Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)

1907-10-24 / nr. 6526

Anul al XIX-lea — No. 6526 FONDATOR -Ales. V. Beldimanu PUBLICITATEA: CONCEDRTA EXCLUSI* Agențial de Publicitate CAROL SCHULDER , Co. București, Str. Starassargivfsi V.-Teteten­ît* Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Mercur­ 24 Octombrie 1607 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AEONA9IOT £: Un an .•••••• • Las 1$ 6 inni «••••••• * 8 S l­ml M 4 o­h­ii­ ...... . H 1.50 In străinătate îndoit Telefon f Pentru Capitala No­ 14110­­ „ Provincie și Străinătate No. T2­40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Tactica politika pTereului Articol din care se va vedea ce impresiune au pro­dus declarațiile d-lor Sturdza și Ionel Brătianu în prima ședință a Comisiunei parlamentare. In sfirșit se cunoaște cuprinsul primei și celei mai importante re­forme și s’a luat cunoștiință de de­­clarațiunea d­lui Sturdza că mai ur­mează încă 13 proecte, toate în strictă legătură cu rezolvarea înt­re­­gea chestiuni țărănești. Un lucru este clar astăzi cert: guvernul este ferm hotârît a merge înainte și a realiza un întreg pro­gram agrar pe care-l are fixat. Din declarați­unele făcute ori, în prima ședință a Comisiunei parla­mentare, reiese deocamdată că d­nil Sturdza și Ionel Brătianu sunt înțe­leși, că actualul și viitorul șef al liberalilor au căzut de acord nu numai asupra spiritului în care tre­­buesc alcătuite reformele, dar au stabilit și tactica politică necesară pentru a putea ține piept tuturor împotrivirilor, tuturor combinațiu­­nelor, fie din lagărul liberal fie din cel al opoziției, în scop de­ a zădăr­nici opera guvernului. In special limbagiul d-lui Ionel Brătianu a fost ori foarte ferm și impresia membrilor comisiunei este că m­ultă vorbă nu va fi în sinul acestei comisiuni, căci guvernul pare hotârît a nu face concesiuni, mai ales principiale. Se vede că în planul de luptă pentru cucerirea reformelor, guver­nul a hotârît să se prezinte cu oare­care energie, tocmai fiindcă la lu­crările comisiunei nu participă par­tidul conservator. Dacă ar fi venit și reprezentanții conservatorilor la discuția reforme­lor, se impunea desigur, ca tactică, o dezbatere mai conciliantă Acum însă, spre a se evita discuțiuni contradictorii, și deci și neînțele­geri, chiar între guvernamentali, s’a adoptat o notă mai fermă, mai e­­nergică, ca să se știe că guvernul n­’a­re de făcut multe concesiuni sau poate chiar nici una. Deocamdată în prima ședință nu s’a ivit nici o notă discordantă, a­­fară dacă s’ar putea considera ca atare cererea d-lui Buășescu de a se lăsa cîteva zile timp comisiunei de a studia proectul d-lui Ionel Brătianu.* Tot în cadrul tacticei politice a guvernului pentru realizarea refor­melor, pare că intră și faptul că primul proect pus pe tapet e tocmai cel considerat ca mai important, ca mai grav... acel al învielilor agri­cole. Această reformă trebue să treacă man mult și mai repede, ca opoziția conservatoare, și agrarienii să nu cîștige timp pentru a organiza vre o mișcare extraparlamentară la orașe. Dar tot pentru a potoli pe agra­­rieni și a-î ținea în rezervă guver­nul a lăsat tocmai la urmă refor­mele care-î privesc direct și la rea­lizarea cărora sunt interesați deo­potrivă proprietarii liberali ca și cei conservatori. Intr’adevăr d. Sturdza a anunțat că al zecelea proect, adică cel din urmă din ciclul proedtiior agrare, va fi acel relativ la despăgubirea devastaților. Orice s’ar zice, proprietarii devas­tați au mari interese ca să fie des­păgubiți și ca să dobindească o despăgubire cît mai apropiată de paguba reală ce au suferit. Agitîndu-se contra reformelor guvernului se expun,—așa sînt mo­ravurile noastre politice—la acte de prigoniri din partea acelor chemați a repartiza despăgubirile, fiindcă și în această chestie se va amesteca politicianismul. Pe lângă proectul relativ la des­păgubiri, guvernul a anunțat o serie de reforme administrative menite a da și proprietarilor o mai mare si­guranță la țară. Au dat și proprietarii un interes direct de a nu se agita, de a nu face acte de ostilitate față de gu­vern,—așa cred guvernamentalii și de aceea au lăsat proectele cari pri­vesc pe agrarieni tocmai în coada tuturor celorlalte, de altfel foarte explicabil, căci e vorba de rezolva­rea chestiunei țărănești și nu de îm­bunătățirea soartei proprietarilor. * Tot în tactica politică a guvernu­lui intră de­sigur și hotcărîrea luată e a se crea încă un departament ministerial. Acest nou minister va fi trecut probabil pe dinaintea ministeriabi­lilor ca tava de ceaiu pe dinaintea invitaților d­lui Chouffleuri. Noul departament pare de pe a­­cum rezervat unui anumit fruntaș liberal: dacă e d. Vintilă Brătianu, Stere sau Al. Djuvara,­aceasta încă nu a transpirat. Dar pînă la complectarea guver­nului cu noul minister, desigur că cei mai mulți din ministeriabili vor căuta să se distingă prin acțiunea lor în discuția reformelor și de­si­gur că fiecare va căuta să fie mai abil. Precum se vede nu sunt rău, aran­jate lucrurile. Punerea în scenă are o mînă de regizor destul de abil. A. W. "■«n» t m * *■—I ------­Judecătorii ambulanți După o așteptare de citeva luni, guvernul în sfîrșit, a venit cu o parte a bagajului său de reforme și d. Sturdza a anunțat încă alte proecte de legi. In altă parte discutăm legea toc­melilor agricole, iar aci ne vom o­­cupa pe scurt de legea d-lui Stelian, asupra judecătorilor ambulanți, sin­­gurile aceste două legi, sunt publi­cate pe larg așa că ne putem pro­nunța. E evident că introducerea jude­cătorilor ambulanți este o îmbună­tățire și depinde de punerea în prac­tică a acestei legi pentru ca în spi­ritul țăranului să intre credința că există judecată dreaptă și că ea se poate căpăta fără ca magistratul să fie cumpărat, după cum azi crede țăranul, ori dacă pierde, ori dacă cîștigă procesul. Instituirea judecătorilor ambu­lanți însă este o măsură care trebue complectată cu alta, și anume sim­plificarea procedurei civile înaintea acestei instanțe și chiar chipurile de probațiune ale codului civil tre­bue să fie bazate nu pe principii ab­stracte luate din dreptul roman, ci ele să fie întemeiate pe echitate. Lucrările comisiunei parlamentare."Judecătorii ambulanți Judecătorul ambulant <­r trebui să fie ceea ce este juriul în materie penală—bine­înțeles aceasta numai atunci cină vom putea avea încre­dere că acest magistrat va fi im­parțial și drept. Ca în toate marile chestiuni cari sunt la ordinea zilei și chestia justi­ției la sate este o chestiune de mora­vuri și de oameni. Rezultatul cel mai bun n­il vom avea decit atunci cină această schim­bare radicală se va face. Totuși, legea d-lui Stelian este un timid dar bun început—și dacă el va fi zădărnicit de punerea în practică—vina nu va fi a aceluia care a făcut reforma—ci a noastră a tuturora. M. Sistemul mișelului Polonius vorbind de răspunsurile lui Hamlet face reflexia : o fi ne­bunie, dar în tot cazul nu e lipsită de sistem. Cind urmărești psih­ologia tristu­lui sir care a semnat infama și idioata amenințară că țara va avea de furcă cu finanța străină în ches­tia evreească și observi cum vrea să scape nenorocitul care se îneacă în mlaștina propriei sale mișeii­, trebue să spui­ e nătîng, e stin­g­acia, dar nu cu totul lipsit.... de sistem. Sistemul acesta cam seamănă cu al borfașilor de rînd, cari în­tot­deauna caută complici spre a se descărca pe ei și sistemul acesta, nădejde il urmează cu sfințenie : el trece ca un fir roș prin întreaga țs­­ satură de pocinoage și mișeii­ ale acestui renegat. Cind a fost vorba de subvențiile pe care el singur le primea de la Mer­lin, numit decit a căutat să solida­rizeze cu isprava lui pe ceilalți ti­neri generoși de azi, insinmnd că eî i au dat descărcare pentru chel­tuirea acelor subvenții și că pentru a face din eî și din muncitori o a­­ripă stingă a partidului liberal—ca și cum tinerii generoși de azi , muncitorii ar fi fost o pastă în mxi­­nele sale—dînsul primea acea „pla­ta“, cum însuși a numit’o. Cu sistemul acesta nătîngul cre­dea că împușcă doi epuri cu o sin­gură lovitură: pe deoparte solida­rizează cu el pe toți tinerii gene­roși de azi, iar pe de alta dovedește liberalilor că lui i se datorește in­trarea acestora în partidul liberal. Acum, în chestia evreiască, ia­răși caută să și aplice sistemul, su­­sinâ­nd că „partida“­­ar fi....—vorba lui—„plătit“ ca să scrie cum că Eo­­m­înia va avea de furcă cu finanța străină pe care nu o va mai putea „înșela“ cum a înșelat’© „după con­gresul din Berlin“. Desfidem pe acest imbecil să do­vedească cum că reodată vreunul din foștii conducători ai socialis­mului : fie Al. Radovici, fia X. Ata­­nasiu, fie Miilo, fie Morțun, au ți­nut un asemenea limbagiu și infam și nerod în chestia evreească. Aceasta a fost politica personală a lui Adejde, aceasta era ceea ce se numea pe atunci „nădejdism“ , ceea ce a făcut ca și româii și e­vreii socialiști să facă, încetul cu încetul, gol in jurul acestui imbecil politic care numai end a văzut fa­limentul sistemului său la socialiști s’a dus la actualii g­neroși, cari intraseră fără dînsul în partidul li­beral și s’a pus ps c­­pul lor sa 1 căpătuiască, pentru a i compromite azi în modul cum o face. Dar pentru binele tuturor, am știut să 1 demascam, să i arătăm cît e de odios și ridica, in același timp a­cest renegat, și acuma, dacă-i con­vine partidului național-liberal, să 1 ție și in Cameră și ca purtător de cuvânt la „Voința Rațională“ ! Act. Unele măsuri luate în favoarea țăranilor vor fi o mare greutate pen­tru dînșii. Așa se întroduc de exem­plu livretele de muncă. Ele au de scop să înlesnească controlul munci­lor și plăților, dar fără ele țăranii nu vor putea fi angajați. E un fel de condiculă prin mijlocul că­ruia se va lega prea mult țăranul de proprietar sau arendaș și care va înlesni tot felul de șicane. De asemenea nu va place nici unui democrat dispoziția articolului 20 care prevede că se vor putea a­­duce muncitori străini acolo unde țăranii nu vor vroi să se învoiască. Va fi această dispoziție o armă pen­tru a sili pe țărani să accepta a­­desea condiții pe cari nu le soco­tesc suficiente. Muncitorii străini vor fi un mijloc de concurență neleală. Cît despre comisia superioară de agricultură care va rezida în Capitală ni se pare că ar fi trebuit să se precizeze modul cum va fi consti­tuită și că ar fi trebuit să­ î­șa dea un mai mare număr de membrii, pentru ca numeroasele lucrări ce idiscutabil va avea să poată fi repede rezolvate. Paralel cu discuțiile Comisiei par­lamentare și ale Camerelor asupra proectului, vom publica și noi ar­ticole critice asupra lui, ținînd seamă și de părerile pro și contra ale oa­menilor politici.—Rp. NIZBITII X se caută o ocupație/ Aflăm din sorginte autorizată, că se caută o ocupație pentru acela ale cărui ocupații gazetărești au stîrnit atîta rîs homeric dela Dorohoi la Severin. Se caută o ocupație pentru Ioină Nădejde ! Se caută, mai ales pentru ca să înceteze cu o oră mai innainte ocupația sa ac­tuală — spre marea ușurare a celor pe cari se „susține“ cu atîta succes ! Fiind­că am provocat oare­cum această căutare, sîntem dispuși a da și o părere. Modul cum înjură Ioină, nu se deose­bește mult de acela al ungurenilor sau lipovenilor cari stau pe capră în piața Teatrului. Aceștia sînt adesea mai inge­nioși. Așa fiind ne-am gîndit că odată cu deschiderea școalei de birjari, Ioină ar putea fi înscris. O singură rezervă facem: nu garan­tăm că, cu tot studiul, n o să dea cam des cu oiștea In gard I Pac­ient, cunoștințe intelectuale, cunoștinți de oameni și de lucruri.* Decanatul și con­siliul de disciplină este atestarea acestor însușiri și alegătorii și aleșii sînt aci patri, egali. Așa fiind, re­noirea ele­mentelor cari să conducă baroul e o ne­cesitate psih­ică, adinc sădită în însăși firea acestei instituțiuni sociale. Noul decan, reprezentînd aceste prin­cipii, va corespunde tendințelor ideale ale corpului avocaților. Silex.­ ­«»A­deveniri se­ ,,Măsuri“ „Violența“ anunțase că a luat măsuri să poată spune ce se discută la Comisia parlamentară. Rezultatul a fost că n’a putut spune nimic, pe cînd fără să a­­nunțe că a luat măsuri, „Adevărul“ a avut o strălucită dare de seamă de la Comisia parlamentară. Răzbunare Fiindcă l-a executat pe Ioniă Nădejde „Violența“ nu anunță că Iorga a vorbit la Iași. Crudă răzbunare / „Pita“ ? O vie altercație a avut loc între Ioiță Nădejde și Ițic Rubinsten în redacția „Violenței“, pe motiv că a dispărut din sertarul lui Ioiță un „document“ pe cînd nu se afla acolo decit...Îțic ! E momentul să întrebăm: — „Dija“ ? Rigoletto .. —■» » — •—­­—i— cules laur! în această carieră. Bi se făcu­ publicist și condeiul lui puternic, verva lui satirică în seria de articole Apos­­tata’ (vorbele unui apostat) îl dădură repede un renume de adversar periculos și de critic acerb. Fu admis în cercul intim al celor din urmă prieteni al lui Bismark dis­­grațiat, și fu pus în curent cu nume­roase mici secrete și istorii personale, cari se pot considera ca moneda măruntă a politicei. In sferile înalte ale admini­strației mai rămăseseră multi dintre ad­miratorii lui Bismark, care informau pe Harden asupra personalităților cărora ei atribuiau căderea cancelarului de fier. Directorul ziarului „Zukunft“, care cunoscuse trecutul lui Bismark, știa toate uneltirile dușmanilor de acum ai fostului cancelar­­ar, prințul Filip de Eulenburg, camarad de universitate și de regiment al împăratului, a fost con­siderat în­totdeauna ca făuritorul tainic al disgrației lui Bismark și acuzat că a pricinuit căderea lui Caprivi și Ho­henlohe. Prin urmare, era firesc ca Har­den să se folosească de cel dintâin bun prilej, ca să doboare fie acela pe care toți bismarkienii îl disprețuiau. Origina afacerei Moltke-Harden Dar pentru a se putea urmări mai bine dezvoltarea afacerei care a produs o senzație așa de considerabilă, trebue să se ție seama de un alt fapt vechi­. Dacă prințul Filip de Eulenburg a răsturnat pe Bismark, Caprivi și Ho­henlohe, în schimb Bulow îl datorește lui postul pe care îl ocupă astăzi. El l-a­­ indicat atențiunea suveranului. Dar Eulenburg n’a găsit în Bulow instru­mentul docil pe care îl spera. Prințul Filip voia să aibe puterea fără răspun­deri și pusese temerii pe Bulow, dar sa înșelase. Bulow își deschise o cale per­sonală și printre colaboratorii săi cai mai de seamă figura d. Holstein, cart e considerat ca reprezentînd la ministerul de interne tradiția bismarkiană. O luptă surdă se încinse între consilia­­rul responsabil și prietenul nerespon­sabil al împăratului și avan­tagiul îl avu Eulenburg, care văzu cu satisfacție disgrația lui Holstein. Demisi­unea lui Bulow era scontată și se și desemna ur­mașul sau în persoana contelui Bell­muth de Moltke, șeful statului major al armatei. In epoca In care se desfășurau­ acesta intrigi, diplomația avea de dat o luptă strînsă în chestia dificultăților maro­cane; posibilitatea unui räzboiu între Germania și Franța și a unei interven­ții engleze, era privită cu cea mai mare atențiune. Și aci își are locul o­­rigina afaceriei Moltke, (a lui Kuno, comandantul pieției Berlin) și a lui Har­­dien-Cancelariatul și organele autorizate ale diplomației germane simțeau­ că toată acțiunea pe care căutat­ să o exer­­cite asupra Franței ca să obțină un regulament internațional în chestiunea marocană, nu p­roduceau nici cel mai mic efect; că Franța părea că nu dă nici o atenție celor mai puternice im­putări. Cărei stări de lucruri trebuia să se atribue această atitudine ? Se căută și se află că consilierul ambasadei fran­ceze din Berlin, Lecomte, prieten intim cu prințul Eulenburg, știa prin ceea ce începuse să se numească hotărîtor ca­marila din Liebenberg—după num­­ele castelului lui Filip—cari sunt intențiile suveranului german și ce va fi auto­­rizat să facă cancelarul Bulow­. Ancheta împărătească Odată descoperite manoperite acestea infame și antinaționale ale camarilei, se luă hotărîrea de a o ataca cu vio­lență. Dar se cerea o energie rară, căci prințul Filip era cel mai bun prieten al împăratului și curtenii sinceri erau a­­menințați cu disgrația. Atunci intră în scenă Harden și ziarul ,,Zukunft“, de la începutul anului și pînă în Aprilie, pu­blică aluzii asupra unor fapte de ordin privat, cari erau cunoscute de ofițeri­ de gardă și de cari fu­sese chestiune, în 1889, în procesul secret de divorț al lui Kuno Moltke. Aluziile lui Harden erau enigmatica și nu puteau fii înțelese decît de cei inte­resați, dar Eulenburg și cu prietenii lui păreau că nu se sinchisese. Poate că ei sperau că Harden n’o să îndrăznească să fie categoric și că lucrurile n’o să a­­jungă pînă la cunoștința împăratului. Speranță puțin întemeiată față de cura­jul cetățenesc al lui Harden. De altfel, el fu favorizat de Intim­­plare. Intr’o zi, la bazinul ofițerilor, la sulS do Säi Säteäii asu­pra proectului teraelilor agricole Citeva reflexii In sfirșit avem putința de a lua cunoștință de însuși textul proce­­tului de lege asupra tocmelilor a­­gricole, după noi cel mai important pentru reforma agrară. Nu ni se va cere ca in scurtul timp de 24 ore să facem critica a­­cestui proect, dar la întîia lui citire citeva reflexii s’au­ impus cu atît mai vîrtos, cu cit conservatorii filipeșcieni au tăbărît pe el, socotindu’l drept o sf­șiere a [UNK] Constituțiunei. Atențiunea e atrasă mai mult, se înțelege, de acele părți cari sînt a­­tacate de opoziție ca socialiste. Prima e aceea privitoare la isla­zurile comunale. Proectul prevede că fiecare co­mună va avea islazurile în întin­dere de cel mult 150 dec. și la o distanță de cel mult 3 kilometri de vatra satului. Dacă proprietarul nu vrea să vîndă comunei pămîntul pentru islaz, el e ținut să pue o în­tindere egală la dispoziția țăranilor pe un preț pe care comisiile regio­nale îl vor stabili. Dacă nici aceasta nu va voi, se prevede pentru pro­prietar ca un fel de penalitate, un impozit funciar urcat și anume 15 la sută. Se vor putea ridica proprietarii contra acestui impozit ca fiind ex­cepțional, dar tot excepțional e și impozitul urcat pe moșiile ai căror proprietari locuesc în străinătate și totuși fiecare om cinstit l’a găsit drept. Cu aceasta însă chestiunea nu e rezolvată. Toate măsurile fis­cale luate pentru a forța reforme economice sunt cuțite cu două tăiu­­șuri și e foarte posibil ca impozitul urcat să se întoarcă tot asupra ță­ranilor.« O altă măsură care e viu atacată este aceea a stabilirea maximului de dijmă și minimului de salariu. Se afirmă în genere că aceasta însemnează de fapt suprimarea li­bertății contractărilor. Evident că se înțelege prin aceasta, libertatea de a exploata fără margine. Căci ma­ximul de dijmă și minimul de sa­lariu sînt măsuri luate pentru pro­tejarea celor slabi, a țăranilor, con­tra celor tari, a proprietarilor și a­­rendașilor. Și apoi atît maximul de dijmă cît și minimul de salariu sa stabilește de o c omisiune, care, com­pusă în părți egale din proprietari mari și țărani, — da sigur că nu va fi cu totul în defavoarea proprieta­rilor. B , e chiar mare primejdia că în această comisiune vor predomni înteresele proprietarilor și arendași­lor și faimosul „maximum“ și „mi­nimum“ va fi așa axat incît exploa­tarea va fi iarăși nelimitată. Se poate face apel la comitetul superior al a­­griculturei din București, dar vorba rom­anului, pînă la Dumnezeu te mau încă sfinții! La urma urmelor lucrurile se re­­luc iarăși la modul cum va fi a­­plicată această dispoziție a legei. N­­oul decan Baroul de Ilfov are un nou decan—pe d. Const. Dissescu—și rare­ori o alegere la barou a fost mai­ pasionantă și rezul­tatul ei salutat cu mai sincer entuziasm. Lucrul e explicabil, noul decan fiind una din cele mai strălucite podoabe ale științei juridice de la noi și exprimînd în mod ideal intelectualitatea corpului de a­­vocați. Cu atît mai mult cîștigă în în­semnătate această alegere, cu cît fostul decan, d. Antonescu, departe de a fi ne­mulțumit corpul avocaților, a dat o bună administrație baroului. Era însă vorba, mai intíiu, de a nu se perpetua același decan, de „a nu se monopoliza conștiința profesională“, cum a enunțat teoreticește aceasta d. Dis­sescu, cum se procedează, de altfel și în străinătate, unde decanii și consiliile de disciplină se realeg cel mult în al doi­­lea­ an. In al doilea rînd era vorba, ca după o lege nouă a corpului avocaților și după o administrație mai bună să triumfe și un principiu mai înalt în barcă. Baroul — cum foarte spiritual a spus noul decan—nu e un apartament cu trei camere, una pentru bibliotecă, u­na pen­tru deliberare și alta pentru preschimba­rea polițelor la tribunalul comercial —ba­roul e o instituție socială, unde se cere pe lîngă probitate, activitate de viață, la­ Versuri vesele Virgil Dărascu, direc­torul „Universului“ e mort în fața opi­niei publice. Virgil Dărăscu e­ acuzat că, bietul, a falsi­ficat Un testament ! Eminent ! Azi, însă, neapărat, De „Adevărul“ demascat, El face alta-adevărat,— De­și­­ pare ruă : E testamentul... săă ! Snaps Culisele afacere! Hoitke-Harden --Harden și Camarila Curței germane— îndoiala opiniei publice Dacă în întreaga lume afacerea Moltke- Harden a produs o senzație enormă, în Germania ea a pricinuit încremenire, a fost o adevărată lovitură de trăznet. In unele cercuri berlineze prin clu­buri și redacții cele mai multe din fap­tele denunțate erau cunoscute, dar ma­rele public nu știa nimic și cînd vreun ecou al acestor zvonuri ajungea pînă la dînsul, el î$i zicea cu îndoială:— .,Să fie oare cu putință?“. E drept că împă­ratul tăiase fără milă în rîndul favori­ților săi, dar atitudinea aceasta putea să aibe motive de înaltă politică, pe care suveranul nu credea folositor s'o destăinuiască. Poporul avea inimă bună și nu putea, nu voia să pună temeiii pe zvonuri vagi. Acuma însă îndoiala a dispărut și a ră­mas stupefacția, dezgustul. Cine e Harden Aci e locul de a pune la lumină fi­gura lui Maximilian Harden, a acestui „deus ex machina“ al afacerei. Harden e de origină polonez, după numele unuî adevărat Wittkowsky. El mai are doi frați, dintre care unul ocupă actual­mente un loc în direcția băncii „Dis­­conto Gesellschaft“, iar altul e profesor de literatură la universitatea din Leip­zig și și-a făcut oarecare reputație în lumea literaților ca comentator al lui Goethe. Harden a debutat ca comedian, dar n’a ASALTUL ȘI SURPRIZA, SAU : „Iu­e pentru cine se pregătește, el pentru cine se nimerește ! Cui a crezut „banda“ coalizată că dă asalt și-l nimicește ,și pe cine l’a dat gata, cu grațiosul nostru concurs 11

Next