Adevěrul, iunie 1910 (Anul 23, nr. 7446-7476)

1910-06-10 / nr. 7454

Anul a­ XXIII-lea No. 7454 rOWDATCP ALEX. V. BELDIIWÎ AlfelU­Ph­rIL SC­T­ATt­A COWCEÜATA EXCLUSIVA Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER Ai Comp. Strada t Carageorgevici No. 18. —Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI : București, Strada Sărindar No. 11 BANI UN­­ NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri Joi 10 Iunie 1910 DIRECTOR POLITIC CONST­­UNNN­E ABONAMENTE: Cnn »n. iii. Lei 16.— j Trei luni . . . . Lei 4.— Șuie Iuni ... * 8.— j O Iun». . . a . * 1.60 Pentru străinătate prețul este îndoit TELIfON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala­­ „ 14/10 » i» Provincia Străinătatea 14/99 12/40 UN NUMĂR BANI Foc de Paie Cele întîmplate împărat­ului Traian la Pireu au revoltat toate sufletele. In toate părțile se organizează meetinguri, contra grecilor se propun măsurile cele mai ex­treme și focul indignărea ne consumă. Ași putea pune prinsoare însă, că pina în­tr’o lună totul va fi uitat, insulta adusă trco­lorului nostru va fi și ea uitată, toate măsurile cele grozave lăsate în părăsire. Tot așa s’a­ întiînplat cînd cu conflictul cu Bulgaria și cu ocaziunea asasinărei lui Mih­ăileanu: tot astfel ne-am indignat cînd eu primul conflict cu Grecia. Ne-am finnt oare de vorbă în aceste două ca­zuri ? Persistat’am în ura noastră neîm­păcată în­potriva bulgarilor și continuăm a ne da seama și de a lua măsuri în con­tra pericolului bulgar? Cînd s’au revocat măsurile excepționale contra grecilor, cînd cei expulzați s’au întors unul cîte unul, cînd mărfurile gre­cești nu au­ mai fost lovite, cînd s’au re­luat cursele vapoarelor noastre de­ pasa­geri la Pireu, cine, afară de noi, a protes­tat, cine s’a mai indignat, cine și-a mai adus aminte de sfînta însuflețire de pe vremuri ? Sîntem scoborîtori ai vechilor romani. S cusurul rasei latine de a se înflăcăra repede și de a se potoli și mai repede, ba noi nici entuziasmul, nici indignarea nu durează mult, e ceea ce se chiamă foc le pac. Și este un mare defect. In adevăr, dacă am ști să persistăm, multe nu sar ntîmpla, și, în speța noastră, cursele de­­ a Pireu nu s’ar fi reluat, fără ca să fi că­­pătat­­ satisfaction­ea dorită și legitimă de altfel. Care guvern ar fi îndrăznit să facă acest act de rușine națională, inutil pe deasupra, cînd ar fi știut că indignarea biblică n’a adormit și cînd s’ar fi chemat a răspundere aceia ori acela, care sar fi acut vinovat de un act de trădare de țară și de umilire națională ? Lăsînd dar la o parte vina guvernului de astăzi, care imediat ce a venit la pute­­re a aplanat pe tăcute și fără de satisfac­­țiune, conflictul cu Grecia, vina în pli­­ma linie este a noastră, care am uitat atît de repede și a cărora indignare s’a poto­­it așa de curînd. ■& *• De altfel, guvernanții noștri, clasele stăpînitoare sînt prea împestrițate la noi, și, în prima lini, prea eline de origină, c a să putem compta pe ele pentru o ac­­țune în­potriva compatrioților lor greci. .De fapt, la noi, domnia fanarioților n’a înf­­■etat la 1821; ea și acum este în­­ ființă, nici din romînii noștri, de origină grea­­­ă, sunt și acum greci și vorbesc în casă mica lor maternă, deși sunt foști și vh­­iii miniștri, înalți dregători, magistrați la Curtea de casație, în sfîrșit cocoțați în toate locurile înalte și de importanță. Al­ții, deși s’au romînizat, totuși au moștenit cel puțin disprețul pentru patria lor a­­doptivă, un fel de scepticism în ceea ce privește chestiile naționale, vorbesc stri­cat limba romînească, sunt mai mult fran­cezi de­cit romîni, fac parte din așa zisa elită socială, alcătuesc împreună cu pri­ma categorie clasă, stăpînitoare, deci co­mandă, taie și spînzură, daü tonul și di­rectiva. Cum voiți ca o astfel de clasă domi­nantă, din care­ se recrutează guvernele, cum voiți să ia dânsa­ măsuri de ordin național? Pot aceste măsuri să fie luate în serios și cînd sînt odată luate, să fie menținute și aplicate cu îndîrjire și scru­­pulozitate? «*• tf. „v. Clasele mai de­­ jos, acelea cari alcătuesc opiniunea­ publică orășenească, în ches­tii mari generale, sînt lesne și repede ui­­tătoare, — sânt mase latine — se impre­sionează de chestiile momentului, se pre­ocupă de actualitate și atîta tot. Ele dar sînt incapabile de­­ stăruință și încăpățâ­nare, așa că nu putem să comptăm serios pe ele. Poporul în aceste chestiuni nu e­­xistă. Lui îi este prea mult foame, prea este preocupat de chestia zilei de mîine, prea nu are interes de aceste cestiuni mai înalte, așa că nu avem dreptul să-i cerem să se intereseze de lucruri pe cari el nu le înțelege, de­oarece nu i am dat această educațiune, ba din potrivă, l’am crescut la școala înjosirei și a răbdărei, a rușinei și a capului plecat, pe care nu’l taie sabia. Clasele stăpînitoare, n’au ființă națio­nală, sunt cel mai variat amestec de toate scursorile Levantului și a­le Fanarului, de toți dezertorii cauzelor naționale ale bulgarilor și sîrbilor, de toți pirații și fu­garii celorlalte națiuni învecinate. Clasele stăpînitoare sunt ordin cea mai lacomă și mai exploatatoare, pe care nu o preocupă de­cît câștigul și împilarea poporului de la țară, îmbogățirea repede și fără de scru­pule — se continuă de fapt epoca fanario­ților și ar fi­ de mirare ca într’un conflict de vrednicie națională cu bulgarii ori cu grecii — tocmai bulgarii și grecii cari ne stăpînesc, ne guvernează, tocmai ei să ia măsuri în folosul demnității noastre ul­tragiate. ^­­’r­­. v Foc de paie pe de o parte — regim fa­nari­otic pe de alta, iată explicațiunea pentru ce nu trebuie să fee gîndim că in­dignarea sfîntă de astăzi, va dura multă vreme și că ne va fi o lecțiune pentru viitor. Foc de paie astăzi ca și altă­ dată. CONST. MILLE NAZBITII Acostăm­ Faptul că vasul nostru „împăratul Traian" acostat la Pyreu i-a pricinuit onoarea de a se șterpeli argintăria­­le către descendenții n­ Achile, cel iute la picioare. Tip fapt însă acostarea aceasta departe de a din partea vasului, a fost din partea emu ■nților palikari. Ei au­ acostat vaporul și l’au isistat cu toată setea și foamea a trei mii de Uikari cari se află în fața unei prăzi pline făgăduele. Ar trebui deci ca acostările pe coastele gră­ită să fie suprimate, ca pan­karii să nu mai bă ce acosta. Altfel tot mai scump îi va costa pe cei ce ir acosta, spre a fi acostați 1 Pac.­ ­ Vechii conservatori Dacă vechii conservatori mai păstrează încă oare­cari simpatii în lumea intelec­tuală, aceasta se datorește însușirilor per­sonale ale cîtorva dintre ei. De hatîrul lor unele elemente mai stau în această tabă­ră nu fără regretul crescînd că încăpățâ­narea amenință să distrugă și ultimele simpatii ce vechii conservatori mai au­­ opinia publică. D. Marghiloman a avut proasta inspi­rație de a amenința cu rezistența eroică a vechilor conservatori, orice acțiune — mai ales unită —­ în favoarea unei lărgiri a corpului electoral. Și la 1884, vechii conservatori au opus o asemenea rezistență și în urmă au tre­buit să se ralieze la noua stare de lucruri. Poate fi oare idealul politic al unui partid de a reprezenta necontenit pe cei învinși și raliați de nevoe la cuceririle maselor? Poate continua la infinit o asemenea poli­tică de pocăință post festum? De­sigur că nu. In cele din urmă, o asemenea politică nu mai corespunde decit îndărătniciei cîtor­va și îndărătnicia aceasta nu poate fi un fenomen destul de interesant spre a preocupa viața publică. La­ congresul conservatorilor­ democrați,­­d. Cantacuzino-Pașcanu, care sub modes­tia și simplitatea cu­vîlitărilor sale ascun­de u­n spirit de observațiune foarte sănă­tos și o pricepere reală a situațiunilor po­litice, a căutat tocmai să zgudue această îndărătnicie din care vechii conservatori par a face un fals punct de onoare poli­tică. Este absolut exact că încercarea primă a lui Lascar Catargi de a înoui cadrele­ și tendințele partidului con­servator cu ele­mentele care înconjurau pe George Ver­k­esen n’a fost numai o fantezie sau o abi­litate de moment,, ci o nevoe pe care bă­trânul șef al vechiului partid conservator a simțit’o cu intuiția lui­­ remarcabilă, în­cercarea aceasta n’a reușit și n’a reușit fiind-că liberalii-conservatori ai lui Ver­k­esen erau prea absorbiți de vechile teo­rii reacționare. A doua încercare aceia făcută cu d. Tsike Ionescu și amicii aces­tuia a dat evident rezultate cu mult supe­rioare. D. Cantacuzino-Pașcanu are deplină dreptate să ceară azi vechilor conservatori să vie la simțul realității. Cu căpitănatele și alte asemenea idei nu va putea trai un partid, astăzi cînd masele câștigă tot mai mult ascendent a­­supra guvernanților. Dar se pare că lucrurile trebue să-și fa­că drumul lor inevitabil: vechii conser­vatori sînt destinați a suferi toate cruzi­­mele evoluțiunilor politice. Laturn A devenirii Imparțialitate Se­ plînge „Independența“ de lipsa de impar­țialitate a opoziției față de... d. Haret !... Ei, da, iată un om tolerant ,și imparțial: d. Haret ! ! Jubileul Oficiosul 'cantacuzinist' spune că e o glorie pentru... junimiști jubileul de 15 ani de opo­­zție, pe care-l vor ...serba la 5 octombrie-Iată însă o glorie la care nu aspiră de­sigur și cantacuziniștii ! Gazetele Gazetele guvernamentale înregistrează cu entuziasm ca Reichmann a fost arestat in Franța pentru escrocherie si exclamă: „iată urzitorul de comploturi al „Adevănului“... S’avem ertare. Urzitorul de comploturi al secției a treia și în adevăratul său­ ipostas. Rigoletto Entuziasmul takist Există un asemenea entuziasm? ;i Lumea trebue să recunoască tot mai mult că el există. Adversarii, sau mai just rivalii de guvern ai takiștilor, au încercat să explice acest entuziasm prin faptul credinței partizanilor că șeful lor îi va aduce la guvern. Ori­cît de inferior ar fi un asemenea entuziasm, încă nu i s’ar putea contesta forța, din moment ce cam aceasta e calitatea entuziasmului și devo­tamentului partizanilor din toate partide­le noastre de azi. Trebue să se facă însă din ce în ce mai multa rezervă asupra suspectăria entu­ziasmului takist. Ceea ce se vede la partizanii d-lui Take Ionescu este că cu cît partidul se închea­gă mai bine și succesele sale se înmulțesc, cu atît chestia venirei la putere îi preocu­pă mai puțin. Sînt partizani cari nu se sfiesc a dori noului lor partid să nu vie pe calea succesiunilor obicinuite ale re­gimurilor de la nor­di să cucerească pu­terea prin alegeri, cum și-a cucerit prin alegeri zapisul său de partid de­ guvern. Partidul acesta a gustat din forța pe care o dau masele și de aici încrederea că ceia ce i-a dat viață îi­ va da și puterea de a o manifesta ca organ în slujba intereselor țarei. Este necontestat, la noi, primul feno­men al unui partid închegat prin ceia ce se chiamă voința legală și populară a țărei. Dacă țara a nimerit-o cu acest partid, din punctul de vedere al aspirațiilor sale democratice, aceasta o va dovedi guver­narea lui. Dar de­ocamdată ea ține la a­­cest lucru, ca Tronul să cheme la condu­cerea trebilor publice acest­ nou partid și stărne în acest sens prin toate semnele de încredere ce manifestă conservatorilor­­democrați. Așa se explică și faptul că ideea unei fuziuni cu vechii conservatori nu mai are azi nici un partizan serios în rândurile ta­kiștilor, iar aceia a unei colaborări cu ve­chii conservatori întimpină tot mai mul­te rezerve. La recentul congres, dispoziția partiza­nilor a fost cu totul în sensul lozincei prin noi înși­ne. Opinia publică face și trebue să facă totul spre a încuraja aceas­ta atitudine, ea este în interesul diferen­tierei partidelor și reprezentărei curen­telor ce se afirmă în țară. 8 Y. R. Declarațiile d-lui Take Ionescu Discuția din consiliul general al partidului conservator­­democrat asupra programului și a reformelor imediat realizabile. Și Ori ce s’ar zice, atît întrunirea publică a takiștilor cît și dezbaterile din consi­liul general al partidului, au avut un caracter mult mai serios de­cît întrunirile carpiste și manifestația liberală. Carpiștii s’au întrunit pentru a răstur­na guvernul și după cîteva întruniri au simțit, nevoia să-și lămurească atitudinea, să retracteze multe declarațiuni, să deza­probe unele manifestațiuni și, în cele din urmă, să depună armele suspendînd, pi­nă la un nou avis, acțiunea lor de răs­turnare. Liberalii s-au adunat pentru a decla­ra pur și simplu că nu vor pleca de la guvern după somațiile d-lui Carp, că vor încerca chiar să prezideze viitoarele ale­geri generale. Atât campania carpiștilor cît și decla­rația d-lui Brătianu au stîrnit ilaritate, căci într’adevăr a fost ceva comic în ati­tudinea războinică a partidului d-lui Carp care s’a sfîrșit cu o rușinoasă ba­tere în retragere și ceva ridical în fanfa­ronada șefului liberal că va prezida vii­toarele alegeri. Dacă întrunirea takistă ar fi fost de ca­librul celor organizate de ambele parti­de istorice, de­sigur că n’ar fi făcut nici o impresie. ►V. Dar takiștii au ținut, în primul joc, să-și concentreze în Capitală organizația de care dispun în toată țara pentru ca șeful să-și dea mai bine seama după o acțiune de aproape trei ani, de ce forțe dispune partidul c­o­n­s­e­rv­a­to­r-dsmo­c­ra­t. întrunirea a luat, după cum am spus, proporțiile unui meeting și fruntașii conducători ai takiștilor au putut consta­ta, de­sigur cu o imensă bucurie, că fără nici o sforțare, fără ca la ordinea zilei să fie vreun eveniment care să reclame o încordare a întregului partid, organiza­țiile takiste din țară au trimis la centru aproape 5000 delegați de și d. Take Io­nescu nu se aștepta de­cît la vreo 2000. Firește că această manifestare sponta­nă a takiștilor a pus, din nou, în eviden­tă atît tăria organizațiilor partidului con­servator democrat cît și puternicul curent care se menține în toată țara în favoarea acestui partid. Dar takiștii nu s-au mărginit la aceas­tă manifestație. Fiind adunați în București, șeful a convocat consiliul general al partidului, în număr de aproape 300, și a provocat o discuție asupra programului și a refor­melor imediat realizabile. Ședințele comitetului au luat caracte­rul unui adevărat congres prin interesan­tele chestiuni cari s’au ridicat. Prin această discuție a programului și ai problemelor la ordinea zilei cari așteap­tă o grabnică dezlegare, d. Take Ionescu a stabilit odată pentru totdeauna o linie de demarcație, bine definită, între parti­dele istorice și noul partid. Carpiștii, cari pretind a fi și proprie­tari de idei, de monopol nu mai poate fi vorba azi în această... ramură, carpiștii nu au mai agitat ideile, ci au încercat să agite strada. Au fost însă mai timizi și mai puțin abili în această nouă fază, dar tot așa de nefericiți ca și atunci cînd nu propagau de­cît idei. Liberalii au lăsat de mult ideile și idea­lurile lor căci d-nul Brătianu n’are a­­cum de­cît preocuparea de-a dovedi că sub șefia lui partidul va sta mai mult la guvern. Se impunea clar ca noul partid, acel al conservatorilor democrați, cari urmăresc o Românie nouă, să adopte o altă tactică. Discuția programului și a problemelor cari ne preocupă e o dovadă că takiștii sînt pe o cale bună și sănătoasă. D­upă ce azi sînt stăpîni pe o organizație politică mai puternică de­cît a ambelor partide istorice, după ce au terminat fuptele e­lectorale, se cuvenea să-șî consacre de a­­cum înainte o acțiune pentru a forma cu­rente în jurul programului și a reforme­lor imediat realizabile. D. Take Ionescu a înțeles că a sosit a­cest moment și a deschis discuția prin declarațiunile ce le-a făcut în sînul con­gresului. Aproape toate chestiunile au fost atin­se prin expunerea făcută de șeful conser­­vatorilor­ democrațL numai problema fi­nanciară și-a rezervat-o d. Take Ionescu, pentru a-­ da o dezlegare potrivită cu ne­voile țărei, dar a enunțat și o prefacere a dărilor în sensul că din impozitul pe venitul func­ar vor trebui să fie scăzute datoriile hipotecare. In ce privește administrația, atît d. Ta­ke Ionescu cît și alți fruntași, s’au decla­rat, în sfîrșit, că a sosit vremea ca ea să fie scoasă din politică și s’a propus chiar stabilitatea prefecților, ceia ce va recla­ma prefecți de carieră. ~~ RT justiție s’a propus im Contencios mai larg, desființarea judecătorului u­nic, revenirea la sistemul judecatei ma­gistraților de către instanța superioară gradații pentru îmbunătățirea situației materiale și apoi garanții pentru ca ve­chimea să nu fie nesocotită la înaintarea președinților. In ordine sanitară s’a propus­ crearea ministerului sănătății publice, cărui de­partament să i se dea toate chestiile de edilitate în legătură cu starea sanitară. In învățămînt: crearea învățămîntului primar superior, care să descarce învăță­mîntu­l secundar și să dea instrucțiune ce­lor cari nu pot să ajungă în învățămân­tul secundar. Pentru meseriași s’a propus crearea u­­nui credit al meseriașilor și darea, fără licitație, a lucrărilor mici la meseriași. Pentru lucrători în genere, s’a propus o lege pentru pensii și asigurarea bătrâ­nețelor cum și măsuri de răspundere pen­tru patroni în caz de accidente. In chestia agrară s’a cerut mai întâi imediata cercetare a efectelor legilor li­berale spre a se stabili cari eînt greșe­lile^ al doilea, casa rurală să fie modifi­cată în sensul cum s’a pronunțat d. Ta­­ke Ionescu cu ocazia creăreî acestei ins­tituțiuni; al treilea, statul să ia, asupra lui o parte din cheltuiala creărei izlazurilor, altfel revine prea scump țăranilor. In fine î­n chestia electorală d. Take Io­nescu a făcut de asemenea declarațiuni im­­portante. >?2 d-sa crede că revizuirea Constituției nu se poate face de un singur partid, dar a adăugat că fiecare partid trebue să-și păstreze doctrina lui. După d. Take Ionescu, orice reformă e­­lectorală trebue să fie condusă de patru idei: 1) Nu trebue ca reforma electorală să fie astfel incit, colegiile să devie in­capabile de­ a rezista presiunei guverna­mentale, punct asupra căruia a inzistat și accentuat mai mult; 2) Totuși colegiile trebuesc lărgite, ca administrația să fie mai puțin supusă necesităților electorale; 3) Lărgirea colegiilor se poate face fără a se ține seamă de diviziunea adminis­trativă a județelor, adică pot fi două­­trei județe la un loc; 4) trebue asigurată reprezentarea minorităților. In ce privește Dobrogea șeful conserva­torilor democrați a fost categoric. Dobro­gea trebue complect asimilată cu Romî­­nia în privința libertăților publice. Rămîne acum să relevăm cum au fost primite aceste idei în congres și ce ches­tiuni s’au ridicat de ceilalți oratori. F­ără îndoială însă că declarațiunile d-lui Take Ionescu vor stârni cea mai largă­­ discuțiune. R X CHESTIA ZILEI Grecii noștri / Generalii­ Budișteanu (către d-na Pherichidi). Ei, n’am avut cu­ dreptate să combat la Senat dotația d-tale prezidențială? Azi, cu represaliile contra grecilor, am­ fi fost nevoiți să ți-o retragem !! Sim n­eifyrsismori Un juriu francez s’a pronunțat Din dramele revoluțiunei rusești Cetitori­ au urmărit de­sigur cu surprin­dere o telegramă din Paris care relata în mod laconic, că jurații de acolo au achitat pe revoluționarul rus Rips, care a tras cu revolverul asupra colonelului von Kotten. Și gîndindu-se la modul cum a fost aranjat verdictul în cazul lui Jelea­, de­sigur că mulți reacționari au exclamat, resuflînd adine: „Slavă Domnului, că la noi nu se poate întâmpla așa c­eva“. Dar oare jurații francezi au fost îndul­genți? N’au judecat ei drept? ... Cazul lui Rips, simplu, să vorbească. Rips era un tânăr revoluționar. Ames­tecat într-un complot de urmele căruia dăduse poliția, el a fost arestat și condam­nat să fie trimis în Siberia. Pe drum spre ghețurile eterne el reu­șește să scape prin fugă. întors în Rusia el se pune din nou în serviciul cauzei re­voluționare. Prins și arestat din nou, el se vede amenințat de o gravă pedeapsă cînd colonelul von Kotten unul din șefii poliției secrete, îi propune să intre în ser­viciul sau, dacă dorește să scape cu viață. Rips consimte în aparență. In fond el avea intentiunea să servească revoluțiu­­n­­ea. Trimis de von Kotten la Paris, pentru a spiona pe revoluționarii ruși de acolo primul lucru pe care el îl face este că denunță amicilor săi rolul mizerabil ce vroia von Kotten să-l facă să joace. Amicii îl consiliază să nu accepte acest rol și el le promite să se supuie sfatului lor. Dar în anii intrase neîncrederea și Rips simte că e evitat, că în tot cazul nu se discută în prezenta lui, nici una din numeroasele cestiuni ce preocupă pe re­voluționari. In asemenea condițiuni Rips se hotă­­rește să dea prietenilor săi, tovarășilor săi de idei, o dovadă eclatantă a curățe­niei sale sufletești, a integrităței sale mo­rale. Se duce la o întâlnire pe care i-o dăduse von Rotten și cînd se vede singur cu dîn­­sul, trage asupra lui mai multe focuri de revolver. Rips putea sa fugă. A preferat să se predea autorităților franceze și să aducă înaintea juraților francezi, cestiunea po­liției secrete rusești. Iată cauza, al căreia proces s’a judecat la Paris, înaintea juraților, în fața lumei ntregi s’a putut încă odată dovedi, că po­liția rusească pune la cale comploturî și asasinate,­­ pentru a putea prin arestări ulterioare să arate guvernului rusesc că nu mănîncă paralele, multele parale ce se dau, — gratis. In fata juraților francezi pe banca acu­­zărea n’a fost Rips, cel care trăsese focuri de revolver asupra colonelului von Kot­ten, ci acesta ca un fel de simbol al poli­ției secrete rusești. Cîte a auzit acest von Kotten,­­ îi va ajunge de­sigur pentru toată viața lui. .Acest colonel, a spus un martor, a fost un căpitan­ incapabil. Intrat în poliție a devenit în trei ani colonel și și-a umplut pieptul de decorații. Dar aceste decorații și acest titlu, el le-a cules din noroi și sin­ge“. Iar apărătorul lui Rips a arătat că ju­rații au să aleagă „între oameni cari s’au devotat regenerațiunea țărei lor deoparte, și acei oameni cari au introdus obiceiul de a profana onoarea și libertatea“. Jurații­ aveau de fapt „să aleagă între doi oameni: între revoluționarul cuprins de idealul libertăței și care jignit în o­­noarea sa, se răzbună contra mizerabilul lui care i-a furat-o, și omul care caută o avansare, în sînge, rușine și noroi. Oc$ä Rips a fost achitat. Și acum judece ori­cine, dacă șade lise ne Romîniei să accepte ca să introducă la noi obiceiurile poliției secrete rusești. »­ Or, aceste obiceiuri au fost introduse. ’ Ori­cât s’ar zvîrcoli presa guvernament­­ală, rămîne fapt stabilit, că agenți ai așa zisei poliții generale de siguranță, au­ pus la cale un complot contra regelui, căi complotiștii au fost arestați și puși în Iii­bertate fără motiv plauzibil. " De asemenea e dovedit că agenți ai a­­cestei poliții, au jucat rolul de agenți pro­­vocatori. Să ia aminte cei răspunzătorii Să vadă roadele ce a dat impecabilul sistem în Rusia și cum a compromis chiar un atît­ de puternic imperiu, în ochii sumei civili­­zate. E. "'-------------**------------* ^ ? Impresii din călătorie Pe valea Oltului ?­­ ,| _____ De la Olănești la Calimănești — Căciq«­lata, pe valea Oltului, pina la Bresoi — A doua etapă­ a escursiunilor organizate <M Asociația generală a medicilor, am făcut-o la Olănești. O nouă stațiune balneară și cit­ materie­, datorită inițiativei particulare că­­reia, deși modestă în primele ei începuturi, i se prevede, de către cunoscători cel puțin, un­ viitor de mai înainte asigurat atît pentru efec­tele apelor sale minerale, cît și pentru pozi­­tiunea pitorească în care e așezată. Ascunsă în mijloc de munți, brăzdată de iz­voare care șerpuesc în cristaline unde­re sub ferestrele celor cîteva vile, discret ascunse, și ele în mijlocul brazilor veșnic tineri, Olăneștii (■ de­sigur, dintre tinerele noastre stațiuni bal­neare și climaterice, aceea despre care se poa­te vorbi cu mai puțină rezervă. Am vizitat-o în­­ toate amănunțimile sale, ni s’au dat, explicațiunile cele mai lămurite și, după cîteva ore, am­ părăsit-o cu părerea ele rău­ firească pe care ți-o sădește în suflet tot lucrul care, mulțumind ochiul, dă o legitimă satisfacție și sufletului, totdeauna dornic de noul senzații, de noul impresii, pe cari dacă nu le caută, sînt, însă vecinie bine­venite și mai ales bine primite. Cu această dispoziție sufletească am pără­sit, spre ora cînd cele dinții licăriri de lună dispută soarelui domnia cerului, prima sta­țiune balneară care ne dispusese de minune pentru restul escursiunilor, cu cari aveam să încheem seria acestui scurt vagabondaj prin mijloc de înverzite văi, dealuri și munți. Un mic popas la Rîmnicul-Vîlcea,­­două ore de drum cu trăsurile pînă la Călimănești, de unde aveam să începem, pentru a sfârși, cea din urmă din seria escursiunilor corpului me­dical. i Vizitam pentru prima dată Călimăneștii și nu știa dacă trebue să atribui primei impre­­siuni, aducerea aminte frumoasă pe care o păstrez celor cîteva ore petrecute în această stațiune. In tot cazul, mi-a făcut impresia u­­nei stațiuni balneare, organizate mai bine de­cît multe dintre stațiunile noastre balneare și climaterice, în jurul cărora, mi s­­ pare, se fa­ce o reclamă și un zgomot, mult prea exagerat. Moteluri moderne, vile cărora nu li se poate face vre-o învinuire și, mai pr­e­sus de­ toate, un decor cu care natura a fost de o dărnicia din acele, pe cari nu le cunosc decit frumu­sețile fără seamăn ale munților noștri. Și pe cînd Oltul falnic șerpnește în vale, ducînd cu el dorul vremurilor trecute­­ la partea cealaltă munții își înalță­ semeți creștetele, cari­­­ pri­vesc melancolic spre valurile cari sa duc, se duc mereu, pentru a nu se mai întoarce. De la Călimănești spre Brezoi, o mică­ etapă la mînăstirea Cozia, cea mai veche dintre mo­numentele religioase ale­­ tarei. Istoria ne spu­ne anul 1830 drept dată a clădirei sale, pe cînd Milne Joul, 10 Iunie, apare: BASTARDĂ ori f­ără mamă și fără patrie MARE ROMAN SENZAȚIONAL, ÎN FASCICOLE A vi bani =— F*rima Fascicolă GRATIS ==—.. ■

Next