Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)
1907-01-15 / nr. 6248
rjujQí la Ianuarie 2 LJ LJ V/11 im yj BL FNKELS I Sueur&ș l, Strada LIPSCANI, No. 8 j Noul Palat Dacia cttTSní ziuct de 80 Dqc. 1906 I I Camp. Vinci tWliffi'lmr 19fl3 cotiv.“”^92 'Ul 9‘J*1 10/3 , . 1905 a. b. 92 »8 92*4 jo/J Rentă internii 92 — 92 *2 4 °/J Cbllg- tom- Bee- 1903 I 89 — 89 12 40/J * „ „ 1906 89 - 89 ", 5°/j „ nici. 109 3!s 103*4 412 , 98>|2 99 -50 1 Sor. Func. rural 101 — 101 '!ț 4»3 . „ 92 Va 93-50 2 ” „ urb. fîu. 98 3 4 99'4 50 . ■ „ Iași 96 — 96 1,2 Ac. B. Națională 3340 — 3560 — Agricolă 621 — 626 ” Sc Buc. 165 - 170 Cor. val. austr. 105 M2 106 'a Mărci germane 123'2 124 '/a Banc. franceze 100 3[l 101'|2 italiene 100 ’la 101 — " mbl. blitit 1 265 — 268— Plătim cupoanele de 1 Ianuarie 1907 dela Renta 4»|.Ext. fără nici un căzămînt. mare: Hotel Metropol București, în fața Palatului Regal Hotel de primul rang.—100 Camere modern aranjate.— Lumină Electro- Aeriano, Golourile încălzite, la sosirea trenurilor găsesc Camere încălzit. — Frenurle modeste FraTo HOTEL HIGH OFE — Galea Victoriei 65 — j 'Vis-a-vis de Palatul Atheneului și în apropiere de Palatul Regal. Cel mai plăcut confort, — 80 camere toate la față—Lumină electrică— Băi calde și reci In Hotel. Pentru D-nii Senatori și Deputați se fac aranjamente speciale foarte convenabile. Lessiva Salipurina SFAL Alalbeșe rufele admirabil, ușor și in scurt timp Face economie fie lemne, lucru și săpun Nu conține chiar, po Lasă sau sodă, garantat că nu fac rufele. Cereți la toate dragnerile și băcăniile Reprezentanti Generali . A. BLAU & Do. BUCUREȘTI Calea Rahovel ăr. 5 (Telefon) 3/2) Hotel UNION Hucurești.— Telefon 1110 Hotel de primul rang în centrul Capitalei. 80 camere toate la față, bine aranjate. Trecînd sub o nouă administrație se recomandă d-lor pasageri. Camere de la 2 lei în sus. Pentru Domnii deputați și senatori se fac aranjamente speciale._____________D tor Rappaport Vechin Specialist IN BOALE DE COPII 5, CALEA CĂLĂRAȘILOR 6. ______Consultațiuni 1—3 p. m.________ D-tor L. Văleanu fost medic balnear și de spital Bulevardul Carol 71 Tratamentul maladiilor interne, în special al Boalelor nervoase și de stomac, prin procedeurile fisico-dietetice. — Orele de consultații 10—1 — Dr George FISCHER Boale de Ochi și Urechi Consult, dela 11—12 a. m. și 4—7 p. m. str. Dorinel 27 (Casa Alina finistănu Dr.Eraclie Oterian ) Specialist în boale Interne și Sifilitice Vechi medic al Eforiei Spitalelor Civile Consultații de la 10—12 și de la 5—7 33. STR. BIBESCU-VODA 23 (Colt. Șerban Vodă) Dr. H. Neumann fost asistent al Prof. Dr. Baginsky — din Berlin )— Specialist în boli și operațiuni de: NAS, GAT și URECHI Consult 1—5 p. m. — 18. Strada Gabroveni No. 18 — Specialist în r. să întrunească mulțimele protestă accest Dar, guvernul, ca și la Intün Maiü, iă luă măsuri de ordine vaste. Douăzeci de mii de oameni, soldați și sergenți de stradă, ocupau locul și străzile împrejmuitoare. Bursa Muncoi fu închisă;primii manifestanți răspîndiți, orice împotrivire distrusă. Cu toate astea grupuri numeroase țvita din diferite părți ale orașului putură să manifesteze, dacă au desăvîrșit cel puțin în parte. Poliția însă veghia și asprimea cu care căutau să respingă pe manifestanți născutari bunări grave: cafeneaua Ball,hazard, din Bulevardul St. Martin a fost atacată și în parte stricată; un car, dar este, fu înconjurat de poliție și o bătae furioasă se’ncinse între agenți! de stradă și manifestanți! din năuntru , răniți și arac Iții! căzură de amîndouă părțile, aiurea ! se sparse geamurile, paharele și sticlele, se rupse scaunele. In străzile care împrejmuesc piața, manifestanții se bătură cu poliția și cu soldații. Pe așa - zisele Marii« Bulevarde, de la teatrul I St. Martin, pină la piața Republice! 600 de soldați călări făceai! rondă continuă și risipeau orice grupare. De prin toate părțile se vedeai! oameni înghemuii! de mersul regulat al cailor, I alungați și ghiontiți de către agenții I de stradă sau de ce! a! siguranței, îmibrăcațî ca orice muritor. In una din străzi, prefectul poliției, d. Lepino, fuse înconjurat de manifestanți și dat tava, pe aiurea încăurările fură generale, pe cînd: în alte părți, pe la gări, saă stabilimente, grupur! se îndreptară și manifestară zgomotos. Adevăratul loc interesant judec piața Republicei, care era ocupată milităreșie. Centrul era prins, în formă de pătrat, de către soldați înșirați unul lîngă altul, și de sergenți de stradă; în acest pătrat se găsea statul major al ordinei, cu ziariști, fotografi, oameni ambulanțelor și agenții secreți. Ne aflam la adăpost. De acolo puteam vedea soldații călări împrăștiind lumea care venea drone, cîntînd „Internaționala“, puteam alerga spre partea unde se năștea vre-o încăcrare trecătoare, ne puteam da seamă de întinderea mulțime, care umplea străzile cele largi și ■ locurile, strigînd și cerînd aplicarea lege!, precum și de toate arestările pe care le făceai agenți!. Oricum, mișcarea asta fără ordine nu e fără de interes. Poliția a strivit manifestația, a împiedicat-o. Așa era ordinul, acesta fu scopul, ajuns de ■ altfel. Guvernul a biruit. Insă, biruințansta nu va avea urmări bune. Guvernul pierde multe simpatii în masa muncitoare. Din contră, o îngăduire bine,voitoare ar fi fost un cîștig sigur. Ziua de era fn una din cele care daă • viețo sociale atît de monotonă un caracter vii și o culoare deosebită. Ea poate însemna un pas mai mult către atingerea unei complecte dezrobiri. ! Th. Cornel de altfel, că în Landtag-ul prusian va susține votul universal. Cu greilib'TR.Iți vor repudia un aricol din propriul lor program, articol care va fi acum afirmat și reclamat da către catolici dintr'o parte, de către socialiști, da alta. Și dacă în Landtsgurie diferitelor state, liberalii sunt în opta cu conservatorii, le va veni greu acestora ca să ducă în Reichstag o politică comună. Dar dacă partidele de opoziție vor triumfa, dacă Centrul catolic și democrația socialistă, polonezii, precum și grupul opozant din Alsacia vor mări majoritatea sau o vor menține numai— aceasta ar constitui o lovitură gravă pentru cancelar. Trebue însă să știm un acru, că și în sinul opoziției nu există omogenitate ca și în partidele guvernamentale. Intre Centrul catolic și partidul socialist nu« nimic comun , și izbind» lor simultană nu poate furniza baza unei politice determinate in Reichstag. De aici urmează că imperiul german va întîmpina serioase dificultășî în funcționarea sa. Germania se tema acum de puterea personală; și nu va putea scăpa de dînsa decit prin gruparea forțelor, care va da prilej la o politică într’adevăr parlamentară. Partidele sînt în stare de confuzie. Nu se vede, tn sensul parlamentar al cuvîntului, nici o majoritate posibilă. Și guvernul imperiului n’are nici o putere ca sa domineze această anarhie a partidelor, alcătuind o majoritate, favorabilă sieși. De aceea cancelarul Baelow cearcă să creeze o majoritate, făcînd apel la unirea partidelor burgheze împotriva socializmului. Așadar socialismul, e vrăjmașul. D. Baelow învinuește Centrul catolic, că prin atitudinea sa „delogică” aduse foloase social-democrației. Dar dacă Centrul ar voi să renunțe la pretențiunela sale, dacă ar consimți să intre iară în rîndurile majorității guvernamentale, cu cîtă voie bună nu va fi primit el de oamenii împăratului ? E însă zadarnic. Și e pueril să speri că războiul dus împotriva socialismului va fi de ajuns să creeze o majoritate durabilă pentru guvern. Cacit imperiul va ataca cu o înverșunare mai crescîndă socializmul — acesta va continua să cucerească cu mare repeziciune întreg imperiul. Reese dar destul de bine că politica imperiului e neputincioasă și nesigură. Nu-i decit un singur mijloc de întrebuințat, pentru a da Germaniei o viață politică normală, e acela de a nu combate, ci din potrivă să secondeze votul universal. E acela de a da putința neamului german să și exprime într’avăr gîndul său, verva sa. Să se stabilească pretutindeni votul obștesc, pentru toate alegoriie din statele particulare—asta înseamnă a îngădui tuturor forțelor să se manifesteze în măsura lor exactă. SPECTACOLE — Duminică 14 Ianuarie 1907 — Teatrul Național. — In matinet! (2 d. a.) Ovidiu dramă în versuri în 5 acte de V. Alexandri. — Seara „Messalina“ tragedie în 5 acte de Adolph Wilbrandt. Teatrul Lyric. —• Trupa d-lui Petre Sturdza va juca cu concursul d-lor Nottara, Lieii și al d-nei Alice Sturdza: „Curierul de Lyon“, dramă. Sala Edison. — In fiecare seară, afară de Sîmbătă, baluri mascate foarte freqventste. Circul Sidoli. — In fiecare seara producțiunile circului rus Beketow. De remarcat: clovnii Willand, cel 4 Francois, quadruplu Jockel. Beveria Imperială, (str. Cîmpineanu). Teatru de varietăți pentru familii. In toate serile debutul lui Bernardo, comic român și Henri Pohl, comic francez, filtrarea liberă. * Alegerile din Germania Imposibilitatea guvernului german de a și asigura o majoritate statornică în viitorul parlament Cancelarul, Bulow a ținut de cînd cu dizolvarea Reichstagului, vreo două-trei discursuri din cari se desprinde un singur gînd, o singură procupare decisivă, anume ca noul parlament german să aibă o majoritate guvernamentală solidă și durabilă. Dar lucrul acesta e un vis, o himeră Chiar dacă Centrul catolic va eși slăbit din lupta electorală, iar conservatorii și liberalii burghezi — către cari se adresează Bülow — vor obține o majoritate numerică—aceasta nu va constitui o majoritate guvernamentală. Liberalii, oricare a fi supunerea și docilitatea lor, nu vor putea să se asocieze fără rezervă la politica conservatoare a imperiului. Ei nu vor putea da părăsire desăvîrșite toate drepturile Reichstagului. Și cum le va fi cu putință să respingă în chip constant toate măsurile care tind la stabilirea votului obștesc în Landtag uri ? Poporul german nu mai poate îndura regimul electoral absurd și trinut care funcționează în Saxa și in Prusia. Centrul catolic, un partid reacționar și demagog, caută să cucerească bunavoința maselor, prmițînd, în chip vag un minims,a DIMINEAȚA — ii face — Proprietar g gj — Complect mobilată — Dă duce și întrsfins * * * * * * Gratis la fHRIS TA dat un TROSCO Complisî de Damă Vă dă un CEAS și un Lanț de aur Vă dă o mașină de scris „Yost“ în valoare de 700 leî Toate amănuntele le găsiți în pagina 4-a a numărului de față. O carte nouă, împărțeala moștenirilor de Nicolae Titulescu laureat al facultăței de drept din Paris.—Alcalay, 524 pag. In editura librăriei Alcalay a apărut de curînd o lucrare de mare valoare: împărțeala moștenirilor, datorită d-lui N. Titulescu. Subiectul este de o netăgăduită importanță, atît prin aplicarea lui practică, cît și>i*rin legăturii în care se găsește cu problema socială romînă: Chestiunea țărănească. Și trebue să mărturisim că autorul, cu o competință rară, a știut să-șî prezinte subiectul în chipul cel mai desăvîrșit. Ceea ce face înainte de toate, meritul acestei lucrări, e că d. Titulescu a rupt cu modul vechi de a trata o chestiune de drept, anume acel de a se mărgini la un comentariu de articole și că a privit instituțiunea impărțerea în realitatea ei economică și socială, complectînd studiul pur juridic cu două capitole: unul de critici a tehnicei juridice, altul de critică economică și socială de un interes și valoare netăgăduite. In partea juridică, e de semnalat între multe altele, pe lîngă diviziunea și cercetarea nouă a materiei, pe lingă studiul modificărilor tacit aduse codului civil prin codul de procedură de la 1900, capitolul „efectul declarativ al împărțelei“ unde prin poziția precisă ce autorul ia față de tot ce s’a scris și spus asupra materiei, se relevă prin excelență calitățile de cultură, pătrundere și originalitate ale unul spirit de elită. In partea economică sunt tratate o mulțime de probleme capitale: cvestiunea libertăței testamentare, fundamentul dreptului succesoral modern, inconvenientele economice ale regimului împărțelei din codul civil. Și autorul după ce constată, prin cifre, că codul civil cu împărțeala forțată în natura e un dezastru pentru proprietatea rurală prin îmbucătățirea ce impune, conchide totuși că ea trebue să subsiste numai că împărțeala egală în valoare. Și prin aceasta d. Titulescu e silit să studieze chestiunea împărțelei în drept comparat, în special instituțiunea germana anerbeurecht, unde unul singur din copiii țăranului ia pămînt, pe cînd ceilalți își capătă partea hereditară în bani. Și conchide la posibilitatea introducerei acestui sistem în Romînia. Lucrarea se termină cu o analiză minuțioasă și raționată asupra materiei. Așa cum se prezintă, studiul d-lui Titulescu merita toate laudele. Cu asemenea lucrări nu ne mai putem plînge de sărăcia literaturei noastre juridice. C. »>Pîinea zilnică, Comitetul societăței „Pîinea zilnică“, de sub patronagiul reginei aduce viile sale mulțumiri și încredințarea complectei sale recunoștințe, pentru ajutorul mărinimos adus săracilor în cursul îunei Decembrie și mai cu seamă de sf. sărbători atît cu bani cît și cu ofrande de hrană. Bonuri de mîncare Majestatea Sa Regina, lei 150; d-na Simona Lahovary, lei 40; d-na Prager, lei 10; d. Constantin Ispășescu, lei 3; Asilul Elena Doamna, clasa I lei 3.80; a IlI-a lei 3.10, a IV-a 2.80, a V-a 2.60, a VI-a 2.70; d-na Elena C. Pruncu, (Bir Iad) lei 20; sora de caritate Olga Ștefănescu lei 5; sora de caritate Hermina Tromm, lei 10; sora de caritate Elena Horvarth, lei 5; vîndute prin sora Olga Ștefănescu, lei 140; d. Petre Petrescu, leî 10; d-ra Hetry Obedeanu, leî 6; d. It-colonel Brociner, leî 10; d-na Elena Oprescu, lei 1.50; d-na M. Șerbănescu, bani 50; d. Carol Catianu, lei 2; d-na Elisa Neuwirth, lei 2; d-na Elisa G. Cantacuzino, lei 1; sora Elefterescu, lei 1; d. Al. Bulgaru, leî 10 ; d. locot. Valeriu Opreanu, lei 4; d-na E. Papiu, lei 5; d-ra Stella Eliade Rădulescu, lei 80; d-na Boxschall lei 5; d. Dimitrie Vardala, lei 6; d-na Manoliu, (p. nn parastas) lei 10 ; d. Miricoglu, lei 10; d-na Sofia Porumbaru (Constanța), lei 20 ; d. D-tru Petrescu, lei 10; d. Săftoiu, lei 5; d. Charles Guichard 3 lei; d-na Diniciu, 20 lei; d-na Anais Filitti, 5 lei; d. căpitan P. Lucasievici, 5 lei; d. Nicu Lucasievici, 3 lei; d. Teodor Șeptelici, 2 lei; d. D. I. Hurmus, 20 lei; Economul Zlatcu, 2 lei; d-na Elena Budișteanu, 5 lei; d. Ion Niculescu, 3 lei; d-na Elena Sc. Ferechide, 40 lei; d-na E. colonel Costesco, 40 lei; d-na N. I. Paiano, 5 lei; d-na Cordesco, 2 lei; Elevele clasa I școala profes. No. 1, 5 lei; d-na Zoe D. Sturdza, 40 lei; d-na Ecaterina Pilat, 3 lei; d. Const Gherassi, 2 lei; d-na Olga C.*SW8W«e^8.3 lai...d. Petru Stoenescu, 2 lei. Elevele atelieratuî de dantele de la școala de Arte frumoase, 8 leî; d-na Elena Malasca, 3 leî; d-na Elisa Vardala, 5 leî; Baroneasa de Hranichfeld, 1 leu; d.Pandele Calavrezo, 20 leî; d. Orațiu Georgescu, 1 leu ; d-na Natalia P. Obroceanu, 2 leî; d. căpitan M. Mihailidhi, 40 lei; Subscripția elevelor școalei profes. gradul II, 20 lei ; d-na Elena col. Paraschivescu, 10 lei; d-na Elisa Trifan, 8 lei; D-șoara Aspasia Varlam, 10 lei; d. Marin Georgescu, 1 leu; Sora de caritate Aristița Constantinidi, 2 lei ; d-na Ecaterina G. Cantacuzino,20 lei; d-na Maria Th. Văcărescu, 10 leî; d-na Paulina Ionesco, 5 leî; d. George Ioanovici, 3 leî; d. doctor A. Teohari, 40 leî ; d-na contesa Bosvadosha, 1 leu; d-na Elisa Triandafil, 12 leî; d. Grigore Dimitriu, 2 leî; d. Stelian Constatinescu, 2 leî; d. Gostaforo, 10 leî; d-na Sultana Gr. Manu, 5 leî; d. Ghiță Iordăchescu, 5 leî. Daruri în bani Societatea Agrară a marilor proprietari lei 20; d. Dumitru Siran, leî 2; d. Ion Hristodorescu, Boghica (Roman), leî 60; d-niî frați Haltas, leî 50; prin ziarul „Universul“, lei 17; d. doctor Toma Thomescu,lei 10; d. Dimitrie Petrescu, lei 20; administrațiunea Casei Bisericii, lei 200; d-na Zamfira Constantinescu, lei 5; d-na Miriam, lei 5; d. Alfred Lewembach, lei 10; d. I. Wiedemann, lei 20 ; subscripțiune făcută la ministerul instrucțiunei, lei 40; d. D. C. larca, lei 50 ; d-na Alexandrina Ciochina (Călărași), lei 10. Daruri Primăria, 1.550 pîinî; poliția, 1.488 pîinî; d-ra Irina Haitas, 100 pîinî; brutăria Viața, 300 pîinî; d. Gagel, brutar, 105 pîinî; d na Cristescu, 50 pîinî și 20 kgr. carne; d-na Mavrocordato,30 pîinî; d. Diamandi Cardo, 25 pîinî; d. Vasile Aroneanu, 5 pîinî și 5 kgr. carne; d. Gaiser, brutar, 39 pîinî; d. Ion Eftimie, 10 pîinî și 2 kgr. măsline; d-na Maria general Poenaru, 68 pîinî și carne de porc; d-ra Margareta Miller Verghy, 33 pîinî și carne de porc; d. Velicu (măcelar), 10 kgr. carne; d-na Elena G. Cantacuzino, 3 pîinî, 3 kgr. carne, 2 kg. orez; d-na Maria căp. Dimitrescu, 10 pîinî, 17 kgr. carne de porc, 5 verze și 1 vadră viu; ci Marin Georgescu, 10 verze acre; d. îari Mastalos (Tulcea), 3 sticle vin; cofetăriile Capșa, prăjituri cari s’au împărțit la copii; ziarele „Adevărul“, „Roumanie“, „Țara“ și „Universul“, au publicat dările de seamă; d. Albert Bauer a tipărit gratuit 500 carnete. Elisa Triandafîl, Zoe D. Sturdza, E- lena Sc. Ferc-'âde, Maria (l-l Poenaru, Elena M. Ghica.Ema Eug. Donici, Cathy Warlam. DE ALE SANATAȚEI 15 O TJ A PIET Ia vecînica lupt“ dintre ora și element», anotimpul de iarnă reprezintă un adversar, care cere o mai mare încordare a forțelor noastre. Făcînd abstracția de invențiile ingenioase,cum sînt adăposturile somptuoase, înăuntrul cărora domnește o vară artificială și de îmbrăcăminte și blănuri scumpe, de care despuiăm nenumărate animale, în favoarea pi“îpi noastre, organismul nostru este supusă grele încercări în timpul iernei. Pe cînd toate celelalte anotimonii sînt darnice, fiecare în feriinul. iarna este un cămătar neînduplecat. Atmosfera ei rece, neputînd primi razele soarelui, cu destulă intensitate, ea nu face decît să pompeze ca o ventuză colosală, căldura ai» dela pămînt cît și de la tot ce viețuește in suprafața lui. Noros ,ce, unele substanțe, ce conțin cărbune și cărbunele el însuși, rețin sub formă de căldură latentă, mai toate caWiile ce le au acumulat de la soare din crom mai generoase. Animalul in genere și omul în special, conțin nd cantități însemnate de cărbune în corpul siit, 1l utilizează pe acesta, vuia cu acela ce-l introduce zilnic riită hrană. De altă paie, sa încing sabiile în casă și omul se Înconjoară cu un strat de nev ineüict prin caloriile, cele scoate direct de la cărbunele vegetal sau mineral în combustiune. Numai astfel, cu căldura lu animală și cu aerul Încălzit din casă, viața luptă cu succes la contra iernei distrugătoare. Acesta este cazul organismelor sănătoase și ajunse la maturitate. * * Copiii și bătrînii, precum și oamenii bolnăvicioși, duc cu anotimpul de iarnă o luptă inegală și de aceea, cele mai multe victime cad din rândurile lor. Dacă însă combustibilul artificial este un factor hmorfcanic în această luptă, dacă îmbrăcămintea groasă ne procură un mai mare grad de rezistență în contra frigului, hrana ocupă primele rînduri în această luptă. Da, o hrană substanțială într’un stomac și intestine sănătoase, dă în prima linie, inimei și plăminilor un singe bogat în calorii, care încălzește aerul rece ce’l inspirăm și cu oxigenul din el, încinge căldura tuturor organelor și în ultima linie a piesei. Pe măsură ce pierdem căldură, fabricăm încontinuu alta și lupta este nu numai egală dar eșim chiar victorioși. Nu tot așa e cazul celor ce nu pot digera, sîngele lor e sărac în calorii și neputînd înlocui pierderile de căldură, ei rămîn în deficit. Plămînii lor răcesc mai lesne și pielea lor nu apără cu destulă căldură organele interne. Cu atît mai puțin sînt apărate la acești invalizi, organele mai extrase frigului , precum sînt fosele nasale, bronșiile, încheieturile, mușchii și nervii superficiali. Intr’adevar, cele mai dese răceli se traduc prin catare nasale și bronșiaîe, prin reumatisme articulare, musculare și prin nevralgii și chiar paralizii de nervi periferici. Copii și bătbeii, a căror funcționări digestive nu pot încă, sau nu mai pot elabora o hrană substanțială în stomacul lor, pe deci nu pot produce coloniile necesare spre a lupta cu frigul iernei, sunt mai supuși îmbolnăvire! și chiar potro! și mima? grație căldare! din casă și a îmbrăcămintei, pot resista frigului, dar rămîn în timpul iernei invalizi, care trebuie ținuți ascunși departe de luptă cu chi’vintile, nature!, luptă, care adeseori e plăcută, fiindcă însemnează victorie, însemnează viața. Din <■ru, dacă corpul trage toate foloasele la căldură de la hrana lui, el smorB! >•« micro o cameră mai puțin caldă , o haină mai puțin groasă. 'Aci iar?..! se'învederează superioritatea calității naturale, asupra celor artificiale. Că ? nu valorează, cea mai scumpă vulpa albastră sau hermelină moartă, pe lîngă pielea noastră vie și sănătoasă și un "stomac viu și viguros. Și cu toate acestea, ca să-și procure aceste piei de animale, mulți își sacrifică sănătatea sfcota acum și a pielei lor. * Dar există oare vr'nn mijloc de a învîrtoși pe om și mai ales pe omul în vîrsta combatantă, nu lupta contra iernei ? Răspunsul pentru fericirea noastră este afirmativ. Organul direct militant, avantpostul în lupta contra frigului, este pielea noastră, sub a cărei dependință stau multe din organele noastre. O piele debilă, a cărei nervi nu pot stăpîni îndestul elasticitatea vaselor sanguine, lasă să se piarză mai multă căldură de cît trebue, și care fiind insuficient înlocuită, tulbură echilibrul caloric al organelor interne. Deci nervii din piele și cu eî întreg aparatul nervos, trebue întăriți și deprinși cu Data temperaturile, căci aceștia la rîndul lor, stăpînesc întreg mecanismul calorificației organice. Nervii, cari n’au educația de a se adapta diverselor temperaturi, sunt mai simțitori la temperaturi extreme. Și deoarece viața noastră evoluiază între frigul riguros și călduri excesive, trebue din copilărie să ne deprindem, cu acești douî adversari, fără a vorbi de extremele escesive, care sunt distrugătoare pentru orice formă de viață. Și această gimnastică a pielei, nu este așa de simplă, cum n’ar crede, fiind-că trebue adaptată fricărui corp după felul său de a fi. Această gimnastică ar trebui făcută cu elementul principal al temperaturei cu aerul. Dar acesta e prea subtil și nesigur prin fluctuațiile sale și poate deveni periculos. In schimb avem la dispoziția noastră un element cu darul niciq tățeî și care presintă mai multă siguranță în maniarca sa, și acesta e apa. Ceî ce ați încercat aceasta gimnastică a piesei cu ajutorul apei și cari trec iarna fără teamă de recelî, cari în cel mai rău caz 11 înving pentru cîteva ore, ca să se ridica cu noul forțe pentru Înotă, aceștia desigur nu mă vor desminți. Iar cei, ce nu cunosc această gimnastică binefăcătoare, n’au decît să întrebe pe cel d’întîiu sau și mai bine să încerce ei singuri și se vor convinge. Dr. Erdraich. <* ** * X*. l^m5eBÂî rs^Tm»am»vi«h<i8im teză seriate rohant la Use (Dela1 corespondentul nostru) Viena, 10 ianuarie 1907 Aseară a avut loc în marele saloane ale porcului comunal, așa numitul Kanalavi tip comers aranjat de colonia română din Viena in onoarea delegației consiliului comunal al Capitalei. După cum am telegrafiat acest comers a dat ocazie unei mari festivități nationale. Romîni din Bucovina, Transilvania și regat s’au succedat la tribună și au accentuat cu toții unirea culturală a romînilor, amintind cu toții de expoziție și rezultate ei, și accentuînd în același timp deplinul devotament către imperiul austriac ai dinastia Habsburgilor. Caracterul esențial al serbărei a fost acesta: credința către împărat și apoi dragostea către toți românii. Și, trebue să mărturisesc, că cu toată splendoarea serbărei, cu tot entuziasmul care a domnit, te atingeau dureros expresiile : „Expoziția Voastră“, „progresele voastre“, „vitejia voastră pe care ați arătat’o la Plevna“ și a, de felul ăsta, care îțî făceau impresia unor faruri care luminează puternic prăpastia care desparte două jumătăți ale aceluiași popor. Dar să nu ies din rolul meu de simplu cronicar și sa dau o dare de seamă a serbărei. Kurșalonul a fost pregătit anume pentru această serbare cu multă îngrijire. Pe păreți adunați draperii tricolore romînești, bicolore austriace (negru, galben) și cu bicolorul orașului Viena (alb Viena). In salonul cel mare erau aranjate în partea dreaptă două tribune pentru dame, în partea stingă la mijloc tribuna, avînd de amîndouă părțile cile o masă pentru ziariști și în față o masă frumos împodobită pentru oaspeții de onoare. Restul salonului era plin cu 12 mese lungi, la care încăpeau cam cîte 60—80 persoane. Comerțul a fost făcut după toate regulele studențești, deoarece colonia romînă locală se compune aproape numai din studenți și foști studenți Astfel se afla un președinte, d.’ dr. Calinciuc, membru senior al Romîniei June, asistat de 2 aghiotant, d-nii Isidor cavaler de Bejan și inginer Gheorghe Gramatovici. La capătul opus al meselor erau 4 contrarii: dr. Sturdza, Cesar Popovici, dr. Popper și N. Lupu. Ordinea a fost ținută prin lovituri de sabie în masă. D. dr. Calinciuc s-a arătat ca un președinte priceput și energic, se vede că în lunga vreme de cînd și-a isprăvit studiile a avut des ocazia să repete obiceiurile studențești. Cînd un orator a ridicat un toast pentru regele Carol, președintele a ordonat cu voce puternică . Colonia romînă se scoală în picioare și bea ex (adică pînă la fund); nici un membru n’a rămas jos și nici unul nu și a permis să ia paharul dela buze înainte de a’l fi deșertat. Salamandre s’a frecat’ multe aseară, pentru împăratul Franz Josef, pentru regele Carol, pentru primarul Viertel, pentru primarul Bucureștilor și pentru mulți alții. Persoanele iată numele persoanelor mai de seamă cari au luat parte : Guvernatorul Bucovinei baron Wassîlko, deputatul baron Hurmuzaky, deputații Schneider, consulul Lindheim și viceconsulul Arnold, dr. Weis Kirchner, Gostenoble,cei 3 ajutori de primari Neumayer, Porzer și Hierhammer, numeroși consilieri comunali și funcționari superiori ai primăriei, mai toți romînii din Viena, consilierul de la Curtea de apel Morariul, consilierul Dan, colonel Lupu. Decursul comersulm Comersul se deschide pritr-un discurs al președintelui care ordonă să se cînte Gaudeaums laitnr, ceea ce se face. Apoi tot ,d. președinte propunț? m8tn«ro" e«>1ritare ai-ți'ni -dime É imái in limba ro.r...io și ane ! cea germană. 1* discursul dlui dr. Calinciuc Mult onorată adunare ! Colonia romînă din Viena v’a invitat pe dv mult stimate d-ne și domni ca să bine-voitî a lua parte la o serbare intimă, propriu zisă o serată familiară ? coloniei române. Oaspeții iluștrii din regatul român carî au sosit la Viena, pentru a intarce vizita Capitalei austriace, membrii consiliului comunal din București cu d-nii primari Cantacuzino, Chirci și Stroescu în frunte, nu au făcut deosebita bucurie și onoare de a’î vedea și a’î binecuvînta jn mijlocul nostru, întorși din splendoarea festivităților oferite de către acest ospital și de cercurile cele mai distinse ale sale, oaspeții români intră astăzi în cercul nostru modest, dar ei fac aceasta în conștiința faptului că conaționalii d-lor îl primesc și i saluta cu inima frățească deschisă, că bucuria ce-a cauzat-o d-lor sufletului nostru întrece toată splendoarea extremă și că tocmai această bucurie reprezintă coloritul și signatura serbărei noastre. In numele coloniei române din Viena deci vă salut călduros ne d-voastră mult stimaților domni delegați ai consiliului comunal din București și vă mulțumesc pentru că ați bine-voit a urma invitării noastre. întorși acasă predați vă rog sahinăirile noastre iubitei noastre patrii și frumosului oraș de pe malurile Dîmboviței, care sub înțeleaptă d-v. conducere a luat un avînt așa de mare și de gingaș în desvoltarea lui. . Predați-!e, vă rog, salutările noastre și locuitorilor bucureșteni și spuneți-le că o mină de conaționali austriaci cari trăiesc sub sceptrul prea grațiosului nostru împărat, se bucură în sufletul închin paharul meu pentru înflorirea și propășirea capitalei acelui imperiu care de ani îndelungați e legat de regatul roman prin o prietenie trainică și durabilă, și în al căreia cap se află un suveran înțelept care de un sfert de veac e prietenul cel mai încercat al regelui nostru, închin acest pahar pentru orașul Viena, acest focar de civilizație, cultura ?i artă, care de 8 veacuri își împrăștie asupra omenirei comorile de lumină în domeniul adevărului, al frumosului și al binelui închin acest pahar pentru creșterea, propășirea și înflorirea capitalei celei mai ademenitoare dintre toate capitalele lumei pentru Viena, căreia nu este român care să nu-i datorească o bună parte din cultură sau cel puțin vreo senzație de artă. Inchinînd acest pahar pentru capitala imperiului prieten națiunei noastre, dați-mî voie să îndemn pe tot tineretul adunat aice, floarea Romînieî fără deosebire de granițe, să-l îndemn să profite de comorile ce are la dispoziție, să se adăpe cu hărnicie la aceste izvoare, pentru ca la rîndul său să i serve cauza culturală romînă, ior de progresul țărei romînești. Deci încă odată și din inimă. Bine ați venit! Apoi d. dr. Calinciuc salută în special pe oaspeții mai de seamă prezenți. După pronunțarea fiecărui nume aplauze, Mari ovații se fac d-lui Lueger —care deși cu trupul nu-e de față, dar sigur că este cu sufletul—d-lor Aurel Popovici, Baron Wassilko și Hurmuzaki, Weis Kirchner ș. a. Discursul d-lui Cantacuzino Doamnelor și Domnilor. In numele deleftației consiliului comunal al Capitalei vă mulțumesc pentru dragostea ce ne arătați, pentru cuvintele pline de căldură ce ați rostit la adresa noastră. La rîndul meu dați-mî voie să închin acest pahar pentru propășirea și înflorirea Capitalei căreia îî datorim această primire, care va rămînea istorică. N îndemn ca în ademenirea firească ca un așa strălucit centru de atracțiune poate exercita asupra lui, să nu uite scumpa noastră Romînie și la rîndul lor să închinem serviciul graiului, simțului romînesc, capitalul bogat de cunoștințe ce a putut aduna aice. Trăiască capitala imperiului vecin, trăiască Viena și să dea Dumnezeu ca și capitala regatului roman să devie cu timpul un tot așa de puternic focar de civilizație și cultură. Ura! (Aplauze îndelungate, urale). Discursul d-lui Al. Ciurcu Domnilor și doamnelor. Un moment înainte cînd d. Sturdza ne-a salutat, ne-a făcut cinstea să amintească vizita romîniior de peste hotare la București. Niciodată n’am simțit mai mare bucurie ca atuncea. Și azi ne e dat să ne primiți d-voastră, colonia romînă din Viena, pe noi și răsplătiți cu dobîndă primirea ce v'am făcut-o la București. In numele bucureștenilor și pot zice a populației regatului romîni vă mulțumesc pentru "primirea strălucită ce ne-ați făcut-o și care va găsi un răsunet adinc în inimile tuturor romînilor. Ridic acest pahar în sănătatea membrilor coloniei române din Viena, care face cinste neamului romînesc. N urez să trăiască, crească, prospere ! Discursul d-lui Aurel Popa pentru noi, rominii din monarhie Toastul pentru împărat După o pauză de cîteva minute, d. dr. Calinciuc pronunță următorul toast pentru împăratul Franz Josef. Au mai luat cuvîntul d. dr. Popovici d. dr. Sturdza și după ce muzica a intonat acompaniată de tot publicul, imnul „Deșteaptă-te române“ a luat cuvîntul d. primar Cantacuzino. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ UPTON SINCLAIR (25) OTRĂVITORII DIN CHICAGO ROMAN DIN VIAȚA REALA PARTEA INTÎI CAP. VII „La colțul sobei“, „Țara minunilor*, „La castelul din visuri“. De asemenea : „La farmecele amorului“. Oricare ar fi fost numele birtașului, la toți era : „Cartierul general al Uniunei“ și urau întotdeauna bun venit nouilor sosiți. Se găsea acolo o sobă foarte caldă, un scaun lîngă foc și prieten! cu care să rîz! și să vorbești de toate. Nu era deci! o singură condiție de îndeplinit : trebuia să bel. Dacă intru! și nu bea!, cît< chui din ochi era! dat afară și dacă nu ieșea! destul de repede afară, era! în primejdie să ai capul spart de o sticlă pe care ți-o arunca patronul circiumei. Toți lucrătorii înțeligeau această învoială și beau ; de altfel ei se socoteau că sînt un cîștig, căci nimeni nu era silit să bea mai mult de o băutură și aveau dreptul să te odihnești după o masă caldă. Dar asta era o teorie greșită. Căci erai sigur că găsești un prieten care’țî oferă un pahar de băutură , la rîndul tăi! trebuia să’i faci și tu cinste. Ape! rai sosea și altul și la urma urmelor citeva pahare de licheni nu puteau să facă decit bine unor oameni carî munceau așa din greu. Reîntorcîndu-se la fabrică lucrătorul nu mai tremura așa de raü, își îndeplinea sarcina cu maimut curagiu, monotonia brutală a lucrului nu’l mai în trista abta, îî venea idei lucrînd și vedea lucrurile sub o față mai bună. La reîntoarcerea spre casă insă, fiorii de frig iar îl patrimdeau ! Trebuia să se oprească de două-trei ori prin cafenele ca să învingă frigul. Deoarece se mai găseau și mîncări calde, lucrătorul se întorcea tîrziu acasă, sau nu se mai întorcea deloc. Se întimpla ca femeia să vie în calea bărbatului; cum îi era și el frig, începea și ea să bea și încetul cu încetul se dedea și ea la băutură, împreună cu copiii uneori. Pentru ca înlănțuirea să fie și mai complectă, fabricanții pluteau pe toți oamenii cu cecuri, refuzind să-l plătească cu bni. Unde se putea schimba un colț în Packingto, dacă nu într’o cîrciumă Cafenea. Negreșit că favoarea asta trebuia răscumpărată consumînd o parte din bani. Jurgis scăpă de toate învinuirile astea, grație Onei. Ei nu vroia să ia mai mult de un pahar la amiază și-șî cîștigă reputația unui camarad rău. Niciodată nu fu bine considerat în cafenele și se văzu obligat să treacă de la una la alta. Seara se întorcea drept acasă, ajutînd pe Ona și pe micul Stanislovas ; adesea punea pe Ona într'un tramvai. Cînd sosea acasă, trebuia adesea să se reîntoarcă o bucată bună de drum și să aducă cu greu pe spinare un sau de cărbuni. Căminul lor nu prea era prietenos, cel puțin în iarna aceea. Nu-și putuseră cumpăra decît o sobă care nu ajungea să încălzească nici bucătăria cînd era tare frig. Era foarte greu pentru tușa Elisabetta toată ziua și pentru copil cind nu puteau merge la școală. Sara se îngrămădeau cu toții uniîngă alții, împrejurul soba si míncau pe genunchi. Jurgis și Iona9 își fumau pipa, după care biată lumea se strecura in pat ca să le fie macaoi, după ce stingea focul ca să economisească cărbunii. Frigul îl făcu să treacă prin momente grozave. Se culcau îmbrăcați și cu paltoanele pe dînșii, punînd pe dlinșii tot ce aveau toate hainele. Copiii dormeau toți în acidașî pat ; cu toate astea nu puteau să se încălzească. Cei cari erau la margine tremurați, se acățați de celi’alțî căutînd să intre la mijloc și asta pricinuia bătăi și scandal. Casa asta veche, prin ale cărei scîndurî se vedea, era cu totul deosebită de casele din țara lor, cu zidurile groase, tincuite bina cu pămînt pe amindouă părțile. Frigul care intra prin toate părțile, era ca o ființă vie, ca un demon a cărui prezența o simțea toți. Cind se sculați in mijlocul nopței, li se părea că afară urlă ceva , sau că tăcerea era mormîntală, ceea ce era și mai rău. Simțeau cum se strecoară frigul printre cercevelee ferestrelor, atingînduî eu degetele lor înghețate, purtătoarea de moarte. • Gel din osă tremurau de frică și căutau să se ascundă. Zidarnică trudă ! Asta ținea pînă dimineața , atunci v*inepea o altă zi de muncă, puțin mai slăbiți, puțin mai apropiați de timpul cînd viatul rece il ierneî iî va culca și ne ol. CAP. VIII Chiar în timpul ierneî groaznice, speranța încolți în inimile lor. In epoca asta Marija avu marea sa aventura. Victima a fost Tamoszius Kuszteika, lăutarul. Toată lumea își batea joc de el, căci Tamoszius era mic și plătind . Marija i-ar fi putut ridica cu o mină, ridicindu'l în brațe. Poate că asta la fermecat. Energia Marijai era irezistibilă. Pentru prima dată cînd a văzu-o la nuntă, Tamoszius n’o slăbise deloc din ochi. Mai tîrziu cînd el observă că în fond avea un suflet de copil, vocea e groasă și turbulența el încetă de a-l mai îngrozi, își făcu obiceiu de a veni să o vadă la fiecare Duminică. Ftalia nu avea nici un loc unde să primească pe vizitatori, afară de bucătărie, unde traiau eî inșișî. Tamoszius stătea pe un scaun cu pălăria între genunchi, nespunind niciodată mai mult de vree cuvinte deodată ioșind înainte de a reuși să se spună,pînă ca Jurgis nu’l batea prietenește peumăr și nu-i spunea . — Aide frate, cîntă-ne ceva. Atunci figura lui se lumina, își scotea vioara și începea să cînte. Imediat sufletul lui se înflăcăra, vorbea. . . " Era aproape obraznic, căci pe cînd cînta, privea pe Marija cu o vizitența așa de mare, nncit în cele din urmă ea roșia și lăsa ocini in jos. Nimic nu putea rezista cauz’oei lui Tamoszius. Chiar și copiii rammeau nemișcați și minunați ; lacră mî curgeau pe fața tușei Elisabeta. Ce minunat privilegii! de a fi admis astfel în sufletul nou! om de genirî, de a putea împărtăși însuflețirea vieții sale mîini? ! Marija mai scoase din această prutenie și alti avantagiî îmi pipăit'". Lîntarul cîrștiga multe paralele, căci ciuta prin toate părțile, era foarte căutat; de asamenea era invitat la multe rațe și birul! știind toți ea era prea complezant pentru a veni fără vioara. Odată ce venos, el ciuta pe cinci ceilalți jucau. (Va urma)