Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)
1907-10-24 / nr. 6526
Anul al XIX-lea — No. 6526 FONDATOR -Ales. V. Beldimanu PUBLICITATEA: CONCEDRTA EXCLUSI* Agențial de Publicitate CAROL SCHULDER , Co. București, Str. Starassargivfsi V.-Tetetenît* Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Mercur 24 Octombrie 1607 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AEONA9IOT £: Un an .•••••• • Las 1$ 6 inni «••••••• * 8 S lml M 4 ohii ...... . H 1.50 In străinătate îndoit Telefon f Pentru Capitala No 14110 „ Provincie și Străinătate No. T240 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Tactica politika pTereului Articol din care se va vedea ce impresiune au produs declarațiile d-lor Sturdza și Ionel Brătianu în prima ședință a Comisiunei parlamentare. In sfirșit se cunoaște cuprinsul primei și celei mai importante reforme și s’a luat cunoștiință de declarațiunea dlui Sturdza că mai urmează încă 13 proecte, toate în strictă legătură cu rezolvarea întregea chestiuni țărănești. Un lucru este clar astăzi cert: guvernul este ferm hotârît a merge înainte și a realiza un întreg program agrar pe care-l are fixat. Din declarațiunele făcute ori, în prima ședință a Comisiunei parlamentare, reiese deocamdată că dnil Sturdza și Ionel Brătianu sunt înțeleși, că actualul și viitorul șef al liberalilor au căzut de acord nu numai asupra spiritului în care trebuesc alcătuite reformele, dar au stabilit și tactica politică necesară pentru a putea ține piept tuturor împotrivirilor, tuturor combinațiunelor, fie din lagărul liberal fie din cel al opoziției, în scop de a zădărnici opera guvernului. In special limbagiul d-lui Ionel Brătianu a fost ori foarte ferm și impresia membrilor comisiunei este că multă vorbă nu va fi în sinul acestei comisiuni, căci guvernul pare hotârît a nu face concesiuni, mai ales principiale. Se vede că în planul de luptă pentru cucerirea reformelor, guvernul a hotârît să se prezinte cu oarecare energie, tocmai fiindcă la lucrările comisiunei nu participă partidul conservator. Dacă ar fi venit și reprezentanții conservatorilor la discuția reformelor, se impunea desigur, ca tactică, o dezbatere mai conciliantă Acum însă, spre a se evita discuțiuni contradictorii, și deci și neînțelegeri, chiar între guvernamentali, s’a adoptat o notă mai fermă, mai energică, ca să se știe că guvernul n’are de făcut multe concesiuni sau poate chiar nici una. Deocamdată în prima ședință nu s’a ivit nici o notă discordantă, afară dacă s’ar putea considera ca atare cererea d-lui Buășescu de a se lăsa cîteva zile timp comisiunei de a studia proectul d-lui Ionel Brătianu.* Tot în cadrul tacticei politice a guvernului pentru realizarea reformelor, pare că intră și faptul că primul proect pus pe tapet e tocmai cel considerat ca mai important, ca mai grav... acel al învielilor agricole. Această reformă trebue să treacă man mult și mai repede, ca opoziția conservatoare, și agrarienii să nu cîștige timp pentru a organiza vre o mișcare extraparlamentară la orașe. Dar tot pentru a potoli pe agrarieni și a-î ținea în rezervă guvernul a lăsat tocmai la urmă reformele care-î privesc direct și la realizarea cărora sunt interesați deopotrivă proprietarii liberali ca și cei conservatori. Intr’adevăr d. Sturdza a anunțat că al zecelea proect, adică cel din urmă din ciclul proedtiior agrare, va fi acel relativ la despăgubirea devastaților. Orice s’ar zice, proprietarii devastați au mari interese ca să fie despăgubiți și ca să dobindească o despăgubire cît mai apropiată de paguba reală ce au suferit. Agitîndu-se contra reformelor guvernului se expun,—așa sînt moravurile noastre politice—la acte de prigoniri din partea acelor chemați a repartiza despăgubirile, fiindcă și în această chestie se va amesteca politicianismul. Pe lângă proectul relativ la despăgubiri, guvernul a anunțat o serie de reforme administrative menite a da și proprietarilor o mai mare siguranță la țară. Au dat și proprietarii un interes direct de a nu se agita, de a nu face acte de ostilitate față de guvern,—așa cred guvernamentalii și de aceea au lăsat proectele cari privesc pe agrarieni tocmai în coada tuturor celorlalte, de altfel foarte explicabil, căci e vorba de rezolvarea chestiunei țărănești și nu de îmbunătățirea soartei proprietarilor. * Tot în tactica politică a guvernului intră desigur și hotcărîrea luată e a se crea încă un departament ministerial. Acest nou minister va fi trecut probabil pe dinaintea ministeriabililor ca tava de ceaiu pe dinaintea invitaților dlui Chouffleuri. Noul departament pare de pe acum rezervat unui anumit fruntaș liberal: dacă e d. Vintilă Brătianu, Stere sau Al. Djuvara,aceasta încă nu a transpirat. Dar pînă la complectarea guvernului cu noul minister, desigur că cei mai mulți din ministeriabili vor căuta să se distingă prin acțiunea lor în discuția reformelor și desigur că fiecare va căuta să fie mai abil. Precum se vede nu sunt rău, aranjate lucrurile. Punerea în scenă are o mînă de regizor destul de abil. A. W. "■«n» t m * *■—I ------Judecătorii ambulanți După o așteptare de citeva luni, guvernul în sfîrșit, a venit cu o parte a bagajului său de reforme și d. Sturdza a anunțat încă alte proecte de legi. In altă parte discutăm legea tocmelilor agricole, iar aci ne vom ocupa pe scurt de legea d-lui Stelian, asupra judecătorilor ambulanți, singurile aceste două legi, sunt publicate pe larg așa că ne putem pronunța. E evident că introducerea judecătorilor ambulanți este o îmbunătățire și depinde de punerea în practică a acestei legi pentru ca în spiritul țăranului să intre credința că există judecată dreaptă și că ea se poate căpăta fără ca magistratul să fie cumpărat, după cum azi crede țăranul, ori dacă pierde, ori dacă cîștigă procesul. Instituirea judecătorilor ambulanți însă este o măsură care trebue complectată cu alta, și anume simplificarea procedurei civile înaintea acestei instanțe și chiar chipurile de probațiune ale codului civil trebue să fie bazate nu pe principii abstracte luate din dreptul roman, ci ele să fie întemeiate pe echitate. Lucrările comisiunei parlamentare."Judecătorii ambulanți Judecătorul ambulant <r trebui să fie ceea ce este juriul în materie penală—bineînțeles aceasta numai atunci cină vom putea avea încredere că acest magistrat va fi imparțial și drept. Ca în toate marile chestiuni cari sunt la ordinea zilei și chestia justiției la sate este o chestiune de moravuri și de oameni. Rezultatul cel mai bun nil vom avea decit atunci cină această schimbare radicală se va face. Totuși, legea d-lui Stelian este un timid dar bun început—și dacă el va fi zădărnicit de punerea în practică—vina nu va fi a aceluia care a făcut reforma—ci a noastră a tuturora. M. Sistemul mișelului Polonius vorbind de răspunsurile lui Hamlet face reflexia : o fi nebunie, dar în tot cazul nu e lipsită de sistem. Cind urmărești psihologia tristului sir care a semnat infama și idioata amenințară că țara va avea de furcă cu finanța străină în chestia evreească și observi cum vrea să scape nenorocitul care se îneacă în mlaștina propriei sale mișeii, trebue să spui e nătîng, e stingacia, dar nu cu totul lipsit.... de sistem. Sistemul acesta cam seamănă cu al borfașilor de rînd, cari întotdeauna caută complici spre a se descărca pe ei și sistemul acesta, nădejde il urmează cu sfințenie : el trece ca un fir roș prin întreaga țs satură de pocinoage și mișeii ale acestui renegat. Cind a fost vorba de subvențiile pe care el singur le primea de la Merlin, numit decit a căutat să solidarizeze cu isprava lui pe ceilalți tineri generoși de azi, insinmnd că eî i au dat descărcare pentru cheltuirea acelor subvenții și că pentru a face din eî și din muncitori o aripă stingă a partidului liberal—ca și cum tinerii generoși de azi , muncitorii ar fi fost o pastă în mxinele sale—dînsul primea acea „plata“, cum însuși a numit’o. Cu sistemul acesta nătîngul credea că împușcă doi epuri cu o singură lovitură: pe deoparte solidarizează cu el pe toți tinerii generoși de azi, iar pe de alta dovedește liberalilor că lui i se datorește intrarea acestora în partidul liberal. Acum, în chestia evreiască, iarăși caută să și aplice sistemul, susinând că „partida“ar fi....—vorba lui—„plătit“ ca să scrie cum că Eomînia va avea de furcă cu finanța străină pe care nu o va mai putea „înșela“ cum a înșelat’© „după congresul din Berlin“. Desfidem pe acest imbecil să dovedească cum că reodată vreunul din foștii conducători ai socialismului : fie Al. Radovici, fia X. Atanasiu, fie Miilo, fie Morțun, au ținut un asemenea limbagiu și infam și nerod în chestia evreească. Aceasta a fost politica personală a lui Adejde, aceasta era ceea ce se numea pe atunci „nădejdism“ , ceea ce a făcut ca și româii și evreii socialiști să facă, încetul cu încetul, gol in jurul acestui imbecil politic care numai end a văzut falimentul sistemului său la socialiști s’a dus la actualii gneroși, cari intraseră fără dînsul în partidul liberal și s’a pus ps cpul lor sa 1 căpătuiască, pentru a i compromite azi în modul cum o face. Dar pentru binele tuturor, am știut să 1 demascam, să i arătăm cît e de odios și ridica, in același timp acest renegat, și acuma, dacă-i convine partidului național-liberal, să 1 ție și in Cameră și ca purtător de cuvânt la „Voința Rațională“ ! Act. Unele măsuri luate în favoarea țăranilor vor fi o mare greutate pentru dînșii. Așa se întroduc de exemplu livretele de muncă. Ele au de scop să înlesnească controlul muncilor și plăților, dar fără ele țăranii nu vor putea fi angajați. E un fel de condiculă prin mijlocul căruia se va lega prea mult țăranul de proprietar sau arendaș și care va înlesni tot felul de șicane. De asemenea nu va place nici unui democrat dispoziția articolului 20 care prevede că se vor putea aduce muncitori străini acolo unde țăranii nu vor vroi să se învoiască. Va fi această dispoziție o armă pentru a sili pe țărani să accepta adesea condiții pe cari nu le socotesc suficiente. Muncitorii străini vor fi un mijloc de concurență neleală. Cît despre comisia superioară de agricultură care va rezida în Capitală ni se pare că ar fi trebuit să se precizeze modul cum va fi constituită și că ar fi trebuit să îșa dea un mai mare număr de membrii, pentru ca numeroasele lucrări ce idiscutabil va avea să poată fi repede rezolvate. Paralel cu discuțiile Comisiei parlamentare și ale Camerelor asupra proectului, vom publica și noi articole critice asupra lui, ținînd seamă și de părerile pro și contra ale oamenilor politici.—Rp. NIZBITII X se caută o ocupație/ Aflăm din sorginte autorizată, că se caută o ocupație pentru acela ale cărui ocupații gazetărești au stîrnit atîta rîs homeric dela Dorohoi la Severin. Se caută o ocupație pentru Ioină Nădejde ! Se caută, mai ales pentru ca să înceteze cu o oră mai innainte ocupația sa actuală — spre marea ușurare a celor pe cari se „susține“ cu atîta succes ! Fiindcă am provocat oarecum această căutare, sîntem dispuși a da și o părere. Modul cum înjură Ioină, nu se deosebește mult de acela al ungurenilor sau lipovenilor cari stau pe capră în piața Teatrului. Aceștia sînt adesea mai ingenioși. Așa fiind ne-am gîndit că odată cu deschiderea școalei de birjari, Ioină ar putea fi înscris. O singură rezervă facem: nu garantăm că, cu tot studiul, n o să dea cam des cu oiștea In gard I Pacient, cunoștințe intelectuale, cunoștinți de oameni și de lucruri.* Decanatul și consiliul de disciplină este atestarea acestor însușiri și alegătorii și aleșii sînt aci patri, egali. Așa fiind, renoirea elementelor cari să conducă baroul e o necesitate psihică, adinc sădită în însăși firea acestei instituțiuni sociale. Noul decan, reprezentînd aceste principii, va corespunde tendințelor ideale ale corpului avocaților. Silex. «»Adeveniri se ,,Măsuri“ „Violența“ anunțase că a luat măsuri să poată spune ce se discută la Comisia parlamentară. Rezultatul a fost că n’a putut spune nimic, pe cînd fără să anunțe că a luat măsuri, „Adevărul“ a avut o strălucită dare de seamă de la Comisia parlamentară. Răzbunare Fiindcă l-a executat pe Ioniă Nădejde „Violența“ nu anunță că Iorga a vorbit la Iași. Crudă răzbunare / „Pita“ ? O vie altercație a avut loc între Ioiță Nădejde și Ițic Rubinsten în redacția „Violenței“, pe motiv că a dispărut din sertarul lui Ioiță un „document“ pe cînd nu se afla acolo decit...Îțic ! E momentul să întrebăm: — „Dija“ ? Rigoletto .. —■» » — •——i— cules laur! în această carieră. Bi se făcu publicist și condeiul lui puternic, verva lui satirică în seria de articole Apostata’ (vorbele unui apostat) îl dădură repede un renume de adversar periculos și de critic acerb. Fu admis în cercul intim al celor din urmă prieteni al lui Bismark disgrațiat, și fu pus în curent cu numeroase mici secrete și istorii personale, cari se pot considera ca moneda măruntă a politicei. In sferile înalte ale administrației mai rămăseseră multi dintre admiratorii lui Bismark, care informau pe Harden asupra personalităților cărora ei atribuiau căderea cancelarului de fier. Directorul ziarului „Zukunft“, care cunoscuse trecutul lui Bismark, știa toate uneltirile dușmanilor de acum ai fostului cancelarar, prințul Filip de Eulenburg, camarad de universitate și de regiment al împăratului, a fost considerat întotdeauna ca făuritorul tainic al disgrației lui Bismark și acuzat că a pricinuit căderea lui Caprivi și Hohenlohe. Prin urmare, era firesc ca Harden să se folosească de cel dintâin bun prilej, ca să doboare fie acela pe care toți bismarkienii îl disprețuiau. Origina afacerei Moltke-Harden Dar pentru a se putea urmări mai bine dezvoltarea afacerei care a produs o senzație așa de considerabilă, trebue să se ție seama de un alt fapt vechi. Dacă prințul Filip de Eulenburg a răsturnat pe Bismark, Caprivi și Hohenlohe, în schimb Bulow îl datorește lui postul pe care îl ocupă astăzi. El l-a indicat atențiunea suveranului. Dar Eulenburg n’a găsit în Bulow instrumentul docil pe care îl spera. Prințul Filip voia să aibe puterea fără răspunderi și pusese temerii pe Bulow, dar sa înșelase. Bulow își deschise o cale personală și printre colaboratorii săi cai mai de seamă figura d. Holstein, cart e considerat ca reprezentînd la ministerul de interne tradiția bismarkiană. O luptă surdă se încinse între consiliarul responsabil și prietenul neresponsabil al împăratului și avantagiul îl avu Eulenburg, care văzu cu satisfacție disgrația lui Holstein. Demisiunea lui Bulow era scontată și se și desemna urmașul sau în persoana contelui Bellmuth de Moltke, șeful statului major al armatei. In epoca In care se desfășurau acesta intrigi, diplomația avea de dat o luptă strînsă în chestia dificultăților marocane; posibilitatea unui räzboiu între Germania și Franța și a unei intervenții engleze, era privită cu cea mai mare atențiune. Și aci își are locul origina afaceriei Moltke, (a lui Kuno, comandantul pieției Berlin) și a lui Hardien-Cancelariatul și organele autorizate ale diplomației germane simțeau că toată acțiunea pe care căutat să o exercite asupra Franței ca să obțină un regulament internațional în chestiunea marocană, nu produceau nici cel mai mic efect; că Franța părea că nu dă nici o atenție celor mai puternice imputări. Cărei stări de lucruri trebuia să se atribue această atitudine ? Se căută și se află că consilierul ambasadei franceze din Berlin, Lecomte, prieten intim cu prințul Eulenburg, știa prin ceea ce începuse să se numească hotărîtor camarila din Liebenberg—după numele castelului lui Filip—cari sunt intențiile suveranului german și ce va fi autorizat să facă cancelarul Bulow. Ancheta împărătească Odată descoperite manoperite acestea infame și antinaționale ale camarilei, se luă hotărîrea de a o ataca cu violență. Dar se cerea o energie rară, căci prințul Filip era cel mai bun prieten al împăratului și curtenii sinceri erau amenințați cu disgrația. Atunci intră în scenă Harden și ziarul ,,Zukunft“, de la începutul anului și pînă în Aprilie, publică aluzii asupra unor fapte de ordin privat, cari erau cunoscute de ofițeri de gardă și de cari fusese chestiune, în 1889, în procesul secret de divorț al lui Kuno Moltke. Aluziile lui Harden erau enigmatica și nu puteau fii înțelese decît de cei interesați, dar Eulenburg și cu prietenii lui păreau că nu se sinchisese. Poate că ei sperau că Harden n’o să îndrăznească să fie categoric și că lucrurile n’o să ajungă pînă la cunoștința împăratului. Speranță puțin întemeiată față de curajul cetățenesc al lui Harden. De altfel, el fu favorizat de Intimplare. Intr’o zi, la bazinul ofițerilor, la sulS do Säi Säteäii asupra proectului teraelilor agricole Citeva reflexii In sfirșit avem putința de a lua cunoștință de însuși textul procetului de lege asupra tocmelilor agricole, după noi cel mai important pentru reforma agrară. Nu ni se va cere ca in scurtul timp de 24 ore să facem critica acestui proect, dar la întîia lui citire citeva reflexii s’au impus cu atît mai vîrtos, cu cit conservatorii filipeșcieni au tăbărît pe el, socotindu’l drept o sfșiere a [UNK] Constituțiunei. Atențiunea e atrasă mai mult, se înțelege, de acele părți cari sînt atacate de opoziție ca socialiste. Prima e aceea privitoare la islazurile comunale. Proectul prevede că fiecare comună va avea islazurile în întindere de cel mult 150 dec. și la o distanță de cel mult 3 kilometri de vatra satului. Dacă proprietarul nu vrea să vîndă comunei pămîntul pentru islaz, el e ținut să pue o întindere egală la dispoziția țăranilor pe un preț pe care comisiile regionale îl vor stabili. Dacă nici aceasta nu va voi, se prevede pentru proprietar ca un fel de penalitate, un impozit funciar urcat și anume 15 la sută. Se vor putea ridica proprietarii contra acestui impozit ca fiind excepțional, dar tot excepțional e și impozitul urcat pe moșiile ai căror proprietari locuesc în străinătate și totuși fiecare om cinstit l’a găsit drept. Cu aceasta însă chestiunea nu e rezolvată. Toate măsurile fiscale luate pentru a forța reforme economice sunt cuțite cu două tăiușuri și e foarte posibil ca impozitul urcat să se întoarcă tot asupra țăranilor.« O altă măsură care e viu atacată este aceea a stabilirea maximului de dijmă și minimului de salariu. Se afirmă în genere că aceasta însemnează de fapt suprimarea libertății contractărilor. Evident că se înțelege prin aceasta, libertatea de a exploata fără margine. Căci maximul de dijmă și minimul de salariu sînt măsuri luate pentru protejarea celor slabi, a țăranilor, contra celor tari, a proprietarilor și arendașilor. Și apoi atît maximul de dijmă cît și minimul de salariu sa stabilește de o c omisiune, care, compusă în părți egale din proprietari mari și țărani, — da sigur că nu va fi cu totul în defavoarea proprietarilor. B , e chiar mare primejdia că în această comisiune vor predomni înteresele proprietarilor și arendașilor și faimosul „maximum“ și „minimum“ va fi așa axat incît exploatarea va fi iarăși nelimitată. Se poate face apel la comitetul superior al agriculturei din București, dar vorba romanului, pînă la Dumnezeu te mau încă sfinții! La urma urmelor lucrurile se reluc iarăși la modul cum va fi aplicată această dispoziție a legei. Noul decan Baroul de Ilfov are un nou decan—pe d. Const. Dissescu—și rareori o alegere la barou a fost mai pasionantă și rezultatul ei salutat cu mai sincer entuziasm. Lucrul e explicabil, noul decan fiind una din cele mai strălucite podoabe ale științei juridice de la noi și exprimînd în mod ideal intelectualitatea corpului de avocați. Cu atît mai mult cîștigă în însemnătate această alegere, cu cît fostul decan, d. Antonescu, departe de a fi nemulțumit corpul avocaților, a dat o bună administrație baroului. Era însă vorba, mai intíiu, de a nu se perpetua același decan, de „a nu se monopoliza conștiința profesională“, cum a enunțat teoreticește aceasta d. Dissescu, cum se procedează, de altfel și în străinătate, unde decanii și consiliile de disciplină se realeg cel mult în al doilea an. In al doilea rînd era vorba, ca după o lege nouă a corpului avocaților și după o administrație mai bună să triumfe și un principiu mai înalt în barcă. Baroul — cum foarte spiritual a spus noul decan—nu e un apartament cu trei camere, una pentru bibliotecă, una pentru deliberare și alta pentru preschimbarea polițelor la tribunalul comercial —baroul e o instituție socială, unde se cere pe lîngă probitate, activitate de viață, la Versuri vesele Virgil Dărascu, directorul „Universului“ e mort în fața opiniei publice. Virgil Dărăscu e acuzat că, bietul, a falsificat Un testament ! Eminent ! Azi, însă, neapărat, De „Adevărul“ demascat, El face alta-adevărat,— Deși pare ruă : E testamentul... săă ! Snaps Culisele afacere! Hoitke-Harden --Harden și Camarila Curței germane— îndoiala opiniei publice Dacă în întreaga lume afacerea Moltke- Harden a produs o senzație enormă, în Germania ea a pricinuit încremenire, a fost o adevărată lovitură de trăznet. In unele cercuri berlineze prin cluburi și redacții cele mai multe din faptele denunțate erau cunoscute, dar marele public nu știa nimic și cînd vreun ecou al acestor zvonuri ajungea pînă la dînsul, el î$i zicea cu îndoială:— .,Să fie oare cu putință?“. E drept că împăratul tăiase fără milă în rîndul favoriților săi, dar atitudinea aceasta putea să aibe motive de înaltă politică, pe care suveranul nu credea folositor s'o destăinuiască. Poporul avea inimă bună și nu putea, nu voia să pună temeiii pe zvonuri vagi. Acuma însă îndoiala a dispărut și a rămas stupefacția, dezgustul. Cine e Harden Aci e locul de a pune la lumină figura lui Maximilian Harden, a acestui „deus ex machina“ al afacerei. Harden e de origină polonez, după numele unuî adevărat Wittkowsky. El mai are doi frați, dintre care unul ocupă actualmente un loc în direcția băncii „Disconto Gesellschaft“, iar altul e profesor de literatură la universitatea din Leipzig și și-a făcut oarecare reputație în lumea literaților ca comentator al lui Goethe. Harden a debutat ca comedian, dar n’a ASALTUL ȘI SURPRIZA, SAU : „Iue pentru cine se pregătește, el pentru cine se nimerește ! Cui a crezut „banda“ coalizată că dă asalt și-l nimicește ,și pe cine l’a dat gata, cu grațiosul nostru concurs 11