Adevěrul, noiembrie 1907 (Anul 20, nr. 6533-6562)

1907-11-25 / nr. 6557

m l Anu al XIX-lea — No. 6557 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA: CONCEDIATA EXCLUSIV Agențiele da Publicitat« CAROL SCHULDER ( Co. Bucure)», Nr. l Ungeorgevici 11.-Telefon 314 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE s Un a-A ....... . Las 16 6 luni .*•«•••• „ 8 3 Ioni «••••••• * 4 O Iona. ..»•••• M­l.dO In străinătate îndoit Tofenin / Pentru Capitală No. 14|10 6 an­­ o Provincie și Străinătate No. 12­40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Prima zi de discuție la misaj.-Duelul Iorga-Pennescu Ședința de ert a Camerei Discursul d-lui Iorga.—Observațiunile d-lui Sturdza Tribunele Camerei au fost erî pline, mai ales tribuna publică. Explicația nu stă numai in faptul că se știa că se in­­cepe discuția Adresei, ci mai ales în fap­tul că se știa că d. Iorga va lua cuvântul. Și d. Iorga a vorbit! Cu riscul de a fi iarăși înjurați de d-sa și de a face iarăși ceva extraordi­nar, — vom spune că fn acest discurs d. Iorga a avut multe momente fericite și că în multe părți a reparat erorile pe cari le-a comis cu ocazia primei cu­­vântări ce a rostit în i Cameră în Iunie trecut. In prima parte a discursului sau a. Iorga a căutat iarăși să trateze ches­tiunile cu răceala cercetătorului obiectiv. Ici-colo, neobicinuinta cu uzurile parla­mentare ,l-a făcut să se folosească de unele vorbe aspre, cari i-au atras o chemare la ordine. Poate aceasta, pre­cum și un incident pe care la avut în timpul suspendărei ședinței cu d. Pe­­nescu, Ta a montat, așa că a reușit, ceea ce se întîmplă rar,­ să recucerească în a doua parte a discursului sau, atențiunea Camerei. De­oarece cuvîntarea d-lui Iorga nu a format un tot, ci a fost alcătuită din fragmente în care a discutat cele mai deosebite chestiuni,—unele foarte fru­mos, altele foarte comun, unele cu com­petență, altele fără,—nu vom putea da nici noi o analiză strânsă a acestei cu­­vântări, ci ne vom mărgini a releva une­le din aceste fragmente, cele mai inte­resante și mai frumoase. * Ca profesor de istorie d. Iorga a făcut de­sigur multe excursiuni în domeniul istoriei. D-sa a susținut că în vremile trecute țăranul nostru a jucat un mai mare rol în viața publică de­cît astăzi. De la Regulamentul organic încoace, care a reorganizat tara, pe baze cu to­tul străine de datinele ei, starea țăra­nului a mers din râu în mai râu, iar stăpinirea tarei a încăpu­t pe mina a­­mestecului de neamuri de la orașe. De aci au decurs condițiunile nenorocite cari au condus la răscoalele din Martie trecut, răscoale cu atîtea jertfe de sînge reprimate. Se înțelege că d. Iorga mai recunoaște și alte cauze ale răscoalei: arendășiile, administrația rea, lipsa de justiție, fe­rocitatea păturei stăpînitoare. Dar una mare este și excluderea țărănimei de la viața politică, fapt care ne pune mai prejos de­cît toate popoarele din jurul nostru, căci la acestea țărănimea, masa poporului, are un mai larg drept de vot de­cît la noi.­­ Din tot complexul de împrejurări poli­tice, economice și istorice descrise de d. Iorga,—d-sa conchide că a decurs diferențiarea enormă între pătura con­ducătoare și țărănime care există la noi, peste cea mai neagră sărăcie și cea mai crudă mizerie, răsfău­rîndu-s­e cal mai revoltător lux, nedemn de secolul de muncă în care trăim. « întreaga istorie a acestei țări, a aces­tui popor este un șir mare de suferințe și aceasta din cauză că pătura dirigui­toare n'a știut să-și facă datoria. Un mo­ment de mare entuziasm a­ fost domnia lui Cuza, care asistat de Kogălniceanu a făcut Unirea, secularizarea averilor mănăstirești, autonomia și împroprie­tărirea țăranilor. Căci împroprietărirea țăranilor—d. Iorga tine s’o repete me­reu—­nu s’a făcut de nici un partid, ci numai de Cuza și Cogălniceanu. Epoca lui Cuza a fost a poeziei! De la 1866 în­coace, începe proza! Și totuși Cuza nu are nici un monu­ment. Nimic nu la impresionat pe d. Iorga mai mult de­cît soldatul de la Slivnița care păzește mormîntul lui Bat­­temberg în mijlocul Sofiei.­­Corpul lui Cuza zace pe o moșie uitată și inițiativa de a-i se ridica un monument, e zădăr­nicită. Din aceasta și încă vreo cîteva fapte, d. Iorga conchide că sîntem in­feriori bulgarilor! 1 Foarte bine a fost d. Iorga In chestia represiunilor nelegale. D-sa a avut noi cuvinte pornite din inimă și a și făcut o puternică impresiune atît asupra ban­cei ministeriale, cît și asupra întregei Camere. D. Iorga a pornit de la ideia pe care am exprimat-o și noi de atîtea ori, că ie greșit, compromițător chiar de a se spune mereu că dacă ceri pedepsirea acelor cari s’au făcut vinovat­ de exe­cuții sumare, fără de lege și omenie, ponegrești armata. •’Nu faptul că se cere pedepsirea, ci faptul c­ă nu s’ar cere, ar acoperi tara de rușine. Și pînă nu se vor pedepsi acei vinovați de adevărate a­­sasinate,—va fi o pată pe cinstea țării. Franța întreagă s’a agitat în afacerea Dreyfus, pentru triumful dreptăței! Și noi să lăsăm nepedepsiți pe cei cari cu bună știință și prin abuz ați vărsat sînge nevinovat? D. Iorga nu a citat fapte; a arătat numai în genere că după indicațiunile cămătarilor, cîrciumarilor și arendași­lor au fost împușcați tocmai cei mai buni și cei mai blînzi dintre țărani, d. Iorga a declarat că ține la dispoziția d-lui Brătianu un întreg dosar cu fap­te precise. Și fiindcă mai toate s’au pe­trecut în niște județe ale Olteniei, prefecții acestor județe trebue apucați și trași la răspundere. Numai de la dînșii poate să fi pornit ordinul de a se împușca nevinovații,—căci dacă a pornit mai de sus, rușinea ar fi și mai nespusă! Căci s’au petrecut cruzimi nespuse. Sunt sate cari vor trebui colonizate. La marginea lor statt crucile celor omorîți tip bătrîn a scris pe cruce: „Aci zace fiul me­u, omorît fără de vină!“ Și au venit autoritățile și au zmuls crucea, iar pe bătrîn l-au bătut pe mormîntul fiului sau. Se­ vede că s’au găsit reprezentanți ai națiunei cari au rîs la spusele acestea ale d-luî Iorga, căci d-fa s’a văzut silit sa le zică. ..Rîdeți? E trist că puteți­­ sa rîdeți !“ *”. Iorga arată că nu era nevoe ca răs­­ăritele sa se reprime cu vărsări de sân­ge. D. Stere și d-rul Radovici au ară­tat că ordinea se poate restabili și cu vorbe bune. A arătat-o și guvernatorul Urusoff care a liniștit pe țăranii romîni din Basarabia cu vorba bună, așa că el rus a avut mai multă milă de țăranul ro­mân de­cît unii prefecți romîni. D. Iorga a arătat că o clasă poate re­vendica drepturile ei pe două căi: prin­­tr-o transformare culturală, cum a făcut burghezia franceză înainte de marea re­voluție, și printr-o jertfă de sînge. Ță­rănimea noastră a adus această din ur­mă jertfă! Să i se dea reformele de cari are nevoe! Să nu fie sîngele vărsat în zadar! Să nu vie o a doua mare neno­rocire asupra țarei, pentru ca de a doua oară să se verse cel mai prețios sînge romînesc.. it­n trist că și puținul drept de vot ce’l are țărănimea îi este scurtat și nimi­cit. Nici de astă dată, după răscoale, țărănimea n’a fost lăsată să’și aleagă în veci reprezentanții, ci i s’a impus deputați, dintre orășeni și au fost aleși numai cîțiva cari poartă haina țără­nească, sub care trebue să bată o inimă cinstită țărănească,—dar cari n'au în­ chestiunile țărănești atitudinea ce ar fi așteptat de la dînșii d. Iorga. Cît despre pătura dirigiuitoare, așa cum e alcătuită ea duce țara la perie. Căci dacă nu poate merge bine un stat condus numai de o clasă, cu atît mai puțin poate fi condusă de o clasă dezbi­nată în două tabere: liberali și conse­­vatori , care se urăsc reciproc și se com­bat reciproc și cari au­ împedicat ca a­­ceastă țară să facă în ultimii patr­uzeci de ani vreun progres­... La urmă d. Iorga a mai spus că face politică realistă și că deci va vota cu liberalii care deși oferă ,puțin tot oferă mai multe reforme, decît conservatorii. Dar mesagiul nu’l va vota, arătate de noi, apoi se petrece în Cameră scena care confirmă in mod strălucit tot ce am spus noi — și care credeți că e atitudinea gazetei asanărea moravurilor ? Credeți că încetează campania con­tra consilierului tronului care a opus cea mai formală dezmințire tuturor acuzărilor și vestejește pe deputatul de afaceri și pe guvernul care pa­tronează pe acest samsar de tri­pouri ? El așt! Din contra : gazeta asa­­nărei moravurilor continuă campa­nia contra ministrului, iar pe sam­sarul de tripouri, pe deputatul veros îl strînge în brațe și fără a avea cu­rajul de a lua apărarea faptelor săvîrșite de el, pune totuși ca titlu la înjurăturile proferate de tristul samsar la Cameră: „Veștejirea „Ade­vărului”. Iatâ-l pe deputatul veros îmbră­țișat de asanatorii de moravuri ai d-lui Carp ! Nu e înduioșător tabloul și vă mai întrebați de ce continuăm a înnota în mocirla com­upUniei politice ? S. T. R. NAZRIT­II D. Buburuz și chestia agrară D. Ioan Buburuz, „proprietar din Roman“ a sesizat președinția Camerei de soluțiile sale în chestia agrară și cum știa că d-lui Pherichide îi place jocul.... rimelor Ta sesizat în versuri :­­ „La toți ca simt romînește „Și’s buni patrioți le-așî zice; „Ah! gîndițî și zi și noapte „La țăranul cu opince.“ D. Buburuz este pentru armonia în­tre clase, ca și d. Carp și cei­ l’alți. De cît, se’nțelege, că nu s’au găsit încă „mo­dalitatea“ și d’aia în „Apelul la senti­mentele patriotice și umanitare a d-lor Deputați și Senatori“ zice: „A găsi modalitatea „Lucrul cel mai bun ar fi „Ca țăranul cu boierul „Să înceapă a se iubi.“ Apelul d-lui Buburuz se termină cu aceste versuri șec spiriane: „Ad! uniți-vă cu toții „Cu­m sunteți în parlament „Căutați a vă conduce „De-acest raționament.“ Terminăm și noi cu versurile urmă­toare, muzica de Humpel: Buburuz cu frunza’n sus Frunza’n sus. Sărut ochii lui te-a pus să scrii apelul către parlament să-Și cu atît zăpăceala va fi mai mare cu cit guvernul liberal de­si­gur tot in folosul mergere­ lumine­ la sate, a oprit vinderea ziarelor la țară, ceea ce era un mijloc de lu­minare a conștiinței țărănești și în același timp o speranță că odată și odată se va face și pentru țărănime ceva bun. Toate aces­te încercări de a aca­para țărănimea fie pentru guvern fie contra lui, sunt zadarnice. Nu se prind muște cu oțet, zice pro­verbul. Dacă guvernul liberal vro­­ește să-și capete pe țărani în par­­tea-I și în prima linie să-l liniștească, el nu trebue decît să facă legi bune pentru clasele țărănești și să nu se oprească la jumătăți de măsuri. Or, aceasta nu vor și nu pot cei de la cîrma statului și de aceea caută prin alte mijloace — copilărești de altfel—să stingă vulcanul care, vai! încă nu e stins, ci din potrivă clo­cotește și pe ici pe colo dă fum. în ajunul cine știe cărui cata­­clism social, nouă ne e misă de a­­cești nebuni care cu bețe de chi­brituri se încearcă să sprijinească așezăm­int cele legilor și obiceiurilor vechi, care se darîm­ă din toate păr­țile ! CONST. MILLE A mai spus și alte lucruri frumoase de Iorga. Spațiul nu ne p­ermite să le dăm pe toate. A spus însă și lucruri greșite. Așa, nu e de­loc exact că răs­coalele lucrătorilor din minele de pu­cioasă ale Siciliei s’au făcut în servi­ciul Rusiei. Nu e exact că sîntem o țară de fapt atît de săracă în­cît nici străinii n'ar mai vroi­ să ne anexeze. Nu e exact că toate orașele romînești sunt în mîi­­nile străinilor. Și multe altele încă n’au fost exacte diin cîte a spus d. Iorga. Căci de’ndată ce ese din domeniul is­toriei și al inimei și se avîntă în acel al sociologiei și economiei politic­e," se simte că d-sa se mișcă într’un cerc care-î este strein și că se documentează mai mult din ziare părtinitoare. Nu­­ e exact că istorica e cea mai bună școală pentru priceperea evenimentelor și necesităților politice în steazul acela absolut în care d Iorga afirmă mereu aceasta. E un a- ---------- *­­ , A­devăr în asemenea afirmați­uni dacă se cu* cu mul raționament, înțelegi cum grano satis, dar nu mai mult. In sfîrșit d. Iorga are marele de­fect de,a vorbi prea mult de persoana d-sale. D-sa e necontestat o personalitate interesantă, dar trebue să lase pe alții s’o spue. In definitiv nu scade bine ca un orator să se prezinte ca pe un fel de centru în jurul căruia se învîrtește tot restul lumea. In acest semn era de prisos și încheierea că dacă majoritatea voe­­ște dări răspundă, să-i opuie un om tot atît de cult ca și d-sa și cu inima tot atît de curată. După d. Iorga s’a ridicat d. Sturdza nu pentru a-i răspunde, ci pentru a nu lașa fără protest afirmatiunile profeso­rului de istorie, care n’a vorbit cu cam­­panenla ce trebuie cerută unui profesor. D. Sturdza a spus că d. Iorga „a vor­bit multe și mărunte, vrute și nevrote“, așa că d-sa poate exclama ca școlarul din Faust: „Mir -wird von alledem so dumm, „Als giang mir ein Mühlrad im Kopf he­rum“. (Toate cite ’mi spui mă prostesc atîta, de par­că’mî umblă o roată de moară prin capi “Dealtfel d. Iorga n’a fost nu­mai în vorbe nemăsurat, ci și in ges­turi, de parca ar fi fost o moară de vînt. Dacă ar fi auzit un străin discur­sul d-lui Iorga, ar fi conchis că sîntem o tară de ticăloși. D. Iorga contestă că tara a făcut vre­un progres. Aceasta a afirmat-o și prin­­tr’o istorie a Romîniei ce a publicat în nemțește. Dar nu-î adevărat ce spune, căci chiar și străinii recunosc că am făcut progrese mari și a făcut și țăranul progrese, căci din iobag a devenit om liber . Asanarea morală — Gazeta d-lui Filipescu și aface­rea Culoglu — Ca să se vadă unde mergem cu politicianismul și cit de sincere sunt protestațiunile de „asanare morală” afișate, de acei care urmează, chipu­rile, politica d-lui Carp, ne simțim datori a releva atitudinea gazetei d-lui Filipescu în afacerea Cuioglu și anume în raport cu atitudinea a­cestui ziar și cu aceea a ziarului nostru într’o altă chestiune. Se știe că ziarul d-lui Filipescu a ridicat o serie de acuzațiuni con­tra d-lui Costinescu, ministrul de fi­nanțe, cu privire la cumpărarea unor păduri Deși cunoaștem modul de a face politică al d-lui Filipescu, totuși pen­tru a informa pe cititori am rezumat toate aceste acuzațiuni. A doua zi, ministrul de finanțe a opus tuturor acestor acuzații cea mai forma­lă dezmințire. In intervalul acesta se ivește așa cerea Culoglu. Trei zile trec, fără a se produce vre-o dezmințire la cele fac Țăranii Țăranii sunt la ordinea zilei. De țărani se vorbește în Cameră, în ziare și în întruniri publice. Ba chiar i-a apucat dorul și pe liberali și pe d. N. Filipescu, ca să-î lu­mineze fiecare în felul său. Guver­nul are categoria să trimită la sate prin agenți administrativi — ceea ce este un abuz — foi din Voința Națională, cu ținta de sigur de a face cetitori, la sate cel puțin, pentru această gazetă, pe care nu o gustă în orașe decît doar șoarecii și băcanii care își învălesc măslinele cu ea. In rîndul al doilea vine dorința de a arăta țărănimea că guvernul liberal deși a împușcat pe țărani ca pe niște cîini, de­și i-a pedepsit cu moartea fără de judecată, totuși îi iubește atit de mult, în­cît s’a dat de osteneală ca să facă legi părti­nitoare pentru dînșii. La rîndul său d. N. Filipescu, care a încetat să mai aibă trecere la orașe s’a gîndit la sate trimițînd și d-sa acolo articolele răsuflate ale unui oarecare d. Alex. Huiban — un fel de vechitură politică, care s-a însărcinat să arate țăranilor că liberalii le sunt niște prieteni falși și că marii proprietari și marii aren­dași sunt aceia care iubesc pe să­teni — nevoe mare, și sînt dispuși să le îmbunătățească soarta. $ Nu noi vom fi aceia cari să pro­testăm că partidele politice se inte­resează și de ceea ce zic țăranii și să-i atragă in partea lor. Țăranul este și el cetățean cu aceleași drep­turi ca și orășeanul și deci este in drept și el să se lumineze și oricare partid are dreptul de a-i lumina. Ar fi fost credem noi, în prima li­nie, o altă îndatorire de îndeplinit și anume aceea de a l lăsa liber ca să-șî trimeată deputații săi, să-i dea mijlocul legal de-a răsufla odată, de a-șî arăta în chip real păsurile și nă­zuințele sale. Aceasta ar fi servit mult mai mult spre luminarea sa, decît aceea ce se face astăzi și care nu poate aduce în capul țăranului decît o nouă zăpăceală, da­oarece el va lua ca bun aceea ce zic con­servatorii contra liberalilor și bun a ceea ce aceștia zic despre conser­vatori.¥ • * Polemica bogătașilor In urma întrunirea de la „Dacia“, în care „prensul“ Griguță Canta­­cuzino a amenințat Tronul și Ro­­minia cu soarta Serbiei, bogătașii ambelor partide istorice s’au luat la ceartă și o polemică foarte nos­timă s’a încins între organele celor două partide. Proprietarii liberali prezintă pe proprietarii conservatori ca spolia­tori ai țărănimei și fiindcă în co­mitetul de acțiune al agrarienilor figurează cițiva politiciani conser­vatori, ziarele liberale s’au hotărit să publice contractele de învoieli agricole ce aceștia au pe moșiile lor și cari într’adevăr sînt groaz­nice. Probabil că la rîndul lor, ziarele conservatoare vor găsi cu înlesnire destul continue ale proprietarilor liberali tot atît de groaznice. Polemica aceasta e menită să prezinte într’o frumoasă lumină marea proprietate, e chiar foarte abilă o luptă pe acest teren. Desigur că meritul provocărei unei asemenea răfuieli între pro­prietari, revine comitetului de ac­țiune al agrarienilor. " Ziarele liberale relevînd discur­surile de la „Dacia“­ au arătat că mișcarea agrarienilor tinde la al­cătuirea unui partid al bogaților. Un asemenea partid, sau chiar numai o grupare de bogați, ar con­veni azi „prensului“ Griguță Can­­tacuzino și d-lui Nicu Filipescu nu numai pentru a duce campania contra reformelor guvernului, ci mai mult pentru a lupta cu ceva mai mult succes în­potriva ele­mentului democratic și sărac din partidul conservator. Intr’o grupare de bogați „pren­sul“ Griguță ar scăpa ceva mai­eftin, căci cheltuelile s’ar repar­tiza . Se vede însă că boierilor nu le convine să se acrediteze că bogă­tașii s’au organizat și de aceea zia­rul „Conservatorul“ respunde libe­ralilor astfel : ...„L'Independance Roumaine a pu­blicat alaltăerî un articol sectar și tendențios, un articol în care a­­firmă cum că acei proprietari, cari s’au întrunit la „Dacia“ spre a pro­testa în­potriva proiectelor agrare ale guvernului, ar tinde ca să alcă­­tuiască un partid al bogaților. Și, de aci, un lung șir de comentarii. „U­n partid al bogaților poate că s'ar putea constitui, dar numai ca antiteză a unui partid al îmbogăți­ților prin surprindere. Dacă cei care au moștenit averi muncite de aici, dimpreună cu ccei cari s’au îmbo­gățit din munca lor cinstită s’ar constitui în partid politic, evident că aceasta ar face o, nu în­potriva poporului sărac, cu care nu au ni­mic de împărțit, dar în potriva a­­celor copii ai surprindere! și ai lipse! de scrupul, în contra agiuto­rilor și a celor­ l’alți parveniți ai plutocrației care s’au pomenit bo­gați după o singură noapte de orgie politică „Nu poate fi vorba, prin urmare, de un partid al bogaților strînși inprejurul intereselor unei clase puțină la număr și strimtă la simțiri“... Frumoasă polemică! Bogătașii conservatorilor spun celor al liberalilor; — Noi suntem bogații ce! veri­tabili, voi v’ați îmbogățit într’o noapte de orgie politică! Toate acestea a propos de refor­ma agrară a R. X. plăieșului. fÄfT.; —----------VTp­desea de ce frumoase imagini și spirituale reflexiuni e capabilă mintea țăranului nostru. Hasdeu a zugrăvit în „Răzvan și Vi­dra“ vechiul obiceiu al poporului de a satiriza cîrmuirea și epigramele pe care le afișează Răzvan în piața publică și le citește poporului dascălul, ilus­trează minunat adevărul că deși popo­rul nu e admis în sfatul stăpinirei, conștiința lui vorbește adesea prin gra­iul unuia singur. _Ați citit în „Adevărul“ cu data de Vineri 23 c­ răvașul, lui Teodor Per­­jercu „plăieș de sub Cetatea Neam­țului“, titulatură pe care și-o pune cu mîndria cu care ar pune un titlu de nobleță?.... Dacă nu ați citit a­­cest răvaș, vă îndemn să-l citiți, căci în afară de una din cele mai sănătoase aprecieri asupra chestiunilor la ordi­nea zilei și cu deosebire asupra pro­­cesului judecătorilor ambulanți, răva­șul acesta e o bucată de artă, care are acest mare merit că nu oglindește nu­mai o personalitate; vezi pare că înain­tea ta nu un țăran, ci pe țăranul nostru, nu sub forma mizeriei, ci sub aceea a judecăței lui admirabile, ponderate, cu spiritul de pătrundere mult mai pu­ternic de cum îl bănuim și cu acea neîncredere tipică în cîrmuitorî pe carî il biciue­ște cu nemilosul său talent de mucalit. ’ Ce plastică și admirabilă e întreba­rea plăieșului de sub cetatea Neamțu­lui, cînd scrie: „Cine poate să spună mai bine unde îl doare: bolnavul ori doftoru?“ Și ce nimerit e cuvîntul „te­leleu“ pentru judecătorul ambulant, pe căre i mai poreclește și „trepăduș“i­ar mai cu seamă cît de adîncă este analiza psih­ologică a acestui viitor judecător ambulant, înpărțind dreptate după ce va fi desunat la arendaș, după ce se va fi dus pe la popa, pe la per­ceptor, învățător, primar, însfîrșit „pe „la cutare ori cutăriță cu nevastă fru­­­moasă, ori fete frumoase dacă ambu­lantul ca tînăr e neînsurat și prin ur­­„mare om și el“. ...Cum s’ar mai schimba viața publică dacă asemenea inteligente ar fi admise a se manifesta și ce caracter non ori­ginal și în adevăr național ar căpăta sfătui țăreî, cînd „plăieșii“ aceștia ar lua locul atîtor aneste mediocrități. Eva. D. Fagure FAPTE ȘI OSSERDAȚIUNI­ I Răvașul VERSURI VESELE Cîntecul lui Manolache Cît avu și barbetele Coane Manolache Tăcuși ecaretele Coane Manolache Mergeau „învîrtelile“ Coane Manolache Reușeau ciuperile Coane Manolache Protejași și fetele Coane Manolache Susținuși ruletele Coane Manolache Tu­cu... intervențiile Coane Manolache Alții cu... subvențiile Coane Manolache Dar s’au­ dus... proptel­e Coane Manolache Și îți curg belelile Coane Manolache Te freacă gazetele Coane Manolache Unde­ ți sunt barbetele ? Coane Manolache?! Maxim A apărut No. 47 din senzaționa­lul roman: (listele Fransmazonilor 5 bani, in toată țara 9RIBIS.>J —T" ’tir CHESTI A'ZÎ’LȘ' I —-------­Consternația guvernului D. Ionel Bratianu« S’o rupem de fugă, că iar zăresc pe Ma­nolache Chiuloglu cu geanta la subsoară, venind să ne ceară patronare­a vr’unui tripou sau rulete! ^Adevĕruri „Veștejirea“ Un vechiu prieten al nostru, cu care nu ne-am mai văzut de ani de zile, dar care în acest timp ne-a citit, a venit erl să ce vadă. A fost o mare plăcere pentru noi și după ce ne salutarăm, chingul pe un ton de adorabilă sinceritate, ne spuse :­­—Toți „confrați!“ vă veștejesc și eu văd că cu cît sînteți mai „veștejiți“ cu atîta înfloriți mai m­ult! Colegiul proprietățel Prensul Griguță a declarat la „Da­cia“ că pentru întîia oră vede mișcîn­­du-se colegiul proprietățel! Facem și noi această declarație și adaugăm că s’a mișcat numai atunci cînd n’a crezut, că va fi atins la pungă și pentru a cere „despăgubiri“. Mai bine se mișca mai des și pentru­­copuri ceva mai nobile ! Prost compliment i-a făcut clar prensul! O vorbă Cînd Manolache Chiuloglu a ieșit fiert dela Cameră, după chestia sambarlicu­­lui in afacerea tripoulul și ruletei, un „colega” a exclamat: — Rien ne va plus! Ricroletto -Scene violente.—Rodicev Ședință de la 17 Noembrie a Dumei va rămîne memorabilă; după discursu­rile deputaților Miliukov, Puriskievici și Rodicev a avut loc un scandal nemaî­pomenit în analele parlamentare și care merită să fie cunoscut pretutindeni. Vom rezuma aci ședința aceasta mai pe larg. Ședința s’a deschis la orele 2 după prînz sub preșidenția d-lui Chomiacov. Pe banca ministerială se aflatt miniș­trii Stolypin, Kokowzow, Șeglowitow, Fllososow, Charjtonow, Barmi Nolde Kryshanowsky și Kaufmann. Discursul lui SS Ulukow Miliucow, șeful cadeților, a ținut un lung discurs, foarte mușcător. Dînsul a început prin considerațiuni asupra manifestului de la 17 Octombrie și despre care, spune oratorul, primul ministru în discursul său din ședința trecută nu a pomenit un singur cuvânt. Di­scutind această chestiune­, oratorul vorbește către Storypine, care în acel timp își țintise ochii spre tavan. In acel manifest se vorbea despre mica proprietate, care... Deputatul Rodicev Deputații dreptei Încep să țipe... Ora­torul așteaptă pînă ce se termină zgo­motul, apoi continuă să facă o compa­rație între mica proprietate și între pro­prietățile marilor proprietari, care spune dînsul, sînt menite să producă o mai mare revoluțiune în țară. Miliukov și-a terminat discursul spu­­nînd că partidul cadeților va fi totdeau­na în contra atentatelor ce se vor face împotriva­­ Constituției, că nu va ajuta nici odată încercările antidemocratice. ..Un minister responsabil, e adevărat că nu avem, cuvîntul „parlamentarismul“ la noi e privit cu aceiași groază. Partidul cadeților nu voește apoi cî­­tuși de puțin să aibă cea mai mică parte la ura dintre clase“. Oratorul și-a sfîrșit discursul în mij­locul aplauzelor cadeților și al pîslitu­­rilor dreptei. Cu toate întreruperile, Miliucov a reu­șit să facă să fie ascultat. Discursul deputatului armean Sa­­gatelian Al doilea orator a fost deputatul ar­mean I. Sagatelian. Dreapta continua să facă zgomot și președintele se mun­cea zadarnic să mențină ordinea. Ora­torul a declarat­, că nu va vorbi despre forma de guvernămînt, deoarece forma unui guvern poate fi schimbată întoc­mai ca o căciulă. „Lucru ciudat, în vestul Europei se așteaptă de la noi o constituție, dar noi nu ne sfiim de loc să o atacăm în me­diul cel mai ușuratec“. Oratorul e cu atît mai interesant cu cît vorbește un dialect curios, asaltat de deputați! Dreptei—■ Stolypin părăsește banca ministerială, pentru a sta de vorbă cu cîțiva depu­tați. Ceilalți miniștrii dispar. Deputații dreptei vorbesc tare. Numai cădeți! as­cultă pe Sagatelian­­ și stenografii Ca­merei. Discursul lui Furiskievicî La tribună se urcă apoi Puriskievicî și atunci Stolypin lasă pe deputații cu cari vorbește pentru a asculta pe orator­ii e la început el discută chestiunea so­ci­al-democrației și spune că nu se teme de loc de criticele social-democraților. Orice critică a acestora este un pas îna­inte, spre progres, făcut de guvern. Cădeți! pretind apoi că ei sînt p­­ie­­tenii statului, nod pretindem­ tocmai contraria. Miliukov știe că strălucirea stelelor nu este tot aceiași cu a unui foc pămîntesc. Cele două prime Dume erau niște a­­devărați sfincși, cu ele nu se putea lug­era. Puriskievicî a terminat în aplauzele majoritatea, spunînd că pentru a se restabili deplina ordine, trebuiesc luate măsurile cele mai severe în contra li­bertatea cuvîntului și a presei. Presa mai ales are multe omoruri la conștiință. In urmă a făcut un apel la poporul rus, ca să lupte pentru ideia națională rusă. Din cursul lui Rodicev Ședința s’a suspendat pentru cîteva minute, apoi a luat cuvîntul Rodicev. El spune că liniștea domnește în țară și în urmă face o largă descriere a tu­turor libertăților călcate în picioare de guvern. Cu­ timp în Rusia nu vor exista liber­tăți și drepturi, nu vor putea sa existe nici cetățeni. Țarul, nu e stăpînul nu­mai al nobililor, al țăranilor, al polo­nilor, sau al evreilor, ci al tuturor ce­lor care se află în Rusia. Cît timp ei nu sînt toți egali în fața legei, n­u pot sa fie cetățeni. Oratorul vorbește de chestiunea po­lonezilor și e dese­ori întrerupt de ma­joritatea care îl strigă: destul­ destuli Puriskievici cere cuvîntul și cu pum­nul amenință pe Rodicev. Stolypin se fîcîe mereu pe scaun. Dreapta continuă să strige: — Minciuni! Destul! Rodicev însă a continuat spunînd: — Dacă guvernului nu-i rămîne ca remediu de­cît ceea ce Puriskievici nu­mea „cravata lui Muraviev“ (face sem­nul strîngerea de gît), atunci de ce să nu vorbim și de cravata lui Stoîypine? Tușnaltul Atunci a început un tumult cum nu s’a mai pomenit în analele parlamen­tare. Dreapta a început să strige: — Oh!... oh!... Zgomotul a început să devină din ce în ce mai puternic. Dreapta se mișcă­­ amenifnțătoare spre tribună. Băti­nul Rodier s’tă tot la tribună surizînd sar­castic. Pumnii ridicați, vorbe insultătoare, țipete, urlete.. . Trădători! Vagabonzi! Canarii! De asemenea cuvinte răsună sala de ședințe. Președintele declară că suspendă șe­dința pentru o oră și părăsește sala, făr­ă însfe să fie observat acest lucru de ci­neva. Atunci se începe o adevărată bătaie. Rodicev părăsește tribuna dînd din umeri. Deputatul Krupenski se aruncă la tri­bună, bate cu pumnul în masă și face gestul că Rodicev trebue dat afară. Contele Bobrinsky, care se bucură de respectabile dimensiuni își face loc cu puternicele lui mîini.­­ In secțiuni­­u­pă mii de deputați. Publicul privește cu groaza această priveliște neînchipuită. . Tocmai acum, Stolypin, împreună cu miniștrii părăsește banca ministerială. ședința a fost redeschisă mai tîrziu, dar nu a mai avut loc nimic important. v* 4 Tumultul din Humă

Next