Adevěrul, iunie 1906 (Anul 19, nr. 6028-6056)
1906-06-10 / nr. 6037
Anul al XVIII-lea. — No. 6637 FOUNDATOR Alex. T. Beldimann PUBLACITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 84 ENTSD AUSTRIA, USGARIA îl GERMAI Andraw d ior Suites rscM. Bai Ârgefîfsrt k Enefitii Lessn ® r. — TIKSi concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitală ,p. 14 10 ,5 bani 1st 3ft £& istria Sîmbătă 10 iunie 196S BIRECTOR POLITIC CORIT. MI l MS ABONAMENTE Du au:...........................lei 16.— 6 luni . . . ,3 luni .... i.— o lună „ 1.50 In Inatale Îndoit abonamente combinate (Adevărul Politic și Dimineața) Un an . . . . . lel S2_________ 6 luni **.£. „ ÎS.— SITMI.....................M8----------o luna...............................ns._« In străinătate Indosit , Provincie și Străinătate Se. ISIM Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Bimoniile ziarului: Str. Sărindar ii D. Filipescu (între d-nix Cantacuzino și Carp) Entre lea deux mon coeur balance! Dar mult n’o să mai balanțeze ! ! •toată presa europeană se ocupă acum de ruperea relațiunilor între Grecia și Romînia. Drept vorbind până acum n’am văzut o apărare călduroasă a cauzei noastre decît în cîteva ziare italienești, iar ziarele pariziene au avut cîteva aprecieri binevoitoare, sau mai bine zis expuneri... obiective, așa ca să nu jignească nici pe greci. Probabil că rezerva aceasta a ziarelor pariziene se datorește faptului că Rusia a luat protecția grecilor în Romînia și deci francezii se cred moralmente obligați a nu creia dificultăți aliaților lor. D. general Lahovary a acordat însă, la Paris, un interesant interview marelui organ francez „Journal des Debate“. Sunt de relevat două declarațiuni importante din acest interview și anume în ce condițiuni se pot restabili relațiunile cu Grecia. Pretențiunile Romîniei sunt două: . 1. Grecia să nu mai organizeze, pe teritoriul său, bande pe cari să le arunce în Macedonia. 2. Guvernul grec să impună patriarhatului să nu mai caterisească preoții romîni din Macedonia. Ati și nimic mai mult. Dacă aceste două condițiuni s-ar fi acceptat, Rusia ar fi reușit să restabilească relațiunile. Neputîndu-se stabili nici un acord, relațiunile fiind azi oficial rupte, rămîne de examinat ce va face guvernul român și care va fi și atitudinea partidelor de opoziție în această luptă națională pentru ocrotirea intereselor romînești din Macedonia și pentru ca, din acest conflict, Romînia să iasă învingătoare. 4 Generalul Lahovary spune, prin " intervievel acordat la Paris, că în primul loc, vom exclude Grecia de pe piața românească, iar din veniturile ce vor rezulta din majorarea taxelor vom spori ajutoarele pentru Macedonia. . . „ E ceva vag. De cind au pornit grecii contra noastră, ne-am mărginit numai la... amenințări, la enunciarea unor represalii. Nu s’au executat decît cîteva expulzări, cari nau intimidat deloc guvernul din Atena. Cabinetul Rchallys ca și cel actual s’au încăpățînat în așa grad refuzindu-ne orice satisfacție fie cu de legitimă și moderată, încît se vede că puțin le pasă grecilor din Grecia de ce ati să pățească grecii din Romînia pe urma acestui conflict. Cu alte cuvinte grecii din Rominia nu vor fi pentru statul grec o pedice care să-l silească să cedeze. Dacă este așa, atunci represaliile contra grecilor din țară nu sunt suficiente și nu vor duce la nici un rezultat. Alăturea cu aceste masuri, trebue luată și o acțiune diplomatică serioasă pe lîngâ marile puteri. Chestiunea importantă care se discută azi în cercurile noastre politice, este dacă n’ar fi oportun să stabilim o acțiune fățișă și comună cu Bulgaria, ca să se știe la Constantinopole că mergem mină în mină cu bulgarii. I Se mai discută dacă n’ar trebui, față cu atitudinea cabinetului austriac, în special a d-lui Goluchowsky, în conflictul cu Grecia, noi să fim mai puțin maghiaro-fobî și să mai calmăm entuziasmul față de guvernul austriac. v Jndrumînd acțiunea noastră diplomatică pe această nouă cale, mulți oameni politici cred că am obține la Constantinopole rezultate mai bune, că am schimba politica grecească, iar fiind rezervați față de Austria, unde sîntem considerați azi ca aliați, ni se va da în orice caz o mai mare atenție și ni se va arăta și mai multă bunăvoință. Guvernul român și partidele politice se feresc însă a se pronunța categoric care ar fi acum politica externă cea mai rațională sau aceea care ne-ar asigura mai lesne o isbîndă. De cîte ori se ivește vre-o conlicație în afară, atît guvernele cît -------------------- ---------------și partidele din opoziție se învăluesc într’un mare mister, cred că e mai bine ca întreaga acțiune să se mărginească la o atitudine cît se poate mai moderată, pe tăcute, la un schimb de note diplomatice mai mult sau mai puțin banale și timide. O așa politică externă nu ne-a dus însă la absolut nici un rezultat. Ne-am ales cu lauda, care nu mai măgulește pe nimeni, că sîntem un stat de ordine, și pentru a ni se concerne acest titlu, ni se pretinde sau o permanentă și complectă inacțiune în politica din afară, sau chiar umilință. In politica externă idealul unui guvern, la noi, este să nu aibă vreo dificultate, să nu aibă vre-o explicați ca miniștrii streini, să nu supere pe cel mai modest consul, să înăbușe repede orice conflict, chiar cind toată drepatea e cu noi. De aceea ori de cîte ori avem vre-o cauză de apărat, în afară, se știe de mai înainte că nu vom izbuti și pentru justificarea tuturor nesucceselor noastre diplomatice se invoacă mereu banalitatea că sîntem aci în Balcani, un stat de ordine ! Se afirmă însă de astădată un mare curent în contra unei asemenea politici și guvernele vor trebui în viitor să nu-l mai ignoreze. NAZBATII A. V. Declarația d-lui general Lahovary D. general Lahovary aflîndu-se la Paris, a fost intervievat — nu la pagina a IV-a a lui „Matin“—ci de „Journal des Débats“ în chestia conflictului cu Grecia. Ministrul nostru de externe a dat de înțeles că țarul din „motive de ordin familial, pe cari le-a priceput guvernul român“ a voit în adevăr să intervie pentru aplanarea conflictului, dar d. Skuzes a fost indiscret vorbind de aceasta in Camera din Atena. D. Skuzes o să ceară scuze țarului pentru indiscreție și pentru atîta n’o să se prăpădească Grecia. Ideea d-lui general Lahovary de a trimite banii din surplusul taxelor vamale asupra produselor grecești pentru victimile bandelor grecești nu e rea de loc. Adică de ce greui să susție bandele cu banii noștri și noi să nu susținem victimele cu banii lor ? E chiar posibil ca această situație să-I deștepte și să nu convie pungel lor. Pao Metal cu M iși chestia saifetari Deși relațiunile între Romînia și Grecia sunt rupte, guvernul și opoziția nu și-au fixat până acum acțiunea în contra politicei Greciei, precum nu e clarificată nici atitudinea, față de Austria, în chestia maghiară. T Criza guvernamentală Joiii ss»anaaniei o poate face pe viitor politică decît cu d. Carp și sub șefia politică a șefului junimiștilor, s’o spună d-sa, fiindcă nevoe este s’o spună, deoarece se știe că și atunci cînd era ministru sub preșidenția d-lui Carp, era nu sub șefia acestuia, ci sub aceea a d-lui Cantacuzino, șeful partidului conservator. Se mai știe că atît în ceea ce privește pe d. Cantacuzino cît și în ceea ce privește pe d. Carp, domniile lor de îndată ce s'au întîlnit în actualul parlament au arătat deosebirile lor de vederi și au făcut reciproc declarația categorică că nu vor mai conlucra pe aceeași bancă și Uimea a înțeles aceasta, deoarece în adevăr îi desparte o întreagă concepție. D. Cantacuzino a arătat chiar că de îndată ce s-a întors în țară de la studiile sale făcute în Franța s'a găsit în opozițiune cu ideile caporaliste ale educației prusiace primită de d. Carp. Și încă de atunci d. Cantacuzino, în adevăr, n’a lucrat cu d. Carp. trebuo oare, crede d. Filipescu, să trecem peste toate aceste fapte și declarațiuni, să le considerăm de mofturi și să ținem în seamă numai faptul că d-sa se află azi cu d-nul Carp ? Decît să califice de infamii cele ce se prevăd și se spun de toată lumea cu privire la situația d-sale politică, mai bine d. Filipescu ar limpezi mai curînd această situațiune căci nu e copil care să nu știe azi că d. Filipescu cochetează de luni de zile cu primul-ministru, d. Cantacuzino. S. Y. R. hhiderei Corpurilor legiuitoare, adicâ pînă în Noembrie, cînd se crede că va încerca o largă remaniare. Pînă atunci, cu interimatul ministerului de justiția în mină și cu alte 3—3 portofolii pe dferi se va sili să le oferie, d-ma Cantacuzino crede că va fi stăpîn pe situație față de toata nuanțele conservatoare și chiar față de d. Filipescu-In caz cînd d. Filipescu se va arăta dispus să reintre în partid cu amicii săi, e vorba ca să i se dea d-sale portofoliul domeniilor și d-lui Olănescu portofoliul justiției, iar dacă o înțelegere n’ar putea izbuti, romaniar ea se va face cu elemente din majoritățile de pînă acum. Se afirmă chiar că d. Carp ar fi fost sondat de d. Filipescu ce grinduri are pentru la țtsamnă și d-sa a răspuns că e prea fpâtrîn și prea angajat prin declarațiile sale pentru a mai putea guverna sub șefia cuiva și mai ales aceea a actualului prim ministru. D. Carp ar fi adăugat însă, că înțelege că d. Filipescu nu poate să-și lege cariera sa politică de aceea a d-sale și că deci n’ar avea nimic da obiectat dacă d. Filipescu și amicii săi și-ar relua libertatea lor de acțiune, după șase ani de opoziție împreună." Am cules aceste dintr’o convorbire politică urmată în casa unui fost ministru conservator și firește le redăm tale quale, așteptînd ca toamna să le confirme sau să le infirme Deocamdată ele caracteriza atmosfera politică din vacanță, după încetarea campaniei junimiste. Saturn vernai ar fi avut dovada că are de a face cu oameni hotrăîți cari nu se opresc la jumătatea drumului și sau ar fi trebuit să facă concesiuni, sau ar fi trebuit să dizolve Duma, dizolvare care ar fi fost semnalul unei revoluții generale cum n’a mai văzut o lumea. Marea finanța străină și Duma Acid. Gherease oprește un moment și apoi adaugă: — Dar mai este un element care dă un sprijin puternic Dumei, e străinătatea. Opinia publică europeană este puterea de care guvernul rusesc se teme mai mult. Și întreaga Europă, ba lumea întreagă ,și-a pus, ca și poporul rusesc, toată nădejdea în Dumă. Aceasta e atît de adevărat încît marea finanță străină acordînd guvernului rusesc ultimul împrumut, a prevăzut în contractul încheiat o clauză secretă care spune că se va da guvernului a treia parte a împrumutului, iar celelalte două treimi nu i se vor pune la dispoziție decît după ce Duma le va fi votat. Guvernul nu poate deci fără Dumă, pentru că are nevoie de bani, iar fără bani autocrația și birocrația sînt pierdute, iată deci — a încheiat d. Gherea — că Duma este o mare forță reală care dacă ar fi procedat mai cu hotărîre, tot ar fi putut obține ceva, pe cînd pînă astăzi nu a obținut nimic. Acestea spuse se înțelege că nu trebue uitat că însăși faptul că există o Dumă, e o cucerire de mare importanță pentru programul liberalismului. Ceea ce e numai de repetat e că arma ca s’a creat prin Dumă, nu e destul de bine întrebuințată în folosul cauzei progresului. R. flMia^feaawssEffy' T taatwasBgHHS&Aa^ss^oa ' w ggfeaaEs^^ bande grecești contra aromânilor Să discutăm... D. lilipescu vede la toată lumea porniri rele față de d-sa, mai cu seamă de cînd e în afară de guvern. Orice știre sau deducție care nu-i place, în loc s'o dezmintă în mod plauzibil, sau s’o discute, o califică de calomnie, ori infamie și crede că aceasta ajunge. Violențile acestea nu maî fac efect și nu țin de fel locul argumentelor. Dacă e vorba să punem numai pe chestii personale atitudinea d-lui Filipescu, violențile d-sale ar mai avea oarecare rost, căci personal e fără îndoială azi legat de d. Carp. Ceea ce este însă în discuție credem noi e dacă d. Filipescu rămîne legat nu numai de situația în care se află azi față de d. Carp ci de politica d-lui Carp ca șef de partid și de guvern. D. Filipescu — aceasta se știe — nu este un carpist, nu este un junimist ca d. F. Missir sau chiar ca d-nul Marghiloman. D-sa e legat de d-nul Carp prin cooperarea în guvernul prezidat de șeful junimiștilor tot așa cum era legat de d. Carp și d. Ionaș Grădișteanu, care se află azi în guvernul d-lui Cantacuzino. Adevărat că d. Ionaș Grădișteanu a știut să sezisese, în opoziție, momentul de a reintra sub șefia d-lui Cantacuzino. Cînd deci legătura dintre doi oameni politici e așa de slabă și trecătoare ca între d. Filipescu și d. Carp, de ce să facem fraze man și să vorbim de infamie, cînd numai de infamie n’a fost calificată reintrarea d-lui Ionaș Grădișteanu sub șefia d-lui Cantacuzino ? A ! Dar voește d. Filipescu să ne arate că sub șefia d-lui Carpo-sa și-a primenit convingerile și numai in Politica în vacanță Concediile miniștrilor sunt urmărite de astă-dată cu un viu interes, căci se caută a se întrevedea din aceste concedii politica ce are mai multe șanse să triumfe la toamnă. Fi in aceasta politica menținere! sau dezagregarea actualului bloc ? Cu deosebire se așteaptă întoarcerea din concediu a d-lui Bădăran. Se afirmă că ministrul justiției plecînd, ar fi pus demisia sa la dispoziția primului-ministru. Fa de altă parte se spune că d. Cantacuzino nu va primi această demisie decît dacă d. Bădăraiu și-o va reînoi, la întoarcere și se crede că ministrul de justiție va face aceasta de îndată ce se va înapoia din concediu. Mai mult, e aproape sigur că primul-minisru va lua interimatul ministerului de justiție și va ține portofoliul vacant pînă în ajunul des- Adevĕruri Constatare „Violența“ care reproduce toate articolele d-lui Vintilă Brătianu din L’Independance Roumaine“ n’a reprodus și articolul d-lui Alimănișteanu asupra Expoziției. Ar putea să ne spui de ce ? Jubileu Poliția a arestat pe Mihalache Penescu, zis și Chioru, care a suferit pînă acum 32 de condamnări. Cînd să-l plesnească un comisar, Mihalache a exclamat: — Nu vii rușine să ridicați mina asupra unui om care în curînd va serba jubileul de 40 de condamnări? Nu-î place „L’Indépendance Roumaine“ spune că se poate ca un supus grec să fie semnalat miniei guvernului spre a fi expulzat, fiindcă aparține prin alianță unei familii liberale! Iată că și pe „familiile liberale“ începe să se plictisească legea expulzărilor ! Rigoletto Are Duma vreo putere ? D. Gherea pa care l’am intervievat arată în ce constă puterea cea mare a Dumei In articolul nostru de erî arătam cititorilor părerile d-ln Gherea asupra slăbiciunei evidente ce manifestă Duma și a cauzelor cari a a determinat această slăbiciune. D. Gherea arătînd că Duma se mulțumește a ține discursuri în loc de a trece la fapte, mi-am permis să observ . — Dar ce poate să facă Duma ? Ea nu are nici o putere pentru a executa hotărîrile ei. Răspunsul d-lui Gherea este cu deosebire interesant. Duma și poporul rus — E drept—mi-a spus d. Gherea^că Duma nu are la dispoziția sa poliție și armată ca guvernul. Dar puterea ei este totuși foarte mare. înainte de toata Duma este ultima nădejde a poporului rus. Rusia întreagă privește spre Dumă ca spre instituțiunea ce trebue să aducă salvarea din actuala stare nenorocită. Alegînd pe actualii deputați, poporul le apunea : „Duceți-vă la Petersburg , muriți de-i nevoe pentru noi, că și noi vom muri pentru Dumă“. Dacă guvernul actual n’ar ști aceasta poate de mult ar fi dizolvat Duma și arestat pe membrii ei,—dar o asemenea procedare ar fi semnalul unei revoluțiuni pe lingă care tot ce s’a petrecut pînă acum în Rusia ar iamine o jucărie. Un fapt recent iți va arăta că aceasta e adevărat. In Dumă cei cîțiva socialiști democrați cari au fost aleși împreună cu un număr de deputați țărani —intelectuali întorși la țară cum numai în Rusia se găsesc—au alcătuit un grup foarte hotărît, în care e acuma toată speranța oamenilor de bine. Acest grup, care se numește trudovaia grupa, văzînd că în Dumă nu se face nimic decisiv și că guvernul își bate joc de dînsa, au adresat un apel poporului prin care aratau că Duma a făcut tot ce i-a stat în putință, dar fără a obține ceva, și că e rîndul lui, al poporului, ca să-și arate puterea. Apelul acesta răspîndit într’o jumătate de milion de exemplare, a avut un răsunet enorm în toată Rusia, și doar acest apel n’a pornit dela Duma însăși. Ce ar mai fi fost dacă el pornea dela Dumă ? Duma și amnestia .— Sînteți deci de părere, d-le Gherea, că Duma trebuia să se adreseze poporului ? — Duma avea un întreg șir de măsuri ce putea să ia pentru a-și apăra drepturile sale. [ntîiu trebuia să obție amnestia cu orice preț. Cînd a văzut că guvernul nu vroește s’o acorde, ar fi trebuit să’i dea un termen pînă la care dacă amnestia n’ar fi fost dată de țar, Duma ar fi trebuit să voteze o lege de amnestiare și să pue în afară de lege pe cel cari ar mai deține fără judecată și contra legei vreun om. De altfel Duma ar fi putut face cu atit mai virtos aceasta cu cît ca ara dreptul de inițiativă pentru alcătuirea de legi și cu cu oamenii de drept nici nu sunt de acord dacă amnestia trebue s-o acorde țarul sau Duma. Amnestia era unica garanție că liberalismul a triumfat in Rusia, căci câtă vreme închisorile gemeau de oameni care nu comiseseră altă crimă decît aceea de a fi luat în serios manifestul dela 17 Octombrie și a fi voit să uzeze de drepturile acordate prin el, — toată Duma nu era decît o ficțiune, decît o jucărie menită să arunce praf în ochii celor naivi Apelai către popor — Dar dacă după toate astea guvernul tot ar fi persistat în actuala sa atitudine ? — Tot mai rămîneau Dumei mijloace eroice. Camera maghiară a făcut un apel către popor cerîndu’i să nu plătească birurile și să nu dea recruții, pentru o cauză relativ atît de neînsemnată ca limba maghiară. Oare Duma n’ar fi putut face același lucru ? Și să nu se zică cum că e astă situație în Rusia. Efectul moral ar fi fost mare și guvernul n’ar fi putut comite în liniște cele mai abominabile crime, pe cînd Duma discuta paragrafele și articolele nakazului — adică ale regulamentului și vota rezolvarea cestiunei agrare, ea care nu putuse împedeca executarea a șase oameni nevinovați la Riga cu Telefonul noaptea Serviciul nostru telefonic suferă de o anomalie, asupra căreia ne permitem a atrage atențiunea d-lui director general al poștelor. 11 cunoaștem pe d. Cerchez ca pe un bărbat modern care a dat dovadă că înțelege că poșta și telegraful nu sunt numai mașini producătoare pentru fisc, ci în primul rînd instituții menite să servească publicul. Iată despre ce este vorba: După miezul noptei Capitala nu mai posedă un serviciu telefonic. E drept că noaptea numărul convorbirilor telefonice e minim. Dar tocmai noaptea se poate întîmpla ca să ai mai mare nevoe de telefon. O dovadă pentru aceasta este cazul incendiului de la Expoziție, cînd din cauza lipsei serviciului telefonic nu s'a putut da alarma destul de repede și au sosit pompierii atît de tîrziu. Dar în cîte alte împrejurări un serviciu telefonic de noapte nu este neapărat în interesul publicului. Un caz grav de boală, o facere, o sincopă, e nevoe repede de ajutor medical. Cum nu avem serviciu telefonic, trebue să începem a alerga să găsim o trăsură și apoi abia să dăm de doctor, să l sculăm etc. etc. Un timp prețios se pierde cu acest chip, care, dacă ar fi serviciu telefonic, ar fi câștigat. Tocmai pentru că serviciile poștale, nu trebuesc privite numai din punctul de vedere fiscal, — așteptăm de la d. Cerchez îndreptarea acestui rău. Cu o mică cheltuială am putea avea serviciul telefonic în tot timpul noptei și serviciul acesta ar aduce enorme servicii. Fol. PĂRERI ȘI IMPRESII Socialismul In Camera franceză d. Jean Jaurès a făcut un întreg curs asupra socialismului. Ziarele pariziene au făcut mult caz de acest curs, — concedînd că habar nu aveau de ceea ce este și vroește socialismul modern,—adăugînd însă că nici cuvîntarea marelui orator socialist nu l-a convins. Și iată un lucru adevărat: nu există fenomen modern mai important, mai profund interesant decît socialismul, și cu toate acestea nu există fenomen mai puțin cunoscut, mai puțin înțeles, chiar și de mulți savanți, decit dînsul. Gind spui cuvîntul socialism o confuzie se produce în mintea celor mai mulți. Ei văd valuri de sînge curgind, flăcări ridicîndu-se spre cer și consumînd orașe întregi, bande de desculți luînd averile și împărțindu-le între dînsele. Și în locul unei lumi în care trăesc așa de frumos alături abundența exagerată și mizeria cea mai neagră,— o lume în care nu se găsesc decît săraci, o societate de cerșetori. De Marx și Engelseme nu vorbește ? Dar cîți sînt aceia cari i-au citit și mai ales cari l-au priceput? Vezi că pe Marx nu-i lesne să-l citești. Capitalul său nu este o lectură pentru neurastenicî și nici pentru un gurmand cu stomacul prin care caută să-șî ațîțe nervii întins pe o otomană, după ce și-a îndopat stomacul. Socialismul ca să-l pricepi trebue să faci studii adînci în toate ramurile activităței sociale și intelectuale. Marx a studiat toate științele pozitive pentru a scrie lucrările sale eminamente filozofice. Și era Marx, un om de geniu. Și noi comuni muritori să ne permitem a discuta socialismul ba chiar a-i ironiza, fără ca să-ți fi luat măcar osteneala să studiez cîteva din sutele, și miile de broșuri de popularizare pe cari partidele socialiste din toată lumea le-au scos !... Da, puțini sunt la noi care să aibă curagiul publiciștilor francezi de a recunoaște că nu cunosc și nu pricep socialismul. Și totuși mulți sunt la noi aceia care nu știu face deosebire între social și socialist și se confundă la orice ocazie. B. Br SBSBSSBSSSSSSBBS^^SBSSSSBSSSSSSSS^TMSTMBBSBSSSSSSBSBBSSBBS!X Progresele Socialismului — Convorbire cu Koir Hardie, conducătorii partidului lucrătorilor din Anglia — Sub acest titlu, ziarul Le Matin publică un interesant articol al lui Jules Hedeman. II traducem aici în întregime : — Un om cu vază în momentul de față în Anglia, e Keir Hardie, conducătorul partidului lucrătorilor englezi. Eu am avut cu dînsul o lungă convorbire privitoare la nașterea, progresul și scopul acestui partid. Socialismul în Anglia. In Anglia, cuvîntul „socialist“ era aproape sinonim cu acel de „anarhist“ și poate că asta este pricina pentru care partidul socialist englez se numește „labow party“ și nu partidul socialist. Dar în tot cazul, toți deputații lucrători din Camera comunelor — și sunt acum vre-o 54, față de 20 din Camera din anul trecut — sunt socialiști. — Da, da, — îmi spuse Keir Hardie — deputații partidului nostru sunt socialiști desăvârșiți, la Paris ei ar sta alăturea de Jaures, iar la Berlin alăturea de Bebel. Nașterea partidului lucrătorilor datează încă din 1888, cînd sindicatele cereau să mă prezint la alegerile legislative. Greutățile ce ni se prezintau erau strașnic de mari; prejudecățile burgheziei, opoziția formidabilă a capitalismului se ridicau împotriva noastră cu toate puterile lor. Și cu toate că tovarășii noștri din Franța sînt mult mai înaintați decît noi, eu cred că deja anul 1888 și pînă astăzi, noi am făcut progrese mai mari decit aceștia. Acuma sîntem în Cameră vre-o 54 de lucrători. Toate cheltuelile necesare pentru întreținerea noastră sunt plătite de către sindicate. Căci, cred că știți, că deputații englezi nu primesc nici o indemnizație sau vre-o remunerare ca cei din Franța. Din cei 54 de deputați — 30 aparțin partidului lucrătorilor independenți și au fost aleși sprijiniți de propria lor organizațiune electorală, iar ceilalți 24 au fost aleși sub protecția organizațiunei doctorale a partidului radical. Eu prevăd — urmează socialistul Keir Hardie — că dacă parlamentul englez actual își va urma mersul sau normal, noi vom avea la alegerile viitoare vre-o 150 de candidați lucrători, dintre cari 75 pînă la o sută — vor fi desigur aleși. Concepția socialismului După părerea mea, socialismul, astfel precum îl propovăduim noi, poate fi formulat in chipul următor: Proprietatea comună a tuturor mijloacelor de producții și producțiunea pentru utilitate iar nu pentru schimb. Deviza partidului lucrătorilor independenți din Anglia e comunitatea industrială bazată pe proprietatea comună a mijloacelor de producțiune. E firesc lucrat că socialismul să nu însemne distrugerea individualității, ci comunizarea — dacă mă pot exprima astfel — a tuturor bunurile materiale ale vieței — ca să dea individului libertatea propriei sale dezvoltări. — En, d-le Hardie—am auzit—intervine Jules Hedeman—de la mai mulți deștepta și de a ajuta clasa lucrători conducători ai socialiștilor din străinătate, următoarea definițiune a cuvîntul socialism: „Socialismul vrea să zică internaționalizarea tuturor mijloacelor de producții“. — Ah, aceasta—îmi răspunde leaderul socialiștilor englezi o ultima fază a mișcărei socialiste, e scopul final. In Anglia noi trebue să avem o altă atitudine. La noi, mișcarea e încă națională. Noi am pus iniția în practică principiile noastre prin municipalități, care încep să se schimbe pentru folosința comună, exploatînd întreprinderile cari au fost altădată și sînt încă și acum lăsate pe seamă inițiativei private, precum eluminatul, apa, tranvaiul, construcția caselor lucrătorilor. Numai atunci cînd poporul conservator englez va fi convins de foloasele întreprindere municipale, el se va obicînui cu socialismul teoretic și practic și nu se va mai înfricoșa de cuvîntul „socialist“. — Care e țelul partidului d-voastră d-le Hardie. Suprimarea mizeriei — Țelul clasei lucrătoare e de a suprima mizeria. —• Prin caritate. — O nu, caritatea perpetuează mizeria. Și suprimarea mizeriei se va face prin dobindirea pămîntului de către popor, care nu va descotorosi dotări de chirii întreind venitul proletariatului. Venitul națiunii engleze se ridică astăzi la 45 de miliarde. O parte din acest venit care revine clasei muncitoare e de 18 miliarde. Restul intră în buzunarul acelora cari nu împlinesc nici o muncă necesară, sau socială. Eu cred că fiece individ trebue să muncească, că națiunea întreagă trebue să formeze o singură clasă, clasa muncitoare, în înțelesul cel mai larg al cuvîntului. — Voi nu admiteți că acel care posedă un capital oarecare să aibă un drept asupra lui, iar acel care e proprietarul unor pămînturi să aibă dreptul de a percepe o taxă pentru arendarea lor ? — In starea actuală, dobînda, taxele și chiriile de tot soiul—sînt justificate, dar în viitor ele nu-și vor mai avea rostul, deoarece prevăd o societate unde capitalul și puterea nu vor avea nici un rol, și unde toată lumea va munci pentru societate. Pentru munca utilă și necesară pe care o va furniza individul, societatea îi va asigura în schimb traiul zilnic și îî va îndestula toate trebuințele materiale. — Și ambițiunile omenești care se găsesc în toate progresele civilizațiunei, d-le Hardie ? Ambiția care stimulează individul la muncă, care îi face să strîngă averea, să dorească puterea ? — Banii și puterea, nu vor mai avea nici o valabilitate în societatea muncitoare. Ambiția omenească va fi atunci satisfăcută prin onoarea, cinstea și afecțiunea pe cari individul le va primi de la tovarășii săi de viață, pentru o muncă mai mare, mai însemnată, mai folositoare decît acea a vecinilor săi. Pentru a înfăptui acest ideal, noi te vom ocupa acum deocamdată cu realizarea reformelor imediate, adică de a Cereți poimîine DUMINECĂ 1 IUNIE GRATUIT prima fascicolă din = FAMILIA MERCIRA © MARE ROMAN POPULAR DE SENZAȚIE D S BANI FASCICOL.A (75 fascicole In total)