Adevěrul, septembrie 1909 (Anul 22, nr. 7180-7209)
1909-09-15 / nr. 7194
*'*•.<# -N&L-J#* iNo. .1X94 -f fonoator " At©X. V. Beldimaxvtt •V PUBLICITATEH i COncedatA exclusiv Agenfiel de publlcitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREfTI Str. Kar«neor(tPvlrl is—Tcl.fon 3/4 Birourile ziarului: Strada Serindar No. 11 Marti 16 septembrie saub DIRECTOR POLITIC CONST. MINLEA HORA HITE : Un an............................Lei 16.— « .....................» 8— 3 luni ...... „ 4.— O luna..............................„ 1.5. Pentru strainatate pretul este Tadou Ti,i,i.ro : Directia $i Administratia No. 14/10 Redactia cu Capitala „ 1410 „ ,, Provincie _ 1499 Strainatate 1240 Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice s i telefonice de la corespondent no?tri din tara si strainatate Cum se face remaniarea — Cine va intra si cine va e$i din cabinetul d-lui Bratianu — De luni de zile nu s’a mai tinut nici un consiliu si nu s’a mai discutat in cercurile conducatoare liberale chestiunea remanierei cabinetului. De altfel nu in consiliile de ministri se rezolva asemenea chestiuni. De obiceiu primul-ministru se consulta cu doua-trei personalitati mai de seama din guvern si din partid, apoi vine inaintea consiliului cu faptul indeplinit. D. Bratianu a facut de mult o ancheta asupra remanierei, a sondat in dreapta si in stinga, nu s’a consultat, n’a cerut de la nimeni avizul asupra remanierei, dar a vorbit cu mai multi fruntasi asupra complectarei si primenirei cabinetului. Mai mult de cit atit, bratienistii afirma ca d. Bratianu n’are decit un singur angajament formal si anume fata de d. Djuvara caruia i-a fagaduit categoric ca-l va trece la ministerul de externe. Fata de ceilalti ministeriabili, selul liberalilor n’ar fi luat nici un angajament formal, dar se zice ca, in convorbirile ce au avut cu diferiti fruntasi ai partidului, a indicat mereu pe d-nii Al. Constantinescu si C. Stere ca cei dintii ministri cu cari va complecta sau va remania cabinetul sau. De luni de zile insa de cind d. Bratianu ignorind faptul ca creiaza guvernului si partidului o situatie ridicula, amina mereut, tergiverseaza, nu se poate hotari, asupra remanierei, n’are... curajul s’o faca. Chestia raminind astfel nerezolvita, Nr este ca se va mentine la ordinea zilei, si oricit vor spune guvernamentalii ca, aceasta este o chestie de partid, care private numai pe liberali, ea tot va fi discutata in toate cercurile politice. in Asa se explica de ce, zilele acestea, au circulat cele mai fantastice zvonuri asupra remanierei cum si asupra situatiei cabinetului. Complectarea si remanierea cabinetului se va face cu siguranta inainte de deschiderea corpurilor legiuitoare, acum sau peste o luna aceasta nu se poate preciza. Mai e ceva aproape cert pentru liberali, d. Bratianu i-a asigurat, dupa indicatiiie ce le are primul-ministru, ca regimul liberal se va mentine la putere pina la sfirsitul legislature! si deci tocmai peste doui ani se va pune chestia cine va prezida alegerile, liberalii, carpistii sau takistii sau un guvern de tranzitie sau de concentrare conservatoare ? Deocamdata liberalii par a fi absolut siguri ca doui ani vor mai guverna in pace si liniste, fiindca oricit s’ar agita ambele opozitiuni.... neunite, guvernul nu va putea fi rasturnat. De aceasta d. Bratianu pare a fi sigur. In ce priveste complectarea sau remanierea cabinetului, d. Bratianu ar fi declarat ca trebue s’o faca acum, dar nu pentru a intari ministerul sau, ci t pentru a-I spori statul sau major. Personalitatile de prima ordine din partidul liberal, asa zisii ministri indispensabili sunt in guvern. In afara de guvern nu-i vreun personaj care ar putea, din punctul de vedere al partidului, realmente intaii situatia guvernului. Se poate ca sa mai fie intre liberali un personaj care sa mai dea putina suprafata ministerului, sa mai cistige d. Bratianu un orator apreciat, un experient om politic, daca de pilda ar face apel la d. Em. Porumbaru. Dar eu nici unul nu-i va mai putea intiri ministerul, deoarece azi, asa cum se prezinta cabinetul Bratianu-Costinescu, e cel mai tare pe care-l pot da liberalii. D. Bratianu nu poate insa sa-§i intepeneasca mini§trii pentru intreaga legislatura, sa-§i creieze sapte mini§tri... indispensabili. Din potriva , liberalii asteapta ca noul lor §el sa se mai demareze de ,,indispensabil“ ca d. Haret, caci ar fi timpul ca actualul ministru al instructiunei publice sa mai lase si altora departamentul instructiunei. Daca dar ministrul instructiunei mai are putin slaic politic se va retrage, se zice chiar ca s’ar fi hotarit la aceasta zi ca va candida la un colegiu senatorial vacant pentru a fi apoi ales presedinte al Senatului. Numai astfel’d. Bratianu mai avind un al treilea departament vacant va putea introduce un minister pe d-nii Al. Constantinescu §i Stere. In caz insa cind d. Haret nu se retrage ramine de vazut daca oculta, adica d Carada, va permite d-lui Anton Carp sa se retraga pentru a inlesni d-lui Bratianu realizarea remanierei. Ceea ce este insa absolut exclus si dezmintit de intimii d-lui Bratianu, e ca primul ministru va parasi departamentul internelor, fie pentru a lua departamentul razboiului, fie pentru a trece la externe. A. X. NAZ BITII Bustul Iui Kogalniceanu Dorohoenii au crezut ca poate ca in cel mai extrem nord al Moldovei va fi ingaduit, sub urmasul lui Ion Bratianu, care a intemnitat pe fiul lui Kogalniceanu, sa se ridice barem un biet bust marelui Mihail Kogalniceanu. Dorobbenii sunt niste naivi. Bustul e gata, dar nu va fi asezat, fiindca primul ministru, dupa escursia sa prin Dorohoiu, l’a gasit... prea mic. Adevarat ca mare ca statuia lui Ion Bratianu nu e. Statuia aceasta a fost facuta as a de mare, ca sa se poata adaposti sub ea top membri dinastiei Bratianu. Kogalniceanu n’are dinastie ?i-a ajunge un bust la Dorohoiul, i-a gasit cusurul ca e prea mic bustul, de?i e destul de mare omul. Cu d.lonele Bratianu.... de bustibus, non disputandumu _ PAC. Guvernul §i morala publics Cazul functionarilor protector! ademl mondulu! Guvernul de azi se pretinde quintesena moralitd[ei, ombi a ei si poate si a.... legalitatei. Ei bine, lumea ar dori sa stie cum se impaca aceasta cu mutismul ce pastreaza fata cu destainuirea tacuta printr'un ziar oficios de ajutorul de primar al Capitalei, d. dr. Cotescu? Ajutorul de primar al Capitalei a aratat ca un functionar al ministerului de externe si un procuror al parchetului de Ilfov, care ar fi trebuit sa instrumenteze cu concursul politiei in asemenea imprejurami, s'au transformat in protectori ai cocotelor si d. dr. Botescu a publicat acele scrisori semnate, intre altii, de acesti doi functionari, prin cari morala publica si legile foirei si spiritul de ordine sint palmuite cu un destinu de limbagiu ne mai pomenit. Prefectul de politie e luat la vale, si angajat de procurorul de Ilfov si de functionarul care apartine corpului diplomatic, sa se gaseasca un local in care ar putea sa petreaca cu cocotele. Oricine vede de aci vintul de anarhic. Si destrabalare care bate peste mentalitatile destul de pustiite de ori-ce spirit de ordine si legalitate. Un asemenea act cerea, in interesul celor mai vitale practice de stat, o reprimare exemplara, energica si imediata. Ea nu s'a ivit si lumea se intreaba cum a putut sa intirzie o asemenea reprimare? Ce devin legile? Ce devine autoritatea prefectului de politie? Ce devine autoritatea guvernului? Deslituitu-s'au acei functionari ai statului? Fost'au dati judecatei, impreuna cu toti ceilalti semnatari de asemenea scrisori de ultragiu, la adresa prefectului? Nu?!.... Atunci, sa continue, caci si-au inteles fara si guvernul mai bine ca numvi Si cu ajutorul de primar al Capitalei, cari stau incremeniti de revolta si indignare in fata acestui spectacol simbolic pentru privilegiile de cari se bucura oligarchic beizadelelor sub guvernele boeresti ca si sub acela al beizadelei sale primul-ministru de azi Alia. Monisii de razboi si stricate O denuntare grava: arsenalul nostru fabrica grapneii de razboiu rele.—-A pul e vina.-—Cum se face recepfia.—Se impune o ancheta serioasa. Zilele acestea am primit o denuntare a careia gravitate ne-a pus pe ginduri. Deoarece denuntatorul cere o ancheta la care voe^tea se prezenta, in primele momente ne-am gindit a-l indrepta la autoritatile militare superioare. Dupa mai multa reflectiune, am gasit insa ca e mai preferabil, fiindca e mai eficace, sa facem cunoscut lucrul pe calea publicitatei, caci daca cele denuntare se vor gasi adevarate, publicul sa fie in cunostinta de cauza, iar daca nu vor fi adevarate, sa se stie si de public Chestiuni de aceasta natura nu trebuesc niciodata jinute ascunse intr’o fara cu institutiuni libere si in care toti cetatenii sint chemati a lua parte la cunoasterea s i conducerea afacerilor publice iata acum rezumatul denuntului ce am primit. * * * Ministerul de razboiu a incredintat arsenalului nostru confectionarea a 11.000 §rapnele de razboiu. Aceste §rapnele se fabrica in mod cu totul defectuos astfel incit, dupa demndtor, in cazul cel mai bun nu pot servi la nimic, iar in cazul cel mai bun pot exploada chiar in tun si ucide pe proprii nostri soldati, fapt care din nenorocire s'a produs si in razboiul din 1877—76, dupa cum e bine cunoscut din faimoasa afacere Maican. Iata, in mod amanuntit, defectele acestora rapnele si proportia in care sint rele: 15 la suta sint cu peretii subtiri a$a cd n’au rezistenta trebuitoare. 20 la suta au prea larg ghivintul de la capacul unde se in$grupeaza focarul, ceea ce poate provoca o explozie chiar in tun. 10 °/C au buiul de arama prea subtire, astfel ca el nepotrivindu-se bine pe cartus va cadea puterea de lansare a srapnelului. 20—25 ° C au diferite alte mici defecte pe care denuntatorul le va ardiu, in caz de ancheta, la fata locului. * v * Pentru primirea acestor rapnele s’a numit „o comisiune“. Pare insa ca toata comisiunea se reduce la un domn capitan, care singur receptioneaza frapnelele pe masura ce sunt gata. Denuntatorul nu se indoeste nici de cinstea, nici de priceperea si nici de sirguinta acestui capitan, el afirma insa cu privire la receptie, ceva care e de-o extrema gravitate. O mica parte din grapners au fost bine fabricate. Acestea au fost date intii la receptie si s'au primit ca bune, cu drept cuvint. Insa dupa plecarea capitanului, s’au marcat ca primite din cele rele si cele bune au fost puse de-o parte. Si cu acestea se manevreasa incontinuu.Ele sunt mereu prezentate la receptie, sunt natural gasite mereu bine, apoi simt iara.?i puse la o parte ca sa serveasca din nou la receptie, si la magazie se trimet necontenit din cele rele. Cum se vede, ar fi repetitia faimosului caz de fin al intendentei rusesti, care intra pe o poarta si revenea mereu pe din dos la loc, pinct ce se complecta numaml carelor de fin necesare de plata. Cu modul acesta, desi capitanul 111sarcinat cu receptia isi face datoria in Cine sunt vinovatii ? Ni se arata si cauzele si numele proprii. Vom indica aci numai citeva din cauze, trecind deocamdata sub tacere numele proprii, lasind si anchetei ceva de descoperit. Iata citeva din aceste cauze : Maistrii prea multi si prea bine platiti, cari nu-si fac datoria si lucratorii prea prost platiti. Maistrii lenevesc, nu dau prin ateliere sa le se ocupa cu altceva. lesind grija lucrului pe sub-maistri, cari si ei se lasa pe setii de echipa. Acestia in mare parte nu se pricep ce sa faca si treaba merge alandala. Neglijenta si reaua voinjd ar merge pind acolo incit maistrii, cari lucreaza cu bucata, spre a cistiga mai mult, pun pe lucratori sa impinga cu miinile aparatele masinilor, ca sa produca mai mult. Din aceasta cauza masinile, prea fortate, ar fi cu totul uzate si in curind vor fi impropii de-a servi, deci sint de putina vreme puse in lucru. In arsenal ar fi deci, dupa denuntatorul nostru, o complecta anarhie si desordine provocata de lucrul cu bucata al martirilor cari, spre a nu li se descoperi lucrul prost, alearga la adevarate escrocherii si crime, ca cea aratata mai sus cu privire la predarea rapnelelor. * * Nu ne indoim ca o ancheta severa se va ordona de cei in drept, spre a se afla adevarul in aceasta chestiune atit de grava, care intereseaza in gradul cel mai inalt apararea firii. AsteptAm. In discret. [ constiinta, la ]rapnele rele, magazie se pun numai Adeveruri »■ Vacile. O foaie a guvernului se ocupa, de vacile din Rominia. Mai interesant ar fi sa se ocupe de acei cari consideri, de atita vreme Rominia ca o vaca buna de mult! Vizita Gazeta Nababului da peste nas d-lui Filipescu, calificind de „takismV” fantastica concentrare a d-lui Coplinescu cu d. Take Ionescu, inventata de imaginativi destul de saraca a ex-miculuL dictator. ________ |u RiGOLETTO D. lorga sulul. La a doua meniul Prensului a facut prima vizita gazetei Prense spera ca va' ramine pe do Peste nas ».Epoca.‘Jm Madan Nici pina azi gazeta d-lui Nscu Filipescu nu i-a trrmurit atitudinea sa faca cu faimosul domn „de“ Madan. Ca intotdeauna „Epoca“ e in cautarea tangentei prin care sa scape. Aceasta tangenta este: atacarea d-lui Stere. A face-l pe d. Stere cit vrea. Dar acum nu e d. Stere nu discupe ci gazeta care nu sa siiit exi dea ospitalitate provocatiunilor unui agent ordinar al politei rusesti, la adresa guvernului romin. Cum ramine cu nationalismul aflat de gazeta d-lui Nicu Filipescu? Ce legaturi are ea cu renegatul „de“ Madande a fost silita sa-i publice acele scrisori revoltatoare prin cari se lauda ca-i instrument in mina țarismului impotriva fominismului ? Daca „E.uoca“ nu se va lamuri, va ramine stabilit ca nationalismul ei de care face atita caz, o sarlatataie ordinara de politician, fara scrupulei constivnta, cari se servesc si de cauza nationala pentru a-i face treburile. Ad. CHESTIA ZILEI pe solutii a remanierei Primul-ministru (catre d. Djuvara): D-ta vrei trebile din afard: Poftim afard U 1 Capitalurile franceze la noi Excursiunea francezilor, de fi ficutd pentru simpla placere de a vedea art, oameni si lucruri noul, desi apartine turismului obicinuit, a dat ocaziunea atit statului cit si particularilor, ca sa faca pe oaspetii nofili se vadd fara fi ps principalele ei fete economice. hitinsele timpii moinoase, minele de sare si de petrol, pdduile, etc. au impresionat desigur si prin bogdtia nu numai prin pitorescul lor. §■mi stim daca a fot numai din intimplare, dar se aflau, printre turistii francezi fi cifi-va financiar ,si industria,si insemnatii. Este vorbit lucrul cu guvernul precum si asociatiunea petrolistilor, a tinut sa faca si o apropiere cit mai ultima intre twisti si noi, dain acelasi timp sa-i pue in pozitie sa vadd cara nu e numai juimoasa ci si bogatd, bine asezata geograficeste, utiland suficient ca mijloace de transport, dontoare de-a munci, dar ii lipsesc ined capitalurile suficiente pentru a mai repede si intensa exploatare a bagdhilor sale. Francezii s’au putut courtage pe deplin si de cordialitatea si amicitia noastra, cit §i de marile noastre bogatii naturale. De mult se doreste la, noi ca si capitalurile franceze sa inceapa a avea curajul de-a se avinta in intreprinderi romanesti, caci aceste capitaluri, pe linga abundenta lor, aul pentru noi marele avantaj de a nu fi dublate de-o intensiune politica primejdioasa ; mai mult, ele pot cu succes contrabalansa pe acele ce au o asemenea intentiune si ne vor pune, in acelasi timp, in masura de-a nu depinde numai de-o singura piata financiar. Escursiunea aceasta de placere va putea, sperdm, sa fie preludiul si unor relatiuni de afaceri. Se zice ca in aceasta directiune lucreaza cu mult fivndabitate fi ministrul Frantei la noi. d. Blondel, care nu putin a contribuit la cordialitatea ce a domnit in timpul escursiunei compatriotilor sai. Am avut cinstea de a face cunostinta d-lui Blondel la banchetul din jundul minei de la Slavic, si dupa cit se poate judeca dintr'o repede ochire, figura sa de blond simpatic, placind ca trasaturi, dar vie prin inteligenta ce e animal, tradeaza pe omul care voeste siur• defie, si care stie calea ce trebue de urmat pentru izbindirea unui plan. I. Tritatea si energia unui mare romin fata de problema exproprierei, pe care epigonii generatiei titanice a lui Cuza și Kogalniceanu o privesc mai, fara a cuteza sa se atinga de ea—azi, cind Rominia e regat independent. Statuia lui Cuza va trona la fagi ca un sfinx al chestiei agrare in ochii caruia se va citi mereu aceasta intrebare: w— Fix am facut pentru aranime ce mi-a in* gaduit vremea, ce m’a ajutat capul gi ce m’a in* demnat inima. Voi ce am facut? / Saturn Sfinxul chestiei agrare In sfar§it, primarul sazului a anunat consiliului comunal al celei de a doua Capitate a tarei ca s’a gasit da municipalitate in locutorii pentru sarmatia statica a lui Cuza-Voda. Ea va fi apezata, nu in piata Unirei Principatelor, unde i-ar fi fost jocul, ci pe strada Stefan cel Mare. Noroc ca jocul lui Cuza-Voda in dezvoltarea na'iunei romine nu va atirna de locul ce isi acorda de primaria na'ional-liberala a Saguiui sau, pe care l’a iubit atita... Oriunde ar fi asezata statua acestui mare romin si mare om al vremei sale, natiunea 0 va descoperi 5i se va descoperi inaintea ei cu adinca smerenie ?i deplina pricepere pentru marea insemnatate a actelor saviruite de el si sub domnia sa. Cu deosebire, statua aceasta va fi pentru Rominia de azi sfinxul marei gi profundei probleme fara negti. Ea va vorbi Rominiei latifundiare de azi despre ce inseamna intelepciunea, auto PARERI SI IMPRESII Felul educatiu* nei fi dezvolta- n reinoastre ne-a ■——O instrainat mult de clasa cea mai. numeroasa a natiunei, de la* rani—?i acesta, e un mare rau social, pe care vam platit §il vom plati scumpatita vreme cit nu ne vom (vezi si- deschide ochii bine asupra puntei ce trebue de aruncat peste prapastia) dintre sufletul oragenesc si cel dela sate. Ca once rau, instrainarea, aceasta de restul natiunei arp §i bunul sau, caci, In mod firesc,daca si’am putut adopta unele insusiri, ci mai mult unele deiecte ale strainilor, am adoptat Sasii, in buna parte ,instrumentul civilizatiunei apusene: limba. Suntem, in adevar, aci in Orient, poporul cu care strainii—francesii italienii, germanii si toti cari vorbesc vreuna din aceste limbi—se pot mai lesne intelege si intretine ceea ce se chiama un ..concert agreabil". Romanul cult si chiar cel semi-cult e placul strainului pentru vioiciunea lui, pentru humorul lui, pentru firea lui deschisa, cavalereasca ssi ospitaliera. Ex bine, s'ar cadea sa stim intrebuinta aceste insusiri, spre folosul general al dezvoltarei noastre, care ar fi, bine inteles, si spre folosul fie ca* rixia in parte. Cum am mai spus’o intr’o vreme, ar trebui si tragem toate foloasele din dezvoltarea calilor noastre de comunicatie pe uscat si mai ales de apa, sporind, prin atractiuni si birouri serioase de calatorie, numarul vizitatorilor straini inara. N’ar trebui sa ne gindim sa atragem numai straini celebri, ci mase de vizitatori, in cari, tocmai, si fie reprezentate cu mai multe profesiuni siroserii. Cu cit vor veni mai multi oameni de munca, pe linga oameni de stinga ori de arta, cu abia interesul strainatSlei se va indrepta in ■t'.Artc.liniile unde avem tot mai multa nevoe da initiativa, de trezire a insugirilor si energiilor a* domite. Vizita de azi a escursionistilor francesi, care este unul din rarele ,,accidente“ ce ni se intimplex—fara nici o aluzie la accidentul de la Plopeni!—ar putea fi punctul de plecare, ca sa ni gindim la instalarea unor birouri speciale, cit mai putin speculative, cari sa inlesneascix organizarea unei miscari serioase pentru atragerea, vizitatorilor straini. E. D. F. fr-------------------------------a 0 jl^ Vizitatori strain!. — Cititx In -,I>imineata“ tie astazi a * urmarea romaEiuM: SRRBfl Rfl IB RIG SAU VIGTIMA CALUGARIIELGR GATOLIGE Note din c&latorie DOMINICK Linga mine la masa batrinul acesta ma intrigeaza. E totdeauna singur, nu vorbeste cu nimeni, nu face nimic, nu citeste nici un ziar s i toata ziua tolnit intr’un fotoliu sta si priveste lumea care trece pe linga poarta hotelului.. Atita §tiu ca este american §i miscarile lui sacadate imi spun ca ataxia locomotrice il stapineste din ce in ce mai puternic... Deabia mult mai tirziu am aflat ca batrinul acesta este un fost tenor, O glorie a Americei, unde timp de treizeci de ani a Mil pinit, publicul prin puterea si frumuseta glasului lui... Un tenor in retragere! Mi se pare ceva care nu ar trebui sa existe. Cinta,retul, artistul care a trait toata viata in fata publicului, care s’a imbatat de triumfurile lui zilnice, care s’a incarnat in eroii pe cari il juca, oamenii acestia ar trebui sa dispara brusc, sa nu mai supravietuiasca. In loc de viata agitatia de alta data, liniste si plictis. in loc de aplauze eterna tacere, in loc de glorie, uitare, in loc de glasul dulce si puternic, de care insusi de CONST. MILLE el era amorezat ascultindu-l, azi o voce ragufita. Unde este iluziunea tineretei pe care i-o dadea si fardul si costumul, unde este emotiunea din fiecare seara, unde sint buchetele de flori, zimbetul femeilor pe cari cintaretii le farmeca, unde sint dragostele de alta data? Din toate daca a mai ramas cite-va fotografii sterse de vreme, biletele al carora parfum s’a dus, panglici cu inscriptii cari deabia se mai citesc. ...§i de aceea batrinul tace, isi preumbla durerea si tristeta din localitate in localitate, cite odata uita ca el a fost acela de alta data, i se pare ca viseaza gindind la trecut, la trecutul dus si la prezentul iremediabil de jalnic si de uniform. ...Fara sa stiu mai mult despre dinsul imi este simpatic acest batrin si imi place sa’I studiez in izolarea lui de leu imbatrinit si fara de coama... , SGNI Mi-am pus in grad sa-mi pacalesc nepotul. El de cite ori ma vede sosit la casa pariniteasca, se bucura desigur ca-fl vede bunicul, dar prima lui intrebare este: Da mie ce mi-ai adus ? 11 mustra mama-sa, ii spune ca asta nu-i frumos, dar el din toata aceasta morala, atita retine: ca mama lui nu trebue sa stie ca el imi pune aceasta intrebare. Asa fiind, regulat o repeta cind sintem singuri, ori mi-o spune la ureche si uitindu-se daca nimeni din casa nu’l aude. Logica copilareasca este teribila. Copilul stie ca totdeauna ii aduc ceva cind vin din casatorie si asa fiind, el considera absolut natural ca de sosirea mea si se lege un dar pentru el... Intr’o zi sint singur cu dinsul si el repeta intrebarea:— Da, ce mi-ai adus? Eu fac pe indignatul si ii spui, nui-e rufine, sa ma intrebi lucruri de astea!— Sa-mi fie rufine, ra intreba copilul mirat, dar nu vezi ca mama nu-i aici? Dupa cum am zis, de asta data voiti si-l pacalesc. De indata, ce-l vad, il intreb eu pe dinsul. — Dar tu ce mi-ai adus ? Copilul sta un minut perplex, se uita in ochii mei, zimbeste, dar nu stie ca sa raspunda... In capul lui se framinta o multime de chestiuni. El stie ca lui i se aduc daruri, ca el trebue sa le primeasca, ca ceilalti ii sint tributari si pentru bunul cuvint ca ei sint in masura sa-i cumpere daruri. Nu raspunde dar direct, dar cam rafinat, rosteste. — Apoi eu n’am nimic. »Ma prefac co-1 mustru, ii fac morala ca nu s’a gindit la bunicu-sau, care ii aduce intotdeauna ceva... Mai zimbeste, se uita iarasi drept in ochii mei si imi raspunde : — N’am decit focolata... Copilul in toata atitudinea lui s’a aratat logic. El stie ca dinsul primeste, dar nu da daruri sie si natural sa fie asa, deoarece el nu are ce da, in afara doar de focolata, care si aceasta i s’ar prea curios sa o daruiasca.... MKKJI Amicul meu locueste intr’o splendida casa pe marginea Rinului. Apartamentul lui este la catul al cincilea sub terasa caruia batrinul fluviu curge cu maestate. Pe malul celalt se intinde cimpia, cu orase si orasele, mare de acoperisuri rosii, intrerupte de buchete de arbori si clopotnite ascutite de biserici. Pare ca respir aici sus, intre , pamint, cer si apa. Simt o nevoe mare de orizonturi largi, am trebuinta ca ochiul sa mi se piarda in departari, sa nu ma simt inchis intre ziduri de praf, cu strazi strimte si trase la linie. Jos pe apa vase coboara si urca fluviul, tipatul sirenelor se intretae, arcurile podurilor uriase se oglindesc in apa si se dedubleaza, jos pe strade oamenii si tramvaiurile parne ca sint jucarii, iar vintul rece si sanatos imi saruta fruntea si 0 racoreste de caldura vereii aci Am un gind nebun. Daca afi trai sus, scapat de ori fice grija, daca afi trai pentru mine si. pentru gindurile mele, poate c’afi fi in masura sa creez ceva mare, genial ca si mijlocul care mi inconjoara. E numai o clipa nebunia aceasta. Desigur ca daca asi sta mult si aci m’ar apuca vesnicul plictis si lenea de a produce, lene care sta mai mult in credinta inutilitatei acestei petreceri. MbKCOul De jos din strada, nepotul meu care se lasa sa fie tras pe un urs mare ce i-am adus, striga cut il in gura: Zeppelin! Zeppelin! Ma put in toate partile siind in adevar deasupra Rinului, majestos si planind ca un gigantic vultur, balonul Parseval, care venea din Frankfurt pe Main sa faca o escursiune deasupra Magentei il saluta bubuituri de tun, tot prasul este in picioare, coperisurile sint pline de curiofi, trasurile s’au oprit pe strada, tramvaiurile nu mai circula, si intregul oras priveste imobilizat si uimit la minunea care vine spre el, care face evolutiuni deasupra lui... Din balconul meu inalt, cu orizonturi largi, cu pinul in fata, la dreapta si la stinga, privelistea aceasta a balonului stapin per el si pe aer, imi mareste impresiunea si necesitatea spatiului fata de sfirsit de care are nevoe existenta mea. Ma simt mult mai liber, mult mai mare, mult mai puternic si gindul mi se largeste, dindu-mi impresiunea ca afi putea fi capabil de lucruri mari. Retraesc ?ntreaga legenda .a Rinului cu povestile de oameni uriasi si de fapte tot astfel — iar inaintea ochilor mi se infasiseaza povestea acvea a balaurilor cari strabat vazduhul si trec riari si mari, ca balonul acesta care planeaza sus de tot asupra prasuluii, care stapineste cerul si apa, pe care il conduce o putere misterioasa, caci inca nu s’a putut explica puterea benzinei care misca motoarele, electricitatea datatoare de lumina, de putere si de caldura. Inchid un moment ochii si mi se para ca visez, ca traesc alta viata, ca sint altcineva, maie si puternic, dar mai ales dezolat de micimea de a fi un ridicol locuitor al pamintului. JOT-mi intreaba doamna de ce prefer singuratatea societatii oamenilor si de cd mai mult stau prin padure decit in saloanele de la Casino ? — O sa ma crezi cel putin original, am raspuns eu doamnei, dar asculta-ma si vei vedea ca dreptatea este cu mine... In prima linie, in fata d-tale, doamna, ai un perfect egoist, caruia nu-i plac de loc plictisul. Or, societatea omeneasca il plictiseste. Gindeste te si d-ta, cita banalitate este in o conversatiune de bai. Nu stii cu cine ai aface. Ce subiect sa atingi ? E foarte posibil ca sa fi socotit