Adevěrul, iunie 1909 (Anul 21, nr. 7091-7118)
1909-06-25 / nr. 7114
. /FOND AftTOft ^ .^Llex» V. Beldtmana PUSM.IOTAIEA, COîNCEDRT Äfc£ XCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL. SCHULDER & Co. BUCCEESTI *fT.%i»rmsforsK.Jdi IS Tdetoaai BffourHe barului, Str. Sărindar No. 1.1 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE A.ROMAMEXTE : Un an . . ...........................Lei 1 S;_ 6 luni «. . « ..«ir 3 luni .................................... n •* o lună......................................1.50 Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: Direcţia şi Administraţia No- 1410 Redacţia cu Capitală „ 14/10 » , Provincia „ 14/90 Străinătatea Nouă/4d Kniw’"1Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate BimsssiEäBM^iE^äSäSässssHs^'win iurul Confederations balcanice iutoriarismul d-lui L Brătianu Şeful liberalilor a simţit nevoia să*şî arata autoritarismul său pentru a clarifica nişte situaţiunî din judeţe. De la proclamarea sa ca şef, d. sată d-luî Take protopopescu ş i decoraţia înaltă ce i-a acordat. Pe d. Take Protopopescu vrea să-l liniştească, ca să nu se mai agite la toamnă şi să-l lase să facă remaniarea cum va voi. Probabil că la toamnă, tot în acest scop, primul-ministru va primi alegerea d-lui Nacu candidatul ocultei, la preşedinţia Senatului. De asemenea la Craiova, şeful liberalilor e hotărît să impună împăcarea în anumite condiţiunî şi cine nu se va supune, va fi sacrificat şef . Brătianu a voit să dovedească că e abil şi autoritar, cînd trebuie, însuşi actul proclamăreî sale ca fost un act autoritar şi îndrăzneţ. Regele se afla bolnav şi cînd s’a văzut silit să acorde un concediu d-lui Sturdza a declarat mai multor personalităţi politice că nimic nu se va schimba în situaţia politică, că chiar dacă d. Sturdza nu se va însănătoşi, va prelungi concediul să fie D. Brătianu însă n’a admis această situaţie, a provocat demisia d-lui Sturdza — se ştie cum — şi a impus d-lui Haret să ceară regelui aprobarea loviturei cu proclamarea d-lui Brătianu ca şef. Regele surprins de această... conspiraţie a cerut d-lui Haret un.... proces-verbal, acel vot al consiliului de miniştri care a delegat pe d. Brătianu să ia preşedinţia. In fine totul s’a aranjat în 48 de ore! Ce era să facă regele bolnav ? Opoziţia se afla preocupată de luptele interne ale conservatorilor. Partidul liberal nu se aştepta de loc la un asemenea eveniment. D. Costinescu, intrase în dinastia Brătianu, a făcut şi d-sa act de supunere D. Ferechide, care a gustat din toate măririle şi nu mai are nici o pasiune pentru politică, ci numai pentru... gheşefturî, s’a supus şi dumnealui, — prin urmare totul era în favoarea d-lui Brătianu şi d-sa n’a ezitat să profite de acest moment oportun forţînd mina regelui. D. Brătianu a venit dar la şefia partidului printrun act de îndrăzneţ autoritarism. Ajungînd însă la şefia partidului şi prim-ministru, nu putea să continue a fi numai autoritar şi a adoptat... abilitatea. Citeva luni a căutat să guverneze şi să conducă partidul mai mult prin acte de şiretenie, prin echilibristică şi abilităţi. Rezultatul acestei tactice n’a fost însă favorabil. In mai multe judeţe, ca şi în statul major de la centru, s’a declarat debandada. După ce a închis parlamentul d. Brătianu s’a hotărît să se ocupe cu aplanarea neînţelegerilor din partid. Şi cum n’avea de tranşat chestii de principii, ci numai conflicte şi nemulţumiri personale, d. Brătianu a procedat sistematic. Mai întîiui a înlăturat chestiunea complectărei şi remanierea cabinetului, făgăduind ministeriabililor că vor fi satisfăcuţi la toamnă. Apoi a venit ploaia de decoraţii, a mai potolit astfel cîţiva fruntaşi, chiar pe d. Stoicescu căruia i-a dat un cordon şi i-a avansat în diplomaţie un membru al familiei, făgăduindu-l poate că... d. Al. Radovici nu va fi ministru. D. Vasile Missir nu s’a mulţumit cu ordinul conferit, dar se va mulţumi probabil cu o avansarea unui june magistrat. Decoraţiile au servit, precum se vede, la diferite conbinaţiunî de partid. Dar cu toate acestea nu se pot aplana neînţelegerile din provincie nu se pot înlătura spărturile cari s’au declarat. De aceia d. Brătianu a întreprins turneul politic şi s’a hotărît la aceasta, după ce a făcut un act de autoritate. Autoritarismul primului-ministru de astă dată s’a manifestat, anume şi intenţionat, în contra unui grup de partizani. E vorba de modul cum a clarificat situaţia de la Romanaţx: a dat întreaga situaţie Demetrianilor şi a sacrificat tineretul în cap cu d. Şuculescu ! Toată lumea a crezut că d. Brătianu merge spre dreapta! Dar nu-i aşa. A sacrificat partizanii de la Romanaţi, pentru a salva pe d. Take Protopopescu la Olt unde vrea să-l menţină şef cu riscul ca, la nevoie, să sacrifice gruparea d-lui Al. lliessu,— dovadă telegrama adre-In acest mod, adică printr’o serie de acte pe autoritarism, prin cîte-va favoruri şi satisfacerea vanităţilor, prin abilităţi bizantine, d. Brătianu crede că se va putea prezenta cu un partid unit şi consolidat înaintea parlamentului. Se poate însă întimpla ca aceste acte de autoritarism să provoace spărturi adinei; se poate întimpla să vedem la Craiova, ca şi la Olt, spărturi adinei. Iată la Iaşi, însuşi ministrul justiţiei care-şi are acolo fieful, s’a mutat cu domiciliul politic în Vlaşca din cauză că acei cari au provocat la Iaşi schimbarea în sinul comitetului partidului, nici nu au crezut cu cale să consulte pe d. Stelian. Primejdia cea mare d. Brătianu tot o vede în mişcarea de resvrătire din propriul său partid şi în popularitatea crescîndă a d-lui Take Ionescu. Aceasta-l preocupă pe noul şef al liberalilor, dar despre rămînerea d-sale la guvern pare într’adevăr a fi bine încredinţat că are s’o ducă pînă la sfârşitul legislature! şi de partidul d-sale depinde să prezideze şi viitoarele nerale alegerile R. X. NAZB1T1I Consiliul din grădină Un consiliu de miniştri (f. important s’a ţinut în grădina ministerului de interne. Grădina a fost luminată a giorno, ai?:’, în cit luminile necesare n’au lipsit de astă dată domnilor miniştrii. Prezenţi erau cinci din nouă, adică taman jumătate plus jumătate, o majoritate care dacă nu e tocmai legală, e însă originală. Consiliul a hotărît că la dejunul de la Craiova vor mînca vreo 700, iar la banchet numai vreo 250. In fața acestui apetit, este absolut inutilă urarea d-lui Filipescu, care strigă „Poftă bună“ stomacurilor de la Craiova. Pofta o au și ea o să crească mîneînd, încă un consiliu de acesta In grădină și o să fie nevoe de un consilii de medici specialiști în ale stomacului. .. PAC. O dată nifo dată da Sentimentul legalităţeî a crescut cu 50 la sută la d-niî fraţi Brătianu. Pe aceste timpuri e în adevăr uimitor, şi ne place a înregistra faptul, cu atît mai vîrtos că am contribuit şi noi întru cîtva ca el să se producă. Iată despre ce e vorba. Pe cînd d-nii I. şi V. Brătianu vinduseră în Vîlcea un pămînt pentru islazul comunal peste maximul prevăzut în lege, în Argeş au vîndut, acum, sub maximum. Cit face sail cît nu face pământul, asta e altă chestie. Principalul şi principialul era că la Vîlcea s'a călcat legea şi după ce am făcut niţică gură, la Argeş s’a respectat. Frica de D-zeu este începutul înţelepciuneî, se zicea altă-dată, începutul democraţiei şi al liberalismului, este frica şi respectul de legi. Restul e mort şi vorbe goale. Şi pilda bună trebue s’o dea cei din capul guvernelor. Acum aţi dat-o, pentru care îî felicităm, cu atît mai mult că am facut-o cam de nevoe, ceea ce după noi, e un merit și mai mare. Dar de ce n’ați făcut o de la început? Index mm Confederajiunea balcanică — Unde a ajuns chestiunea. — De ce Romînia joacă un rol şters — In prima ei tinereţă generaţia noastră s’a preocupat mult de chestia confederaţiunei balcanice, idee care a fulgerat un moment şi prin mintea părinţilor noştri. Că chestia nu era numai un vis al unor minţi generoase se dovedeşte prin aceia că ea se pune mereu la ordinea zilei, astăzi mai serios ca altă dată. De unde noi o puneam la cale prin berăriile sau cafenelele Europei, singurile locuri pe unde ne puteam întîlni cu camarazii noştri bulgari, sîrbi, greci, albanezi, vedem că generaţia ce ne urmează a păşit pe calea cea mare: bulgarii de pildă vin să ne viziteze ţara, ai noştrii planuesc să le întoarcă vizita, astfel că înfrăţirea se face în condiţiunile cele mai prielnice. Era şi natural să se întîmple astfel. In viaţa popoarelor e departe de la gură pînă la lingură. Ideile, chiar cele mai sănătoase şi mai în senzul evoluţiei fireşti, nu se întrupează de azi pe mîine în fapte.. * Oricît le-ar fi sfătuit raţiunea şi le-ar fi convins logica, era greu de închipuit că numai de dragul raţiunei şi- al logicei popoarele carpato-balcanice avea să se înţeleagă şi să se înfrăţească imediat. E în firea lucrurilor ca atît indivizii cît şi grupările de indivizi, să voiască a cerea experienţa vieţei, a trece pe acolo pe unde au trecut şi alţii. Şi grecii, bulgarii, sîrbii, înainte de a cădea la o înţelegere şi de a apuca drumul înfrăţireî, s’au avîntat în tot felul de aventuri, au luptat, au sperat, au pătimit şi printre suferinţi, pagube, lacrămî, şi singe au izbutit să aducă la îndeplinire cite un crimpeiu din cele visate. Pentru rest au avut numai crude deziluzii. Azi, experienţa i-a copt pe toţi, şi de abia azi începe rolul raţiunei şi al logicei. . .» Din zvârcolirile de 30 de ani, a eşit la lumină car pentru toţi, adevărul că din duşmănia şi lupta popoarelor balcanice profită numai ţările cele mari. Noi cei mici, din vîrfurile Carpaţilor şi pînă în Mediterana, sîntem jucăria şi victima lor. Dar pentru aajunge la această convingere se vede că , era nevoie mai întîiu de războiul greco-turc şi de cel sîrbo-bulgar, de pătimaşele lupte de bande cari sîngerează Macedonia de atîtea ani, deameninţarea ruinei economice care ne pîndeşte pe toţi cei mici. Toate nebuniile , şi toate jertfele s’au săvîrşit, acum le-a căzut tuturora perdeaua de pe ochi. E timpul deci, ca ideea înfrăţire!, cel puţin a unei înţelegeri între popoarele carpato-balcanice, să prindă rădăcini. Aşa pare pînă acum scris în cartea lume!, că ideile sănătoase nu se pot împlînta decît în pămîntuturile îndelung frămîntate de picioarele luptătorilor şi adînc umezite cu sîngele lor. Un fapt cu totul nou, care nu exista pe vremea tinerelelor noastre şi la care nici nu visam măcar, un fapt menit să înlesnească în mod extraordinar o înţelegere este transformarea Turciei în ţară constituţională. Faptul acesta face cu putinţă dezvoltarea normală pe viitor a popoarelor creştine de sub domnia otomană cît şi intrarea Turciei în înţelegerea carpato-balcanică, prin urmare îngăduie oprirea şi chiar dispariţia luptelor sîngeroase dintre bulgari, sîrbî şi greci. Pe măsură ce Turcia va continua să se modernizeze şi va stărui întru aceasta, în aceiaşi măsură ideea confederaţiunei — şi ca să nu zicem o vorbă prea mare — o înţelegere!, micilor popoare din orientul Europei, se va scoborî tot mai mult din utopie şi se va închega pe pămînt. Credem clar că iniţiativa luată de studenţimea romîno-bulgară, la care vedem că s’au alipit şi cîţîva bărbaţi politici de dincolo de Dunăre, e venită la timp oportun şi e menită să dea roade, poate într’un viitor cu mult mai apropiat de cît ne-am închipui. E însă un punct slab la mijloc, şi el e din partea noastră, a ţarei romîneşti. Deşi cea mai populată, mai bogatăşi mai puternică din toate, Romînia, nu se va găsi în fruntea mişcăreî. Romînia poate mai puţin ca Bulgaria şi ca Serbia să facă o politică naţională şi independentă. Pricina stă în aceia că masele noastre populare neavînd încă drepturi politice, ele nu pot înrîuri asupra mersului afacerilor publice, cum pot masele din Bulgaria, Serbia şi Grecia. —De aceea ne şi numim o ţară cuminte,, nu că sîntem, ci fiindcă politica ţăreî fiind în mîinile unor coteriirestrânse, cari niciodată nu se pot întemeia pe masele populare, nici spune Europei că lucrează în numele întregului popor romînesc, sînt fricoase şi supuse în mişcările lor. Cînd Bulgaria îşi proclamă independenţa şi regatul, în plină pace, cînd Serbia se încumetă să ţie piept Austriei şi Grecia să se pregătească de război şi cu Turcia, la ameninţările Europei, guvernele lor pot răspunde că „aşa vrea naţiunea“ şi Europa ştie că e aşa.Nici un guvern român n’ar putea ţine acest limbaj, şi de aceea nici nu-l ţine, de aceea sînt cuminţi guvernele noastre. E o cuminţenie care ne costă grozav, — poate chiar, cu vremea, existenţa noastră. Pînă ce nu vom avea şi noi votul universal ca Bulgarii, ca Grecii şi Sîrbii, politica noastră naţională şi internaţională va continua să fie cuminte, adică ştearsă, deci contrarie intereselor noastre celor mmn vitale... Tn chestiunea confederaţiunei orientale, ca şi în toate chestiunile mari, e fatal deci ca iniţiativa şi succesul să fie numai din partea ţărilor carw i răpirep^t^iii cu drepturi depline, printre cari noi, vai, sîntem încă departe de a ne putea număra! ✓ I. Teodoressu Fiul vizirului Cu toate că adoarme la consiliile de miniştri şi in convorbirile cu diplomaţii—se vede din cauza marelui surmenaghi intelectual! —cînd e deştept, sau, mai bine zis, cînd nu doarme, primul ministru îşi aduce aminte că e fiul lui Ion Bră Hanu, fiul vizirului de la 1888 şi că ţara trabuc să se închine. Cu deosebire, de când reegle e bătrin şi nu mai poate face atîtea călătorii prin ţară, şeful dinastiei Brătianu şî-a luat în serios misiunea de a înlocui pe regele Carol I Cum insă popularitatea sa e mai mult ca redusă la cercul Bancei naţionale şi institutelor de credit, d. Ionel Brătianu profită de situaţiunea sa de la guvern, spre a se înconjura de tot aparatul guvernamental, organizîndu-şi călătorii şi recepţii oficiale fastuoase. D-sa ţine să apară un prim-ministru, ministru de interne şi externe,—i se pare prea puţin— d rin fel de vice-rege, cu o serie de secretari cari conduc lucrările celorlalte departamente, dar cari toate sînt în mina d-sale. Ion Brătianu, cînd era vizir cu adevărat, avea tactica de a se ,,efa-> ■sa1" pentru a dovedi regelui că îi trece capitalul săii de popularitate; fiul vizirului, deşi abia vizir aş doi şase luni de zile, are de pe acum amorul măririlor. In această privinţă—şi se pare că şi în multe altele—junele prim-ministru a trihă- Dinit cu mult înnainte de vreme şi aduce grozav cu tnnălţimea sa de Jorgu Cantacuzino, care singur avea pînă azi mania recepţiilor regeşti, pe lingă aceea a abnegaţiunilor de care a vorbit în mod atît de spiritual la Brăila, d. Cantacuzino- Paşcanu. La vîrsta d-sale, d. Ionel Brătianu a adoptat un sistem cu care sfîrşesc, dar nu încep carierele politice. v. p. x DINASTIILE A #r* must «■% f »r* *srvr a nrm v* * în eminentele regim democratic aî partidului liberal, dinastiile joacă un rol preponderent. Dibăciaori norocul este să apărţii «neî dinastii domnitoare ori neiei *nic dinastii măcar. Dacă aşa ceva fi 'iii întîmplă, aî prins pe Dumneaeu de picior şi totul îţi este permis şi totul este posibil pentru tine. Iată de pildă cazul d-lui Const. Dia- mandy — cere după ce a fost făcut cuc-isilier de legaţie, în cîteva luni a fost ina. zVutat, contra precedentelor, ministru şi trimis la Sofia. D. C. Diamatady este un1 gentil şi amabil bărbat, n’a făcut nici un rău nimănui,r, dar din ceeace este diplomaţia, nu s’a relevat pină acuma, aşa da evident şi de impunător, pentru ca tradiţia să fie călcată in picioare şi un drum pe care alţii îl fac în ani de zile de musică, să’l facă d-sa în câteva lutul. E însă ceva care dă acest drept d-luî Biamandy. E că face parte dintr’o subdinastie. E fratele deputatului Georges Diamandy — unul din tinerii generoşi care a înţeles că dacă în politică nu ssj poate face ceva pentru ţară, se poate facei mult pentru sine şi dinastia sa. Şi a,ttot îl vedem pa tînărul Const. Diamandy — bombardat ministru plenipotenţiar, ceea ca este o mare onoare pentru întreg neamul direct ori indirect al Diamandizilor prezenţi şi viitori. Numirea d-luî Diamandy, cică a produs nemulţumii. Ete nu au nici o bază serioasă. Cei nemulţumiţi să facă şi ei la fel, să se alipească la o dinastie domnitoare şi vor ajunge tot aşa de uşor cum a ajuns actualul ministru date lingă Curtea Regelui Ferdinand. , J A. B. 1 ^ Adevăruri ÎNTREBARE Foile boereştî sunt mcintate că s’a în Umplut un accident pe G. F. R. şi acum cînd nu mai e director d. Miclescu. De ce nu se întreabă cite am fi avut pînă acuma dacă mai era d. Miclescu? SOMAŢIE ZADARNICA Presa somează pe înălţimea sa Nababulsă vorbească în chestia „afacerilor grase cu indigenatele". Asta e ca și cum i-ar cere să vorbească despre afacerea Froim Fischer!.... REZULTATUL Rezultatul banchetelor liberale de la Craiova e de prevăzut: — Vor mînca și pe urmă se vor mînca! RIGOLETTO ‘ FAPTE “ŞI VORBE Poesie şi negustorie Poeţii au căutat întotdeauna sa ne convingă că ocupaţia lor e cea mai desinteresată şi mai idealistă din lume. Cine zicea „poet,“ înţelegea şi îşi închipuia pe dată un stomac gol, o punga deşartă şi nişte plete lungi, de sub cari sburau gînariî eterice "spre sferele cele mai înalte, pe la o vreme însă lumea modernă a început să cunoască poeţi milionari, şi nu prin moştenire, ci din vînzarea idealizmului lor, voesc să zic al volumelor pline de ideal. _ Materiaîizmul economic n’a cruţat în timpurile noastre nici poezia, care se credea că este antipodul băncilor, fabricilor, moşiilor şi prăvăliilor adoratoare de bani sunători. Iată încă că un savant francez, D. Bédier, descopere un lucru îngrozitor, anume că nu totdeauna poezia a fost sinonimă cu negustorie, chiar în vremea trubadurilor şi a faimoaselor poeme epice. Chanson de Roland şi alte poeme eroice din timpurile cele mai ideale, adică din timpurile cele mai necunoscute — căci omenirea obişnueşte a-şi pune idealul în operile în cari lumina istoriei nu poate pătrunde — nu sunt alta decit rimarea de talent a poeţilor de atunci puşi în serviciul mînăstirilor cari făceau negoţ cu moaşte şi cu bilciurî. Toate, dar toate pînă la una, aceste mijnunale poeme numite „chansons degerte“, nu simt de cit nişte cintece de bîlciii, inventate pe de-antregul, fără nici cel mai mic miez de adevăr istoric, de trubadurii lungi în piele, goi în pungă şi’n stomach, pe cari li plăteau călugării şireţi şi lacomi, spre a atrage prin cîntecele lor mulţimea neghioabă pe la mănăstiri unde se jucau păpuşile credinţei şi se expuneau moaştele făcătoare de... venituri. O mare grijă m’a cuprins citind descoperirile d-lui Bédier. Dar Făt-Frumos al nostru şi Ileana Consinzeana ce or fi ? Dar Boş-Impărat, Harap-Alb, Mama pădure!, Strîmbă lemne, Starmă pietre Gerilă, toţi eroii poveştilor noastre? Dar Mioriţa, Toma Aîimoş, Doica, frumoasele noastre poezii populare, ce rază a materialismului economic reprezintă? Ce negustorie se ascunde în versurile lor? Deja , Duiliu Zamfirescu acuză pe Coşbuc şi pe Goga că prin „Vrem pămint“ şi „Secerătorii“ poeţii făceau politică de clasă. Atunci unde e idealul? Unde să-l mai găsim şi în ce să-l mai punem ? Te pomeneşti că e la Banca Naţională şi la fabrica Letea. Mai ştii! TASTASE. $0[2Sînrile «M» w ABaafi Baaiag^^ ÜK- ÎCHESTIA ZILEI Premiile,, Dimineţii” Aspiranţii (privind mia de lei pusă ca premiu de „Dimineaţa“): — Ei, ce ziceţi, care pleacă la băi pe socoteala „Dimineţeî“ ? Criza din frei-mauia Retragerea cancelarului Buelow - Situația partidelor — Hotărîrea irevocabilă a prințului de Buelow de a părăsipalatul istoric din Wilhelmstrasse, din cauză ■ca ultimele hotărîri ale Reichstagului au făcut imposibilă continuarea așa zisei sale politice de bloc, a fost primită în mai toate cercurile poporului german cu mare regret. Cancelarul imperiului pleacă fiindcă nu admite să fie constrîns de a cîrmui împotriva stîngei şi, deasemenea, fiindcă nu poate dizolva Reichstagul fără de a nu primejdui serios situaţia dreptei. Lupta dintre aceste două probleme ce-l agitau deopotrivă lămureşte perfect chestiunea retragerii lui Buelow. De altfel, însă, încă de la începutul cancelariatului său, el nu făcea nici o taină din credinţa că într’un stat federal ca imperiul german, cu o întocmire administrativă semi-agrară, ■ semi-industrială, și avînd în vedere diferitele curente intelectuale, trebue de urmat linia mijlocie. Această convingere a sa el a proclamat-o în Decembrie 1906, în toată regula, ca temelie a politicei sale interne, și nimeni, din acei cari au mers ele atunci alături cu dînsul, n’are vreun drept acum să-l învinovăţească de slăbiciune. Negreşit, conservatorii ar fi fost mai, bucuroşi să-l vadă luînd în consideraţiune programul lor de impozite acceptat şi de centru, iar pe liberali să-î fi lăsat pur şi simplu sa cadă din cauză că aceştia nu s’au arătat destul de mîndioşi, nevoind să renunţe la cerinţi deprincipii. Liberalii, pe de altă parte, au fost dezamăgiţi, din pricină că, cu toate cele întâmplate, cancelarul ţinea morţiş să încerce a realiza reforma financiară atît cît i-o fi cu putinţă. Intru cît, însă partidele nu s'au lăsat convinse de a asculta de sfaturile sale stăruitoare, prinţul Buelow a socotit, şi el, întru ce-l priveşte, că nu trebue să mai ţie seamă de dorinţele lor. Ele s’au sustras de sub conducerea sa, să binevoiască dar a’l lăsa să se ducă în bună pace! Dacă astăzi ele văd cu părere de rău pe cancelar despărţindu-se de funcţiunile sale, apoi mai tîrziu, cu siguranţă că vor avea şi mai mult motiv de a-i regreta cu sinceritateplecarea. Oricît însă s’a sfărîmat blocul politic format de el, prinţul Buelow poate lua cu sine conştiinţa că marile merite ce şi le-a câştigat lucrînd pentru binele patriei întrec nesuccesul ce-i închee cariera. Noul cancelar al imperiului neapărat, după experienţele făcute acum, va trebui, cu privire la legăturile sale cu partidele, să gasească alte linii ele conduită, decit acele pe cari Ie-a urmat prinţul Buelow. De asemenea, va trebui să se facă o nouă orientare între partidele înseşi, între conservatori şi rali, întru cît partea care a desparţit pe aceste două partide se va ac* centua şi mai mult cu plecarea ac* trialului cancelar. Totuşi, ni se pare că prea e zu* gravita în culori pesimiste sfărimare a blocului,, că n’ar maî existai nici o punte de împăcare mire aliaţiî de pînă acum. De fapt, evenimentele din ultimul timp n’ai .produs adevărată bucurie de cît ins lagărele centrului şi ale social-de* mocraţilor. In tabăra conservatoare se remarcă o vie nelinişte asupra atitudinii fracţiunii în sarcina căreia cact® răspunderea, din punct de vedere politic, a căderii prinţului Buelow. Restabilirea raporturilor majorităţiidizolvatului Reichstag trezeşte o timare nemulţumire în cercurile defavorabile centrului. De altă parte, liber cugetătorii au lucrat destulă vreme împreuna cu dreapta pentru a nu cădea iarăşi in opoziţie goală. Sunt dar destule motive pentru ambele partide de a nu lăsa ca totul să atîrne în viitor ele situaţia centrului. Situaţia parlamentară în Grecia — Un regim defectuos—Politică, d© persoane şi de interese. —O unitate morală fără valoare — Un important articol publică „Le Temps“ asupra regimului parlamentar în Grecia, pe care ni-l prezintă suia colorile cele mai puţin simpatice. Ziarul francez constată că parlamentarizmul grec, deşi funcţionează de mult, nu dă nimica bun şi aceasta pentru că într’însul nu se manifestă partide de principiu, ci de persoane. După greci, cauza principală a acestei stări de lucruri e unitatea morală a naţiunei, cu alte cuvinte că toată lumea din Grecia, burghezii din provincie, intelectualii din oraşe, muncitorii de pe cîmp gîndesc la fel asupra tuturor lucrurilor. Această unitate se explică maî întâi prin amintirile întotdeauna prezente ale stăpînireî turceşti, ceea ca este un principiu de patriotizm stăruitor şi vecinic în pază, apoi prin extrema împărţire a moşiilor, prin lipsa unei mari industrii care să fie în conflict cu clasa, muncitoare, în sfîrşit, prin lipsa oricărei chestii religioase. De cît, această unitate morală se întoarce chiar împotriva grecilor, constată ziarul parizian. Ea nu-i reprezentată prin partide, căci doctrine de par. Siiu! DIMINEAȚA pui nouile ei premii zilnice 1/2 ISSDSSstoc de premii W tr Pentru Duminecă 28 Iunie iubi iubi în numerar, principalul premiu