Adevěrul, octombrie 1906 (Anul 19, nr. 6147-6177)
1906-10-14 / nr. 6161
Anul ai A VirI-lea. —No. 6161* FONDATOR Alex. V. J Beldimanu PUBLICITATEA s CONCEDATA exclusiv AGENȚIEI DE publicitate CAROL SCHULDER & Co. București, Str Karageorgovici 18 Telefon Sil TELEFON Pentru Capitală No. 14110 & bani In toată țara, Sîmbătă 14 Octombrie ÎSCO DIRECTOR POLITIC CONST. MISILIE ABONAMENTE Col an...................................iei lS.î fi inni . a a o „ S ÍCiDl 0 !uca ................... 1.50 In etríiin&tate tudóit AlIflülWEJilE COHBIXATE (Actuarul Politic și Dimineața) Cd an . . , » , l! 82.— 6 Ind ..... „ 16 — S tun! ..... „ 8.— o lună ..... ,, 3.— En «tramuütate Indust Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic la ora & seara cu ultimele știri ale zile,! jjturourile ziarului: Str. Sărindar, guvernul și drepturile dobrogenilor Regele a convenit cu guvernul să se acorde cetățenilor romîni din Dobrogea drepturile politice — Știrea data erî de noi, asupra acordărei drepturilor politica dobrogenilor este pornită dintr'o bună sursă. Repetînd cele ce am spus erî, că s’a hotărît în mod definitiv acordarea acelor drepturi, complectăm știrea noastră cu cele ce urmează. In ajunul zilei de 10 Mai d-niî Cantacuzino și Take Ionescu s’au prezentat regelui și i-au vorbit asupra drepturilor politice ale dobrogenilor. Președintele consiliului și ministrul de finanțe și-au exprimat credința că suveranul ar face un mare act politic, a cărui amintire s’ar lega de serbarea jubileului, dacă ar conveni să se acorde drepturile politice dobrogenilor. Regele s’a declarat atunci categoric favorabil pentru acea reformă, de unde mai înainte se arătase ezitant, în mai multe rînduri. Astfel a obținut guvernul, prin cei mai de seamă reprezentanți ai săi, încuviințarea de a prezenta parlamentului un proect de lege prin care să ridice pe cetățenii Dobrogea la drepturi egale cu cei din restul țării. Proectul a și fost întocmit atunci la ministerul de interne. In vederea întocmirei acelui proect sa știe că o comisiune ad-hoc a lucrat mai multe luni, studiind chestiunea în amănunt și lămurind toate controversele ce se puteau ivi. Proectul era gata și urma a fi depus în parlament. S’a găsit însă că ar fi fost nepotrivit ca un proect de lege de o importanță așa de mare, să fie trecut prin parlament cu ușurința și repeziciunea cu care se votează un proect da cea mai mică importanță. Și proectul a fost reținut. De altfel a lipsit și timpul trebuincios votărea unui astfel de proect de lege, căci guvernul nu mai convenea să prelungească sesiunea extraordinară în care se afla convocat parlamentul, cu ocazia serbărilor jubilare. t Acum cînd ne mai desparte numai o lună de începerea sesiunei ordinare a parlamentului, guvernul reia chestia drepturilor politice pentru dobrogeni. Proectul ce se întocmise în luna Mai va fi revăzut și complectat dacă va fi nevoe, iar la deschiderea parlamentului, acel proect va fi luat în discuție imediat după dezbaterea asupra mesagiului. Guvernul a admis și regele a convenit, ca să se acorde drepturile politice dobrogenilor sub aceiași formă ca în restul Romîniei. Vor fi deci trei colegii pentru Cameră și două pentru Senat și fiecare din cele două județe ale Dobrogei își va trimite în parlament pe aleșii respectivi. Atît colegiile din județul Tulcea, cît și cele din județul Constanța vor avea dreptul să trimeată în parlament cîte circi deputați și cîte doi senatori. Odată cu acordarea acestor drepturi pentru alegerile legislative, se vor acorda dobrogenilor și dreptul de a-șî alege singuri pe primari, căci în prezent primarii din Dobrogea se numesc de către guvern, iar nu gînt aleși, ca în restul țărei, de către consiliile comunale din cari trebue să facă parte. Despre proectul de lege de care ne ocupăm în acest articol se va vorbi pe larg și în mesagiul cu care regele va deschide noua sesiune parlamentară. Se spune că mesagiul, în primul paragraf, se va ocupa de serbările jubulare și de succesul moral al Expoziției, iar în al doilea paragraf va vorbi despre acordarea drepturilor politice la dobrogeni, considerîndu-se acordarea acelor drepturi ca un fapt săvîrșit cu prilejul jubileului. * Proectul de lege ce se va depune în parlament în primele zile ale sesiunei va fi precedat de o documentată expunere de motive, care de fapt va fi un important studiu politico-social asupra Dobrogei și a condițiunilor în cari se află acea provincie. Concluzia acestei expuneri va fi că actualii cetățeni ai Dobrogei sînt restul de pregătiți pentru a li se ab sorda drepturile politice existente a restul Romînieî. * Guvernul, prezentând proectul pentru acordarea drepturilor politice a dobrogeni, își îndeplinește astfel unul din punctele programului desvoltat la Iași, cu ocaziunea banchetului ce s’a dat acolo înaintea alegerilor generale. Și aducînd acel proect în desbaterile parlamentului, intr'o sesiune ordinară și la începutul ei, guvernul dă prilej reprezentanților celorlalte partide politice să discute pe larg chestia dobrogenilor și să formuleze, în liniște, concluziile la cari voesc să ajungă. NĂZUIȚII C. Dem. Succesul unuî adversar* ! Meritul nostru a fost intotdeauna a» acesta că am recunoscut adversarilor nos p tri succesul, atunci cînd l’au obținut, fie chiar in potriva noastră! ] c Așa, de pildă, n'am ezitat a recunoaște [ că grecii d-lui Filipescu au reușit să facă a nu se mai vorbi de isprăvile antarților și conflictul cu Grecia — lucru foarte apreciat.... la Atena * Astăzi nu putem să nu recunoaștem succesul repurtat ori la jurați de sincerul nostru ,amic“, dar „adversar politic“, cunoscutul și mult talentatul juriscon , suit, nenea sin Stelian Popescul A pledat doar un ceas la contra unui corespondent al Adevărului și jurații l’au și achitat! ] Te pomenești că-1 condamnau dacă nu vorbea „adversarul” nostru. ‘ Sunt prețioși adversari d’ăștia! ( PIf . Acordarea drepturilor Dobrogenilor.Tribunalul patriotic și astăzi curente. Europeanul occidental nu știe că intre grecul bizantin sau levantin de astăzi și elenul din perioada clasicității este o prăpastie. El vede în fiecare grec un Homer sau un Aristotel sau un Fidias și e explicabil ca să ia partea acestora și nu a noastră. Această eroare în care cad și francezii și germanii și englezii, noi trebuia să o punem mereu în evidență și desigur că rațiunea ar fi triumfat asupra simțirea, dreptatea cauzei noastre asupra simpatiilor nejustificate pricinuite numai de reminiscențe istorice ce se acordă grecilor. Mai trebuia să întreținem străinătatea asupra aromînilor. In această direcție am făcut ceva, dar puțin, foarte puțin. Nu e destul să ne încălzim prin presa noastră și prin întrunirile publice dela noi. Trebuia să dăm străinătățea atîtea amănunte despre aromînî, încît ei să devie și pentru dînșii o realitate cum sînt pentru noî, și să nu se prindă afirmațiunea grecilor că aromîniî nu sunt decît un produs al fanteziei romîneștî dar că în realitate nu există. Această afirmațiune grecii au repetat-o de atîtea ori încît nici cînd aromînii au fost măcelăriți de antarțî, sîngele lor n’a făcut pentru Europa proba peremptorie a existenței lor. Acestea sunt fapte pe cari nu e bine să ni le ascundem, ci dinpotrivă e bine să le punem în evidență pentru că numai astfel vom ajunge să facem de acum încolo ce n’am făcut pînă acum în Occident pentru cauza fraților aromînî. Gr. Aceasta nu înseamnă însă că răul nu mai există, înseamnă numai că el a devenit cronic, că ne-am obicinuit cu Unsul și că am început să-l privim ca ceva ceresc, inevitabil, cu cunoscuta resemnare romînească. Cu toate acestea, strigăte izolate au răsunat și anul acesta și mai ales s'a auzit strigătul: Unde sunt vagoanele noul? In urma catastrofei ce a cauzat în anul trecut lipsa de vagoane, Camera a ratat din excedente 30 milioane lei pentru ca să se cumpere si Aumăr oarecare de vagoane. Se spunea: xa comanda se va face de urgenții și se pune un așa termen pentru furnizării comandei, încît nouăle vagoane să poată circula în actuala campanie de transporturi. Cu drept cuvînt deci, oamenii cari sufereau de pe urma lipsii de vagoane, cari își vedeau iarăși averea lor expusă tuturor intemperiilor amenințată în valoarea ei, — cu drept cuvînt acești oameni sau întrebat: — Unde sînt vagoane nou,și întrebarea lor a rămas însă fără răspuns. Faimosul Miclescu-Pașa tratează cu un dispreț suveran raialele cari așteaptă deja dînsul ajutor. A trebuit ca un cititor al nostru să vie și să ne aducă lămuriri cari arați iarăși ce gospodărie domnește la caile ferate. Nouile vagoane, există, ele au început să sosească. In loc însă ca ele să fie de urgență puse în circulație, rămîn cîte zece zile la Burdujeni petru a li se face operațiunile vamale și apoi trec la Pașcani unde sunt supuse altor operațiuni în ateliere, rămînînd și aci cîte 10 și 15 zile. Ei bine, să admitem că în ateliere lucrul nu se poate isprăvi mai repede, dar nimeni nu ne va face să credem că la Burdujeni operațiunile vamale trebue să dureze asta. Aceasta e pur și simplu o neglijență de care nu sînt vinovați funcționarii vamali ci direcția căilor ferate, care, dacă ar insista, ar obține fără multă greutate accelerarea operațiunilor. Dar ți am găsit să se demoneze Micesen Pașa... El și-a făcut datoria: a scris o broșură, a cerut o sută de milioane către nouă și a declarat că fără ele nu pute face nimic... Se pomenești că și pr [UNK]•tarea aceasta e cu socoteală: să lase lui ea să sufere și să reclame, pentru ca er fitul să i se acorde mai ușor. Să i se vorde, dar să vedem și noi odjilg, >• ■ Ie scrotind economia țăreî, nu păgubind’o. Rp. Un răspuns care tîrzie I. Filipescu—vecinic preocupat de problemele mari ale statului și ale vremei în care trăește—s’a pus să ne întrebe foarte malițios, ce se aude cu subscripția pentru familia nefericitului poștaș Georgescu, victima asasinatului comis asupra sa în tren de către Amărăscu. Am răspuns imediat că vom da socoteală de ceea ce am lubit și vom face pentru familia acestei victime, de îndată ce subscripția va fi închisă. Natural că vom da socoteală nu d-lui Filipescu, care nu s’a reînăit să dea vr’un ban în folosul familiei acelui modest erou al datoriei, ci marelui public, tuturor acelor cari din orașele și satele cele mai depărtate ale țărei au răspuns la apelul nostru și au făcut ca din obolul lor, adesea de un gologan, să ajungem la suma publicată chiar alaltă erî — de lei 4786 și tîp de bani. Fiindcă însă milionarul d. Filipescu s’a făcut cenzorul unei subscripțiuni la care n’a contribuit nici cu cincizeci de bani, i-am întors și noi o întrebare : la ce scop fie binefacere a întrebuințat d-sa suma le opt mii de lei, pe care a luat’o de la contele de Roma, actualul deputat de Brăila, în ajunul alegerilor generale, pentru a retrage candidatura d-lui Iorga, pe care a aruncat-o la colegiul al 3-lea, tocmai pentru a intimida pe candidatul guvernamental ? Ziua de eră a trecut fără ca d. Filipescu să găsească răspunsul la această întrebare, destul de simplă și destul de precisă, sperăm. Să vedem dacă ziua de azi va fi mai fericită pentru d-sa. 1J. Filipescu trebue să știe că sînt răspunsuri care nu sufăr întîrziere. De altfel, cum am mai spus: eu sau fără răspunsul d-sale, chestiunea aceasta se va lămuri. A. 5. Situația junimiștilor De vre-o două săptămînî circulă cele mai curioase versiuni asupra atitudinea junimiștilor. Lună azi, e adevărat, gruparea d-lui Carp n'a suferit nici o defecțiune importantă. De la retragerea cabinetului Carp, o recunoaște toată lumea politică, fruntașii junimiști au rămas strîns uniți în jurul d im. Carp, iar cadrele restrînse ale junimiștilor s'au menținut și ele în cîmpul de opoziție. Au trecut numai vre-o doî ireî junimiști la conservatori, dar nu se poate pretinde că s'a dezorganizat gruparea d-lui Carp. Și timpul din urmă însă situația în gruparea junimistă nu mai este aceeași. Sunt două curente: în privința împăcărei cu conservatorii, printre fruntașii amici ai d-lui Carp, sunt frămîntări adînci în sînul junimiștilor. De aci zvonul că junimiștii lichidează, că d. Nicu Filipescu propagă trecerea la d. Cantacuzino, că ceilalți fruntași sunt pentru o împăcare cu df. Take Popescu, etc. Toate aceste zvonuri sunt viu comentate în cercurile politice și prin apt nici o clarificare a situației în lagărul carpist. Ce se petrece clar la junimiști ? E adevărat că veritabilii junimiști n'au un organ al lor prin care să-și poată spune cuvintul. t. Filipescu însă are o gazetă, dar nu îndrăznește să provoace o clarificare a situației. Nu numai că nu poate vorbi, prin această gazetă, în numele grupării, dar se vede că a încurcat astfel lucrurile încît nu poate să-și clarifice propria sa atitudine. Nu s’a mai pomenit așa situație echivocă ! Și natural că în asemenea situație, cea mai mică explicație ar putea să încurce și mai rănițele junimiștilor. De aceea fac, deocamdată, toți, adică nu numai cei din jurul d-lui Carp, dar și conservatorii și liberalii. Toți au interesul să tacă, cuci nu se știe ce balamuc poate să iasă dacă ar interveni cineva cu o întrebare sau cu o explicație. R. D. Clemenceau și aromiim! Cititorii au urmărit desigur cu mult interes amănuntele publicate de acest ziar cu privire la convorbirile avute la Karlsbad de un bărbat de stat român cu actualul primministru al republicei franceze, d. Georges Clemenceau. D. Clemenceau nu este în conflictul greco-roman de partea noastră. D-sa are două feluri de motive pentru această atitudine : unul de ordin general, acel al dragostei pentru cultura clasică elină ; altul de ordin special, anume că d. Clemenceau nu e convins că sînt aromînî în Macedonia și deci ca noi avem interese de apărat acolo. Acestea sînt două erori cu cari de mult am trebuit să contăm și cari ne arată în mod clar că noi am comis o eroare și mai mare. Eroarea aceasta mare a noastră este că n’am făcut mar ‘nimic pentru a lămuri străinătatea asupra condițiunilor reale sub caii s’a ivit conflictul. Trebuia să știm de mult că în cultura clasică elenă grecii au un aliat puternic în contra noastră. In statele civilizate unde cultura humanista a prins rădăcini adinei, cultul pentru civilizația antică este o realitate menită să determine încă Unde’s vagoanele? Se știe că un popor ajunge să se obicinuiască și cu calamitățile. In India nimeni nu se mai emoționează cînd izbucnește tifosul foamei, în Rusia cînd se omoară oameni pe stradă etc. La noi ne-am obicinuit abta cu lipsa de vagoane, încît nimeni nu mai protestează. Tribunalul patriotic! Nicu Filipescu, Timoleon Pizanis, ■ j Rsts cu putință oare ca judecățile sănătoase, conștiințile drepte, nerobite stăpânilor politici să mai tolereze multă vreme rușinea morală care se răsfață de cîteva luni de zile într’un desfrîu de fapte și un libertinaj de vorbe cari desfid și bunul simt omenesc și pudoarea publică ? .. Iată un tribunal de salvgardare națională, o curte marțială, cor ’t pusă din d. Nicu Filipescu — un 11 exemplu de bărbat cuminte și politician onest —*■ din Timoleon Pizanis, un grec strecurat în cetatea ’ romînească cu acte de „român“ din Macedonia și dintr’un evreiu — leppădătura neamului său — numitul Ițic Rubinstein, de două ori expulzat din țară și de nenumărate ori fugit din țara pe urma insuporta’bilei sale obrăznicii și mișelii. Acesta este tribunalul patriotic ? care s’a constituit pentru a judeca și osîndi ca trădători de neam pe romînî născuți în această țară și urmași de nume romînești cari au ilustrat istoria patriei. Fiindcă Nicu Filipescu stă de șase ani în opoziție și are de adversar neîmpăcat pe Const. Mille, de aceea Mille e un trădător. Fiindcă un grec analfabet ca Timoleon Pisania, vede că patronajul politic al lui Nicu Filipescu nu poate face din ziarul său o gazetă, citită, își închipue că declarînd trădător pe Const. Miile, va lua locul său în presa noastră ! In fine, fiindcă recidivistul expulzat și fugit, Ițic Rubinstein, este izgonit, în sfîrșit, de la Adeverul, unde devenise un cancer primejdios pentru sănătatea morală și materială a ziarului— iarăși Const. Miile trebue bătut la stîlpul infamiei ca trădător ! Mai mult! Fiindcă Fetru Grădișteanu — o fată pentru naturile independente și pornirile spontanee! — fiindcă Fetru Grădișteanu s’a ridicat cu indignare și a strigat că e o mare mișelie să spui unui om ca Miile că e „trădător“, fiindcă omul acesta a avut această revoltă—și el trebue atacat în sentimentele sale naționaliste ! Și pe el, Nicu Filipescu, — după indicațiile lui Timoleon Fizanis și Stic Rubinstein—trebue să-l insulte fără pic da respect, nici pentru talentul său, nici pentru serviciile aduse ca niei naționale, nici pentru virața sa. Tripotînd, agitîndu-se, intrigînd ! și exercitînd presiuni politice — vai!— cît de joase și înjositoare!— acest psinhopat ațîță patima politică și în sinul Lige își aduce astf cfel acestei instituții naționale ser c viciul de a vedea plecînd dezgustat din capul ei pe singurul bărbat f care reușise s’o scoată din vîrtejul e patimilor și s’o facă respectată de ci țic Rubinstein! Coroană, de țară ș i de romîni, de pretutindeni. Petru Grădișteanu, întruparea celor mai scumpe visuri ale neamului nostru, omul care a plătit naționalismul său altfel ca d. Filipescu, care a jertfit cele mai înalte demnități îndrăznețe, și entuziasmului său de a vorbi verde în chestiunile naționale—omul acesta căruia atîta i-a rămas , să stea la sfîrșitul vieței sale în capul legii, omului acestuia să i se discute patriotismul — de către cine ? De către Nicu Filipescu, care a pus să se stingă felinarele și a bătut pînă la sînge pe studenții cari voiau să manifesteze contra ungurilor la statuia lui Mihaiu Viteaza ? De către samsarul grec Timoleon Fizanis și de către evreiul Ițic Rubinstein ? Aceștia formează tribunalul patriotic care judecă și osîndește romîni ca Miile și ca Petru Grădișteanu ? Ocara aceasta nu va deschide ea ochii celor cu dreaptă judecată și suflet cu adevărat romînesc ? Avem credința că așa va fi și că rușinea aceasta a cârdășiei celei mai interlope care s’a văzut vreodată în viața noastră publică, va avea sfîrșitul pe care-l au toate promiscuitățile ce sfidează sentimentul general. „Adevărul“ •■»Adeverulîne- Șefia O reflexie care se pune pe seama d-lui Carp: — Cumnatul msü Mitiță cere restitutio in integrum, ca să-i dea partidul îndărăt șefia. Mie mi-au dat ai meî de mult șefia și sunt gata să le-o dau îndărăt că n’am ce face cu ea ! Gazetărie model „Violența“ de aseară publică un lung articol întitulat: Un diplomat german despre Italia. După ce umple o coloană din prima pagină cu spusele diplomatului german, adaugă la coadă un P. S. cu litere de o șchioapă la care arată că ambasada germană desminte spusele diplomatului german a căruia existență o neagă. Te întrebi, după așa desmințire, la ce a mai publicat Violența articolul? Numai eminentul ziarist Iosun Nudejde ar putea răspunde!.. Maică, tare ci! Ițic în campanie nn^rmzsa^330«missaBztmissee aiazsaaam Ițic Rubinstein pentru a nud... „romîniza“ pe grecii d-lui Filipescu — continuă a susține în articole nelimnate și al cărora manuscris îl distinge după ce se compune de tipografi, să d. Take Ionescu e în intime redații in Alianța Izraelită. Ițic are intenția de a se stabili în Brașov, pentru a duce cu și mai mare mergiu campania sa contra ministrului de finanțe, Rigoletto Cereți No. 6 din pasionantul roman Contele de Monte Cristo de ALEX. DUMAS tatăl — 5 bani fascicola în toată țara, 5 bani — PĂRERI ȘI IMPRESII Diplomații Se vorbește acum iarăși foarte mult de diplomați. Mai întîî pentru că s’au publicat Memoriile contelui Hohenlohe, care a făcut și el parte din breasla diplomației, așa că s’a născut întrebarea dacă un diplomat are voie să vorbească chiar și după moarte. Apoi însă pentru că Goluchowsky a plecat, Aerenthal i-a luat locul, Tschirsky tratează cu Tittoni, Clemenceau a luat prezidenția consiliului etc. etc. Dacă aș întreba pe cineva, ce înțelege el printr’un diplomat, cu greu lî va putea da o definițiune satisfăcătoare. In genere însă se știe că diplomat e acel care conduce politica externă a unui stat sau este în serviciul acestei politice. Poate ce mai știe ceva, și ceva foarte eronat, adică: un diplomat este un om spus într'o slujbă foarte bine plătită și foarte puțin obositoare. Definiția din urmă se potrivește uneori , cele mai multe ori însă nu. Viața de dolce falmente a diplomaților este numai aparentă. Aceasta e partea rea a activității lor, că ea este absolut discretă, și deci nu poate fi apreciată decît de superiorii lor. In această privință diplomatul se deosibește cu totul de ziarist și e într'o situație mai defavorabilă. Căcî în fond și diplomatul nu e decît un fel de ziarist. Diplomatul trimis de un stat într'un post din străinătate, are în primul rînd misiunea de a vedea și auzi tot și toate și de a-și ține în curent guvernul. Pentru ca să știi, să vezi și să auzi toate și să le redai așa ca și altul să se vadă și să le audă, ți se cer calități superioare și anume calități de ziarist. Și de aceea, cum bine a observat un mare gazetar german, pretutindeni sa string relațiile între diplomați și ziariști: ei se servesc reciproc , și de multe ori nu se știe cine a tras mai multe foloase : ziaristul deja diplomat sau viceversa. Afară ele aceasta diplomați au să mai îndeplinească anume forme. Pe lingă misiunea lor adevărată, mai au altă aparentă : aceea de a reprezenta. Și adesea aceasta din urmă lămurește pacea dintîiul. De aceea se vorbește mai mult de un diplomat cînd lipsește de la o datorie de reprezentare, decît cînd șî-o îndeplinește. Un diplomat poate să stea ani de zile într-un loc și să nu aibă ocazie să se distingă. O Zi decisivă îl ridică Băii îl doboară. Misiunea gazetarului e poate mai grea: 1) pentru că e mai rău plătită; 2) pentru că ziaristul nu se bucură de protecția legilor și tratatelor internaționale; 3) pentru că ziaristul trebue zilnic să arate la mii de judecători ce poate, diplomatul nu. De aceea Bismark a putut spune: din priun ziarist a eșit adesea un bun diplomat , rareori dintr’un diplomat un ziarist bun, B. 51. CHESTIA Z ILEI Ca să vadă cît de solid îi stă coroana regală pe cap, moștenitorul tronului Serbiei a organizat un chef monstru în sala tronului și a pus im mare premiu pentru aceea tarál va luă cu piciorul coroana de pe cap. Premiul a fost cîștigat!! SERBĂRILE DIN UȘI — Desvelirea statue lui Alexandri — O vizita a d-lor A. D. Xenopol și Maiorescu la Alexandri Cam ce credea bardul de la Mircești despre poeziile sale ? Crezînd că această întrebare va interesa pe cititorîl m’am adresat după răspuns d-lui A. D. Xenopol, distinsul profesor universitar, care după cît știam, se aflase, în timpuri, în legături de prietenie, cu bardul de la Mircoștî. D. Xenopol mă primește cu amabilitatea ce caracterizează pe marele nostru istoric, și binevoește a-mi comunica o amintire despre o vizită făcută de d-sagi de d. Titu Maiorescu la Mircești. O reproduc întocmai. D. Xenopol ne spune : — „într’un rînd, pe iarnă grea, m’am dus cu d. Maiorescu să văd pe Alexandri, în moșia lui, la Mircești. A. D. Xenopol Am ajuns seara și am găsit pe poet scriind. Era, mar se pare, pe la 1880. El ne primise cu cea mai mare plăcere și vorbirăm pînă tîrziu despre poezii și mai ales despre modul cum poporul necult își întrupează cugetările lui cele mai adinci în haina fermecătoare a versului. Era firesc lucru să atingem întrebarea cum Alexandri culesese poeziile poporane și el ne mărturisi că din gura poporului chiar, ele nu eșuau așa de desăvîrșite cum le văzusem tipărite.— Fără îndoială, adause bardul că am poleit pe ici pe cum cito un vers, că n-om adaus vreo silabă lipsă, sau n-am scos vreo silabă de prisos , că am îndreptat rime neîndestulătoare, ba chiar unei ori am pus cu rime, acolo , unde ele lipseau, sau unde erai numai fasonante; • „Dar toată această lucrare, aăause Alexanări ț'îndi, era numai treabă de cîrpeală ; nu am adăugit nici o gîndire, care să nu fi întâlnit în poezia însăși; ] nu am îmbogățit cu nici o comparație pe acele strălucite ale poporului. Într'un cuvînt nu am atins firea însăși a poeziilor, ce am crezut numai că e bine de a le desăvîrși puțin forma“. — Neștitoriî, Sn timpină d. Maiorescu, s’au eu, nu-mui aduc aminte cari din no’, — v’ațî învinovățit că nu ați fost , un credincios culegător al folklorului poporan... — . . . — D’apoi, iubiților, răspunse Alexandri, pe atunci, pe la 1844, cînd am cules eu poesiile, nici nu exista numele da folklor și această știință nouă încă nu ■ văzuse lumina zilei. După o tăcere, Alexandri continuă : 1 Și mi se pare că știți, că fiecare , cîntăreț poporan, cînd reproduce o poezie, sau o poveste, schimbă ceva din ea, după felul gîndului său și cînd acest gînd este înzestrat cu darul frumuseței, el împodobește poezia sau povestea, care ese înfrumusețată din gura acestui cîntăreț. „Ei bine, așa am făcut și eu. Am cântat încă o dată ceia ce cînta poporul, căci și eu nu sunt decît un biet bard poporan mai puțin înzestrat ca el care a iscodit aceste minuni, pe cînd eu, draga Doamne, mai cult, și mai iscusit, le-am pus numai puțină podeală pe icî, pe calea. După o nouă tăcere și privindu-ne țintă, a dansa: — „Și mi-se para că am avut dreptul s’o fac.“ * D. Xenopol, continuînd, ne spuse : •— Se înțelege că noi am aprobat în totul cuvintele lui Alexandri și după un ceaun încălzitor, care mai învioră puțin corpul nostru obosit și înfrigurat de drum, ne duserăm la culcare. In camera dată mie era atîrnat portretul vornicului Vasile Alexandri, tatăl poetului, împreună cu cei doi fii ai săi: Vasile și Iancu. Bătrînul ține în mină o hîrtie, pe care sînt scrise mai multe poveți morale, îndreptate către fiii săi. Imi aduc aminte că acele poveți sfîrșeau cu cuvintele : „Epitrop și chezaș să nu te faci“. Toată noaptea un viscol îngrozitor zgudui ferestrele și mă gîndeam că tocmai în seara aceia Alexandri scrisese pastelul Primăvara. Ce-i păsa poetului de svîrcolirile ernei, cînd în sufletul său era vecînică primăvară ! Dimineața mai stăturăm de vorbă asupra starea țăranului. Mai făcurăm și puțină politică și după aceia ruga pe Alexandri să inscrie o cugetare într’un album al Doamnei Eufrosina Racovița, pe care mi-l încredințase spre acest scop și după aceea luîndu-ne rămas bun dela marele poet, ce-am urcat in sania, care trebuia să ne ducă la gară. Sunt sigur că cititorii noștriî vor fi recunoscătorii d-lui Xenopol, pentru această amintire, atît de interesantă, despre marele poet. Bucovinenii In Iași D. Ștefan Goraș, profesor și ziarist, a primit din partea d-lui George Iacubovici de Boldișor, vicepreședintele societății academica Junimea din Cernăuți, scrisoarea următoare : Mult stimate domn, „Am citit apelul, care l’a primit redacția ziarului „Apărarea Naționala“ din partea comitetului aranjator pentru serbarea Vasile Alexandri, în fruntea căruia stă istoricul A. D. Xenopol și d-voastră, dîn