestea nu maî fac e­­fect și nu țin de fel locul argumen­telor. Dacă e vorba să punem numai pe chestii personale atitudinea d-lui Fi­­lipescu, violențile d-sale ar mai avea oarecare rost, căci personal e fără îndoială azi legat de d. Carp. Ceea ce este însă în discuție cre­dem noi e dacă d. Filipescu rămîne legat nu numai de situația în care se află azi față de d. Carp ci de po­litica d-lui Carp ca șef de partid și de guvern. D. Filipescu — aceasta se știe — nu este un carpist, nu este un ju­nimist ca d. F. Missir sau chiar ca d-nul Marghiloman. D-sa e legat de d-nul Carp prin cooperarea în guvernul prezidat de șeful junimiș­tilor tot așa cum era legat de d. Carp și d. Ionaș Grădișteanu, care se află azi în guvernul d-lui Can­­tacuzino. Adevărat că d. Ionaș Grădișteanu a știut să sezisese, în opoziție, mo­mentul de a reintra sub șefia d-lui Cantacuzino. Cînd deci legătura dintre doi oa­meni politici e așa de slabă și tre­cătoare ca între d. Filipescu și d. Carp, de ce să facem fraze man și să vorbim de infamie, cînd numai de infamie n’a fost calificată rein­trarea d-lui Ionaș Grădișteanu sub șefia d-lui Cantacuzino ? A ! Dar voește d. Filipescu să ne arate că sub șefia d-lui Carp­o-sa și-a primenit convingerile și nu­mai in Politica în vacanță Concediile miniștrilor sunt urmă­rite de astă-dată cu un viu interes, căci se caută a se întrevedea din a­­ceste concedii politica ce are mai multe șanse să triumfe la toamnă. Fi­ in aceasta politica menținere! sau­ dezagregarea actualului bloc ? Cu deosebire se așteaptă întoarce­rea din concediu a d-lui Bădăran. Se afirmă că ministrul justiției ple­­cînd, ar fi pus demisia sa la dispo­ziția primului-ministru. Fa de altă parte se spune că d. Cantacuzino nu va primi această demisie decît dacă d. Bădăraiu și-o va reînoi, la întoarcere și se crede că ministrul de justiție va face aceasta de îndată ce se va înapoia din concediu. Mai mult, e aproape sigur că pri­­mul-minisru va lua interimatul mi­nisterului de justiție și va ține por­tofoliul vacant pînă în ajunul des- Adevĕruri Constatare „Violența“ care reproduce toate ar­ticolele d-lui Vintilă Brătianu din L’In­­dependance Roumaine“ n’a reprodus și articolul d-lui Alimănișteanu asupra Expoziției. Ar putea să ne spui de ce ? Jubileu Poliția a arestat pe Mihalache Pe­­nescu, zis și Chioru, care a suferit pînă acum 32 de condamnări. Cînd să-l plesnească un comisar, Mi­­halache a exclamat: — Nu vi­i rușine să ridicați mina a­­supra unui om care în curînd va serba jubileul de 40 de condamnări? Nu-î place „L’Indépendance Roumaine“ spune că se poate ca un supus grec să fie sem­nalat miniei guvernului spre a fi ex­pulzat, fiindcă aparține prin alianță u­­nei familii liberale! Iată că și pe „familiile liberale“ în­cepe să se plictisească legea expulză­rilor ! Rigoletto Are Duma vre­o putere ? D. Gherea pa care l’am intervievat arată în ce constă pute­rea cea mare a Dumei In articolul nostru de erî arătam ci­­titorilor părerile d-ln­ Gherea asupra slăbiciunei evidente ce manifestă Duma și a cauzelor cari a a determinat acea­stă slăbiciune. D. Gherea arătînd că Duma se mulțumește a ține discursuri în loc de a trece la fapte, mi-am per­mis să observ . — Dar ce poate să facă Duma ? Ea nu are nici o putere pentru a executa hotărîrile ei. Răspunsul d-lui Gherea este cu deo­sebire interesant. Duma și poporul rus — E drept—mi-a spus d. Gherea­^­­că Duma nu are la dispoziția sa poli­ție și armată ca guvernul. Dar pute­rea ei este totuși foarte mare. înainte de toata Duma este ultima nădejde a poporului rus. Rusia întreagă privește spre Dumă ca spre instituțiunea ce trebue să a­­ducă salvarea din actuala stare neno­rocită. Alegînd pe actualii deputați, po­porul le apunea : „Duceți-vă la Peters­burg , muriți de-i nevoe pentru noi, că și noi vom muri pentru Dumă“. Dacă guvernul actual n’ar ști aceasta poate de mult ar fi dizolvat Duma și arestat pe membrii ei,—dar o asemenea procedare ar fi semnalul unei revolu­­țiuni pe lingă care tot ce s’a petrecut pînă acum în Rusia ar iamine o jucă­rie. Un fapt recent iți va arăta că a­­ceasta e adevărat. In Dumă cei cîțiva socialiști democrați cari au fost aleși îm­­preună cu un număr de deputați țărani —intelectuali întorși la țară cum numai în Rusia se găsesc—au alcătuit un grup foarte hotărît, în care e acuma toată speranța oamenilor de bine. Acest grup, care se numește trudovaia grupa, văzînd că în Dumă nu se face nimic decisiv și că guvernul își bate joc de dînsa, au adresat un apel poporului prin care a­­ratau că Duma a făcut tot ce i-a stat în putință, dar fără a obține ceva, și că e rîndul lui, al poporului, ca să-și arate puterea. Apelul acesta răspîndit într’o jumătate de milion de exemplare, a avut un răsunet enorm în toată Ru­sia, și doar acest apel n’a pornit dela Duma însăși. Ce ar mai fi fost dacă el pornea dela Dumă ? Duma și amnestia .— Sînteți deci de părere, d-le Ghe­rea, că Duma trebuia să se adreseze poporului ? — Duma avea un întreg șir de mă­suri ce putea să ia pentru a-și apăra drepturile sale. [ntîiu trebuia să obție amnestia cu orice preț. Cînd a văzut că guvernul nu vroește s’o acorde, ar fi trebuit să’i dea un termen pînă la care dacă amnestia n’ar fi fost dată de țar, Duma ar fi trebuit să voteze o lege de amnestiare și să pue în afară de lege pe cel cari ar mai deține fără ju­decată și contra legei vreun om. De altfel Duma ar fi putut face cu atit mai virtos aceasta cu cît ca ara drep­tul de inițiativă pentru alcătuirea de legi și cu cu­ oamenii de drept nici nu sunt de acord dacă amnestia trebue s-o acorde țarul sau Duma. Amnestia era unica garanție că liberalismul a trium­fat in Rusia, căci câtă vreme închiso­rile gemeau de oameni care nu comise­­seră altă crimă decît aceea de a fi luat în serios manifestul dela 17 Octombrie și a fi voit să uzeze de drepturile a­­cordate prin el, — toată Duma nu era decît o ficțiune, decît o jucărie menită să arunce praf în ochii celor naivi Apelai către popor — Dar dacă după toate astea gu­vernul tot ar fi persistat în actuala sa atitudine ? — Tot mai rămîneau Dumei mijloace eroice. Camera maghiară a făcut un a­­pel către popor cerîndu’i să nu plă­tească birurile și să nu dea recruții, pentru o cauză relativ atît de neînsem­nată ca limba maghiară. Oare Duma n’ar fi putut face același lucru ? Și să nu se zică cum că e astă situație în Ru­sia. Efectul moral­­ ar fi fost mare și guvernul n’ar fi putut comite în liniște cele mai abominabile crime, pe cînd Duma discuta paragrafele și articolele nakazului — adică ale regulamentului și vota rezolvarea cestiunei agrare, ea care nu putuse împedeca executarea a ș­ase oameni nevinovați la Riga cu­ Telefonul noaptea Serviciul nostru telefonic suferă de o anomalie, asupra căreia ne permitem a atrage atențiunea d-lui­ director general al poștelor. 11 cunoaștem pe d. Cerchez ca pe un bărbat modern care a dat do­vadă că înțelege că poșta și telegraful nu sunt numai mașini producătoare pen­tru fisc, ci în primul rînd instituții menite să servească publicul. Iată despre ce este vorba: După miezul noptei Capitala nu mai posedă un serviciu telefonic. E drept că noaptea numărul convorbirilor telefo­nice e minim. Dar tocmai noaptea se poate întîmpla ca să ai mai mare nevoe de telefon. O dovadă pentru aceasta este cazul incendiului de la Expoziție, cînd din cauza lipsei serviciului telefonic nu s'a putut da alarma destul de repede și au sosit pompierii atît de tîrziu. Dar în cîte alte împrejurări un ser­viciu­ telefonic de noapte nu este neapă­rat în interesul publicului. Un caz grav de boală, o facere, o sincopă, e nevoe repede de ajutor medical. Cum nu avem serviciu telefonic, trebue să începem a alerga să găsim o trăsură și apoi abia să dăm de doctor, să l sculăm etc. etc. Un timp prețios se pierde cu acest chip, care, dacă ar fi serviciu telefonic, ar fi câștigat. Tocmai pentru că serviciile poștale, nu trebuesc privite numai din punctul de vedere fiscal, — așteptăm de la d. Cer­chez îndreptarea acestui rău. Cu o mică cheltuială am putea avea serviciul telefo­nic în tot timpul noptei și serviciul a­­cesta ar aduce enorme servicii. Fol. PĂRERI ȘI IMPRESII Socialismul In Camera franceză d. Jean Jaurès a făcut un întreg curs asupra socialismului. Ziarele pariziene au făcut mult caz de acest curs, — concedînd că habar nu a­­veau de ceea ce este și vroește socialis­mul modern,—adăugînd însă că nici cu­­vîntarea marelui orator socialist nu l-a convins. Și iată un lucru adevărat: nu există fenomen modern mai important, mai pro­fund interesant decît socialismul, și cu toate acestea nu există fenomen mai pu­țin cunoscut, mai puțin înțeles, chiar și de mulți savanți, decit dînsul. Gind spui cuvîntul socialism o confu­zie se produce în mintea celor mai mulți. Ei văd valuri de sînge curgind, flăcări ridicîndu-se spre cer și consumînd orașe întregi, bande de desculți luînd averile și împărțindu-le între dînsele. Și în locul unei lumi în care trăesc așa de frumos alături abundența exagerată și mize­ria cea mai neagră,— o lume în care nu se găsesc decît săraci, o societate de cer­șetori. De Marx și Engels­eme nu vorbește ? Dar cîți sînt aceia cari i-au citit și mai ales cari l-au priceput? Vezi că pe Marx nu-i lesne să-l citești. Capitalul său nu este o lectură pentru neurastenicî și nici pentru un gurmand cu stomacul prin care caută să-șî ațîțe nervii întins pe o otomană, după ce și-a îndopat stomacul. Socialismul ca să-l pricepi trebue să faci studii adînci în toate ramurile acti­­vităței sociale și intelectuale. Marx a studiat toate științele pozitive pentru a scrie lucrările sale eminamente filozofice. Și era Marx, un om de geniu. Și noi comuni muritori să ne permitem a discu­ta socialismul ba chiar a-i ironiza, fără ca să-ți fi luat măcar osteneala să stu­diez cîteva din sutele, și miile de broșuri de popularizare pe cari partidele socia­liste din toată lumea le-au scos !... Da, puțini sunt la noi care să aibă cu­­ragiul publiciștilor francezi de a recunoa­ște că nu cunosc și nu pricep socialis­mul. Și totuși mulți sunt la noi aceia care nu știu face deosebire între social și socialist și se confundă la orice ocazie. B. Br SBSBSSBSSSSSSBBS^^SBSSSSBSSSSSSSS^TMSTMBBSBSSSSSSBSBBSSBBS!X Progresele Socialismului — Convorbire cu Koir Hardie, con­duc­ăt­or­ii partidului lu­crătorilor din Anglia — Sub acest titlu, ziarul Le Matin pu­blică un interesant articol al lui Jules Hedeman. II traducem aici în între­gime : — Un om cu vază în momentul de față în Anglia, e Keir Hardie, condu­cătorul partidului lucrătorilor englezi. Eu am avut cu dînsul o lungă con­vorbire privitoare la nașterea, progresul și scopul acestui partid. Socialismul în Anglia. In Anglia, cuvîntul „socialist“ era aproape sinonim cu acel de „anar­h­ist“ și poate că asta este pricina pentru care partidul socialist englez se numește „labow party“­ și nu partidul socialist. Dar în tot cazul, toți deputații lucrători din Camera comunelor — și sunt acum vre-o 54, față de 20 din Camera din anul trecut — sunt so­cialiști. — Da, da, — îmi spuse Keir Har­die — deputații partidului nostru sunt socialiști desăvârșiți, la Paris ei ar sta alăturea de Jaures, iar­ la Berlin ală­turea de Bebel. Nașterea partidului lu­crătorilor dateaz­ă încă din 1888, cînd sindicatele cereau să mă prezint la a­­legerile legislative. Greutățile ce ni se prezintau erau strașnic de mari; prejudecățile bur­gheziei, opoziția formidabilă a capita­lismului se ridicau împotriva noastră cu toate puterile lor. Și cu toate că to­varășii noștri din Franța sînt mult mai înaintați decît noi, eu cred că deja anul 1888 și pînă astăzi, noi am făcut progrese mai mari decit aceștia. Acuma sîntem în Cameră vre-o 54 de lucrători. Toate cheltuelile necesare pentru întreținerea noastră sunt plătite de către sindicate. Căci, cred că știți, că deputații englezi nu primesc nici o indemnizație sau vre-o remunerare ca cei din Franța. Din cei 54 de deputați — 30 apar­țin partidului lucrătorilor independenți și­ au­ fost aleși sprijiniți de propria lor organizațiune electorală, iar cei­­lalți 24 au fost aleși sub protecția or­­ganizațiunei doctorale a partidului ra­dical. Eu prevăd — urmează socialistul Keir Hardie — că dacă parlamentul englez actual își va urma mersul sau normal, noi vom avea la alegerile vii­toare vre-o 150 de candidați lucrători, dintre cari 75 pînă la o sută — vor fi desigur aleși. Concepția socialismului După părerea mea, socialismul, ast­fel precum îl propovăduim noi, poate fi formulat in chipul următor: Proprie­tatea comună a tuturor mijloacelor de producții și producțiunea pentru utili­tate iar nu pentru schimb. Deviza par­tidului lucrătorilor independenți din Anglia e comunitatea industrială bazată pe proprietatea comună a mijloacelor de producțiune. E firesc lucrat că so­cialismul să nu însemne distrugerea individualității, ci comunizarea — dacă mă pot exprima astfel — a tuturor bu­nurile materiale ale vieței — ca să dea individului libertatea propriei sale dez­voltări. — En, d-le Hardie—am auzit—inter­vine Jules Hedeman—de la mai mulți deștepta și de a ajuta clasa lucrător­i conducători ai socialiștilor din străină­tate, următoarea definițiune a cuvîntul socialism: „Socialismul vrea să zică internaționalizarea tuturor mijloacelor de producții“. — Ah, aceasta—îmi răspunde leade­­rul socialiștilor englezi o ultima fază a mișcărei socialiste, e scopul final. In Anglia noi trebue să avem o altă atitudine. La noi, mișcarea e încă na­țională. Noi am pus iniția în practică principiile noastre prin municipalități, care încep să se schimbe pentru folo­sința comună, exploatînd întreprinde­rile cari au fost altă­dată și sînt încă și acum lăsate pe seamă inițiativei pri­­vate, precum e­luminatul, apa, tranva­­iul, construcția caselor lucrătorilor. Nu­mai atunci cînd poporul conservator en­glez va fi convins de foloasele între­prindere­ municipale, el se va obicînui cu socialismul teoretic și practic și nu se va mai înfricoșa de cuvîntul „so­cialist“. — Care e țelul partidului d-voastră d-le Hardie. Suprimarea mizeriei — Țelul clasei lucrătoare e de a su­prima mizeria. —• Prin caritate. — O nu, caritatea perpetuează mi­zeria. Și suprimarea mizeriei se va face prin dobindirea pămîntului de către po­por, care nu va descotorosi do­tări de chirii întreind venitul proletariatului. Venitul națiunii engleze se ri­dică astăzi la 45 de miliarde. O parte din acest venit care revine clasei mun­citoare e de 18 miliarde. Restul intră în buzunarul acelora cari nu împlinesc nici o muncă necesară, sau socială. Eu cred că fiece individ trebue să muncească, că națiunea întreagă trebue să formeze o singură clasă, clasa mun­citoare, în înțelesul cel mai larg al cu­­vîntului. — Voi nu admiteți că acel care po­sedă un capital oarecare să aibă un drept asupra lui, iar acel care e proprietarul unor pămînturi să aibă dreptul de a percepe o taxă pentru arendarea lor ? — In starea actuală, dobînda, taxele și chiriile de tot soiul—sînt justificate, dar în viitor ele nu-și vor mai avea rostul, deoarece prevăd o societate unde capitalul și puterea nu vor avea nici un rol, și unde toată lumea va munci pen­tru societate. Pentru munca utilă și ne­cesară pe care o va furniza individul, societatea îi va asigura în schimb traiul zilnic și îî va îndestula toate tre­buințele materiale. — Și ambițiunile omenești care se gă­sesc în toate progresele civilizațiunei, d-le Hardie ? Ambiția care stimulează individul la muncă, care îi face să strîngă averea, să dorească puterea ? — Banii și puterea, nu vor mai avea nici o valabilitate în societatea munci­toare. Ambiția omenească va fi atunci satisfăcută prin onoarea, cinstea și afec­țiunea pe cari individul le va primi de la tovarășii săi de viață, pentru o muncă mai mare, mai însemnată, mai folositoare decît acea a vecinilor săi. Pentru a înfăptui acest ideal, noi t­e vom ocupa acum deocamdată cu reali­­zarea reformelor imediate, adică de a Cereți poimîine DUMINECĂ 1­ IUNIE GRATUIT prima fascicolă din = FAMILIA MERCIRA © MARE ROMAN POPULAR DE SENZAȚIE D S BANI FASCICOL.A (75 fascicole In total)

Next