Adevěrul, noiembrie 1908 (Anul 21, nr. 6886-6915)

1908-11-25 / nr. 6910

Anul al XX4-a—­ î?p. 6910 FONDATOR Alex. V. Benimanu PUBLICITATEA: CONCEDE rA EXCLUSIV Agenție? de Publicitate CAROL SCHULDER . Co« BUCUREȘTI Str. Karactor Scfici IV Telefon 34 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Marti 25 I^Oftmbr­ p 19C DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE. AnOLAHEXTE­­P. “...................... 18 V.0.1...................................» 8 3 luni................................. 4 ° laDi‘..................................1.5* TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14­99 * Capitală „ 3.4'iD . Provincie și Străinătate No. 13/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Demisia d-lui Nicolae Fleva.* Candidarea la alegeri Generoșii contra remaniere! In cercurile „tinerimei generoase” din Cameră se face o vie propagandă contra remaniere! Generoșii, încurajați de d. Vin­­tilă Brătianu, fac o vie propagandă, în partid și în parlament, pentru a împedeca remanierea cabinetului. Partizanii d-lui Ionel Brătianu cred că acum n’ar fi momentul o­­portun să se facă remanierea, fiind­că ea nu s’ar putea face decit cu e­­lemente din vechile cadre și sub presiunea atmosferei din Senat, cam ostilă guvernului. In aceste condițiuni brătieniștii și generoșii spun că dacă s’ar re­mania cabinetul, s’ar interpreta că au învins vechile cadre și că direc­ția în guvern și în partid s’a schim­bat.Cu toate acestea d. Ionel Brătianu pare a fi încredințat că nu e altă soluțiune decit primenirea ministe­rului în sensul de a se scoate mini­ștrii cari nu sunt indispensabili și a se introduce fruntași ai partidului cari întrunesc toate condițiunile pentru a avea­ dreptul să aspire și ei la o efectivă acțiune în guvern și în partid. D. Ionel Brătianu— așa se afirmă­­—a căzut de acord cu d-nii Sturd­­za și Gostinescu asupra remanierei Șefii noștri de partid și fruntașii cari conduc acțiunea politică nu consultă niciodată partidul asupra remanierei. E greu să ceri partidului să se pronunțe asupra unor astfel de chestiuni. De obicei, se ia avizul feaderilor parlamentari, fruntașilor din statul major al partidului. A­­cești factori decid remanierea. Prin urmarea dacă d-nii Sturdza, Costinescu și Ionel Brătianu s-au hotărît să admită, în principii, re­manierea, desigur că au examinat bine situația, au luat avizul celor chemați să se pronunțe în asemenea împrejurări, și remanierea se va face ori care ar fi de pildă părerea generoșilor pe care d. Ionel Brăti­anu— dacă are vreo autoritate asu­pra lor — are să-i calmeze foarte lesne. De altfel în finul vechilor cadre nu s’a afirmat un curent pentru o remaniere în contra generoșilor. Din potrivă, se cere ca să se facă loc în guvern și pentru un generos sau chiar doi, dacă se impune, în aceste momente, cineva din rîndu­­rile tineri­mai generoase. Se vorbea de mult că ar fi o solu­­țiune nimerită dacă d. Vintilă Bră­­tianu ar intra în guvern. Ar fi o ga­ranție că generoșii nu vor mai o­­pera în culise, nu vor mai hărțui nici un ministru. Se mai vorbește, tot în rîndurile vechilor cadre că d. Stere ar putea să intre acum în guvern. Generoșii însă au­ consiliat pe d. Stere să nu primească să se schim­be situația, fiindcă s’ar produce o spărtură în sinul tineretului din Cameră, mulți s’ar declara ostili d:lui Stere. In fine brătieniștii recurg la fel de fel de intrigi pentru a menține ac­tuala formațiune ministerială pînă la retragerea regimului. Dar nu vor reuși. Atît regele, cit­ și cei mai importanți miniștri, adi­că acei cari decid totul în partid, vor accepta o remaniare și probabil că ea se va face imediat după dis­cuția mesagrului. Dacă e adevărat că 9. Ionel Bră­­tanu e acela care susține mai aprig necesitatea remanierei, atunci mi­­nistrul de interne dă o dovadă de >un simț și tact politic care se vede că nu-i au generoșii,— cel puțin a­­ceasta e credința celor din vechile adre­. Generoșii sunt de părere ca gu­vernul să se retragă, ca d. Ionel Brătianu să nu cedeze vechilor că­tre, ci să dea cu piciorul în baracă. Soluția aceasta nu o primește hsă d. Ionel Brătianu fiindcă d-sa nu înțelege să plece de la guvern ăsînd reforme... pe hîrtie. Ministrul de interne are nevoe noă­ de cel puțin un an ca să îndru­­meze spre o mai serioasă aplicare reformele votate. Dacă liberalii ar pleca acum de a guvern, pentru a nu satisface ve­­chile cadre cari cer o remaniare și L satisface pe generoși cari nu vor o remaniare, ce soartă vor avea acele mari reforme de care numele d-lui­onel Brătianu e legat ? Un nou­­ regim, conservator car­­l­ist sau conservator-democrat, gă­­ind o serie de reforme rămase pe urtie, unele cari nu s’au început a se aplice, altele cari se arată ina­­plicabile fără radicale modificări,l­e va face? Fără îndoială că le va desființa, fără ca liberalii să poată protesta, fiindcă mai totul e încă­­ e hîrtie, nu trebue deci să răstorn!­i stare nouă de lucruri, nu vei lum­­­ura nimic. Și iată astfel marea operă salva­­oare a liberalilor în primejdie de a o evapora. Poate conveni aceasta d-lui Ionel Brătianu ? Desigur că nu. Desigur că d-sa va ace tot posibilul pentru ca reforma tcmelilor agricole, pentru ca ches­­iunea islazurilor, să fie astfel re­flate și aplicate in­cit să nu mai fie cu putință unui nou regim să se atingă de aceste reforme. Pentru a junge la acest rezultat d. Ionel Brătianu mai are nevoe de o guvernare liniștită de cel puțin un an și prin urmarea va ști să as­­tîmpere pe partizanii d-sale, va fa­ce remanierea, căci în locul soluției brătieniștilor cari propagă retrage­rea, cu riscul de a abandona toate reformele, viitorul șef al liberalilor va prefera complectarea și asigura­rea­ reformelor cu riscul de a nu satisface combinațiile partizanilor săi. E­x. Entuziasm guvernamental Cunoașteți curajul de curcă plouată? Cam la fei e entuziasmul poruncit pre­sei guvernamentale: cînd îl citești­ți sa pare că vezi miniștri dansînd... sub o ploae de dușă rece. — Decepție pentru opozițiile și pescui­torii in apă turbure! strigă presa „entu­ziaștilor" de la guvern. M’a fost la Ca­meră ce a fost la Senat! Alegerea birou­lui n’a mai prezentat debandada din ma­turul corp! Guvernamentalii au ajuns la filosofia păriților. Sînt oameni cărora cînd li se în­­tîmplă să li se rupă un picior, zic bogda­proste că nu li s’au rupt amîndouă — și cind au toate coastele rupte, zic bogdapro­ste că nu au și capul spart. La această filosofie a ajuns și guver­nul. Faptul că, după măsuri extra­ordinare, după tot soiul de făgădueli și negocieri, a reușit ca alegerea biroului la Cameră să se facă fără „surprise" — înghițind capul greu administrat de d. Pherechide cu va­canțele de deputați în București­­ —fap­tul acesta vrea să fie prezentat drept do­vadă că e unitate de direcție și nu guvern și în partidul de la putere, că ministerul e zdravăn, că situațiunile miniștrilor sunt excelente— și că situația generală e „nor­­mala, liniștită in prezent și sigură pentru viitor." F, tot atît de „normală" ca și situația externă a tarei, pe care mesagrul o găsește tot „normală"! Vom vedea numai decit, de îndată ce chestia agrară va reveni în dezbateri și de îndată ce politica externă va fi adusă înaintea parlamentului: se va vedea cit de „normală" e situația și cit de unitară e direcția în guvern și în partidul de la pu­tere. Cunoaștem manifestațiunile de „entu­ziasm" și optimismul guvernamental. A­­tunci cind se manifestează mai ostenta­tiv el e dictat de aceleași motive cari de­cid pe sefii certați să apară la bal, braț la brat, pentru a... dezminți ceea ce știe toată lumea! Satum NAZBITII Serviciul de busturi Se constată că de ani de zile se ivesc necontenit nemulțumiri în parlament și cu deosebire în Cameră, cu privire la tre­cerea la nemurire a tinerilor deputați Sînt deputați cari au făcut parte dintr'o legislatură întreagă, cari au votat alb la alb de cîte 4 și 5 ori pe ședință; sînt unii cari au și vorbit în chestii de regulament și cari totuși n’au încă bustul lor în Ca­meră. E pur și simplu scandalos! Pentru a pune capăt acestei negre in­gratitudini, se afirmă că d. Haret va in­stitui pe lingă ministerul de instrucție un serviciu­­­ de busturi, intitulat :.Consiliul permanent de busturi de pe lingă minsste­rul instrucțiunei“. Imediat , ce deputații vor fi aleși, li se vor efectua și busturile. In caz cînd nu vor mai avea loc în incinta noului palat al Camerei, vor fi așezate în Cișmiziu, rin cheiul Dîmboviței, sau în grădina Universi­tatei, alăturea cu pietrele de la Adam- Klisi. Serviciul busturilor va da de lucru tu­turor sculptorilor și cioplitorilor de pe șo­seaua care duce la Belu. E o idee minunată! Pac. Reformarea cap. Cătuneanu! Căpitanul Cătuneanu a fost deci refor­mat, din ordinul... superiorilor. Consiliul de reformă își declarase com­­petința la început, dar apoi s-a aflat că nu a făcut de­­cit să amine judecata. Destul că acum căpitanul e reformat. D. general Averescu nu-și închipuește de­sigur că cu asemenea cazuri și procedări va deveni mai popular și mai iubit în cor­pul ofițeresc. O deosebire primejdioasă începe să se facă intre ofițeri, ofițeri de viță cu prop­tele și ofițeri din popor și fără proptele. Această deosebire, menită să suprime ca­racterul democratic al oștirei, e primej­dioasă și bunului mers al instituțiunei. Or, cazul căpitanului Cătuneanu va în­tări în corpul ofițeresc convingerea că a­­ceastă deosebire există, căci ori și cine se va întreba cu drept cuvint, oare dacă n’ar fi avut duelul cu maiorul Sturdza, căpitanul Cătuneanu ar fi fost trimis Îna­intea consiliului de reformă și ar mai fi fost eliminat din armată? Se va aminti desigur de statele căpita­nului Cătuneanu, cari au fost publicate printr'o nepermisă indiscrețiune și prin­­tr’un abuz fără precedent. Dar acele state, dacă nu erau eu­iscu­­te publicului, erau cunoscute celor in drept și dacă numai interesele armatei s-au preocupat în cazul Cătuneanu,­­ statele fiind anterioare duelului cu maiorul Sturd­za, de ce abia după acest duel au trimis pe căpitan în judecata consiliului de re­formă? Iată de­­ ce reformarea căpitanului Că­tuneanu are mai mult aparența unui act de răzbunare, decît al unuia, de dreptate. Ies. Majestatea Sa Regele și politica moastră externă de Petre Grădișteanu D. baron de Aehren­hal, sfetnicul intim al Majestății Sale împăratului Austriei, a crezut nemerit, ca bun curtezan, să facă suveranului sau pentru jubileul d­e 60 de ani de domnie, un dar măreț; incorpo­rarea la imperiul lui Franz-Iosef, a două provincii, Bosnia și Her­zegovina, încredințată lui spre a le administra, la un moment în care bătrîna Turcie se arătase ne­puternică de a se administra în li­niște. Dacă n’ar fi adăstat epoca jubi­leului spre a consilia un asemenea act care, orice s’ar zice, nesoco­tește rezoluțiunea congresului de la Berlin, dacă ar fi consiliat Majes­tățiî Sale împăratului un aseme­nea act pe cînd bătrîna Turcie se afla bolnavă, își trăgea sufletul și nu mai inspira încredere nimănui, de­sigur că, făcînd să nască un pretext, lumea întreagă­­ ar fi a­­probat, sau cel puțin nimeni nu ar fi sărit spre a’l desaproba. Poate că baronul de Aehrenthal n’a știut ce se petrece și n’a pre­văzut ce se poate petrece la Con­­stantinopole, n’a crezut că bolnava și expirînd o Turcie va fi înlocuită prin juna Turcie care, în loc de neîncredere inspiră o vie simpatie întregei lumi civilizate. Se poate... dar pentru un ministru de externe, atît de lăudat, slab, slab de tot. Prin acest sfat nechibzuit, și mai cu seamă inoportun, in ce situa­­țiune a pus d. Aedrențliat pe su­veranul sau ? In fața amenințărea guvernului Ungariei de a nu vo!a bugetul ar­matei, și, spre a înlătura o tulbu­rare probabilă în regat, Majestatea sa a fost silită să-și calce cuvîntul, să-și uite promisiunea egalei în­dreptățiri a tuturor naționalități­lor, să admită un alt sistem elec­toral pentru Ungaria decît cel a­­doptat pentru Austria, să lase a se sugruma toate naționalitățile ne­maghiare și chiar poporul ma­ghiar de o coalițiune feudală ne­demnă de timpul în care trăim, să piardă pentru totdeauna dra­gostea romînilor din Ungaria, cei mai credincioși și devotați ai săi supuși, cari și-au vărsat sîngele fără preget pentru mîntuirea tronului, să lase a’șî crește numărul în mod violent, pe maghiarii cari tind și vor tinde la independența abso­lută de tronul habsburgilor.­­x­ Probabil, ca în urma consfătu­irilor sale cu marele nostru om de stat, d. AndreiDhal se va fi încu­metat la acest demers, încredințat că Romînia va rămîne bună amică a împăratului, ori ce s’ar întîmpla. Nu știu zoü dacă nu se vor fi înșe­lat. Au uitat se vede că dragostea poporului este cea mai bună te­melie a tronurilor. Nu e numai această tristă con­secință a sfatului d-lui Aehrenthal. Italia care făcea parte din triplice ridică glasul contra aliatei sale ; poporul italian revindecă Trienti­­nul. Juna Turcie nu vrea să recu­noască anexarea Bosniei și Herțe­­govinei în virtutea faptului împli­nit și continuă aborio­a mărfurile austro-ungare. Starea spiritelor în aceste provincii reclamă trimiterea de numeroase trupe spre a le ține în ordine. In Boemia Austria e ne­voită a declara starea de razboiu spre a potoli poporul contra ger­manilor din acea țară. Ciocniri con­tinue se ivesc între Sîrbî și Munte­­greni cu soldați austriaci. Mîine poate că Bulgaria va uita ori­ce sentiment de recunoștință, pentru dobîndirea unor foloase ma­teriale pe cari le va putea căpăta cu înlesnire dînd mina Turciei. Dar ce-î pasă Austriei de toate acestea. Ea se bucură de alianța sa sinceră cu marele și puternicul imperiu al Germaniei ! Nu se înșeală oare de Aehren­­thal și în această privință ? Nu uită oare cu desăvîrșire istoria modernă ? Ținta nestrămutată a politicei pru­­siane, de la Bismark și pînă as­­tă­zi, a fost și este de a cuprindi­­în imperiul german, pe temeiul dreptului etnic, toate țările în care­ ­i se vorbește limba germană a că­rei literatură este atît de bogată. Promotorii ideii unității germane nu se îndoesc de realizarea idea­lului unui singur mare stat a tu­turor populațiunilor care sunt ger­mane prin limbă sau origine. Po­eții prusiani, între care marele lor cîntăreț Arndt nu încetează de a face să vibreze această coardă pa­triotică : „pretutindeni unde ră­sună limba germană se întinde pa­tria germanului“. Cărțile geogra­fice introduse în școli, pentru in­strucțiunea tinerimii, cuprind, în limitele imperiului german încă de pe la 1888, pe lingă Alsacia și Lorena, Olanda, Elveția pînă la Go­­tard și Austria pînă dincolo de Viena ; Dunărea figurează ca rîu german, ca și Rinul și Vistula. In urmărirea acestui ideal, ma­rele cancelar german nu a pregetat, în 1863, cu ocaziunea suveranității ducatelor de Holstein și Lauenburg, să tragă pe sfoară pe Austria și să ajungă a incorpora aceste două mici state în confederațiunea ger­mană. In mai puțin de cinci ani Prusia realiză, în mod strălucit, i­­deia unității naționale prin restau­rarea imperiului german, cu ex­cluderea Austriei. S-a înlăturat in­fluența Austriei din afacerile Ger­maniei care nu voia­u numere în rîndurile armatei sale soldați cro­ați, italiani, ceh­i, slovaci și ma­ghiari. * Nu este nevoe să merg mai de­parte cu cercetarea datelor istorice spre a constata unificarea tuturor statelor vecheî confederațiuni ger­mane, ca Bavaria și Würtenbergul în imperiul german, supuse la or­dinele împăratului după noua con­­stituțiune. Imperiul german nu a renunțat, și nu poate renunța la idealul său național, pangermanismul. Austria va fi de­sigur prima victimă a bunei sale credințe. Starea de nesi­guranță a germanilor din Boemia față de slovaci ii va putea servi de pretext. Sacrificiile enorme ce-șî impune Germania pentru sporirea armatei sale de uscat și de mare, nu pot avea de obiect, ori cât de im­pru­dente s’ar părea declarațiunile­­ Sale Wilhelm II, de­cît realizarea marelui ideal național, pentru care toate popoarele care compun impe­riul german, nu vor pregeta a vota toate sacrificiile ce li se cer și a căror întrebuințare ei o cunosc ca și can­celarul Bülow care dorește a dovedi lui Wilhelm II că are stofa unui al doilea Bismark și să realizeze pen­tru patria lui, cu toate protestările contrarii, opera începută și în parte realizată, de marele cancelar al lui Wilhelm I. Iată halul in care, pentru o mică gloriosă efemeră, d. Aehrenthal a adus Austria, iată situațiunea în care, demn emul al marelui nostru cancelar Dimitrie Sturdza, a pus pe bătrânul împărat, tocmai în anul jubilar al împărăției sale, toate po­poarele de subt coroana sa, în plin­ă răsvrătire, supușii sau cei mai cre­dincioși și devotați dați pradă­rii gardiiei maghiare ; românii din regat, cu toate încredințările date d-lui Aehrenthal de d. Dimitrie Sturdza, privindu i ca pe un vrăj­maș al neamului, atât pe terenul economic cît și pe cel politic; Serbia și Muntenegru gata de rǎzboiu; Italia ridicînd astăzi glasul și mîine arma; Anglia ajutind pe Junii Turci, cari pînă la primăvară vor avea o armată admirabil organizată; Rusia și chiar Franța pe picior de a impune un congres internațional și a-î face ob­­servațiuni pentru sporirea și miș­carea trupelor, Germania pîndind-o ca să-și poată realiza idealul națio­nal ! In această stare de lucruri care trebue să fie atitudinea noastră ? Ce trebue să facem? Iată de ce mă vom­ ocupa într’un viitor articol. Petru Grădișteanu SAPTAMÎNA ACEASTA: Amintiri de la Junimea din Iași (ca an indice alfabetic al numelor proprii) de G. PANG Un splendid volum 400 p»gîni. — 3 le# Procedarea d-lui Iorga Hotărît, d. Iorga nu e altfel decît ceilalți politicianî din această țară. Îndată ce se petrece ceva care nu convine „partidului“ d-sale, —­ nu mai există nimic în lume care să-l poată împedeca de la o luptă vio­lentă. După ce a dat ungurilor dreptate „din punctul lor de vedere“ în lup­ta contra romînilor,­­ acum recur­ge, la un alt mijloc, mult mai grav și mai condamnabil, pentru a slăbi acțiunea romînilor de peste munți. De cîte ori în vreo parte a făreî se ține o întrunire de protestare contra politicei ungurești, d. lorga îi contestă sinceritatea, după ce în prealabil îl contestă dreptul de-și zice naționalistă, par­că d-sa ar fi inventat acest cuvînt și lucrul ce desemnează, și ar fi luat brevet a­­supra lui. Așa că, după d. lorga, nu ar e­­xista în țară nici o simpatie pentru romînii de peste munți, nici o por­nire contra politicei mizerabile a ungurilor. Căci, numai cu cele două întruniri pe care le-a­ convocat și finul d. lorga, nu se manifestează un curent, destul de puternic, pen­tru ca cei din Budapesta și Viena să fie siliți a fi de seamă de dînsul. —Ce face deci d. lorga ponegrind toate întrunirile de protestare, este de adreptul o acțiune de slăbire a romînilor de peste munți, dărora guvernul român nu le dă nici un concurs,­­ iar din partea poporu­lui român dacă­ î vine în ajutor, d. lorga, pentru că vrea monopolul naționalismului, se silește să-l slă­bească, prezentînd întreaga și sin­cera mișcare națională ca tactice, ca operă de politicianî sau de pes­cuitori în apă turbure. Mai mult, d. lorga se silește și face și pentru unguri dovada, că nici chiar marea chestiune naționa­lă nu pune la noi frîu patimilor po­litice și că în fața primejdiei națio­nale, urile de partid și secte nu în­cetează. Dacă asta-i naționalism, judece oamenii sinceri și cinstiți. Ră, Adevăruri«9-Ferice! După ce arată marele efect produs în Camera italiană de discursul lui Fortis „împotriva modului cum Austria înțelege „să se poarte ca vecină și aliată f­il­ă de „Italia“, „Viitorul" adaogă: „Ferice de parlamentele în cari în cea­­„surile istorice se ridică glasuri -ar! vor­­­besc din sufletul națiunei întregi, reali­­­zînd unanimitatea națională". Și val de parlamentul în care asemenea glasuri nu se ridică!—vom adăuga noi. „Impăratul" împărații­ Chinei are 2 ani și jumătate. La încoronare a fost țintit pe genunea­ de regent și cînd i s’a pus coroana pe cap, se zice că s’a..... emoționat pe genunchii re­gentului..... Ironui „Viitorul“ spune că dacă discursul d-lui Djuvara la Galați, ținut în Noembrie, a mai produs unora „oarecare nedumeriri" asupra directivei hotărît naționale a politicei d-sa­­le economice, apoi discursul d-sale din Septembrie, la banchetul meseriașilor din Craiova e.... decisiv! Ironia aceasta la adresa ministrului co­merțului e pur.... brătienistă! Cum s’ar zice, nici două luni d. Djuvara n’a putut rămîne...... brătienist sadea în chestiile „economice" ! Rigoletto Situația crizei balcanice — Ce spun telegramele — Pe ziua de azi știrile din străinătăți sunt mai pacinice. Fanfara războiului nu se mai sunt­ nicăiri. Ministrul lucrărilor publi­e al Turciei, Gabriel Effendi, a vorbit unui gazehv bulgar, despre tratativele turco bulgare El a arătat că misiunea lui Liapceff a­ avut un rezultat satisfăcător, că tratati­vele au condus deocamdată la curățirea terenului, că Turcia nu poate renunța la despăgubiri, că Bulgaria va trebui să plătească cel puțin un sfert de miliard, că răspunderea actualei situațiuni cade asupra Bulgariei și Europei, că, în fine, speră că tratativele vor fi reluate pești puțin. In Reichstagul ger­man s'a vorbit de criza balcanică și un deputat a stabilit că politica germană în Orientul Euro­pei a dat faliment. Rusia începe a vedea acum de ce în­semnătate pentru dînsa ar fi fost ami­ciția cu Romînia. In consecință se în­mulțesc vocile cari regretă ingratitudinea de la 1878 cînd ni s'a răpit Basarabia. Intre Serbian și Muntenegru, faptul e acuma definitiv stabilit,, există o alianță ofensivă și defensivă. Serbia va ceda Muntenegrului o treime din compensa­­țiunile ce va obține. Antivari va fi un port comun ambelor state Muntenegrenii sunt singurii cari con­tinuă a striga razboiu dar prințul se o­­pune ac­etui curent. Acum e chestiunea : cine va birui, prințul sau curentul ? Ep. CHESTIA ZILEI Un candidat la minister­ e. ""’’la Ferechide. Nu știu cum se face, dar „Afacerile străine** sunt singurele cari se împacă cu afacerile... mele.1 j Ljetopisk­i DOMINICA Unul cunoscut, care în viața lui a­­venturioasă, a trăit multe și a văzut mult, îi spuneam de ce nu-șî scrie a­­mintirile.? — Ce spui ? îmi răspunse cal Interpe­lat. Te-­ai gîndit oare bine ? Nu zece ani după moarte, ci du­pă o sută, dacă s’ar­­ publica tot ce știri și cu nume pro­prii­, ar veni să mă dezgroape din mormint și să mă răstignească. D-ta dacă ai publica asemenea lucruri, ar trebui să trăești în balon «Urașat, căci te-ar sfîșia oamenii pe pămînt. E multă exagerați­une, fără îndoială, nu aceste vorbe, nu lipsește Insă nici fon­­dul de adevăr. Nici pe un sfert din ceia ce știm nu putem spune. Suntem­ fără să voim robii atîtor împrejurări, că nu sîn­tem in stare să ne facem datoria. Sub lustrul strălucitor e atâta murdărie și ignominie, atâtea păcate sînt în aceas­tă Sodom­a și Gomoră a societății ro­­mînești, în­cît pentru a spune totul nu trebue să trăești în ea, ci afară, departe cu totul. In neatin­gere eu lumea pe ca­re voeștî­i s’o zugrăvești. Pentru puținul ce facem și de abia putem trăi. Sînt mulți cari ne privesc cu dragoste și admirațiune — totdeauna platonică nu-i vorba. Dar cîți se uită la noi chiorâș, cîțî, dacă n’ar fi legi și convenții sociale, te-ar sfîșia. ți-ar a­­plica legea lui Lynch­i LCINI De atâtea ori mă întreb la ce bun în­treaga mea viață de luptă, de muncă și de lipsă de plăcari ? Înaintea mea se înfățișează tipul vesel și fără de griji al unui prietin. Nici odată nu s’a gândit la ziua de mîine, viața a înțeles’o lurgă și plină de senzațiun­i plăcute. Azi este aici, mîine la Paris ori la Londra, vecinie cu masa întinsă și cu paharul de șampanie în mină, cu sute de amici, sinceri ori falși, dar ce are a face, dânșii îți dau impresia sincerita­te! ? De­sigur că nu va dura mult a­­ceastă beție de plăceri, că va veni o­­dată, în curînd, și ora tristă a socotelei cînd va trebui să plătească scump cea­surile necurmate de veselie și nepăsare. Ziua de mîine ! Iată stafia ce nie stă vecinie în cale și ne robește întreaga existență. El bine, da această zi de mîine, noii fac abstracțiune, o igno­rează și în definitiv bine fac. E frumos și mai sigur să te știi totdeauna, cu piciorul pe scândura solidă, dar , dacă , pentru aceasta, viața devine anostă și dureroasă, să trăiască lipsa de prevede­re, să trăiască nebunia, nesiguranța, beția, fie chiar dacă după ea vine deștep­tarea, tristă. Cel puțin ai fn urma la a­­mintirea unor zile bune și pline de soare. Fără îndoială că ceea ce fa­ce fericirea amicului meu, este tocmai că asemenea speculațiuni nu intră în existența lui. Nici nu și le închiipuește. S’a trezit trăind și trăește, bine cînd, totul îi surâde, rău­ când soarta își întoarce cojocul, dar tot atît de indiferent la zone ca și la rău­, floare care crește primăvara, splendidă la soare și apoi moare bătută de bruma toamnei; pasăre fără de grijă, care s'a născut cîntînd și se îmbată de căldură, de lumină și de soare, apoi cînd vine iarna se ascunde în scorbura copacilor și este­odată moare de foame și de frig. MARTI­ NI s’a­ povestit o dramă de familie, care dacă ea în sine n’ar putea să ocupe trei acte, ar alcătui un act de o trage­die în adevăr zguduitoare. El­ a­ făcut fapte incorecte, și-a uitat pe deasupra casă, soție și copiii, pentru o femee pierdută, care tocmai direct­ori indirecți i-a împins la aceste fapte. A­ cte CONST. MILLE trebuit să fugă din țară, să se expa­­trieze pentru a scăpa de rigorile legei. A plecat dar nu singur, ci cu femeia, să o zicem fatală. A plecat și puternice intervențiuni, au făcut ca lucrurile să se cocoloșească, să rămână in­suspension­­ne, căci doma și necinste s’ar fi a­­runcat asupra unei onorabile familii... Acolo însă, pe plaiul străinătății, cum zice Bolintineanu, omul rătăcit, și-a regăsit calea, se scoborî în lăuntrul conștiinței sale, își aduse aminte în­­ prima linie că este tată și soț, o putere irezistibilă li spune că trebue să se în­toarcă, sa revadă cel puțin pe ai sái. Nostalgia grozavă a a familiei îl torturează. Intr­e zi a lăsat totul, a disprețuit rigo­rile legei care'l pînd­­eau și a trecut ho­tarele tarei. Pocăit, rușinat, distrus și ímbistrb­it, el a venit să ceară iertare soției ultragiate, copiilor cărora le pă­­ta­se nume­o și­ poate le sfărâmase vii­torul..." Nu mai putea trăi fără de ei, a venit să-l vadă fie ca apoi să meargă sa­ plătească oamenilor și­­ legei grozavul tribut... soția și copiii însă l’au respins, el i..a fi impus să plece înapoi. Nu le mai era­ soț, nu le mai era părinte. Să plece departe de el, departe, să nu se mai faca rușine, căci rușinea va eși din a­­ceasta întoarcere. L’au respins aî săî, l'aîi renegat, i.afi aruncat In­ fața in­famia.. N’a avut curagiul să m­uine, a relu­at cu tristeții drumul pribegiei, singur și părăsit, singur fără de leac, căci a­­ceia pe cari i­ socotea viață din viața lui, l­o’l mai socoteau decît ca un străin, ca un strigoi care deodată le-a­ răsărit în drum și amenința viața lor cu noroi și grije. Era vinovat fără de îndoială, dar era solul mamei copiilor, era culpeș și plin de păcate, dar era tatăl acestor­­ ființe- Toți l’ar fi putut respinge, dar el... ei­?.... Istoria aici se oprește... dacă va mai fi ceva, vă voiü­­.spune. Pînă a­­tunci o lacrimă cel puțin ,pentru acest nenorocit pentru care nici am săî n'au voit să plîngă. MEROIRI Zilele trecute m­’am întâlnit la teatru cu fostul m­eu coleg de școală și de cla­­să, cu d-rul Scriabner-Tud’uri. •— Uite Miluță — (Miluță mi se spunea, la școa­lă) — mi-a venit o idee. Sânt treizeci de ani de cînd, î­n 1878, noi am dat ba­calaureatul. Eram șaisprezece la secția de bacalaureat a Institutului academic din Iași, șaisprezece din cari cea­ mai mare parte trăesc și mulți au ajuns ce­­va. N’ar fi bine să luăm inițiativa unui banchet a acestor foști colegi — banchet după treizeci de ani de viață ? Am aprobat ideii colegului meu de bancă și un întreg antrenor, am numă­rat pe degete, ca să ne aducem aminte de cei șaisprezece colegi. Nu ne-am a­­mintit de toți, dar de cea mai mare parte. Printre ei s sunt: Emanuel Tarbu, medicul cunoscut din București, Gh. Drăghici, procuror la Curtea de Galați,­­ib. Maxim, membru la aceeași Curte, Niculescu, fost deputat, fost primar la Galați,­­profesor, Em. Strofei, prezident al tribunalului­­ de Putna, Mielescu, ma­­ior medic la Iași, unul din celebrii noș­tri oculist!. Tirtescu, loc.-colonel de artă, serie, Lucinski, doctor în agronome, silvicultor in Dorohoi. Pe unii nu i.am văzut cu adevărat de treizeci­­ de ani... Ne-am despărțit copii — cu o Individua­litate aproape comună — pe cînd azi fiecare din noi formează o personaji­tate aparte.... Daca se va realiza ac­est plan, vom­ zi­­ce propunerea ca pe lînga tabloul co­piilor din 1878, să alăturăm altul, al i ••hoHror din 1908, iar cei morți vor a* vea locul los gol» 7. ___ | y^'

Next