Adevěrul, iulie 1908 (Anul 21, nr. 6765-6795)
1908-07-24 / nr. 6788
Anul al XX-lea—No. 6788 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA, CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Str. Karageorgevici 18— Telefon SM Birourile ziarului: Str. Sărindar No. TI Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară Junimiștii și audiența d-lui Carp. Duplicitatea d-lui G. Gr. Cantacuzino Un se conciliui luența d-lui P. P. Bari Pentru ce au răspăndit junimiștii, din nou, svonul că d. Carp va fi chemat la toamnă la guvern în ziua marelui banchet takist 6*a răspîndit, de la clubul carpist, zvonul că regele a spus categoric... Nababului că la toamnă să fie gata conservatorii, căci va însărcina pe d. Carp cu formarea ministerului, fiindcă d. Sturdza a anunțat pe suveran ca e ferm hotărît a se retrage. Se vede că zvonul acesta n’a fost lansat tocmai în mod abil și Nababul a fost silit să-l desmintă, fiindcă partizanii au comis o buletă exploatînd în așa mod audiența la rege a fostului prim ministru. Dar și fără de această desmințire lumea politică a priceput rostul răspîndirei acelui zvon : după fiecare demonstrație takistă, după fiecare nouă dovadă despre tăria organizațiunei conservatorilor democrați, carpiștii lansau zvonul că regele a spus cutărui fruntaș că va aduce la guvern pe d. Carp. La alegerea de la Vaslui, d. Carp a mers mai departe : a spus că d-sa va forma guvernul și că însuși regele a prevenit pe d. Take Ionescu că nu-l va aduce la guvern. Oamenii politici, mai ales acei cari au fost consilieri ai regelui știu însă că niciodată și față de nici un bărbat politic, regele n’a luat asemenea angajamente, nu s’a arătat că favorizează pe unii sau prigonește pe alții. Numai d. Carp crede că a fost prigonit de rege atunci cînd suveranul a însărcinat pe d. Cantacuzino cu formarea guvernului fără a mai consulta și pe șeful junimiștilor. Se vede că d. Carp speră, poate el chiar sigur, că de astădată regele are să-i dea o satisfacție, acum la bătrînețe, și are să-l însărcineze pe Iosa cu formarea cabinetului, cu riscul chiar de a nu-l putea menține la putere decit cîteva luni. De aci toate zvonurile că d. Carp va fi chemat la putere. Și fiindcă carpiștii nu mai au vreme de așteptat, fiindcă șeful, fără nici o supărare, e cam bătrîn și într’un andoi de așteptare se pot schimba multe în politica acestei târî, de aceea s’a fixat chiar data venirei d-lui Carp la guvern la toamnă. * * Liberalii fac mare haz de aceste... preparative ale carpiștilor. Un ministru care-și petrece vacanța la Sinaia, auzind de aceste zvonuri ale junimiștilor și aflînd că d. Carp ar fi alcătuit chiar lista ministerială, a zis: — Vrabia mălai visează ! Liberalii spun că e absolut imposibil să avem o schimbare de regim, findcă regele nu se va preta niciodată ca pentru a satisface oarecare ambitioni de partid ale conservatorilor, să gonească de la putere un partid care nu a reclamat guvernul, un partid care a fost chemat în niște împrejurări de mare primejdie pentru țară pentru a restabili ordinea și a legifera o serie de reforme promise țărănimei în numele regelui. Cum e pare admisibil—se întreabă liberalii— ca după doi ani, în care interval a fost liniște și ordine în țară, ca tocmai atunci cînd guvernul procedează la aplicarea reformelor, regele să concedieze pe d. Sturdza, să dea guvernul d-lui Carp, pentru ca să aibă a doua zi cele mai înverșunate alegeri și cea mai înverșunată opoziție și din partea liberalilor, cari se știe ce cred despre proectele d-lui Carp și din partea takiștilor cari, se știe, în ce raporturi se află cu carpiștii? Liberalii sunt încredințați ,că, oricare ar fi neînțelegerile dintre ei, cabinetul Sturdza se va menține în guvern cel puțin întreaga legislatură, altfel ei ar considera ca cel mai nedrept act al regelui față de ei și a doua zi ar lua o pozițiune din cele mai ostile față de oricare alt guvern. Prin urmare zvonurile carpiștilor sunt considerate ca simple manopere pentru a ridica moralul taberei junimiste,— în special d. Nicu Filipescu are interesul de a acredita asemenea zvonuri cari crede d-sa că vor deprima pe... takiștî. Astfel se explică pentru ce gazeta d-lui Filipescu a vorbit, a doua zi după audiența ce a avut-o d. Carp la rege, despre situația politică și imposibilitatea venirei la guvern a d-lui Take Ionescu. * În cercurile politice conducătoare se cunosc însă oarecari amănunte asupra audienței d-lui Carp. Se știe că șeful junimiștilor n’a stat la castelul Peleș de ci vreo 20 minute și regele nu a avut deci timp să schimbe cu d. Carp de cu cîteva cuvinte asupra politicei. Impresia ce a făcut asupra d-lui Carp această audiență, poate fi judecată după cele ce a povestit șeful junimiștilor partizanilor săi. D. Carp a zis că a găsit pe rege foarte slab și obosit, că nu-i mai pasionează chestiile politice și de aceea audiența n’a durat de câ 20 de minute. Pentru ce motiv regele n’a prelungit convorbirea cu d. Carp, care adeseori a stat și două ore în audiență, nu putem ști. Dar ceea ce se știe precis, e că regele a lucrat în ajun și în aceeași zi cu miniștrii liberali, că imediat ce a eșit din castelul Peleș d. Carp a intrat d. Costinescu și suveranul a avut răbdarea să lucreze cu ministrul de finanțe aproape două ore, aceasta se știe. Se vede însă că d. Nicu Filipescu a ținut să risipească imediat orice comentarii asupra acestei scurte audiente și totodată să confirme, indirect, zvonul de deunăzi că regele a spus Nababului că va chema la toamnă pe d. Carp ca să formeze guvernul,— zvon care a trebuit să fie dezmințit. Și cum d. Filipescu e obicinuit cu asemenea mici manopere a autorizat pe cei de la gazeta d-sale să declare, a doua zi după audiența d-lui Carp, că e imposibil, după căderea liberalilor, alt guvern decit o formațiune presidată de d. Carp. „Combinațiile“ acestea, cari se pun la cale în culise, tocmai atunci cînd e ceva de ascuns, vor avea un efect tocmai contrariu, vor demasca încercarea d-lui Filipescu de a provoca o diversiune și de a scoate de pe tapet chestia... interviewului Carp. R.X. HAZBITII Afacerea scrisorelelor Dacă guvernarea dinastiei Cantacuzino se mai poate numi „Afacerea Fînului“ dacă fuziunea conservatoare se mai poate numi „Afacerea Filipescu" apoi chestia declarațiilor d-lui Carp va trece, desigur, în Istorie, drept „Afacerea scrisorelelor". E în adevăr fenomenal rolul scrisorelelor în această afacere. Mai intíiü d. general Manu a scris d-lui Cantacuzino, apoi d. Cantacuzino a scris d-lul general Manu. In urmă d. Iancu Lahovary a scris d-lul Cantacuzino—după care d. Cantacuzino a scris d-lul Virgil Arion. Acestea sînt pînă acum scrisorelele mărturisite în această afacere. Dar destăinuirile abea au început Corespondența aceasta va forma probabil a doua Carte Verde în chestia Macedoniei 1 Pac. Duplicitatea nababului Se întreabă presa politicianilor noștri de ce ziarele independente, se ocupă de cele ce se petrec în culisele partidelor de guvernămînt de la noi? Pentru bunul cuvînt că viața politică a acestor politiciani în loc să stea în idei, stă în culisele unde se trag sforile de fiecare individualitate în parte. Una este atitudinea pe care o are presa acestor politiciani și alta este atitudinea pe care o au în realitate. Am relevat, la timp, că prin foaia dinastiei sale, d. Cantacuzino nici n’a primit să se publice nota de dezaprobare a generalului Manu, cu privire la declarațiile d-lui Carp, dar nici n’a publicat nota d-lui Filipescu prin care era atacat generalul Manu. Asta era, chipurile, atitudinea d-lui Cantacuzino pentru galerie — și pentru ziua de mîine. In adevăr, cînd va veni ziua să se răfuiască cu d. Carp și pentru declarațiile în chestia macedoneană, va putea spune că prin neutralitatea sa a evitat o prea repede mazilire a d-lui Carp de la șefie. Personalmente însă, d. Cantacuzino a făcut o manifestație, care pune în justă lumină felul de politică ce obicnuesc fruntașii partidelor. D-sa a scris d-lui Virgil Arion o foarte elogioasă scrisoare pentru articolul publicat în „La Patrie“ a doua zi după publicarea declarațiilor d-lui Carp. Am reprodus și noi articolul d-lui Virgil Arion și toată lumea a văzut în el un protest plin de tact dar și de energie contra declarațiilor nesăbuite ale d-lui Carp— ceea ce de altfel d. Virgil Arion n’a contestat prin nimic. D. Cantacuzino însă, fără a reproduce prin foaia d-sale acreditată articolul acesta, a scris personal d-lui Virgil Arion, felicitîndu-l pentru manifestațiunea sa. Eî bine, nu e momentul să întrebăm: cînd e sincer d. Cantacuzino? Cînd prin foaia d-sale de familie pare să se facă o apărare, nu prea entuziastă, dar, în fine, o apărare d-lui Carp, ori cînd scrie felicitînd pe d. Vigil Arion pentru articolul care a rămas, alăturea de manifestațiunea generalului Manu, o demonstrația contra declarațiilor d-lui Carp? Asta e politică serioasă și reală, sau e o duplicitate, care arată cum stau, în realitate, lucrurile între fuzionații conservatori? ‘ S. X. R. Starea legală și starea reală — D. Nicu Filipescu decretează pe d. Gherea teoretician al partidului conservator — De două zile „Epoca“ se silește, evident prin pana sau cel puțin după inspirația d-lui Nicu Filipescu, să arate că prin articolele ce a publicat în „Viitorul social“ din Iași, — d-l Gherea s’a manifestat ca teoretician al partidului conservator. Și „Epoca“ reproduce la pasagii din articolele d-lui Gherea, legîndu-le între dînsele prin cuvinte elogioase și intitulîndu-le, nici mai mult, nici mai puțin, decit: Temeiul conservatismului. D-l Gherea e acum departe de țară, prin Germania dacă nu ne înșelăm. Dar ne prindem că cea mai mare surprisă pentru d-sa va fi descoperirea d-lui Filipescu din „Epoca”. Desigur că d. Gherea se aștepta să audă multe cu privire la articolele d-sale, că ele însă ar fi temeiul conservatismului și că ar putea servi pentru susținerea politicei d-lui Carp, — iată la ce d-l Gherea de sigur că nu s’a așteptat. Dar așa-i d. Filipescu. Cînd crezi că nu mai are cu ce fi original, iată-1 că iscodește una nouă. Și transformarea d-lui Gherea în teoretician al conservatismului e cea mai nouă lovitură a d-lui Filipescu... Numai nu știm ce o să zică d. Maiorescu care cel puțin între carpiști revendică mai de mult acest titlu... * Dar ce i-a plăcut d-lui Filipescu atît de mult în articolele d-lui Gherea? Cîteva splendide pasagii de critică asupra organizațiunei noastre sociale ,asupra relațiunilor dintre situația socială, legală și cea de fapt... Noi am atras de peste o lună atențiunea asupra acestui admirabil capitol de analiză și critică socială, dar n’am gîndit nici un moment că el ar putea fi revendicat de d. Filipescu ca substrat sau temei al conservatismului. E drept că d-lui Filipescu i-a trebuit o lună de meditație pentru ca să ajungă la această concluzie... După cum am spus și în numărul nostru de ere, nu e surprinzător ca în critica organizațiunei sociale cele două extreme să se întîlnească. Și ideia că la noi starea legală e superioară celei de fapt nu e nouă, ci, după cum arată chiar d. Gherea, s’a enunțat de d-sa și de alti socialiști încă acum douăzeci de ani. Nou este modul cum analizează d-l Gherea societatea noastră, noul sunt concluziile la cari d-sa ajunge. Mai mult, ar fi nedrept să nu recunoaștem că și liberalii au avut ochi pentru deosebirea aceasta ce există între starea legală și cea reală, dovadă că în fruntea programului lor politic au înscris domnia legilor. D-1 Gherea a găsit și formula fericită pentru a exprima situațiunea ce a rezultat din deosebirea aceasta între starea legală și cea de fapt. „Rezultatul a fost — scrie d-sa textual — că pe lingă regimul legal, s'a creat un regim de ilegalitate, sub care, în parte cel puțin, trăim și acum“. * Acum care e concluzia la care ajunge d-l Gherea? E concluzia că la noi trebue ca toți democrații să lupte pentru ca starea reală să fie ridicată la înălțimea celei legale. „Aceasta — zice d-1 Gherea — ar fi cea mai mare revoluție în Romînia“. Și pentru a ilustra ce revoluție ar fi d-1 Gherea scrie: „ajunge să ne aducem aminte că întocmirea noastră politico-socială, starea noastră de drept e aceea din Belgia, din occidentul european civilizat: realizarea stărei noastre de drept ar însemna deci, nici mai mult, nici mai puțin, decit introducerea unor relații de drept la noi la țară asemănătoare cu cele din occidentul european; țăranul nostru de pildă într’o situație legală în relațiile lui sociale, asemănătoare cu aceea a țăranului belgian.... e un vis!“ Ce concluzii trage însă d. Filipescu? E și d-sa pentru realizarea unui asemenea vis? De loc. D-sa crede a găsi soluțiunea în programul d-lui Carp al unei reforme a administrației, fără o profundă reformă economică, uitind cu totul că orieite legi administrative s’ar face, tot cu oamenii noștri de astăzi s’ar aplica și că pentru a schimba mentalitatea acestor oameni trebue să se schimbe toată situația lor economică și socială. Ba d 1 Filipescu merge mai departe. D-sa emite oarecum ca program conservator de acțiune o..... stagnațiune în legiferări progresiste, pentru ca cu încetul să se poată ajunge la o echilibrare a stărei reale și a celei legale. Cu alte cuvinte pentru ca cu încetul starea legală să se adapteze stărei reale. Aci stă nodul chestiune își aci prăpastia dintre teoriile d-lui Gherea și cele conservatoare ale d-lui Filipescu e mai mare chiar decit prăpastia între starea legală și cea reală din Romînia. . . . I Mai trebue însă de adăugat ceva. Dacă d-l Gherea a făcut constatarea că starea legală de la noi e superioară celei reale, — aceasta nu însemnează că toate legile noastre bune sunt aplicabile și că de legi noi nu avem nevoe. Dimpotrivă, în partea cea mai importantă, cea mai decisivă pentru o fundamentală reformă a stărei noastre sociale, în sensul unei apropieri a ei de starea legală fundamentală, nu avem decât foarte puține și foarte puțin potrivite legi, anume în partea economică. In această parte era și cel mai greu lucru să iei legile gata de aiurea. Formele politice s’au putut actrola, cele economice nu. Legile cu caracter economic-social nu pot fi decit naționale, ele trebue să se lege de starea reală de lucruri, s’o dezvolte treptat în părțile ei bune și să-i adapteze măsurile bune ce s’ar fi luat aiurea. Adinei și bune reforme economico-sociale vor conduce cu siguranță la realizarea stărei legale în toate privințile. Aceasta fiindcă bunăstarea economică naște nevoia de cultură și cultura se ridică împotriva nelegalităței. Dovada o găsim chiar în țară unde la orașe starea reală e mult mai apropiată de cea legală decit la sate. Cînd d-l Filipescu se folosește deci de teoriile d-lui Gherea pentru scopurile d-sale, nu e loc pentru nici un fel de emoții. Nici d-1 Gherea nu a emis idei conservatoare, nici d-1 Filipescu n’a devenit, Doamne ferește, socialist! Step. ----------------------------------------------- ** Adeveruri Diplomatice Ambasadorul Germaniei la Constantinopol, felicitînd pe marele vizir pentru Introducerea Constituției în Turcia, acesta a răspuns: — Era natural ca după ce d-tră germanii ați adoptat sistemul turcesc, noi să-l adoptăm pe cel nemțesc!... Irimia „Ci pandantul” arată că d. Filipescu e ocupat a colporta „sub manta“ o listă ministerială, care cel mult poate provoca furia celor ce nu figurează pe ea. Dar cînd a nimerit’o d. Filipescu altfel ca Irimia? Cine rîdel... D. Ioină de la , Violența“ rîde de alte gazete că „nu sînt... interesante“! Apoi să nu mori?... Rîde... Faraonul de porumbe negreli Rigolleto Demnitatea presei La adunarea generală constitutivă a Casei rurale s'a întîmplat un incident de care mai că ți-e rușine să vorbești. Pentru că d-lui Anton Carp, cel mai nul ministru pe care la văzut vreodată țara romînească, nu i-a plăcut purtarea unui reporter al „Epocei“, d-sa a găsit cu cale, ca față fiind și directorul ,,Independenței“ care e președinte al sindicatului presei, să someze pe ziariști ca să părăsească sala, căci altfel „va chema poliția Facem abstracție de buna educație de care a dat dovadă și cu acest prilej d. Anton Carp. Facem abstracție și de imputarea ce s'a făcut reporterului, anume că ar fi ,,îndrăznit“ să se așeze la masa la care ședea însuși democratul domn Carp și celelalte democratice fețe simandicoase. (De altfel reporterul contestă că ar fi procedat astfel). Faptul care rămîne în toată brutalitatea lui este că niște ziariști cari veniseră, nu atrași de perspectiva onorurilor, nici de perspectiva unor dividende și tantieme grase, ci pentru a-și face datoria profesională, au fost tratați în mod revoltător de nedemn. Și unde? Și cu ce ocazie? Intr'o adunare constitutivă a unei instituțiuni, pentru realizarea căreia presa a luptat și sacrificat mai mult decît politicianii cari se împodobesc cu penele ei, la adunarea constitutivă a unei instituțiunî ale căreia adunări și operațiuni trebue să se facă la lumina zilei, sub ochii tuturor— pentru ca, orice s'ar întîmpla, să nu se poată bănui că e vorba nu de a salva pe țăran, ci de a găsi o nouă formă de exploatare a lui. Cînd un deputat german a scăpat o vorbă insultătoare la adresa unor reporteri parlamentari,— întreaga presă germană, ba chiar din lume, a răspuns cu greva contra dezbaterilor Camerei. Cînd la noi un domn de talia unui Anton Carp a insultat în bloc pe ziariști, dintre cari cel mult unul era poate vinovat,— președintele sindicatului presei care se afla de față și nu numai în calitate de gazetar, a băgat-o pe mînecă și a căutat să intervie, nu în calitatea sa de președinte al sindicatului, cauzînd de trecerea personală ce o are ca coreligionar politic al insultătorului. Te-ai fi așteptat ca în mod reflex d. Procopiu să fi protestat. Te-ai fi așteptat ca în car întreaga presă să protesteze, in special „Independența,“ care cînd își dă în petec declară că nu supune cele ce scrie guvernanților. Dar nimic din toate acestea... Așa apără ziariștii demnitatea presei? Ba unul, se înțelege, de la ,Universul“ a luat apărarea ministrului.... Ce rușine ! Și să te mai miri de faptul că ziariștii devin la noi tot mai mult niște tolerați? Că politicianii cari fără pana gazetarului sărac, n'ar exista, îl privesc cu dispreț?... Dar degeaba au pus oare liberalii stăpînire pe Sindicat? Degeaba și-a băgat politica coada și în această asociație pur profesională? Înjosească oricine presa, insulte oricine pe ziariști,— numai liberal să fie că desigur d. Procopiu nu-i va turbura cheful... Să nu uite insă d. Procopiu să expue cazul la congresul internațional al presei din Berlin. Să știe barem și alții ce face d-sa pentru presa. A d. -------------—»«E» »CBan. --------- Erna sîngeroasâ din Franța După cum se știe din amănuntele date de telegramele noastre, la Draveil-Vigneux lingă Paris, a avut loc o ciocnire sâgeroasă între armată și greviști. Sunt vreo cîteva luni de cînd zidarii parizieni și alți muncitori interesați în meseria de binale ceruseră o îmbunătățire a soartei lor, dar antreprenorii de clădiri nu luaseră niciodată în serios revendicările lucrătorilor. Greva zidarilor fusese declarată în mai multe rînduri, dar diferitele intervenții oficiale făcuseră ca ea să nu aibă durată. De astădată, față cu noul refuz al antreprenorilor de lucrări publice din Paris și din departamentul Senei, de a asculta plîngerile lucrătorilor și de a le da o satisfacție serioasă, confederația generală a muncei hotărîse o grevă generală de douăzeci și patru de ore, și, în acest scop, făcuse apel la muncitorii de toate categoriile din Paris, să se adune la Vigneux pentru a manifesta contra atitudinea patronilor, cari, după toate celelalte, amenințau cu un lockout. Acest apel a fost ascultat în mare parte. Rolul nostru nu o să judecăm asupra cui cade răspunderea evenimentelor sîngeroase. Fapt este că greviștii adunați la Darveil-Vigneux au venit în conflict cu armata, și că în primul moment, bilanțul acestei ciocniri a dat patru morți și șaizeci de răniți. A fost o zi tragică. S’au ridicat baricade, s’a șarjat, s’au tras focuri de revolver și focuri de salvă. Incăerarea nu s’a sfîrșit decît după ce sîngele a curs în abundență. La Paris au fost de asemenea gravi încerări, cari au continuat înaintea Bursei muncei, unde s’au operat mulți arestări. Un individ care căuta să libereze pe un prizonier, a tras cu revolverul într’un agent de poliție, dar nu la nimerit; glontul se înfipse în piciorul unui inspector al siguranței. Individul a fost imediat arestat. Numărul manifestanților se mărește în mod considerabil: circulația a fost oprită în mai multe locuri. Pe piața reublicei trupele de cavalerie au șarjat de mai multe ori; la orele 8 seara, se făcuse liniște pe piața republicei și trupele fură trimise la cazarmă. Pe ziua de ieri s-au făcut 15 arestări. Cea mai mare parte dintre cei deținuți sunt anarhiști și aproape toți aveau revolvere. Ziarele franceze consacră coloane întregi acestor evenimente. Versiunea oficială—căci noi nu putem decît să înregistrăm versiunile—o găsim într’un comunicat al ministerului de interne, în care se spune că guvernul nu se afla în fața unei greve, deoarece cei mai mulți patroni din Vigneux nici nu au lucrători în număr mai însemnat, ci că a avut de reprimat o adevărată răscoală, ațițătă de revoluționar venit din Paris. Firește, guvernul a deschis o anchetă pentru a stabili răspunderile. Procurorul general din Paris a primit ordinul să se ducă în persoană imediat, la Villeneuve- Saint-Georges —teatrul ciocnirilor,— pentru a descoperi pe autorii rebeliune! și pe complicii lor, căci după cum s’a văzut, guvernul califică de rebeliune manifestația muncitorilor din Vigneux. Pe de altă parte însă, organizațiile sindicale din Paris, au adresat următorul apel către muncitor!. ..Odată mai mult, sîngele a curs ieri, Joi, la Villeneuve-Saint-Georges: Bilanțul zilei se soldează prin nou! morți, prin nou! rănit!. Astfel, clasa muncitoare vede sporind numărul victimelor sale: „Vom rămîne noi indiferent!? Nu! Trebue ca astăzi corporațiile, care au părăsit ieri fabricele lor, să nu lucreze mai departe pînă la o nouă înștiințare. Trebue, de asemenea, ca și celelalte corporații, imitînd pe cea a zidarilor, să părăsească la rîndul lor fabricile și atelierele. Trebue ca clasa muncitoare, într’un avînt solidar, să răspundă la sălbatica represiune a agenților putere!. „Acesta e cel mai bun Chip pentru muncitor, de a-șî afirma simpatia lor față de victimele de el! și de a-șî arăta că tărie indignarea lor, provocată de crima guvernamentală.“ Se vede deci că muncitorii acuză guvernul de evenimentele sîngeroase din Draveil-Vigneux. Acest apel mai e un îndemn la grevă generală. Unde e răspunderea? Probabil că nu e de partea celor cari, apăsați și chinuit, au încercat să ridice capul, ci de a acelor cari, prin nepăsarea lor, îi duc la disperare. DIRECTOR POLITIC CONST. MINE Un an 6 Ioni S Ioni o Ioni ABONAMENTE : Pentru Direcțiunea Capitală „ Provincie și străinătate Joi 24 Iulie 190# Ur CHESTIA ZILEI Noua citadela ocul Sikîz;«i Junii turci au luat citadela reacționară din Stambul și junii ocultiști au împlîntat drapelele pe citadela Casei rurale ! 1 Cum a fost organizată mișcarea junilor-turci — Amănunte interesante — •— Cele trei comitete. — Congresul din Viena și cel din Paris — Opinia publică din toată Europa se află încă stăpinită de prima impresie a evenimentelor din Turcia. Ea nu se poate dumeri, cum de mișcarea junilor turci, a putut să ia proporțiuni așa de mare într’un timp atît de scurt, încit să cuprindă întreg imperiul și să îngenunche cerbicia Sultanului. Această repeziciune a mișcărei face pe mult! ca să se îndoiască de sinceritatea mișcare! junilor turci și a motivelor care i-au determinat să ia steagul revoluțiunei tocmai după hotărîrile luate la Reval. Sunt chiar multi diplomați care bănuesc că la mijloc poate să fie o comedie pusă la cale de Sultan. Cercurile junilor turci resping aceste bănueli în modul cel mai energic și se miră cum, după aceste scene istorice, mai pot exista oameni care să se poată îndoi de seriozitatea și sinceritatea mișcare. Un june turc influent, unul dintre aceia care a luat o parte activă la mișcarea care a pregătit revoluția, a făcut unun amic al ziarului nostru, următoarele destăinuiri: Comitetele fonilor turci și programul de acțiune . Pînă acum un an, îmî spune "dineul, existau trei comitete de junî-turc". Unul era intitulat: ,Progres și acord". Acest comitet este cel mai vechi, și are ca șef pe Ahmed Rizas, un turc inteligent care este adept al învățăturilor lui Auguste Compte. La Paris există încă un comitet intitulat „Progres" în fruntea căruia se află prințul Sebahedin, o rudă a sultanului, tînăr și foarte cult, foarte bine văzut de societatea pariziană și apreciat chiar și de lumea politică din Occident. Al treilea comitet îșî are reședința la Cairo. Acest comitet este intitulat „Liga pentru obținerea constituției în Turcia“ și este condus de doctorul Abdulah Gevdet un om cu idei sociale extreme, fost diplomat, poet, foarte apropiat ideilor revoluționare franceze aproape un adept al ideilor anarhiste. Programele acestor comitete sunt diferite. Ahmed Riza este un șovinist și dușman al populațiunilor creștine, el este pentru restabilirea constituției lui Mihdat Pașa, care asigură egemonia rasei otomane și dominațiunea politică precum și centralizarea administrativă a imperiului. Această constituție, după cum se știe, nu vrea să știe despre o autonomie administrativă sau comunală a vilaetelor. Prințul Șebahedin este mult mai liberal. El consideră ca insuficientă constituția lui Midhat Pașa. El crede că Turciei îî trebue o constituție mai liberală care să dea mai multe garanții relative la drepturile populațiunilor nemusulmane. Sebahedian este pentru o largă descentralizare. In ce privește programa legea din Cairo este cu mult mai largă. Ea este alcătuită în conformitate cu ideile conducătorului și întemeetorului ei. Abdulah Gevdet are idei democratice extreme cari, însă, au marele păcat că nu se potrivesc de loc cu mediul și viața socială a maselor din Orient ele fiind izvorîte din necesitățile claselor proletare industriale. Toate aceste comitete nu numai că n’aveau nici o legătură între ele, dar se urau și-și puneau pedicî pînă acum un an cînd a fost convocat Congresul revoluționar din Paris Ideia acestui congres a fost a comitetelor armenești. Anul trecut organizația revoluționară armeană Dașnacuuntu» avut congresul să fi anual la Viena. Acam, sa hotărît ca toate organizațiile armenești să organizeze o acțiune comună a tuturor organizațiunilor din străinătate contra regimului hamidiîm. La acest congres a luat parte și defunctul Boris Sarafoff care fusese invitat de armeni în mod special. Imediat după închiderea, congresului armeni cu multă trudă reușită ca să împace comitetele turcești și să le convingă pentru o acțiune comună. După aceea, s-a hotărît ținerea congresului comun care a avut loc la 1907. Hotărîrile congresului la congresul din 1907 au luat parte comitetele junilor turci, ale armenilor oh din Syria, o societate evreiască. Bori. ... rafoif invitat a promis că va trimuie un delegat în numele organizațiunei interne. Dar el a fost omorî tocmai în ajunul deschiderei congresului. La acest congres care a durat trei zilei s’au luat următoarele hotăriri: 1) Distrugerea regimului hamidian din Turcia și înlocuirea sultanului Abdul Hamid; 2) Introducerea unui regim constituțional; și al 3) întrebuințarea mijloacelor revoluționare spre ajungerea scopului urmărit. De la această dată începe adevărata mișcare revoluționară. Principala acțiune a fost propaganda printre ofițeri. S’au împrăștiat mii de broșuri în toate corpurile de armată. Rezutatul a fost că numeroși ofițeri aderară la mișcare. Atunci au început, a se înființa sub-comitele în chia și imperiu. Așa se înțelege că revoluția a fost făcută de ofițeri. Iar faptul că s’a făcut fără singe se datorește împrejurărilor că Sultanul a cedat de îndată. Activitatea actuală a tinerilor turci înainte de izbucnirea revoluției tinerii turci aveau intențiarea de a detrona pe sultanul Abdul Hamid proclamînd în locul său pe prințul Reshad sub regența prințului Iusuif Izedin, întrucît Reshad e om bătrîn și neexperimentat. Pentru moment tinerii turci au renunțat la acest plan și sînt hotărîți să păstreze o atitudine rezervată pînă după numirea unui guvern constituțional. Imediat după aceasta comitetul junilor turci va dispare. In cazul unei lovituri de stat comitetul tinerilor turci nu se va da înapoi de la mijloace extreme. Actualmente ședințele comitetelor continuă a fi secrete și nimeni nu cunoaște localurile de întrunire sau pe membrii organizației. A apărut No. S. — din romanul de aventuri — Cei trei fluschefari 60 fii. Dumas-tatăl 5 bani în toată țara, bani 55