Adevěrul, octombrie 1906 (Anul 19, nr. 6147-6177)

1906-10-14 / nr. 6161

­ Anul ai A­ VirI-lea. —No. 6161* FONDATOR Alex. V. J Beld­imanu PUBLICITATEA s CONCEDATA exclusiv AGENȚIEI DE publicitate CAROL SCHULDER & Co. București, Str Karageorgovici 18 Telefon Sil TELEFON­­ Pentru Capitală No. 14110 & bani In toată țara, Sîmbătă 14 Octombrie ÎSCO DIRECTOR POLITIC CONST. MISILIE ABONAMENTE Col an...................................iei lS.­î fi inni . a a o „ S ÍCiDl 0 !uca ................... 1.50 In etríiin&tate tudóit AlIflülWEJilE COHBIXATE (Actuarul Politic și Dimineața) Cd an . . , » , l­! 82.— 6 Ind ..... „ 16 — S tun! ..... „ 8.— o lună ..... ,, 3.— En «tramuütate Indust Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic la ora & seara cu ultimele știri ale zile,! jjturourile ziarului: Str. Sărindar,­­ guvernul și drepturile dobrogenilor Regele a convenit cu guvernul să se acorde cetățenilor romîni din Dobrogea drepturile politice — Știrea data erî de noi, asupra a­­cordărei drepturilor politica do­brogenilor este pornită dintr'o bună sursă. Repetînd cele ce am spus erî, că s’a hotărît în mod definitiv acorda­rea acelor drepturi, complectăm ști­rea noastră cu cele ce urmează. In ajunul zilei de 10 Mai d-niî Cantacuzino și Take Ionescu s’au prezentat regelui și i-au­ vorbit asu­pra drepturilor politice ale dobroge­nilor. Președintele consiliului și minis­trul de finanțe și-au exprimat cre­dința că suveranul ar face un mare act politic, a cărui amintire s’ar lega de serbarea jubileului, dacă ar con­veni să se acorde drepturile politice dobrogenilor. Regele s’a declarat atunci catego­ric favorabil pentru acea reformă, de unde mai înainte se arătase ezitant, în mai multe rînduri.­­ Astfel a obținut guvernul, prin cei mai de seamă reprezentanți ai săi, încuviințarea de a prezenta parla­mentului un proect de lege prin care să ridice pe cetățenii Dobrogea la drepturi egale cu cei din restul țării. Proectul a și fost întocmit atunci la ministerul de interne. In vederea întocmirei acelui proect sa știe că o comisiune ad-h­oc a lucrat mai multe luni, studiind chestiunea în amănunt și lămurind toate contro­versele ce se puteau ivi. Proectul era gata și urma a fi depus în parlament. S’a găsit însă că ar fi fost nepo­trivit ca un proect de lege de o im­portanță așa de mare, să fie trecut prin parlament cu ușurința și repe­ziciunea cu care se votează un pro­ect da cea mai mică importanță. Și proectul a fost reținut. De altfel a lipsit și timpul tre­buincios votărea unui astfel de pro­ect de lege, căci guvernul nu mai convenea să prelungească sesiunea extraordinară în care se afla convo­cat parlamentul, cu ocazia serbărilor jubilare. t­ Acum cînd ne mai desparte nu­mai o lună de începerea sesiunei ordinare a parlamentului, guvernul reia chestia drepturilor politice pen­tru dobrogeni. Proectul ce se întoc­mise în luna Mai va fi revăzut și complectat dacă va fi nevoe, iar la deschiderea parlamentului, acel proect va fi luat în discuție imediat după dezbaterea asupra mesagiu­lui. Guvernul a admis și regele a convenit, ca să se acorde dreptu­rile politice dobrogenilor sub ace­iași formă ca în restul Romîniei. Vor fi deci trei colegii pentru Cameră și două pentru Senat și fie­care din cele două județe ale Dobrogei își va trimite în parla­ment pe aleșii respectivi. Atît colegiile din județul Tulcea, cît și cele din județul Constanța vor avea dreptul să trimeată în parlament cîte cir­ci deputați și cîte doi senatori. Odată cu acordarea acestor drep­turi pentru alegerile legislative, se vor acorda dobrogenilor și dreptul de a-șî alege singuri pe primari, căci în prezent primarii din Dobro­­gea se numesc de către guvern, iar nu gînt aleși, ca în restul ță­rei, de către consiliile comunale din cari trebue să facă parte. Despre proectul de lege de care ne ocupăm în acest articol se va vorbi pe larg și în mesagiul cu care regele va deschide noua sesiune parlamentară. Se spune că mesagiul, în primul paragraf, se va ocupa de serbările jubulare și de succesul moral al Expoziției, iar în al doilea paragraf va vorbi despre acordarea dreptu­rilor politice la dobrogeni, conside­­rîndu-se acordarea acelor drepturi ca un fapt săvîrșit cu prilejul jubi­leului. * Proectul de lege ce se va depune în parlament în primele zile ale se­siunei va fi precedat de o documen­tată expunere de motive, care de fapt va fi un important studiu po­litico-social asupra Dobrogei și a condițiunilor în cari se află acea provincie. Concluzia acestei expuneri va fi că actualii cetățeni ai Dobrogei sînt restul de pregătiți pentru a li se ab sorda drepturile politice existente a restul Romînieî.­­ * Guvernul, prezentând proectul pentru acordarea drepturilor politice a dobrogeni, își îndeplinește astfel unul din punctele programului des­voltat la Iași, cu ocaziunea banche­tului ce s’a dat acolo înaintea ale­gerilor generale. Și aducînd acel proect în desba­­terile parlamentului, intr'o sesiune ordinară și la începutul ei, guver­nul dă prilej reprezentanților celor­lalte partide politice să discute pe larg chestia dobrogenilor și să for­muleze, în liniște, concluziile la cari voesc să ajungă. NĂZUIȚII C. Dem. Succesul unuî­­ adversar* ! Meritul nostru a fost in­totdeauna a» a­cesta că am recunoscut adversarilor nos­ p tri succesul, atunci cînd l’au obținut, fie­­ chiar in potriva noastră! ] c Așa, de pildă, n'am ezitat a recunoaște [ că grecii d-lui Filipescu au reușit să­­ facă a nu se mai vorbi de isprăvile an­­­­tarților și conflictul cu Grecia — lucru foarte apreciat.... la Atena * Astăzi nu putem să nu recunoaștem­­ succesul repurtat ori la jurați de since­­­­rul nostru ,amic“, dar „adversar politic“, cunoscutul și mult talentatul juriscon­ , suit, nenea sin Stelian Popescul A pledat doar un ceas la contra unui­­ corespondent al Adevărului și jurații l’au­ și achitat! ] Te pomenești că-1 condamnau dacă nu vorbea „adversarul” nostru. ‘ Sunt prețioși adversari d’ăștia! ( PIf . Acordarea drepturilor Dobrogenilor.­Tribunalul patriotic­ și astăzi curente. Europeanul oc­cidental nu știe că intre grecul bi­zantin sau­ levantin de astăzi și e­­lenul din perioada clasicității este o prăpastie. El vede în fiecare grec un Homer sau un Aristotel sau un Fidias și e explicabil ca să ia par­tea acestora și nu a noastră. Această eroare în care cad și francezii și germanii și englezii, noi trebuia să o punem mereu în e­­vidență și desigur că rațiunea ar fi triumfat asupra simțirea, dreptatea cauzei noastre asupra simpatiilor nejustificate pricinuite numai de reminiscențe istorice ce se acordă grecilor. Mai trebuia să întreținem străi­nătatea asupra aromînilor. In a­­ceastă direcție am făcut ceva, dar puțin, foarte puțin. Nu e destul să ne încălzim prin presa noastră și prin întrunirile publice dela noi. Trebuia să dăm străinătățea atîtea amănunte despre aromînî, în­cît ei să devie și pentru dînșii o realitate cum sînt pentru noî, și să nu se prindă afirm­ațiunea grecilor că aro­­mîniî nu sunt decît un produs al fanteziei romîneștî dar că în reali­tate nu există. Această afirmațiune grecii au repetat-o de atîtea ori în­cît nici cînd aromînii au­ fost mă­celăriți de antarțî, sîngele lor n’a făcut pentru Europa proba peremp­torie a existenței lor. Acestea sunt fapte pe cari nu e bine să ni le ascundem, ci dinpo­­trivă e bine să le punem în evi­dență pentru că numai astfel vom ajunge să facem de acum încolo ce n’am făcut pînă acum în Occident pentru cauza fraților aromînî. Gr. Aceasta nu înseamnă însă că răul nu mai există, înseamnă numai că el a de­venit cronic, că ne-am obicinuit cu­­ Un­sul și că am început să-l privim ca ceva ceresc, inevitabil, cu cunoscuta resemnare romînească. Cu toate acestea, strigăte izolate au ră­sunat și anul acesta și mai ales s'a auzit strigătul: Unde sunt vagoanele noul? In urma catastrofei ce a cauzat în a­­nul trecut lipsa de vagoane, Camera a ratat din excedente 30 milioane lei pen­tru ca să se cumpere si A­umăr oarecare de vagoane. Se spunea: xa comanda se va face de urgenții și se­­ pune un așa termen pentru furnizări­i comandei, încît nouăle vagoane să poată circula în actuala campanie de transporturi. Cu drept cuvînt deci, oamenii cari su­fereau de pe urma lipsii de vagoane, cari își vedea­u iarăși averea lor expusă tu­turor intemperiilor amenințată în valoa­rea ei, — cu drept cuvînt acești oa­meni sau­ întrebat: — Unde sînt vagoan­­e nou,și întrebarea lor a rămas însă fără răs­puns. Faimosul Miclescu-Pașa tratează cu un dispreț suveran raialele cari aș­teaptă deja dînsul ajutor. A trebuit ca un cititor al nostru să vie și să ne a­­ducă lămuriri cari arați iarăși ce gos­podărie domnește la caile ferate. Nouile vagoane, există­, ele au­ început să sosească. In loc însă ca ele să fie de urgență puse în circulație, rămîn cîte zece zile la Burdujeni petru a li se face operațiunile vamale și apoi trec la Paș­cani unde sunt supuse altor operațiuni în ateliere, rămînînd și aci cîte 10 și 15 zile. Ei bine, să admitem că în ate­liere lucrul nu se poate isprăvi mai re­pede, d­ar nimeni nu ne va face să cre­dem că la Burdujeni operațiunile va­male trebue să dureze a­­sta. Aceasta e pur și simplu o neglijență de care nu sînt vinovați funcționarii va­mali ci direcția căilor ferate, care, dacă ar insista, ar obține fără multă greutate accelerarea operațiunilor. Dar ți am găsit să se demoneze Micesen Pașa... El și-a făcut datoria: a scris o broșură, a ce­rut o sută de milioane­­­­ către nouă și a declarat că fără ele nu p­ute face nimic... Se pomenești că și pr [UNK]•tarea aceasta e cu socoteală: să lase lui ea să sufere și să reclame, pentru ca er fitul să i se a­­corde mai ușor. Să i se v­­orde, dar să vedem și noi odjilg, >• ■ Ie scrotin­d economia țăreî, nu păgubind’o. Rp. Un răspuns care tîrzie I­. Filipescu—vecinic preo­cupat de problemele mari ale statului și ale vremei în care trăește­­—s’a pus să ne întrebe foarte malițios, ce se aude cu subscripția pentru familia ne­fericitului poștaș Georgescu, victima asasinatului comis a­­supra sa în tren de către A­­mărăscu. Am răspuns imediat că vom da socoteală de ceea ce am lu­bi­t și vom face pentru fami­lia acestei victime, de îndată ce subscripția va fi închisă. Natural că vom da socoteală nu d-lui Filipescu, care nu s’a reînăit să dea vr’un ban în folosul familiei acelui mo­dest erou­ al datoriei, ci ma­relui public, tuturor acelor cari din orașele și satele cele mai depărtate ale țărei au răspuns la apelul nostru și au făcut ca din obolul lor, a­­desea de un gologan, să ajun­gem la suma publicată chiar alaltă erî — de lei 4786 și tîp de bani. Fiindcă însă milionarul d. Filipescu s’a făcut cenzorul unei subscripțiuni la care n’a contribuit nici cu cincizeci de bani, i-am întors și noi o în­trebare : la ce scop fie binefacere a în­trebuințat d-sa suma­­ le opt mii­­ de lei, pe care a luat’o de la con­tele de Roma, actualul deputat de Brăila, în ajunul alegerilor ge­nerale, pentru a retrage candida­tura d-lui Iorga, pe care a arun­­cat-o la colegiul al 3-lea, tocmai pentru a intimida pe candidatul guvernamental ? Ziua de eră a trecut fără ca d. Filipescu să găsească răspunsul la această între­bare­, destul de simplă și des­tul de precisă, sperăm. Să vedem dacă ziua de azi va f­i mai fericită pentru d-sa. 1J. Filipescu trebue să știe că sînt răspunsuri care nu su­făr întîr­ziere. De altfel, cum am mai spus: eu sau fără răspunsul d-sale, chestiunea aceasta se va lă­muri. A. 5. Situația junimiștilor De vre-o două săptămînî circulă cele mai curioase versiuni asupra atitudinea junimiștilor. Lună azi, e adevărat, gruparea d-lui Carp n'a suferit nici o defecțiune im­­portantă. De la retragerea cabinetului­­ Carp, o recunoaște toată lumea politică,­­ fruntașii junimiști au­ rămas strîns uniți în jurul d im. Carp, iar cadrele restrînse ale junimiștilor s'au menținut și ele în cîmpul de opoziție. Au­ trecut numai vre-o doî­ ireî juni­miști la conservatori, dar n­u se poate pretinde că s'a dezorganizat gruparea d-lui Carp. Și timpul din urmă însă situația în gruparea junimistă nu mai este aceeași. Sunt două curente: în privința împăcărei cu conservatorii, printre fruntașii amici ai d-lui Carp, sunt frămîntări adînci în sînul junimiștilor. De aci zvonul că junimiștii lich­idează, că d. Nicu Filipescu propagă trecerea la d. Cantacuzino, că ceilalți fruntași sunt pentru o împăcare cu df. Take Popescu, etc. Toate aceste zvonuri sunt viu comen­­tate în cercurile politice și prin­ apt nici o clarificare a situației în lagărul car­­pist. Ce se petrece clar la junimiști ? E adevărat că veritabilii junimiști n'au un organ al lor prin care să-și poată spune cuvintul. t­. Filipescu însă are o gazetă, dar nu îndrăznește să pro­voace o clarificare a situației. Nu numai că nu poate vorbi, prin această gazetă, în numele grupării, dar se vede că a în­curcat astfel lucrurile în­cît nu poate să-și clarifice propria sa atitudine. Nu s’a mai pomenit așa situație echi­vocă ! Și natural că în asemenea situație, cea mai mică explicație ar putea să în­curce și mai răn­­ițele junimiștilor. De­ aceea fac, deocamdată, toți, adică nu nu­mai cei din jurul d-lui Carp, dar și conservatorii și liberalii. Toți au­ interesul să tacă, cuci nu se știe ce balamuc poate să iasă dacă ar interveni cineva cu o întrebare sau cu o explicație. R. D. Clemenceau și aromiim! Cititorii au­ urmărit desigur cu mult interes amănuntele publicate de acest ziar cu privire la convor­birile avute la Karlsbad de un băr­bat de stat român cu actualul prim­­­ministru al republicei franceze, d. Georges Clemenceau. D. Clemenceau nu este în con­flictul greco-roman de partea noas­tră. D-sa are două feluri de motive pentru această atitudine : unul de ordin general, acel al dragostei pen­tru cultura clasică elină ; altul de ordin special, anume că d. Clemen­­ceau nu e convins că sînt aromînî în Macedonia și deci ca noi avem interese de apărat acolo. Acestea sînt două erori cu cari de mult am trebuit să contăm și cari ne arată în mod clar că noi am comis o eroare și mai mare. E­­roarea aceasta mare a noastră este că n’am făcut mar ‘nimic pentru a lămuri străinătatea asupra condițiu­­nilor reale sub caii s’a ivit con­flictul. Trebuia să știm de mult că în cultura clasică elenă grecii au un aliat puternic în contra noastră. In statele civilizate unde cultura hu­manista a prins rădăcini adinei, cultul pentru civilizația antică este o realitate menită să determine încă Un­de’s vagoanele? Se știe că un popor ajunge să se obici­­nuiască­­ și cu calamitățile. In India ni­meni nu se mai emoționează cînd izbuc­nește tifosul foamei, în Rusia cînd se omoară oameni pe stradă etc. La noi ne-am obicinuit ab­ta cu lipsa de vagoane, încît nimeni nu mai protestează. Tribunalul patriotic! Nicu Filipescu, Timoleon Pizanis, ■­ j Rsts cu putință oare ca judecă­­­­țile sănătoase, conștiințile drepte,­­ nerobite stăpânilor politici să mai­­ tolereze multă vreme rușinea mo­rală care se răsfață de cîteva luni­­­ de zile într’un desfrîu de fapte și­­ un libertinaj de vorbe cari desfid și bunul simt omenesc și pudoarea publică ? .. Iată un tribunal de salvgardare­­ națională, o curte marțială, cor­ ’t pusă din d. Nicu Filipescu — un 11 exemplu de bărbat cuminte și po­­­­litician onest­ —*■ din Timoleon Pi­­­­­zanis, un grec strecurat în cetatea ’ romînească cu acte de „român“ din­­ Macedonia și dintr’un evreiu — le­­p­pădătura neamului său — numitul Ițic Rubinstein, de două ori expul­zat din țară și de nenumărate ori fugit din țara pe urma insuporta­­’­bilei sale obrăznicii și mișelii.­­ Acesta este tribunalul patriotic ? care s’a constituit pentru a judeca­­­ și osîndi ca trădători de neam pe­­ romînî născuți în această țară și urmași de nume romînești cari au­­ ilustrat istoria patriei. Fiindcă Nicu Filipescu stă de­­ ș­ase ani în opoziție și are de ad­versar neîmpăcat pe Const. Mille, de aceea Mille e un trădător. Fiindcă un grec analfabet ca Ti­moleon Pisania, vede că patronajul politic al lui Nicu Filipescu nu poate face din ziarul său o gazetă, citită, își închipue că declarînd tră­dător pe Const. Miile, va lua locul său în presa noastră ! In fine, fiindcă recidivistul ex­pulzat și fugit, Ițic Rubinstein, este izgonit, în sfîrșit, de la A­deve­rul, unde devenise un cancer pri­mejdios pentru sănătatea morală și materială a ziarului— iarăși Const. Miile trebue bătut la stîlpul infa­miei ca trădător ! Mai mult! Fiindcă Fetru Grădișteanu — o fată pentru naturile independente și pornirile spontanee! — fiindcă Fetru Grădișteanu s’a ridicat cu indignare și a strigat că e o mare mișelie să spui unui om ca Miile că e „trădător“, fiindcă omul acesta a avut această revoltă—și el trebue atacat în sentimentele sale națio­naliste ! Și pe el, Nicu Filipescu, — după indicațiile lui Timoleon Fizanis și Stic Rubinstein—trebue să-l insulte­­ fără pic da respect, nici pentru ta­lentul său, nici pentru serviciile aduse ca niei naționale, nici pentru virața sa. Tripotînd, agitîndu-se, intrigînd ! și exercitînd presiuni politice —­­ vai!— cît de joase și înjositoare!—­­ acest psinhopat ațîță patima poli­­t­­ică și în sinul Lig­e î­și aduce ast­­f c­fel acestei instituții naționale ser­ c viciul de a vedea plecînd dezgus­tat din capul ei pe singurul bărbat f care reușise s’o scoată din vîrtejul e patimilor și s’o facă respectată de ci­ ­țic Rubinstein! Coroană, de țară ș i de romîni, de pretutindeni. Petru Grădișteanu, întruparea ce­lor mai scumpe visuri ale neamu­lui nostru, omul care a plătit națio­nalismul său altfel ca d. Filipescu, care a jertfit cele mai înalte dem­nități îndrăznețe, și entuziasmului său­ de a vorbi verde în chestiunile naționale—omul acesta căruia atîta i-a rămas , să stea la sfîrșitul vie­­ței sale în capul legii, omului a­­cestuia să i se discute patriotismul — de către cine ? De către Nicu Fili­pescu, care a pus să se stingă fe­linarele și a bătut pînă la sînge pe studenții cari voiau să manifesteze contra ungurilor la statuia lui Mi­­haiu Viteaza ? De către samsarul grec Timoleon Fizanis și de către evreiul Ițic Rubinstein ? Aceștia formează tribunalul pa­triotic care judecă și osîndește ro­­mîni ca Miile și ca Petru Grădiș­­teanu ? Ocara aceasta nu va deschide ea ochii celor cu dreaptă judecată și suflet cu adevărat romînesc ? Avem credința că așa va fi și că rușinea aceasta a cârdășiei celei mai interlope care s’a văzut vreo­dată în viața noastră publică, va avea sfîrșitul pe care-l au­ toate promiscuitățile ce sfidează senti­mentul general. „Adevărul“ •■»Adeverulîne-­ Șefia O reflexie care se pune pe seama d-lui Carp: — Cumnatul msü Mitiță cere resti­tutio in integrum, ca să-i dea partidul îndărăt șefia. Mie mi-au dat ai meî de mult șefia și sunt gata să le-o dau îndărăt că n’am ce face cu ea ! Gazetărie model „Violența“ de aseară publică un lung articol întitulat: Un diplomat german despre Italia. După ce umple o coloană din prima pagină cu spusele diploma­tului german, adaugă la coadă un P. S. cu litere de o șchioapă la care a­­rată că ambasada germană desminte spusele diplomatului german a căruia existență o neagă. Te întrebi, după așa desmințire, la ce a mai publicat Violența articolul? Numai eminentul ziarist Iosun­ Nu­­­dejde ar putea răspunde!.. Maică, tare ci! Ițic în campanie nn^rmzsa^330«missaBztmiss­ee aiazsaaam Ițic Rubinstein pentru a nud... „ro­­mîniza“ pe grecii d-lui Filipescu — continuă a susține în articole ne­­limnate și al cărora manuscris îl dis­­tinge după ce se compune de tipografi, să d. Take Ionescu e în intime redații in Alianța Izraelită. Ițic are intenția de a se stabili în Brașov, pentru a duce cu și mai mare mergiu campania sa contra ministrului de finanțe, Rigoletto Cereți No. 6 din pasionantul roman Contele de Monte Cristo de ALEX. DUMAS tatăl — 5 bani fascicola în toată țara, 5 bani — PĂRERI ȘI IMPRESII Diplomații Se vorbește acum iarăși foarte mult de diplomați. Mai întîî pentru că s’au pu­blicat Memoriile contelui Hohenlohe, care a făcut și el parte din breasla diploma­ției, așa că s’a născut întrebarea dacă un diplomat are voie să vorbească chiar și după moarte. Apoi însă pentru că Go­­luchowsky a plecat, Aerenthal i­-a luat locul, Tschirsky tratează cu Tittoni, Clemenceau a luat prezidenția consiliu­lui etc. etc. Dacă aș întreba pe cineva, ce înțelege el printr’un diplomat, cu greu­ l­î va pu­tea da o definițiune satisfăcătoare. In genere însă se știe că diplomat e acel care conduce politica externă a unui stat sau este în serviciul acestei politice. Poate ce mai știe ceva, și ceva foarte e­­­ronat, adică: un diplomat este un om s­pus într'o slujbă foarte bine plătită și­­ foarte puțin obositoare. Definiția din urmă se potrivește une­ori , cele mai multe ori însă nu. Viața de dolce falm­ente a diplomaților este numai aparentă. Aceasta e partea rea a activității lor, că ea este absolut discre­tă, și deci nu poate fi apreciată decît de superiorii lor. In această privință diplo­matul se deosibește cu totul de ziarist și e într'o situație mai defavorabilă. Căcî în fond și diplomatul nu e decît un fel de ziarist. Diplomatul trimis de un stat într'un post din străinătate, are în primul rînd misiunea de a vedea și auzi tot și toate și de a-și ține în curent guvernul. Pen­tru ca să știi, să vezi și să auzi toate și să le redai așa ca și altul să se vadă și să le audă, ți se cer calități superioare și anume calități­ de ziarist. Și de aceea, cum bine a observat un mare gazetar german, pretutindeni sa string relațiile între diplomați și ziariști: ei se servesc reciproc , și de multe ori nu se știe cine a tras mai multe foloase : ziaristul deja diplomat sau viceversa. Afară ele aceasta diplomați­ au să mai îndeplinească anume forme. Pe lingă mi­siunea lor adevărată, mai au altă apa­rentă : aceea de a reprezenta. Și adesea aceasta din urmă lămurește pa­cea din­­tîiul. De aceea se vorbește mai mult de un diplomat cînd lipsește de la o datorie de reprezentare, decît cînd șî-o îndepli­nește. Un diplomat poate să stea ani de zile într-un loc și să nu­ aibă ocazie să se distingă. O Zi decisivă îl ridică Băii îl doboară. Misiunea gazetarului e poate mai grea: 1) pentru că e mai rău­ plă­tită; 2) pentru că ziaristul nu se bucură de protecția legilor și tratatelor interna­ționale; 3) pentru că ziaristul trebue­ zilnic să arate la mii de judecători ce poate, diplomatul nu. De aceea Bismark a putut spune: din­ priun ziarist a eșit adesea un bun diplo­mat , rare­ori dintr’un diplomat un zia­rist bun, B. 51. C­HESTIA Z­ I­LEI Ca să vadă cît de solid îi stă coroana regală pe cap, moștenitorul tronului Serbiei a organizat un chef monstru în sala tronului și a pus im mare premiu pentru aceea tarál va luă cu piciorul coroana de pe cap. Premiul a fost cîștigat!! SERBĂRILE DIN UȘI — Desvelirea statue­ lui Alexandri — O vizita a d-lor A. D. Xenopol și Maiorescu la Alexandri Cam ce credea bardul de la Mircești despre poeziile sale ? Crezînd că această întrebare va inte­resa pe cititorîl m’am adresat după răs­puns d-lui A. D. Xenopol, distinsul profesor universitar, care după cît știam, se aflase, în timpuri, în legături de prietenie, cu bardul de la Mircoștî. D. Xenopo­l mă primește cu amabili­tatea ce caracterizează pe marele nos­tru istoric, și bine­voește a-mi comu­nica o amintire despre o vizită făcută de d-sa­gi de d. Titu Maiorescu la Mircești. O reproduc întocmai. D. Xenopol ne spune : — „într’un rînd, pe iarnă grea, m’am dus cu d. Maiorescu să văd pe Ale­xandri, în moșia lui, la Mircești. A. D. Xenopol Am ajuns seara și am găsit pe poet scriind. Era, mar se pare, pe la 1880. El ne primise cu cea mai mare plăcere și vorbirăm pînă tîrziu despre poezii și mai ales despre modul cum poporul necult își întrupează cugetările lui cele mai adinci în haina fermecătoare a ver­sului. Era firesc lucru să atingem întreba­rea cum Alexandri culesese poeziile po­porane și el ne mărturisi că din gura poporului chiar, ele nu eșuau­ așa de desăvîrșite cum le văzusem tipărite.­­— Fără îndoială, adause bardul că am poleit pe ici pe cum cito un vers, că n-om­ adaus vreo silabă lipsă, s­au­ n-am scos vreo silabă de prisos , că am îndreptat rime neîndestulătoare, ba ch­iar unei ori am pus cu rime, acolo , unde ele lipseau, sau unde erai­ numai f­asonante; • „Dar toată această lucrare, aăause A­­lexanări ț'îndi, era numai treabă de cîrpeală ; nu am adăugit nici o gîndire, care să nu fi întâlnit în poezia însăși; ] nu am îmbogățit cu nici o comparație­­ pe acele strălucite ale poporului. Într'un­­ cuvînt nu am atins firea însăși a poe­­­­ziilor, ce am crezut numai că e bine de a le d­esăvîrși puțin forma“. — Neștitoriî, Sn timpină d. Maiorescu, s’au eu, nu-mui aduc aminte cari din­­ no’, — v’ațî învinovățit că nu ați fost , un credincios culegător al folklorului­­ poporan... — . . . — D’apoi, iubiților, răspunse Alexan­dri, pe atunci, pe la 1844, cînd am cules eu poesiile, nici nu exista numele da folklor și această știință nouă încă nu ■ văzuse lumina zilei. După o tăcere, Alexandri continuă : 1 Și mi se pare că știți, că fiecare , cîntăreț poporan, cînd reproduce o­­ poezie, sau o poveste, schimbă ceva din ea, după felul gîndului său și cînd a­­­cest gînd este înzestrat cu darul fru­museței, el împodobește poezia sau po­vestea, care ese înfrumu­sețată din gu­­­ra acestui cîntăreț. „Ei bine, așa am făcut și eu­. Am cân­tat încă o dată ceia ce cînta poporul, căci și eu­ nu sunt decît un biet bard po­poran mai puțin înzestrat ca el care a isco­dit aceste minuni, pe cînd eu­, draga Doamne, mai cult, și mai iscusit, le-am pus numai puțină podeală pe icî, pe calea. După o nouă tăcere și privindu-ne țintă, a dansa: — „Și mi-se para că am avut drep­­tul s’o fac.“ * D. Xenopol, continuînd, ne spuse : •— Se înțelege că noi am aprobat în totul cuvintele lui Alexandri și după un ceaun­ încălzitor, care mai învioră puțin corpul nostru obosit și înfrigurat de drum, ne duserăm la culcare. In camera dată mie era atîrnat por­tretul vornicului Vasile Alexandri, ta­tăl poetului, împreună cu cei doi fii ai săi: Vasile și Iancu. Bătrînul ține în mină o hîrtie, pe care sînt scrise mai multe poveți morale, în­dreptate către fiii săi. Imi aduc aminte că acele poveți sfîrșeau­ cu cuvintele : „Epitrop și chezaș să nu te faci“. Toată noaptea un viscol îngrozitor zgudui ferestrele și mă gîndeam că toc­mai în seara aceia Alexandri scrisese pastelul Primăvara. Ce-i păsa poetului de svîrcolirile er­­nei, cînd în sufletul său era vecînică primăvară ! Dimineața mai stăturăm de vorbă asu­pra starea țăranului. Mai făcurăm și pu­țină politică și după aceia ruga­ pe A­­lexandri să­ in­­scrie o cugetare într’un album al Doamnei Eufrosina Racovița, pe care mi-l încredințase spre acest scop și după aceea luîndu-ne rămas bun dela marele poet, ce-am urcat in sania, care trebuia să ne ducă la gară. Sunt sigur că cititorii noștriî vor fi recunoscătorii d-lui Xenopol, pentru a­­ceastă amintire, atît de interesantă, des­pre marele poet. Bucovinenii In Iași D. Ștefan Goraș, profesor și ziarist, a primit din partea d-lui George Iacubo­­vici de Boldișor, vicepreședintele socie­­tății academica Junimea din Cernăuți, scrisoarea următoare : Mult stimate domn, „Am citit apelul, care l’a primit redac­ția ziarului „Apărarea Naționala“ din par­tea comitetului aranjator pentru serbarea Vasile Alexandri, în fruntea căruia stă istoricul A. D. Xenopol și d-voastră, dîn

Next