Adevěrul, iulie 1907 (Anul 20, nr. 6412-6442)

1907-07-22 / nr. 6433

Anul al AlX-lea—No. 6433 FONDATOR Alex. V. Beldimark PUBLICITATEA: CON CE­­DATA EXCLU5UI Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER © Co.1 București, Str. Karageorgeuk­ilS Telefon­­ 1/4 TELEFON [Pentru Capitala Ko. It 10 5 Dani In toată țara DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS AROK­AME­TE * ^ tJn an • * ț t­i Lel 16.-“ 6 Inni ; ; 1 J­i , 8.-n 3 lunl i ; é ; i a 4.-* ' e lună ; ; ; ; ; ; 1.50 In­­trib­iltate furtolt Provincie și Străinătate Ro. 12­40 Apare zi­bliIc la ora & seara ca ultimele știri ale zilei Biurourile ziarului: Str. Sărindar, 11 Duminica 22 Iulie 1907 Alianța turco-rom­ână Ce se vorbește în cercurile competente despre nouile re­­lațiuni dintre Turcia și Romînia . Schimbul neașteptat de politețe dintre regele Carol și sultan, misiu­nile ce cei doi suverani’și-au trimis reciproc, primirea neobicînuit de so­lemnă ce s’a făcut d-lui general A­­verescu la Constantinopol, telegra­ma ce generalul a trimis d-lui Pa­­piniu pentru sultan, telegramă con­­ținînd fraza: „Sînt fericit de a fi purtătorul sentimentelor de amiciție , ale sultanului către rege și ale sim­patiei sale către Romînia“, — toate acestea fac ca în cercurile politice și diplomatice să nu se mai discute decit de noua față ce au­ luat rela­țiunile dintre Turcia și Romînia. Aceste relațiuni sunt socotite ca fiind de cea mai mare însemnătate pentru desfășurarea în viitor a eve­nimentelor din peninsula Balcanică și de aceea nicăirî schimbul de po­litețe dintre regele nostru și sultan, n’a produs mai mare impresiune ca la Sofia și Atena. * In cercurile diplomatice se spune acum curat că între Romînia și Tur­cia a intervenit o alianță. Pentru ca aceasta să fie posibilă s’au înlă­turat toate chestiunile cari ar fi putut da loc vreodată la neînțele­geri și s’a hotărit nu numai în mod definitiv încheierea convenției co­merciale și consulare și regularea afacerea vncufurilor, ci s’a hotărît definitiv și atitudinea Porței în ches­tiunea aromînilor. Poarta nici nu putea găsi în ju­rul său un alt stat cu care să încheie o alianță de folos. Grecia e necon­tenit în preparative pentru a rupe din teritoriul turcesc Macedonia, ban­dele înarmate ce încontinuu aruncă asupra Macedoniei fac ca izbucni­rea unui conflict să fie cu putință ln orice moment. Bulgaria nu e nici ea statul in­dicat pentru o alianță. Dornică de a-șî proclama independența, nici­­­­ Bulgaria nu se mulțumește numai cu atîta, ci dorește și ea să-și mai rotunjească teritoriul cu pămînt tur­cesc. Rămîne Romînia, cu considerabile resurse militare și economice, care nu numai că nu aspiră și nici nu poate aspira, din cauza situației geografice, la teritorii turcești,­­ dar încă e singurul stat interesat ca în peninsula Balcanică să se men­­ție status quo, integritatea teritori­ală a Turciei, pentru că numai ast­fel se poate garanta libertatea de viață a națiunei aromîne. * Romînia ar fi putut să încheie și o alianță cu Bulgaria contra Turciei. Un moment a și fost vorba de a­­ceasta. Romînia avea să garanteze Bulgariei neutralitatea sau chiar con­cursul în cazul unui razboiu cu Tur­cia. Bulgaria drept compensațiune garanta recunoașterea naționalităței aromîne în Macedonia și ceda Ro­­mîniei quadrilateral de la frontiera Dobrogei. La această din urmă con­diție bulgarii au crezut însă că nu pot adera. Așa s’a pregătit terenul pe care s’a putut încheia alianța dintre Ro­mînia și Turcia. După cu­ se afirmă, această a­­lianță nu ar avea un caracter o­­fensiv. Ambele state își garantează sprijinul în cazul cînd unul din ele ar fi atacat, dar îșî garantează nu­mai neutralitatea în cazul cînd u­­nul din ele ar lua ofensiva. E decî în definitiv o alianță pentru pace, pentru menținerea statului-quo în peninsula balcanică. Cu această alianță se taie atît bulgarilor, cît și grecilor ori­și ce poftă de cucerire. Bulgarii n’ar pu­tea ataca pe turci fiindcă ar fi a­­menințațî în spate de oștiile ro­mâne. Grecii n’ar putea ataca Tur­cia pentru că după lecțiile din ul­timul războiu, ar ști că pe cît timp cu atacul dat de din șiî, nu va co­incide și un atac dat la Nord, așa ca sultanul să aibă de luptat pe două fronturi,—numai o înfrîngere ruși­noasă îl poate aștepta și nici un fel de succes. Cît despre Rusia, deși nimic nu îndeamnă a crede că va avea acum liniștea necesară ca să se ocupe de realizarea testamentului lui Petru cel Mare,­­ prin alianța cu Turcia, vom continua și mai mult a fi sta­tul tampon, peste care va trebui inuil să se treacă, pentru a se în­cerca pe calea armelor rezolvirea cestiunei orientale. De altfel în cercurile diplomatice se mai crede că odată cu alianța cu Turcia, Romînia a făcut un aranja­ment cu Bulgaria, obținînd de la Poartă pentru aceasta oarecare avan­­tagii, în schimbul promisiunea că principatul va evita tot ce ar putea turbura pacea. In cercurile diplomatice se crede acum că misiunea neobicinuită și extraordinară pe care Germania a dat-o d lui de Kinderlen AVaediseer la Constantinopole, e și ea întru cîtva in legătură cu alianța aceasta turco-romînă. Se știe că pentru obținerea ira­­delor prin care se recunoștea națio­nalitatea aromînă în Macedonia, Ger­mania a pus mari stărainjjlî prin am­basadorul său Marshall von Bieber­stein și după rapoartele d-luî de Kinderlen Waech­ter. Ca o continuare a acestei acțiuni s-ar putea socoti apropierea între rege și sultan și în sfîrșit alianța de care vorbim și de a căreia în­cheiere se vorbește cu multă per­­zistență. De altfel ca o urmare a nouilor relațiuni și ca un început de realizare a condițiunilor în baza cărora s’a încheiat, se socotește a fi nota Por­ței către puteri și Grecia, prin care se atrage atenția acesteia asupra consecințelor ce ar putea avea pen­tru relațiunile turco-grece faptul că bandele grecești sunt comandate de ofițeri din armata greacă și subven­ționate de comitetele din Atena. Poarta cere, după cum se știe, prin această notă ca ofițerii să fie revo­cați din armata greacă, iar guver­nul elin să interzică imediat comi­tetelor de a mai trimite bandelor bani, însăși Voința Națională a relevat această notă interpreted­e ca un succes al politicei guvernului actual în conflictul cu Grecia. « Conservatorii spun însă că nici această notă, oare e un succes pen­tru politica noastră nn conflictul cu Grecia, nici alianța, dacă s’a și în­cheiat sau e pe punctul de a fi în­cheiată,—nu sunt un succes al ac­tualului guvern. ..«i Ele au fost puse la cale încă sub trecutul guvern și au suferit o în­trerupere prin răscoalele țărănești. De altfel dacă e vorba pe dreptate, meritul succesului acesta al politi­cei noastre balcanice, ar fi al rege­lui, care personal a condus tratati­vele și a pus totul la cale. $8 crede că la deschiderea Ca­merelor însuși d. Carp va interpela guvernul asupra relațiunilor cu Tur­cia. Guvernul va avea prin aceasta ocazia de a da oarecare lămuriri, dacă nu va crede că e în interesul superior al statului ca să refuze orice lămurire, ceea ce dat fiind că d. Sturdza e ministru de externe e mai mult decit probabil,—d-sa so­cotind tăcerea drept culmea înțe­lepciunei diplomatice. Rp. Vechii liberali — In jurul audienței d-lui Stoicescu la rege — In partidul liberal se coace un proces intern care va izbucni mai curând decit se crede și va avea da­rul să arate situațiunea reală din sînul celor dela putere. De rîndul trecut, în guvernarea liberală, vechii liberali, ca d-nil Stoi­cescu, Șendrea, Porumbarii, etc. etc. aveau încă situațiunile lor în partid și tot astfel era cu o sumă de bătrîni liberali din județe. In cursul opozițiuneî d. Ionel Brătianu s'a înconjurat sistematic de toți adversarii vechilor liberali și odată cu venirea d-sa de la ministerul de interne, aceștia din urmă au­ fost cu desăvîrșire înlăturați. D. Stoicescu, s'a ales la Ploești și n’a fost combătut numai grație fap­tului că a intervenit d. Sturdza pro­­punînd șefia sa pentru a înlătura cearta. D. Porumbaru, de­sigur ar fi fost de asemenea victima vreunei trageri pe sfoară, dacă d. Sturdza nu intervenea, iar d. Ștefan Șendrea, cu toată intervenția d-lui Sturdza a fost sacrificat la Iași, spre a se oferi un loc d-lui Iorga, precum nu lipsit mult ca d. Panu să fi fost sacrificat în favoarea d-lui Cuza. Cuvântul de ordine în partidul de la putere pare a fi azi: cine nu e devotatul ministrului de interne e considerat ca fiind adversarul său și nimicirea lui e sigură. In potriva acestei politici începe să se formeze de la sine o strînsă le­gătură între vechii liberali cari în propriul lor partid se simt azi străini C. Stoicescu care are școala poli­tică a lui Ion Brătianu și care s’a dovedit atîția ani de-a rândul a fi un politician destul de abil, a înțeles se vede situațiunea și lăsînd să treacă vremile tulbure ale răscoalelor, își prepară bateriile pentru a dovedi la toamnă guvernului că dacă crede că va putea guverna în contra vechilor liberali se în­șală. D. Stoicescu pune, de altfel, mina pe o chestiune destul de însemnată, aceea a reformelor agrare și va crea, de­sigur, serioase dificultăți guver­nului. Audiența sa la rege dovedește că nu pornește lupta fără a consulta factorii esențiali. Unde mai puneți că d. Stoicescu nu mai are aspirații de a face avere, ci e de mai multe ori milionar, ceea ce nu e detestat în viața noastră po­litică și se și anunță că pune 50 000 de lei pentru crearea unui ziar li­­beral în Capitală ?! Pentru la toamnă viața politică se anunță dar destul de interesantă și guvernul va avea de lucru și cu o­­poziția și cu acțiunea vechilor libe­rali. S. U. R. avea cantitatea de petrol trebuincioasă, —a­ solicitat terenurile statului. Succesul d-lu­i Sturdza este deci că— Deutsche Bank a capitulat, ce-î drept în mod onorabil, față cu Standard. Acesta e adevărul brutal. Că despre Disconto mai dinainte capitulase cu a­­mericanii, nu făcînd cartel, ci vinsindu­­le toată cantitatea de petrol de care dis­punea. Și cînd așa stau lucrurile. Voința mai are curajul să se rotoiască și să facă pe grozava. Nu numai că nu poate fi vorba acum de un succes, ci politica noastră in materie de petrol a suferit o gravă înfrîngere. Sintem­ azi mai mult ca ori­­cînd la cheremul americanilor și nu o societate românească cu capitaluri fa­talmente restrînse, va putea să reziste acolo unde cea mai mare bancă din lume Deutsche Bank, și un consortiu de puterea capitalistă a lui Disconto au capitulat. Atîta o fi știind și d. Nădejde că capi­talul nu e patriotic, el umblă după cîș­­tig și nimeni nu-șî va da banii cînd va ști că îi pierde cu siguranță matema­tica. Pol. Alianța turco-română.-D. C. C. Arion despre decizia l­ui Harry Omorul de la poliție E dens lucru stabilit că un om, bănuit că a furat, a fost din capul locului atît de rău bătut și de maltra­tat la poliție, nicit în disperarea sa și-a pus ștreangul de g­ît. E un omor făptuit de poliție ! Chiar dacă n’a murit din cauza bă­tăilor, sistemul polițienesc e direct răspunzător de moartea nenorocitu­lui Țigăreanu. Cînd am aflat întîi despre groaz­nica dramă ce s’a petrecut în ares­tul poliției, — mărturisim că am publicat destăinuirile cu oarecare dezitare și fără nici o speranță că dreptate se va face. De mult anunțăm pe cei în drept că la poliție se bate. Toți vecinii din jurul prefecturei sînt îngroziți de vietele ce pătrund noaptea din beciurile poliției pînă la dînșii. Dar toate denunțurile noastre au fost zadarnice. Și cu durere o spunem azi : dacă s’ar fi ținut seamă de re­­clax națiunile noastre,victima aceasta n’ar fi fost. Acum subcomisarul Zenide va plăti toate oalele sparte. Cu toate acestea vina sa nu e mare. El a urmat numai un sistem care mai a­­les de la răscoalele țărănești sărbă­torește o adevărată resurecțiune. Căci de ce n’am spune o? Pînă înainte de răscoale, bătaia la poli­ție era în descreștere și se observa o oarecare civilizare a moravurilor. Dar după răscoale la nebunia de jos, n’a corespuns calmul de sus și urmarea este reînvierea tuturor ve­chilor năravuri rele. Vom vedea acum ce măsuri se vor lua pentru ca pe viitor fapta ruși­noase ca acelea cari emoționează acum Capitala, să nu se mai pe­treacă. Ad. RAZEITII Expulzarea lui... Halb­er D. ministru de interne a expulzat zi­lele trecute pentru „instigați!“ pe un lu­crător în virstă de 70 de ani, anume An­ton Halber. Septuagenarul „instigator“ n’a făcut zgomot, n’a cerut tribunal arbitrar ca să’l judece ca pe cel alt... Halber, nici nu avut concursul „Ci pandantului“, fiind-că nu s’a putut înscrie cu nici o sumă in condicele gazetei cu hali..Aer­­­ina mare a acestui biet Halber a fost că a voit să strîngă la un loc pe toți lucrătorii brutari. Cum însă poliția e în dragoste cu bru­tarii și cu cîntarele lor, cari aduc diurnă, s’a dedat numai deciz­ia... brutalități contra bietului Halber! Iată cum statul a expulzat pe Halber, fără a-I plăti milioane."/ Pif­ f.C.e.^rion despre decizia MuîtCareî — Convorbire cu fostul ministru al instrucțiunei publice. — Cum judecă d sa deciziunea­ d lui Haret relativă la profesorii secundari D. C. C. Arion, ca fost ministru al instrucțiunei publice, era indicat să-șî spue cuvintul asupra modului cum procedează d. Haret cu pro­fesorii secundari. Ocupat cu strîngerea recoltei, la moșia d-sale din Buzau, d. Arion e printre cei din urmă oameni po­litici cari pleacă în vilegiatură. Ve­nind prin București spre a-și a­ranja unele afaceri personale, l’am­ putut vedea, cu care ocazie i-am cerut și părerile asupra deciziei d-luî Haret.* — De la’nceput țin să spun, zi­ce d. Arion, că procedarea d-lui Haret nu e o intrare in legalitate, ci un act politic. Deciziunea d-sale ar putea să izbească și pe mulți profesori pe cari personal i-a numit și transferat, dar pe aceia decizia nu-I atinge pentru că ea are pu­tere numai de la Ianuarie 1905 în­coace. Faptul că d. Haret protejează pe profesorii numiți de d-sa în același fel cum au fost numiți alții de mi­nistrul conservator, ne dă dovada că deciziunea e un act politic. # —In ce privește numirile ce d. Ha­ret voește să fie anulate prin de­cizia d-sale, eu, zicea d. Arion, am de făcut observația că unele, cele mai multe, au fost legal făcute și deci fără nici un viciu de fond sau de formă. Cîteva le găsesc și eü făcute în mod neconform cu legea. Fără îndoială însă, că numirile bine făcute nu pot fi anulate pentru mo­tivul că unele, foarte puține, au fost făcute cu viciu de formă. — Dar ce părere aveți asupra felului cum a procedat d. Haret pentru a anula numirile făcute sub guvernul conservator? — Clăsesc că în mod ilegal a anulat acele numiri, căci în legiuirile noastre nu e nici o dispoziție care dă drept unui ministru să anuleze decretele semnate de rege după cererea altui ministru precedent. Dacă d. Marét și guvernul liberal fac această inovație în viața noastră politică, atunci să nu se plîngă cînd miniștrii și guvernele conservatoare vor proceda la fel, la rîndul lor. Dar o asemenea procedare față de profesori, va însemna că inamovibilitatea lor iar a devenit o jucărie în mina oa­menilor polițici, ceea ce nu constitue un progres, ci un re­gres în viața statului nostru. — Desigur că aveți cunoștință și de comunicatul prin care d. Haret răspunde la agitația profesorilor se­cundari ? — Da. Prin acel comunicat mi­nistrul face polemică politică cu pro­fesorii nedreptățiți, ceea ce confirmă și mai mult credința mea că d. Ha­ret n’a căutat să intre în Ugo cu deciziinea d-sale, ci a făcut un act politic, izbind în profesorii cari s'au manifestat, ca oameni politici, pen­tru partidul c­ ffnssrcat.'N — Ași dori să știți dacă dv. veți apăra sau nu cauza profesorilor cari se socotesc nedreptățiți de deciziu­­nea d-luî Haret? — dnî rezerv dreptul de a judeca procedarea, d-luî Haret în Senat, unde o vom­ aduce în discuție pe cale de­ interpelare. Pînă atunci aș­tept să văd cum va eși d-sa din în­curcătura în care a intrat. Anume voesc să văd cum are să procedeze cu numirile ce va face. Dacă va lăsa pe dinafară pe profesorii cunoscuți ca avînd idei conservatoare, deși sînt bine numiți la catedrele lor, atunci d­ haret va face dovada complectă că se dedă la acte de persecuție politică ce nu pot fi tolerate. Și nu pot fi tolerate mai ales cînd asemenea dispoziții se iau pe baza unei decizii ministeriale, cînd de fapt nu se pot lua de­cît pe baza unei legi speciale. * Am mulțumit d-lui C. C. Arion pentru lămuririle ce a bine­voit să-mî dea și l-am­ urat bună călă­torie. D-sa pleacă azi cu d-na, la Vichy, unde va rămîne pînă la începutul lunei Septembrie. O. Dim. D. Sturdza și petrolul Și din faptul că întreprinderile de pe­trol ale lui Deutsche Bank au făcut car­tel cu trustul Standard Oil, Voința Na­țională caută să tragă concluzia că po­litica în materie de petrol a d-lui D. Sturdza a fost plină de prevedere și în­țelepciune. Dacă d. Sturdza nu împiedeca trecutul guvern ca să cedeze terenurile statului lui Deutsche Bank, astăzi acele tere­nuri erau în mâinile americanilor. De unde d. Sturdza apare iarăși ca salvator al patriei amenințate, de astădată—după Epoca—braț la braț cu d. Cantacuzino. Cît desp­e d. Petre Carp care a tratat deadreptul cu Standard în­ cedarea te­renurilor statului,—e desigur un trădă­tor­ de țară, cum spune de mult Voința și cum în fapt P­are a-î da dreptate azi Epoca. Dar să avem eroare dacă nu suntem de acord nici cu Epoca, nici cu Voința. Noi credem că este o ea,Mărie să atribui vreun merit d-lui Sturdza care a tratat cu doctorul Fialla cedarea terenurilor statului și a semnat și un contract în acest sens. D. Sturdza a declarat apoi că contractul nu trebue respectat, fiind­că d-sale d-rul Fialla i-a spus că crpește terenurile pentru grupul Rotschild-Noel. Ei, dacă d-rul Fialla venea chiar cu a­­cest grup i se clădeau terenurile. Or, a­­cest grup e și el azi pe punctul unei in­time amiciții cu Standard Oil Co.­ —Dar nu numai atîta. In cercurile bine informate se spune că tocmai faptul că nu s'au­ dat lui De­utsche Bank terenurile statului a hotărît această mare și puternică instituție fi­nanciară ca să nu mai ducă lupta con­tr­a trustului american. Se afirmă anume că guvernul german ar fi făgăduit lui Deutsche Bank că in ziua cînd va fi în stare să aprovizioneze Germania cu petrol, cele mai severe mă­suri vor fi luate contra lui Standard. Și Deutsche Bank tocmai pentru, a putea Procesul d-rului Rakowsky Astăzi consiliul de reformă se a­­dună pentru a judeca cazul docto­rului Rakowsky, acuzat că de­și o­­fițer, a insultat instituțiunea armatei într’un articol publicat în ziarul L’Humanité. După cum am mai arătat aci, pro­cesul e tendențios. El nu urmărește dreptatea, ci urmărește să lovească într’un om ale căruia opinii politice nu convin acelora, cari momentan dețin frânele acestei țări. E vorba deci ca consiliul de re­formă să fie folosit pentru a măr­gini libertatea conștiinței unui ofițer care nu mai face parte din armata activă. Iată de ce credem că consiliul de reformă nu poate: nu trebuie să dea o hotărîre condamnătoare pentru doctorul Rakowsky, ori­cît de pu­ternic ar fi spiritul militarist. Cu­ timp un ofițer e în activitate, d are dreptul să gîndească ori­ce, dar nu poate să ’șî exprime aceste gînduri, pentru că el face parte dintr’un corp care are legile sale speciale, îndată însă ce a eșit din armata efectivă, îndată ce ofițerul a dez­brăcat uniformă, el a devenit cetă­țean, cu dreptul de a se bucura de toate libertățile, de a ’șî exprima gîndurile în public. Și poți fi un excelent și devotat militar și tinde totuși la desființarea armatelor. Căci ce alta de­cît aceasta este lupta pen­tru pacea universală? Consiliul de reformă are să de­cidă decî mai mult de­cît asupra unui caz personal; el n’are să de­cidă în caz că osîndește pe Rakowsky că acesta nu mai poate face parte din oștire, ci are să decidă că ofi­țerul nu mai poate deveni cetățean liber, cu drepturi egale conaționa­lilor săi, toată viața sa... Dacă vor privi astfel lucrurile și dacă nu vor avea în vedere că dacă ofițerii nu trebuie să facă politică, cu atît mai puțin ar­mata trebuie să facă politică, cu atît mai puțin ar­mata trebuie să devie un instrument politic, membrii consiliului de re­formă nu se vor putea pronunța dt­cit în favoarea doctorului Rakowsky rus. ... — Acțiunea vechilor liberali fostul ministru liberal prepară pentru la toamnă o acțiune pentru ca vechile cadre liber­ale să-și recâștige influența de odi­nioară, D. C. Stoicescu — * Adevăruri *■---­ Arhhiepiscop papal Se anunță că archiepiscopul catolic din București a fost mazilit în urm­a faimoasei sale broșuri asupra „Răscoa­lelor și clerului ortodox”. Cum s’ar zice, sfinția sa Papa l’a.... papat fript ! Prețul Colsului Se anunță că la iarnă o să plătim 88 de lei tona de colțs, care acum e 66. Cum s’ar zice ăl cu coksut, anunță publicul: — Lasă câ ți-o­, coks cu! O culme Un cearșaf guvernamental uită că e sărbătoare și că poate face publicului serviciul de a nu apare. A doua zi, publică o notă prin care cere scuze cetitorilor că a apărut erl. Sigoletto CHESTIA ZILEI D. Haret la litcru! JD. Haret: (ad interim la preșidenția consiliului) Curios lucru ! Cum ești președinte de consiliu faci niște boroboațe de te apuci singur cu mîinile de cap!! SCRISORI DIN VIETITA {Me la corespondentul nostru) Doctorul Lueger și ungurii Ziarele ungurești nu se bucură de un nume tocmai bun in presa europea­nă. Ele dau prea multe știri senzaționale fără să cerceteze faptele. .Și în privința aceasta își fac singure reü. Sunt la Bu­dapesta ziare, cum e, de pildă, „Buda­pesti Hírlap“ care au un serviciu tele­grafic foarte bine organizat și întreținut cu mari cheltuel, așa fiind ele ar pu­tea fi bine informate și ar putea avea mari garanții de seriozitate, dacă nu și-ar strica singure. Dintre toate ziarele din Budapesta acela care se bucură de numele cel mai bun, ca mai serios este Pester Lloyd. Și lu­crul e natural. Acest ziar fiind scris în limba germană, e la îndemîna oricui în străinătate; și cum ungurii își dau mare osteneală să apară străinătății ca un popor civilizat, ei caută să dea acest caracter și ziarului Pester Lloyd. Cînd vezi încă cîte știri extrem de senzaționa­le, dar­ cu totul lipsite de adevăr, dă a­­cest ziar în chestia pe care noi o cunoaș­tem mai bine — în cea românească — îți poți închipui că și cele­lalte știri, pe cari noi le luăm drept adevărate, au aceeași bază și mai ales îți poți închipui ce-or fi scriind ziarele ungurești, cari nu prea au frică de control. Așa pe timpul primei afaceri Vaida corespondentul vienez al lui Pester Lloyd trimite un articol fioros la Buda­pesta asupra acțiunei iredentiste a ro­­mînilor. Liga culturală dă sute de mii de franci, asociații secrete înființate în toate țările locuite de romîni, pentru a proclama imperiul roman și cite și mai cîte de astea. Peste cît­­va timp, du­pă ce Vaida e dat afară din parlament și după ce vede că dreptatea întîrzie de a veni, de parcă ar fi trasă de catîrî, se gîndește să plece din Budapesta spre a îngriji mai bine de sănătatea soției sale, care a stat multă vreme la pat. El vine la Viena, stă două zile aicea, con­sultă diferiți medici și pleacă cu soția la băi la Baden. Agilul corespondent al lui Pester Lloyd află că Vaida a fost în Viena și-i toarnă imediat o corespondentă în stare să ba­ge spaima în sufletele bieților urmași ai lui Atila, despre cari se știe că sînt foarte mîndri de puterea regatului lor, dar îi apucă groaza de cîte ori aud de „conspirațiile romînilor“. De astă dată spăm­osul corespondent o începe cu mult tact: de la o vreme vizitele pe cari d. Vaida le face la Viena sînt foarte dese, de asemenea și d. Aurel Popovici, cuno­scutul ober-conspirator, care și-a per­mis să comită și o carte contra ideei de stat maghiare, onorează foarte des Viena cu vizitele sale. Și, vezi minune, de cîte ori vine Vaida pare că-I făcut că sosește și Popovici. Amîndoî au conci­liabule­­ secrete, mai fac cîte o vizită în secret împăratului ori cel puțin prin­țului moștenitor, mai adresează cîte o cuvîntare înflăcărată tinerime! studi­oase și a șters pe ascuns din Viena. * Exact așa s’au petrecut lucrurile și cu ocazia vizitei de care e vorba, dar cum acuma chestia croată era la ordi­nea zilei, bine­înțeles că conspirația privea stabilirea unei acțiuni în comun. Dacă astfel știrea trebuia să producă oareșicare emoție. Avea însă numai cî­­teva mici defecte: Vaida cit a stat în Viena n’a eșit din hotel și nu s’a întâl­nit cu nimenea. Aurel Popovici nu­­ se găsea atunci în Viena, de unde lipsea de peste o lună. Și nici un șef croat nu era aici. Restul poate fi adevărat. * Cînd mai acum vreo două săptămâni am citit în Pester Lloyd despre o nouă conspirație, am știut ce trebue să cred. Ci­că d. Frank, șeful partidului starce­­vician ar fi fost la Viena și ar fi avut o convorbire secretă cu d. Carol Lueger, punînd la cale un mare complot anti­­maghiar cu scopul de a rupe Croația de Ungaria și a o aduce plocon Austriei, a trimes un redactor la Viena să­ mers vieneze pe d-rul Lueger în această­ chestie. Și interviewul a avut noroci toată presa ungară, austriacă și o mare parte din presa străină s’a ocupat de el.­ Mai intiiü în chestia „complotului“ explicațiile d-lui Lueger au fost energice și pe față: Frank i-a fost coleg de studii, de atunci au rămas prieteni; de cîte ori Frank vine la Viena îl vizitează și cu cît mai mult a făcut’o ultima dată cu cit nu-1 văzuse de cînd Lueger s’a sculat din pat. Cu ocazia acestei vizite au vor­bit de diverse chestii personale și bine­înțeles, că discuția a alunecat și pe te­renul politic; fiecare și-a spus părerile lui în chestia croată care atunci preocu­pa în prima linie opinia publică și apoi s’au despărțit. Despre un complot sau măcar despre­ o simplă alianță nici n’a fost vorba; acestea ar trebui căutate în­ imaginația bolnavă a ungurilor cari nu­ văd decit halucinații de acest fel pretu­tindeni. Dar dacă această parte a interviewu­­lui ne arată numai modul învechit de a face ziaristică a marelui și seriosului organ Pester Lloyd, partea doua e mult mai interesantă pentru că ea reprezintă vederile șefului celui mai puternic par­tid din parlament într’o chestie atît de importantă.* 5h In puține cuvinte d. Lueger a spus căi Austria are nevoe pentru a se dezvolta de toate popoarele stabilite de-a lungul Dun­­ărei și că aceste popoare au și ele in­teres să intre în combinație cu Austria, care le-ar garanta toată autonomia na­țională și în schimb le-ar face destul de puternice să reziste oricărei puteri. Dar, între Austria și aceste popoare se intro­duc, ca o barieră, ungurii, așa că e da­toria Austriei să zdrobească această ba­rieră, lucru care, de altfel, va trebui să i se întîmple odată. E ușor de închipuit ce senzație au fă­cut în Ungaria aceste vorbe. Cele mai înverșunate atacuri s-au pornit contra d-rului Lueger și aceasta a dovedit toc­mai că cuvintelor sale nu se poate da numai o însemnătate academică, ci și una practică. Doctorul Lueger nu este numai șeful partidului creștin social; el este fon­datorul și semizeul acestui partid, iar ideile lui sînt primite fără discuție și în mod sincer de tot partidul sau. Dar acest partid joacă un rol predominant­ în parlamentul austriac. Nu numai pen­tru că e cel mai mare, dar și din alte motive. Pentru ideile lor clericale, creș­tinii sociali sînt în strînse legături cu clericalii celorlalte națiuni și pentru căi la eî ideia națională ocupă locul al doi­lea sînt în bune relații și cu naționaliș­tii slavi, iar pentru că pînă la un punct admit cererile naționale germane, ceea ce înainte nu faceau, nu mai sînt așa1 rar văzuți nici­­ de naționaliștii ger­mani. Așa fiind, deși­ în sala de ședințe el ocupă extrema stingă, creștinii so­ciali sunt de fapt centrul parlamentului și în legătură de prietenie cu aproape toate partidele, ceea ce le-a­­ asigurat majorități aproape în toate chestiile. Dar principalul e că chiar dușmanii lor cei mai mari, în chestia ungară nu se deosebesc de el în păreri. Partidul socialist este un dușman neîmpăcat al actualului sistem din Ungaria. Ziarul sau Arbeiter-Zeitung atacă neîncetat și cu o rară vehemență toate infamiile ce se petrec în această țară, nedeosebindu­­se de Deutscher Volksblatt decit prin­ faptul că primul e mai bine scris. Lucrul acesta se știe în Ungaria, și se mai știe că de unde pînă în ultimul timp ura socialiștilor contra Ungariei se exprima prin cererea de despărțire complectă de acest stat, acuma ideile d-lui Renner, cari se apropie foarte mult de ideia unei „Austrii mari“, cuprinzînd­ toată Austro-Ungaria au cucerit mult te­­­ren. Ceilalți adversari ai creștinilor so­ciali sunt ceh­ii radicali—cari au inte­­­rese în Ungaria­ căci se socotesc ca frați cu asupriții slovaci, și pangermanii,,

Next