Adevěrul, iulie 1908 (Anul 21, nr. 6765-6795)

1908-07-24 / nr. 6788

Anul al XX-lea—No. 6788 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA, CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Str. Karageorgevici 18— Telefon SM Birourile ziarului: Str. Sărindar No. TI Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară Junimiștii și audiența d-lui Carp.­­ Duplicitatea d-lui G. Gr. Cantacuzino Un se conciliui lu­ența d-lui P. P. Bari Pentru ce au răspăndit junimiștii, din nou, svonul că d. Carp va fi chemat la toamnă la guvern în ziua marelui banchet takist 6*a răspîndit, de la clubul carpist, zvonul că regele a spus categoric... Nababului că la toamnă să fie gata conservatorii, căci va însărcina pe d. Carp cu formarea ministerului, fiindcă d. Sturdza a anunțat pe su­veran ca e ferm hotărît a se retrage. Se vede că zvonul acesta n’a fost lansat tocmai în mod abil și Naba­­bul a fost silit să-l desmintă, fiindcă partizanii au comis o buletă exploa­­tînd în așa mod audiența la rege a fostului prim ministru. Dar și fără de această desmințire lumea politică a priceput rostul răspîndirei acelui zvon : după fie­­care demonstrație takistă, după fiecare nouă dovadă despre tăria organizațiunei conservatorilor de­mocrați, carpiștii lansau zvonul că regele a spus cutărui fruntaș că va aduce la guvern pe d. Carp. La alegerea de la Vaslui, d. Carp a mers mai departe : a spus c­ă d-sa va forma guvernul și că însuși re­gele a prevenit pe d. Take Ionescu că nu-l va aduce la guvern. Oamenii politici, mai ales acei cari au fost consilieri ai regelui știu însă că niciodată și față de nici un bărbat politic, regele n’a luat asemenea angajamente, nu s’a ară­tat că favorizează pe unii sau pri­gonește pe alții. Numai d. Carp crede că a fost prigonit de rege atunci cînd suve­ranul a însărcinat pe d. Cantacu­zino cu formarea guvernului fără a mai consulta și pe șeful junimiș­tilor. Se vede că d. Carp speră, poate e­l chiar sigur, că de astădată regele are să-i dea o satisfacție, acum la bătrînețe, și are să-l însărcineze pe Io­sa cu formarea cabinetului, cu ri­scul chiar de a nu-l putea menține la putere decit cîteva luni. De aci toate zvonurile că d. Carp va fi chemat la putere. Și fiindcă carpiștii nu mai au vreme de aș­teptat, fiindcă șeful, fără nici o su­părare, e cam bătrîn și într’un an­­doi de așteptare se pot schimba multe în politica acestei târî, de a­­ceea s’a fixat chiar data venirei d-lui Carp la guvern la toamnă. * * Liberalii fac mare haz de aces­te... preparative ale carpiștilor. Un ministru care-și petrece va­canța la Sinaia, auzind de aceste zvonuri ale junimiștilor și aflînd că d. Carp ar fi alcătuit chiar lista ministerială, a zis: — Vrabia mălai visează ! Liberalii spun că e absolut impo­sibil să avem o schimbare de re­gim, findcă regele nu se va preta niciodată ca pentru a satisface oare­­care ambitioni de partid ale con­servatorilor, să gonească de la pu­tere un partid care nu a reclamat guvernul, un partid care a fost che­mat în niște împrejurări de mare primejdie pentru țară pentru a res­tabili ordinea și a legifera o serie de reforme promise țărănimei în numele regelui. Cum e pare admisibil—se întrea­bă liberalii— ca după doi ani, în care interval a fost liniște și ordine în țară, ca tocmai atunci cînd gu­vernul procedează la aplicarea re­formelor, regele să concedieze pe­­ d. Sturdza, să dea guvernul d-lui Carp, pentru ca să aibă a doua zi cele mai înverșunate alegeri și cea mai înverșunată opoziție și din par­tea liberalilor, cari se știe ce cred despre proectele d-lui Carp și din partea takiștilor cari, se știe, în ce raporturi se află cu carpiștii? Liberalii sunt încredințați­­ ,că, oricare ar fi neînțelegerile dintre ei, cabinetul Sturdza se va menține în guvern cel puțin întreaga legis­latură,­­ altfel ei ar considera ca cel mai nedrept act al regelui față de ei și a doua zi ar lua o pozițiune din cele mai ostile față de oricare alt guvern. Prin urmare zvonurile carpiștilor sunt considerate ca simple manope­re pentru a ridica moralul taberei junimiste,— în special d. Nicu Fi­­lipescu are interesul de a acredita asemenea zvonuri cari crede d-sa că vor deprima pe... takiștî. Astfel se explică pentru ce gaze­ta d-lui Filipescu a vorbit, a doua zi după audiența ce a avut-o d. Carp la rege, despre situația politică și imposibilitatea venirei la guvern a d-lui Take Ionescu. * În cercurile politice conducătoare se cunosc însă oarecari amănunte asupra audienței d-lui Carp. Se știe că șeful junimiștilor n’a stat la cas­telul Peleș de ci­ vreo 20 minute și regele nu a avut deci timp să schimbe cu d. Carp de cu­ cîteva cuvinte asupra politicei. Impresia ce a făcut asupra d-lui Carp această audiență, poate fi ju­decată după cele ce a povestit șeful junimiștilor partizanilor săi. D. Carp a zis că a găsit pe rege foarte slab și obosit, că nu-i mai pa­sionează chestiile politice și de a­­ceea audiența n’a durat de câ­ 20 de minute. Pentru ce motiv regele n’a pre­lungit convorbirea cu d. Carp, care adeseori a stat și două ore în audi­ență, nu putem ști. Dar ceea ce se știe precis, e că regele a lucrat în ajun și în aceeași zi cu miniștrii liberali, că imediat ce a eșit din castelul Peleș d. Carp a intrat d. Costinescu și suveranul a avut răbdarea să lucreze cu mi­nistrul de finanțe aproape două ore,­ aceasta se știe. Se vede însă că d. Nicu Filipe­­scu a ținut să risipească imediat orice comentarii asupra acestei scurte audiente și totodată să con­firme, indirect, zvonul de deunăzi că regele a spus Nababului că va chema la toamnă pe d. Carp ca să formeze guvernul,— zvon­­ care a trebuit să fie dezmințit. Și cum d. Filipescu e obicinuit cu asemenea mici manopere a autori­zat pe cei de la gazeta d-sale să de­clare, a doua zi după audiența d-lui Carp, că e imposibil, după căderea liberalilor, alt guvern decit o for­mațiune presidată de d. Carp. „Combinațiile“ acestea, cari se pun la cale în culise, tocmai atunci cînd e ceva de ascuns, vor avea un efect tocmai contrariu, vor demas­ca încercarea d-lui Filipescu de a provoca o diversiune și de a scoate de pe tapet chestia... interviewului Carp. R.X. HAZBITII Afacerea scrisorelelor Dacă guvernarea dinastiei Cantacuzino se mai poate numi „Afacerea Fînului“ dacă fuziunea conservatoare se mai poate numi „Afacerea Filipescu­" apoi chestia declara­țiilor d-lui Carp va trece, desigur, în Isto­rie, drept „Afacerea scrisorelelor". E în adevăr fenomenal rolul scrisorelelor în această afacere. Mai intíiü d. general Manu a scris d-lui Cantacuzino, apoi d. Cantacuzino a scris d-lul general Manu. In urmă d. Iancu La­­hovary a scris d-lul Cantacuzino—după care d. Cantacuzino a scris d-lul Virgil A­­rion. Acestea sînt pînă acum scrisorelele măr­turisite în această afacere. Dar destăinuirile abea au început Corespondența aceasta va forma probabil a doua Carte Verde în chestia Macedo­niei 1 Pac. Duplicitatea nababului Se întreabă presa politicianilor noștri de ce ziarele independente, se ocupă de cele ce se petrec în culisele partidelor de gu­­vernămînt de la noi? Pentru bunul cuvînt că viața politică­ a acestor politiciani în loc să stea în i­­dei, stă în culisele unde se trag sforile de fiecare individualitate în parte. Una este atitudinea pe care o are presa acestor politiciani și alta este atitudinea pe care o au în realitate. Am relevat, la timp, că prin foaia dinas­tiei sale, d. Cantacuzino nici n’a primit să se publice nota de dezaprobare a gene­­ralului Manu, cu privire la declarațiile d-lui Carp, dar nici n’a publicat nota d-lui Filipescu prin care era atacat generalul Manu. Asta era, chipurile, atitudinea d-lui Can­tacuzino pentru galerie — și pentru ziua de mîine. In adevăr, cînd va veni ziua să se răfuiască cu d. Carp și pentru declara­țiile în chestia macedoneană, va putea spune că prin neutralitatea sa a evitat o prea repede mazilire a d-lui Carp de la șe­fie. Personalmente însă, d. Cantacuzino a fă­cut o manifestație, care pune în justă lu­mină felul de politică ce obic­nuesc frun­tașii partidelor. D-sa a scris d-lui Virgil Arion o foarte elogioasă scrisoare pentru articolul publi­cat în „La Patrie“ a doua zi după publi­carea declarațiilor d-lui Carp. Am reprodus și noi articolul d-lui Vir­gil Arion și toată lumea a văzut în el un protest plin de tact dar și de energie con­­tra declarațiilor nesăbuite ale d-lui Carp— ceea ce de altfel d. Virgil Arion n’a con­testat prin nimic. D. Cantacuzino însă, fără a reproduce prin foaia d-sale acreditată articolul acesta, a scris personal d-lui Virgil Arion, feli­­citîndu-l pentru manifestațiunea sa. Eî bine, nu e momentul să întrebăm: cînd e sincer d. Cantacuzino? Cînd prin foaia d-sale de familie pare să se facă o apărare, nu prea entuziastă, dar, în fine, o apărare d-lui Carp, ori cînd scrie felici­­tînd pe d. Vigil Arion pentru articolul care a rămas, alăturea de manifestațiunea generalului Manu, o demonstrația contra declarațiilor d-lui Carp? Asta e politică serioasă și reală, sau e o duplicitate, care arată cum stau, în rea­litate, lucrurile între fuzionații conserva­tori? ‘ S. X. R. Starea legală și starea reală — D. Nicu Filipescu decretează pe d. Gherea teoretician al partidului conservator — De două zile „Epoca“ se silește, evident prin pana sau cel puțin du­pă inspirația d-lui Nicu Filipescu, să arate că prin articolele ce a pu­blicat în „Viitorul social“ din Iași, — d-l Gherea s’a manifestat ca teo­retician al partidului conservator. Și „Epoca“ reproduce la pasagii din articolele d-lui Gherea, legîndu-le între dînsele prin cuvinte elogioase și intitulîndu-le, nici mai mult, nici mai puțin, decit: Temeiul conserva­tismului. D-l Gherea e acum departe de țară, prin Germania dacă nu ne în­șelăm. Dar ne prindem că cea mai mare surprisă pentru d-sa va fi des­coperirea d-lui Filipescu din „Epo­ca”. De­sigur că d. Gherea se aș­tepta să audă multe cu privire la articolele d-sale, că ele însă ar fi temeiul conservatismului și că ar putea servi pentru susținerea politi­cei d-lui Carp, — iată la ce d-l Ghe­rea de sigur că nu s’a așteptat. Dar așa-i d. Filipescu. Cînd crezi că nu mai are cu ce fi original, iată-1 că iscodește una nouă. Și transforma­rea d-lui Gherea în teoretician al conservatismului e cea mai nouă lovitură a d-lui Filipescu... Numai nu știm ce o să zică d. Maiorescu care cel puțin între carpiști reven­dică mai de mult acest titlu...­ ­ * Dar ce i-a plăcut d-lui Filipescu atît de mult în articolele d-lui Ghe­rea? Cîteva­­ splendide pasagii de critică asupra organizațiunei noas­tre sociale ,asupra relațiunilor din­tre situația socială, legală și cea de fapt... Noi am atras de peste o lu­nă atențiunea asupra acestui admi­rabil­­ capitol de analiză și critică so­cială, dar n’am gîndit nici un mo­ment că el ar putea fi revendicat de d. Filipescu ca substrat sau temei al conservatismului. E drept că d-lui Filipescu i-a trebuit o lună de meditație pentru ca să ajungă la această concluzie... După cum am spus și în numărul nostru de ere, nu e surprinzător ca în critica organizațiunei sociale ce­le două extreme să se întîlnească. Și ideia că la noi starea legală e su­perioară celei de fapt nu e nouă, ci, după cum arată chiar d. Gherea, s’a enunțat de d-sa și de alti socialiști încă acum douăzeci de ani. Nou este modul cum analizează d-l Ghe­rea societatea noastră, noul sunt concluziile la cari d-sa ajunge. Mai mult, ar fi nedrept să nu recunoaș­tem că și liberalii au avut ochi pen­tru deosebirea aceasta ce există în­tre starea legală și cea reală, dovadă că în fruntea programului lor poli­tic au înscris domnia legilor. D-1 Gherea a găsit și formula fe­ricită pentru a exprima situațiunea ce a rezultat din deosebirea aceas­ta între starea legală și cea de fapt. „Rezultatul a fost — scrie d-sa tex­tual — că pe lingă regimul legal, s'a creat un regim de ilegalitate, sub care, în parte cel puțin, trăim și acum“. * Acum care e concluzia la care ajunge d-l Gherea? E concluzia că la noi trebue ca toți democrații să lupte pentru ca starea reală să fie ridicată la înălțimea celei legale. „Aceasta — zice d-1 Gherea — ar fi cea mai mare revoluție în Romî­­nia“. Și pentru a ilustra ce revolu­ție ar fi d-1 Gherea scrie: „ajunge să ne aducem aminte că întocmirea noastră politico-socială, starea noa­stră de drept e aceea din Belgia, din occidentul european civilizat: realizarea stărei noastre de drept ar însemna deci, nici mai mult, nici mai puțin, decit introducerea unor relații de drept la noi la țară asemă­nătoare cu cele din occidentul eu­ropean; țăranul nostru de pildă în­­tr’o situație legală în relațiile lui sociale, asemănătoare cu aceea a ță­ranului belgian.... e un vis!“ Ce concluzii trage însă d. Filipes­cu? E și d-sa pentru realizarea u­­nui asemenea vis? De loc. D-sa cre­de a găsi soluțiunea în programul d-lui Carp al unei reforme a admi­nistrației, fără o profundă reformă economică, ui­tind cu totul că oriei­te legi administrative s’ar face, tot cu oamenii noștri de astăzi s’ar aplica și că pentru a schimba mentalitatea acestor oameni trebue să se schim­be toată situația lor economică și socială. Ba d­ 1 Filipescu merge mai de­parte. D-sa emite oarecum ca pro­gram conservator de acțiune o..... stagnațiune în legiferări progresis­te, pentru ca cu încetul să se poată ajunge la o echilibrare a stărei reale și a celei legale. Cu alte cuvinte pen­tru ca cu încetul starea legală să se adapteze stărei reale. Aci stă nodul chestiune î­și aci prăpastia dintre teoriile d-lui Gherea și cele conser­vatoare ale d-lui Filipescu e mai mare chiar de­cit prăpastia între starea legală și cea reală din Romî­­nia. .­­ . . I Mai trebue însă de adăugat ceva. Dacă d-l Gherea a făcut constatarea că starea legală de la noi e supe­rioară celei reale, — aceasta nu în­semnează că toate legile noastre bu­ne sunt aplicabile și că de legi no­i nu avem nevoe. Dimpotrivă, în partea cea mai importantă, cea mai decisivă pentru o fundamentală re­formă a stărei noastre sociale, în sensul unei apropieri a ei de sta­rea legală fundamentală, nu avem decât foarte puține și foarte puțin potrivite legi, anume în partea e­­conomică. In această parte era și cel mai greu lucru să iei legile gata de aiurea. Formele politice s’au pu­tut actrola, cele economice nu. Le­gile cu caracter economic-social nu pot fi decit naționale, ele trebue să se lege de starea reală de lucruri, s’o dezvolte treptat în părțile ei bu­ne și să-i adapteze măsurile bune ce s’ar fi luat aiurea. Adinei și bune reforme economico-sociale vor con­duce cu siguranță la realizarea stărei legale în toate privințile. A­­ceasta fiindcă bună­starea economi­că naște nevoia de cultură și cul­tura se ridică împotriva nelegali­­tăței. Dovada o găsim chiar în țară unde la orașe starea reală e mult mai apropiată de cea legală decit la sate. Cînd d-l Filipescu se folosește deci de teoriile d-lui Gherea pentru sco­purile d-sale, nu e loc pentru nici un fel de emoții. Nici d-1 Gherea nu a emis idei conservatoare, nici d-1 Filipescu n’a devenit, Doamne ferește, socialist! Step. -----------------------------------------------­ ** Adeveruri Diplomatice Ambasadorul Germaniei la Constanti­­nopol, felicitînd pe marele vizir pentru In­troducerea Constituției în Turcia, acesta a­­ răspuns: — Era natural ca după ce d-tră ger­manii ați adoptat sistemul turcesc, noi să-l adoptăm pe cel nemțesc!... Irimia „Ci pandantul” arată că d. Filipescu e ocupat a colporta „sub manta“ o listă ministerială, care cel mult poate provoca furia celor ce nu figurează pe ea. Dar cînd a nimerit’o d. Filipescu altfel ca Irimia? Cine rîdel... D. Ioină de la , Violența“ rîde de alte gazete că „nu sînt... interesante“! Apoi să nu mori?... Rîde... Faraonul de porumbe negreli Rig­olleto Demnitatea presei La adunarea generală constituti­vă a Casei rurale s'a întîmplat un incident de care mai că ți-e rușine să vorbești. Pentru că d-lui Anton Carp, cel mai nul ministru pe care la văzut vreodată țara­ romînească, nu i-a plăcut purtarea unui repor­ter al „Epocei“, d-sa a găsit cu cale, ca față fiind și directorul ,,Indepen­denței“ care e președinte al sindica­tului presei, să someze pe ziariști ca să părăsească sala, căci altfel „va chema poliția Facem abstracție de buna edu­cație de care a dat dovadă și cu a­­cest prilej d. Anton Carp. Facem abstracție și de imputarea ce s'a făcut reporterului, anume că ar fi ,,îndrăznit“ să se așeze la masa la care ședea însuși democratul domn Carp și celelalte democratice fețe simandicoase. (De altfel repor­terul contestă că ar fi procedat ast­fel). Faptul care rămîne în toată brutalitatea lui este că niște ziariști cari veniseră, nu atrași de perspec­tiva onorurilor, nici de perspectiva unor dividende și tantieme grase, ci pentru a-și face datoria profesiona­lă, au fost tratați în mod revoltă­tor de nedemn. Și unde? Și cu ce ocazie? Intr'o adunare constitutivă a unei instituțiuni, pentru realizarea că­reia presa a luptat și sacrificat mai mult decît politicianii cari se îm­podobesc cu penele ei, la adunarea constitutivă a unei instituțiunî ale căreia adunări și operațiuni trebue să se facă la lumina zilei, sub ochii tuturor— pentru ca, orice s'ar în­­tîmpla, să nu se­ poată bănui că e vorba nu de a salva pe țăran, ci de a găsi o nouă formă de exploatare a lui. Cînd un deputat german a scăpat o vorbă insultătoare la adresa unor reporteri parlam­entari,­— întreaga presă germană, ba chiar din lume, a răspuns cu greva contra dezbate­rilor Camerei. Cînd la noi un domn de talia unui Anton Carp a insultat în bloc pe ziariști, dintre cari cel mult unul era poate vinovat,— pre­ședintele sindicatului presei care se afla de față și nu numai în calitate de gazetar, a băgat-o pe mînecă și a căutat să intervie, nu în calitatea sa de președinte al sindicatului, ca­uzînd de trecerea personală ce o are ca coreligionar politic al insul­tătorului. Te-ai fi așteptat ca în mod reflex d. Procopiu să fi protestat. Te-ai fi așteptat ca în car întreaga presă să protesteze, in special „Independen­ța,“ care cînd își dă în petec decla­ră că nu supune cele ce scrie guver­nanților. Dar nimic din toate aces­tea... Așa apără ziariștii demnitatea presei? Ba unul, se înțelege, de la ,Universul“ a luat apărarea minis­trului.... Ce rușine ! Și să te mai miri de faptul că ziariștii devin la noi tot mai mult niște tolerați? Că politicianii cari fără pana gaze­tarului sărac, n'ar exista, îl privesc cu dispreț?... Dar de­geaba au pus oare liberalii stăpînire pe Sindicat? De­geaba și-a băgat politica coada și în această a­­sociație pur profesională? Înjoseas­că ori­cine presa, insulte ori­cine pe ziariști,— numai liberal să fie că de­sigur d. Procopiu nu-i va turbura cheful... Să nu uite insă d. Procopiu să ex­­pue cazul la congresul internațio­nal al presei din Berlin. Să știe ba­rem și alții ce face d-sa pentru presa. A d. -------------—­»«E» »CBan. ---------­ Erna sîngeroasâ din Franța După cum se știe din amănuntele date de telegramele noastre, la Draveil-Vigneux lingă Paris, a avut loc o ciocnire sâ­­geroa­­să între armată și greviști. Sunt vreo cîteva luni de cînd zidarii parizieni și alți mun­citori interesați în meseria de binale ce­ruseră o îmbunătățire a soartei lor, dar an­treprenorii de clădiri nu luaseră nici­odată în serios revendicările lucrătorilor. Greva zidarilor fusese declarată în mai multe rînduri, dar diferitele intervenții o­­ficiale făcuseră ca ea să nu aibă durată. De astădată, față cu noul refuz al antrepre­norilor de lucrări publice din Paris și din departamentul Senei, de a asculta plînge­­rile lucrătorilor și de a le da o satisfacție serioasă, confederația generală a muncei h­otărîse o grevă generală de douăzeci și patru de ore, și, în acest scop, făcuse apel la muncitorii de toate categoriile din Pa­ris, să se adune la Vigneux pentru a mani­festa contra atitudinea patronilor, cari, du­pă toate celelalte, amenințau cu un lock­out. Acest apel a fost ascultat în mare parte. Rolul nostru nu­ o să judecăm asupra cui cade răspunderea evenim­entelor sîngeroa­­se. Fapt este că greviștii adunați la Dar­­veil-Vigneux au venit în conflict cu arma­ta, și că în primul moment, bilanțul ace­stei ciocniri a dat patru morți și șai­zeci de răniți. A fost o zi tragică. S’au ridicat baricade, s’a șarjat, s’au tras focuri de revolver și focuri de salvă. Incăerarea nu s’a sfîrșit decît după ce sîngele a curs în abundență.­­ La Paris au fost de asemenea gravi înc­erări, cari au continuat înaintea Bursei muncei, unde s’au operat mulți arestări. Un individ care căuta să li­bereze pe u­n prizonier, a tras cu re­volverul într’un agent de poliție, dar nu la nimerit; glontul se înfipse în piciorul unui inspector al siguranței. Individul a fost imediat arestat. Numărul manifestanților se mărește în mod considerabil: circulația a fost oprită în mai multe locuri. Pe piața re­­ublicei trupele de cavalerie au șar­jat de mai multe ori; la orele 8 seara, se făcuse liniște pe piața republicei și trupele fură trimise la cazarmă. Pe ziua de ieri s-au făcut 15 arestări. Cea mai mare parte dintre cei deținuți sunt anarhiști și aproape toți aveau re­volvere. Ziarele franceze consacră coloane în­tregi acestor evenimente. Versiunea oficia­lă—căci noi nu putem decît să înregistrăm versiunile—o găsim într’un comunicat al ministerului de interne, în care se spune că guvernul nu se afla în fața unei greve, deoarece cei mai mulți patroni din Vig­­neux nici nu au lucrători în număr mai însemnat, ci că a avut de reprimat o ade­vărată răscoală, ațițătă de revoluționar­ venit­ din Paris. Firește, guvernul a deschis o anchetă pentru a stabili răspunderile. Procurorul general din Paris a primit ordinul să se ducă în persoană imediat, la Villeneuve- Saint-Georges —teatrul ciocnirilor,— pen­tru a descoperi pe autorii rebeliune! și pe complicii lor, căci după cum s’a văzut, guvernul califică de rebeliune manifesta­ția muncitorilor din Vigneux. Pe de altă parte însă, organizațiile sin­dicale din Paris, au adresat următorul apel către muncitor!. ..Odată mai mult, sîngele a curs ieri, Joi, la Villeneuve-Saint-Georges: Bilanțul zilei se soldează prin nou! morți, prin nou! rănit!. Astfel, clasa muncitoare vede sporind numărul victimelor sale: „Vom rămîne noi indiferent!? Nu! Tre­bue ca astăzi corporațiile, care au părăsit ieri fabricele lor, să nu lucreze mai depar­te pînă la o nouă înștiințare. Trebue, de asemenea, ca și celelalte corporații, imi­­tînd pe cea a zidarilor, să părăsească la rîndul lor fabricile și atelierele. Trebue ca clasa muncitoare, într’un avînt solidar, să răspundă la sălbatica represiune a agenți­lor putere!. „Acesta e cel mai bun Chip pentru mun­citor­, de a-șî afirma simpatia lor față de victimele de el! și de a-șî arăta că tărie indignarea lor, provocată de crima guver­namentală.“ Se vede deci că muncitorii acuză guver­nul de­ evenimentele sîngeroase din Dra­veil-Vigneux. Acest apel mai e un îndemn la grevă generală. Unde e răspunderea? Probabil că nu e de partea celor cari, apă­sați și chinuit­, au încercat să ridice capul, ci de a acelor cari, prin nepăsarea lor, îi duc la­­ disperare. DIRECTOR POLITIC CONST. MIN­E Un an 6 Ioni S Ioni o Ioni ABONAMENTE : Pentru Direcțiune­a Capitală „ Provincie și străinătate Joi 24 Iulie 190# Ur CHESTIA ZILEI Noua citadela ocul Sikî­z;«i Junii turci au luat citadela reacționară din Stambul și junii ocultiști au împlîntat drapelele pe citadela Casei rurale ! 1 Cum a fost organizată mișcarea junilor-turci — Amănunte interesante — •— Cele trei comitete. — Congresul din Viena și cel din Paris — Opinia publică din toată Europa se află încă stăpinită de prima impresie a eveni­mentelor din Turcia. Ea nu se poate du­meri, cum de mișcarea junilor­ turci, a pu­tut să ia proporțiuni așa­ de mare într’un timp atît de scurt, în­cit să cuprindă în­treg imperiul și să îngenunche cerbicia Sultanului. Această repeziciune a mișcărei face pe mult! ca să se îndoiască de sinceritatea mișcare! junilor turci și a motivelor care i-au determinat să ia steagul revoluțiunei tocmai după hotărîrile luate la Reval. Sunt chiar multi diplomați care bănuesc că la mijloc poate să fie o comedie pusă la cale de Sultan. Cercurile junilor turci resping aceste bă­­nueli în modul cel mai energic și se miră cum, după aceste scene istorice, mai pot exista oameni care să se poată îndoi de seriozitatea și sinceritatea mișcare­. Un june turc influent, unul dintre aceia care a luat o parte activă la mișcarea care a pregătit revoluția, a făcut unun amic al ziarului nostru, următoarele destăinuiri: Comitetele fonilor turci și programul de acțiune . Pînă acum un an, îmî spune "dineul, existau trei comitete de junî-turc". Unul era intitulat: ,Progres și acord". Acest comitet este cel mai vechi, și are ca șef pe Ahmed Rizas, un turc inteligent care este adept al învățăturilor lui Auguste Compte. La Paris există încă un comitet intitu­lat „Progres" în fruntea căruia se află prințul Sebahedin, o rudă a sultanului, tînăr și foarte cult, foarte bine văzut de societatea pariziană și apreciat chiar și de lumea politică din Occident. Al treilea comitet îșî are reședința la Cairo. Acest comitet este intitulat „Liga pentru obținerea constituției în Turcia“ și este condus de doctorul Abdulah Gevdet un om cu idei sociale extreme, fost di­plomat, poet, foarte apropiat ideilor revo­luționare franceze aproape un adept al ideilor anarhiste. Programele acestor comitete sunt dife­rite. Ahmed Riza este un șovinist și duș­man al populațiunilor creștine, el este pentru restabilirea constituției lui Mih­­dat Pașa, care asigură egemonia rasei o­­tomane și dominațiunea politică precum și centralizarea administrativă a imperiului. Această constituție, după cum se știe, nu vrea să știe despre o autonomie adminis­trativă sau comunală a vilaetelor. Prințul Șebahedin este mult mai liberal. El consideră ca insuficientă constituția lui Midhat Pașa. El crede că Turciei îî trebue o constituție mai liberală care să dea mai multe garanții relative la drepturile popu­­lațiunilor nemusulmane. Sebahedian este pentru o largă descentralizare. In ce privește programa legea din Cairo este cu mult mai largă. Ea este alcătuită în conformitate cu ideile conducătorului și întemeetorului ei. Abdulah Gevdet are idei democratice extreme cari, însă, au marele păcat că nu se potrivesc de loc cu mediul și viața socială a maselor din Orient ele fiind izvorîte din necesitățile claselor pro­letare industriale. Toate aceste comitete nu numai că n’a­­veau nici o legătură între ele, dar se u­­rau și-și puneau pedicî pînă acum un an cînd a fost convocat Congresul revoluționar din Paris Ideia acestui congres a fost a comitete­lor armenești. Anul trecut organizația re­voluționară armeană Dașnacuuntu» a­vut congresul să fi anual la Viena. Acam, sa hotărît ca toate organizațiile arme­nești să organizeze o acțiune comună a tuturor organizațiunilor din străinătate contra regimului hamidiîm­. La acest congres a luat parte și defunc­tul Boris Sarafoff care fusese invitat de armeni în mod special. Imediat după închiderea, congresului armeni­ cu multă trudă reușită ca să îm­pace comitetele turcești și să le convingă pentru o acțiune comună. După aceea, s-a­ hotărît ținerea congresului comun care a­ avut loc la 1907. Hotărîrile congresului l­a congresul din 1907 au luat parte comitetele junilor turci, ale armenilo­­r oh din Syria, o societate evreiască. Bo­ri. ... rafoif invitat a promis că va trim­uie un­ delegat în numele organizațiunei interne. Dar el a fost omorî tocmai în ajunul des­chiderei congresului. La acest congres care a durat trei zilei s’au luat următoarele hotăriri: 1) Distrugerea regimului hamidian din­ Turcia și înlocuirea sultanului Abdul Hamid; 2) Introducerea unui regim constituțio­nal; și al 3) întrebuințarea mijloacelor revoluțio­nare spre ajungerea scopului urmărit. De la­ această dată începe adevărata­ mișcare­­ revoluționară. Principala acțiune a fost propaganda printre ofițeri. S’au îm­prăștiat mii de broșuri în toate corpurile de armată. Rezutatul a fost că numeroși ofițeri aderară la mișcare. Atunci au în­ceput, a se înființa sub-comitele în chia și imperiu. Așa se înțelege că revoluția a fost fă­cută de ofițeri. Iar faptul că s’a făcut fără­ singe se datorește împrejurărilor că Sulta­nul a cedat de îndată. Activitatea actuală a tinerilor turci înainte de izbucnirea revoluției ti­nerii turci aveau intențiarea de a de­trona pe sultanul Abdul Hamid pro­­clamînd în locul său pe prințul Res­­had sub regența prințului Iusuif Izedin, întru­cît Resh­ad e om bătrîn și neex­perimentat. Pentru moment tinerii turci au re­nunțat la acest plan și sînt hotărîți să păstreze o atitudine rezervată pînă­ după numirea unui guvern constitu­țional. Imedia­t după aceasta comitetul junilor turci va dispare. In cazul unei lovituri de stat comi­tetul tinerilor turci nu se va da îna­poi de la mijloace extreme. Actualmente ședințele comitetelor continuă a fi secrete și nimeni nu cu­noaște localurile de întrunire sau pe membrii organizației. A apărut No. S. — din romanul de aventuri — Cei trei flusch­efari 60 fii. Dumas-tatăl 5 bani în toată țara, bani 55

Next