Adevěrul, iunie 1910 (Anul 23, nr. 7446-7476)

1910-06-11 / nr. 7455

Y Anul al XXIIMea No. 7455 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. —Telefon 3// BIROURILE ZIARULUI t București, Strada Sărindar No. II BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri . Liberalii și reforma electorală „Și cu toate acestea, noi credem că ti­pa din chestiunile de la ordinea zilei, ca­re ar trebui să ■ preocupe în primul rînd pe oamenii noștri politici, este și această preocupare de a se reforma actualul sis­tem electoral, lărgindu-se pe cit­este cu putință drepturile politice ale celor ce formează grosul populațiunei noastre". Aș putea pune prin soare că nici unul dintre numeroșii noștri cititori, nu va pu­tea ghici, că această frumoasă declarațiune este luată din Viitorul, ziar liberal, pus în serviciul Omului de la Rălești. Cu toa­te acestea așa este, fiindcă șeful partidu­lui liberal are ca și d. Nicu Pilopescu două politici. Una este ceea pe care o duc ziarele sale, cari își plătesc luxuri ca cel al unui democratism foarte înaintat, iar alta este politica șefului, care, cîn'dî este vorba de declarațiuni solemne, de anga­jamente de partid, este foarte precaut, planează în cel mai eteren vag, se îneacă în o frazeologie care nu spune nimic și din care nu poți stoarce nimic esențial. Care va să zică, după Viitorul, oame­nii noștri politici—deci și patronul lor— Brătianu-Rătești, trebue să aibă princi­pala preocupare ,de a reforma în mod democratic sistemul electoral, lărgindu­­se drepturile celor mulți. Foarte bine și foarte frumos. Dar șeful partidului libe­ral mai zilele trecute n’a convocat u­n congres monstru, cu trei mii de delegați țărani de carnaval și n’a avut el oare pri­lejul să’și spună cugetul­­ a murit și fără înconjur? De sigur că da. Noi însă în loc de declarațiuni categorice asupra refor­mei dreptului de vot, în loc de puncte precise de program în această privință, am auzit pe șeful liberalilor declarînd că la toamnă — dacă va mai fi la putere — va introduce colegiul unic la... consiliile județene. Lăsînd la o parte, că această reformă partidul liberal a anunțat’o încă dela ve­nirea lui la guvern, lăsînd la o parte că experiența care zice că se încearcă, nu va dovedi nimic, după cum nu dovedește nimic votul universal la comună, la oră­șelele nereședințe de județ, care ființea­ză deja, dar pe lângă toate acestea, de ce partidul liberal n’a făcut el această expe­­riență timp de trei ani de zile, ci o lasă ca­ moștenire hazlie partidului advers? Mai mult n’a declarat Brătianu-Rătești. Și aceasta însemnează oare, "după cum a­­firmă presa liberală, că partidul liberal e­­ste preocupat de lărgirea dreptului de vot, în favoarea grosului populațiunei noas­tre ? E apoi o operă de sinistru farsor, a acestui om, care a debutat la guvern u­­cigînd 11.000 din acești viitori alegători și care pus în pozițiune ca să introducă în sfîrșit o reprezentanță reală a colegiu­lui al IlI-lea, a urmat vechiul sistem și a făcut să intre în parlament treizeci și opt de coconași ori de limbrici, cari aii de comun cu țăranii tot atît de mult cu­ are­ el­­— șeful — cu adevăratul democra­tism și cu dragostea de popor. , Trecutul și apucăturile ciocnești ale Omului de la Rătești nu sînt de natură ca să’i dea dreptul să fie crezut pe cu­vint, cînd prin ziarele sale vorbește de re­forma electorală, pe care n’a făcut’o pînă acum și care este ci­că menită să lăr­gească drepturile politice ale cetățenilor cari formează grosul populațiunei, adică ale țăranilor. * Sînt clar pur și simplu vorbe de clacă, cuvinte fără de rost tot ce se spune prin presa liberală. Nimeni azi nu are cura­­giul, afară de carpiști, să declare ceea ce gîndesc, că sînt reacționari. De altfel, tot în acest vag plutește și d. Take Ionescu, pentru care revizuirea Constituției este o necesitate, dar în ceea ce privește votul universal — ori cel puțin reforma electo­rală, nu precizează in ce constă ea. De altfel nu o dată am arătat, că­,pen­tru actualele partide politice, lărgirea dreptului de vot, ar fi o reformă greșită din punctul de vedere al intereselor lor egoiste de clasă. Atotputernicia lor, asu­pra celor cinci milioane de țărani ro­­mîni, nu’i posibilă de­cit cu actualul sis­tem, grație căruia, în cazul cel mai rău­, s’ar putea alege trezeci și opt­ de depu­tați ai poporului, față de, o sută cincizeci­mi­ orașelor, ai clasei stăpînitoare. E dar mai mult o chestie de modă, de a se juca de-a democratismul, de a se întrece unii pe alții în declarații platoni­ce, dar încă odată, reforma electorală se­­rioasă și votul universal, nu vor putea veni decit de jos în sus — și numai in ziua cînd cele cinci milioane de robi de azi vor deveni cetățeni conștienți. CONST. MILLE 41 Explicația regelui George Se pare că regele George al Greciei are mare stofă de diplomat. Se știe, în adevăr, că nici cinci zile du­pă pirateria supușilor săi de la Pireu, re­gele Greciei n’a crezut de cuviință să a­­rate prințului Ferdinand părerile sale de râü pentru spaima ce a tras pe urma pri­mejdiei la care au­ fost expuși copiii săi in portul Pireu. Cel puțin părintele, da­că nu prințul de Coroană avea dreptul la expresiunea unor asemenea regrete. Ele n’au venit însă — și azi începe să vie explicația acestei nepusări a regelui George. . „ Se afirmă că suveranul Greciei ar fi lăsat să parvină direct regelui Carol o explicație în sensul că nu trebuie să se mire nimeni de cele ce se petrec de cîtva timp în Grecia, deoarece chiar dinastia lui a avut de suportat cele mai grele lovi­turi, cari au provocat o stare de nesigu­ranță în întregul regat elin. Cum s’ar zice, Majestatea Sa regele Greciei are aerul de a spune regelui Ca­rol, ce te plîngi d-ta de pățania dela Pi­reu, să vezi ce am pățit eu. Iar prințului Ferdinand are aerul de a-i spune: ce ați pățit copiii d-tale la Pireu e floare la ure­che, pe lingă ceea ce a pățit Diadochul meul Toate bune. Majestatea Sa regele Gre­ciei vrea să ne spue că mai în siguranță era și Ea și dinastia Sa­eli că locuia la Brăila, decit cum se află la Atena. Nu facem dificultate de a o crede pe cuvînt. Posibil chiar să fie momentul ca dinas­tia regelui George să caute ospitalitate pe la Brăila sau Giurgiu. Unde visa suveranul Greciei se înșala este cînd crede că regele Carol, prințul Ferdinand și familia regală a României ar fi întru cit­va datoare să sufere din partea grecilor ceia ce suferă din parte-le regele George și dinastia sa. Pardon ! Asta nu. ! Regele George și-a legat soarta sa de a grecilor. Regele Carol de a romînilor. Fiecare, deci, cu soarta lui. Dacă în­­ regatul Greciei domnește nesi­guranța, mărturisită de către chiar Ca­pul statului, sunt în Europa tot soiul de mijloace de a se restabili siguranța unui stat atît de rǎu tulburat în­lăuntrul sau. Cită vreme, însă Capul acestui stat n’a apelat la Europă ca să-l ajute a restabili acea siguranță, se presupune pentru toa­tă lumea că garantează de ea. Ori­cât de....., patriotică și diplomati­că ar fi deci explicația ce regele George ar voi să se acrediteze în Romînia, îna­inte de a putea deplora împreună cu su­veranul Greciei această stare de lucruri din regatul sau, așteptăm să vedem daca o deploră în scris și formal cel puțin și guvernul din Atena, în cazul special al pirateriei din Pireu. Dacă însă între guvernul din Atena și regele George o divergență de opinie, noi nu putem fi obligați a plăti cu onoarea și averea statului român asemenea diver­gențe. A­ fa NAZBITII Zi bogdáproste! In sfîrșit, regele Car­ol a primit cuvîntul i­­ui­ așteptat al regelui George al Greciei, urmaș al ilustrului rege Menelaos din „Ori­ent în infern1’. Succesorul lui Menelaos trimite vorbă regelui României ca să dea acatist la biserică și să zică bogdaproste că vasul „îm­păratul Traian“ a scăpat numai cu atît. Ba­­sileosul grecilor, care ar prefera soarta ce­­lui din urmă Vasilescu, a asigurat pe regele Carol că față de ceea­ ce a pățit el și dia­doh­ul său­, cele petrecute pe „Împăratul Traian“ sunt floare la ureche! Cînd scapi cu viața din mîinile unei bande de pirați, mai stai să te plîngi că ți-ați șter­pelit ceasul, furculițele și coșul cu merinde ? — Zi bogdaproste, măiculiță!... Vorba ba­sileosului, care-i cunoaște de atîta amar de vreme Pac. Greva din Brăila sa sfîrșește Sunt acum cîteva zile de cînd am cre­zut că putem anunța sfîrșitul grevei, din Brăila. Ne-am înșelat atunci în aprecierea si­­tuațiunei. Guvernul acesta care a trecut legea contra muncitorilor în 24 de ore și legea pentru muncitori n’a găsit vreme s’o treacă, — guvernul acesta ar fi dez­mințit tot trecutul sau, dacă n’a­r fi dat concurs adversarilor muncitorime!. Mulțumită acestui concurs greva e a­­cum pe sfîrșite­­—nu însă cum credeam și doream noi, fără învinși și fără învin­gători, învingătorii sînt exportatorii și aliații lor vătafii. Nu felicităm pe expor­tatori, cari au dovedit că nu înțeleg nici timpul­, nici împrejurările în care trăesc. Cu­ despre vătafi, faptul că s’au solidari­zat cu aceia din­tre dînșii cari au cîr­­ciumî, denunță adevăratul lo­r aspect tu­turor oamenilor de inimă. Guvernul însă, care în proectele sale­­ de lege, interzicea ca muncitorii să fie plătiți în fise sau credite asupra canti­nelor fabricelor,­a dat concursul sau ca să triumfe aceia cari în schimbul mun­­cei cinstite a lucrătorilor romînii, vor să le dea acestora rachiu prost și cu­ mai mult. Greva din Brăila permite însă ca sa tragem mai multe învățăminte. In primul rînd se cuvine să înțelegem •să nu trebue dată nici o atențiune fraze­lor naționaliste și patriotice cu cari ame­țesc lumea politici­ani!, și,­ tocmiții­­ lor. Lupta la Brăila s’­a dat între străini, greci chiar și mii de romîni. Guvernul acesta „naționalist“, a fost de partea străinilor și contra romînilor. Apoi, ia să fi făcut muncitorii greva cînd exportul de cereale ar fi fost io­­tolit? Să fi văzut indignare împotriva lipsei de patriotism și naționalism a munci­torilor, cari primejduesc interesele ța­rei... Ei bine, muncitorii au vroit să e­­vite această acuzare; au crezut că lealita­­tea lor va fi ținută în seamă, va R pre­țuită. S’au înșelat. S’a abuzat de lealita­tea lor și s’a întors împotriva lor bună­tatea și sinceritatea lor. Să învețe deci pentru viitor că frazele patriotice și națio­naliste, ale politicianilor ,de toate nuan­țele, înce­pînd cu d. Ionel Brătianu , și pînă hăi încolo la d. Iorga, sînt numai curse ce li se întind. Ei, muncitorii, sînt în luptă perpetuă, crîncenă, nemiloasă cu acești politiciani și clasa din care fac parte,— și în luptă trebue să uzezi de toate armele legale ce-ți stau la dispozi­ție și mai ales să alegi momentul ciocni­re! a ta, în cu­ toate avanta­giile de a birui să fie de partea ta, iar adversarul r­ă, fie ci­ mai slab și mai puțin rezistent. In luptă se caută numai biruința, fără scru­pule morale, patriotice, naționaliste, —• aț dovedit-o guvernul și patronii cu oca­zia grevei din Brăila. Și așa fiind, noi spuneam muncitorilor: chiar dacă acum n’ați biruit, n’aveți de ce vă descuraja. Nicăiri muncitorimea organizată n’a biruit într’o singură cioc­nire. Nicăiri n’a fost­ cruțată de paharul amar al învingere!. Dar în luptă­ se ofe­tesc organizațiile și caracterele și apoi dreptatea e cu dinșii, viitorul al lor... Să persiste deci. Să mute lupta de pe cîm­­pul economic și pe cel politic. Să se înscrie cu toții în listele electorale. Să a­­tace pe politician­ în cetățuele lor. Și cind vor birui, vor fi făcut o adevărată faptă patriotică și națională, căci de la dînșii, muncitorii orașelor, odată deș­teptați, și numai de la dînșii, poate porni deșteptarea celor cinci milioane de ță­rani, cari zac în mizerie și întuneric. Ad­­jecților, cari vor fi recrutați din oameni cari s’au arătat pregătiți pentru cariera administrativă. A treia chestie, de ordin agrar, va fi definitiva tranșare­­ a islazurilor. D. Take Ionescu are o soluțiune prac­tică și imediat realizabilă: să dea statul 150 milioane pentru islazuri, căci altfel nu vor putea cumpăra țăranii. A patra chestie e înființarea monopo­lului alcoolului idee pe care știm că o admite șeful conservatorilor-democrați. Cu veniturile acestui monopol se vor putea procura cele 150 milioane necesare islazurilor. Iată dar Cîteva mari chestii cari vor preocupa în viitor partidul takist. Dar in congresul takist s’au mai ridi­cat și alte probleme importante pe cari treptat le vom releva., R. X. — rim • ♦ [UNK] » --------­Takiștii și programul Cum e comentată discuția din congres Ideia d-lui Brătianu.—Carpiștii și propu­nerile stakiștilor. — Loviturile d-lui Take Ionescu De la închiderea parlamentului d. Io­nel Brătianu a întreprins o adevărată goană pentru a găsi­­ o ideie, o platformă, ca să justifice oarecum cramponarea lui la guvern sau ca să amenințe cu viitoa­rea campanie de opoziție. Cu toate că a întrebat pe toți acei frun­tași de la cari ar putea să iasă cite o ideie, totuși nu s’a oprit do­cit la... ve­chiul ideal din programul d-lui Sturza, la­ sufragiul universal. S’a crezut că d. Brătianu va spune ceva precis la congresul liberal în aceas­tă privință. Dar n’a spus absolut nimic, și s’a mărginit la... aluziuni vagi. D. Take Ionescu a spus insă ceva mai mult, nu s’a rostit pentru sufragiul uni­versal, ba chiar din contra. Dar s’a rostit pentru o lărgire a sistemului electoral de azi în sensul pe de o parte de a su­feri corpul electoral de orice presiune guvernamentală, iar pe de alta a se feri administrația de necesitățile electorale de care forțat trebue să țină seamă cu sis­temul de azi. Ceva mai mult a spus clar șeful conser­­vatorilor­ democrați decit d. Ionel Trătia­­nu și in chestia electorală, adică in acea chestie pe care nici un partid nu are cu­rajul să declare că are­­ s-o rezolve cu pro­priile sale forțe, în lagărul carpist a căzut ca o bombă discuția programului din congresul ta­­kist. Carpiștii au suferit dureroase decep­țiune cu partidul d-lui Take Ionescu. Ei au crezut la început că au a face cu o aventură despre care nu se va mai po­meni peste trei luni. Dar în aproape trei ani partidul d-lui Take Ionescu a învins ambele partide istorice, se poate zice pe toate terenurile. Takiștii într’adevăr au fost preocupați în primul an de organizarea lor și au a­­vut de luptat contra asaltului ce i-au dat ambele partide istorice contra noului adversar. După ce s-au organizat au­­ dat lupta e­­lectorală și au bătut pe adversarii carte­lați. Terminînd și lupta electorală imediat au îndreptat acțiunea lor pe terenul pro­gramist și acum deschid o campanie în jurul unor reforme asupra cărora se va da, în viitor, lupta și vrînd-nevrînd atît liberalii cit­ și carpiștii vor fi atrași pe a­­cest teren de takiști.­­Oficioasele guvernamentale și cele car­­piste prevăd aceasta și de aceia caută să nu acorde vre-o importanță congresului takist, dar nu , vor putea ignora propa­ganda takistă. D. Take Ionescu a ridicat chestiuni foarte importante față de care ambele partide istorice vor fi silite să ia­­ pozi­­țiune. Prima chestiune e cea electorală, pe care în scurtă vreme, poate chiar, la re­începerea campaniei politice, takiștii au s’o pună în întregime, pe tapet, precis formulată. A doua chestie, cu caracter­­ adminis­trativ, va fi acea a inamovibilitate­ pre­­ țul nostru­to Grecii — Sau urgentă satisfacție complectă sau strașnice măsuri de represalii — De la Argonauții lui Iason și pînă azi. Isto­ria navigațiun­ei nu cunoaște de­sigur un act de piraterie mai hidos și mai barbar ca cel săvîrșit zilele trecute de derbedeii și flămînzii greci din portul Pireu, cari disprețuind drep­­tu­l internațional, dreptul maritim și chiar ce­le mai elementare dispoziții din codul penal, au ținut să dovedească sume­ întregi cu­ prefe­ră el actualului­ regim din­ Grecia republica i­­deală a lui Platon. Ca o dovadă că urmașii de azi ai lui Pla­ton sunt copți­ pentru sistemul de guvernămint propovăduit de acest filosof antic, poate­ servi faptul că pe cînd în timpurile mai vechi grecii se dedau la acte de piraterie numai în largul mărilor, azi, grație culturei acumulată dea­­lungul veacurilor, au perfecționat acest vite­jesc mod de train, comițînd acte de piraterie în pline porturi, ziua în amiaza mare și sub nasul­ autorităților, a căror vigilență întrece cu mult pe cea a ochiului lui Argus. Dar tocmai acuta boală de care suferă re­gatul Greciei, face ca întreaga suflare romî­­nea­scă să aștepte cu încordare și c­ui neastîm­ Fără satisfacția cea mai complectă, pe care o pretinde demnitatea pălmuită a Rominiei, care ori­cum și ori de cine ar fi guvernată nu poate tolera nepedepsite gesturi sălbatice ca cel de la Pireu- și nu se poate mulțumi numai cu simple declarații de regrete exprimate prin gura unei a treia persoane-Nu, statul român cu rangul și­ forța ce repre­zintă în concertul statelor europene, nu poate primi de­cât o satisfacție întreagă și complectă, fără jumătăți de măsuri sau reticențe diploma­­­tice. •& întrebarea principală este însă dacă vom putea obține sau nu justele noastre pretențiuni pe c­alea normală a demersurilor diplomatice și fără a ajunge la un conflict și mai grav, cu guvernul din Atena ? Scadența satisfacției este azi, Joi, și pînă în acest moment guvernul d-lui Ionel Brătianu n’a comunicat încă nimic presei dacă terme­nul scadenței a fost­ onorat sau nu. Judecind însă după starea­ de lucruri din Grecia, unde orice viață constituțională ,regu­lată este de cîtva timp suprimată și înlocui­tă prin politica de stradă a plebei de rînd: ni se pare că zadarnic, așteptăm noi un cuvînt plin și sincer de regrete din partea guver­nului d-lui Dragomir, care, sub presiunea zur­bagiilor generalului Z­orbas, este incapabil de o acțiune mai serioasă care să pună Grecia în rîndul țărilor civilizate și conștiente de înda­toririle lor internaționale. Că așa este, ce altă probă mai vreți de­cit faptul fără precedent și neexplicabil de­­cit, doar în caz de războiu, că însuși regele Geor­ge I, care este de altfel un cavaler și gen­tleman cunoscut, n’a crezut de cuviință sau mai bine zis n’a îndrăznit nici pînă azi să trimită regelui nostru o telegramă de scuze­ri de regrete pentru opera odioasă a haimanale­lor din portul. Pireu, comisă atît față de ne­poții regelui Carol—principele Nicolae și­ prin­cipesa Maria—cit și față de pavilionul Româ­niei ? Nu dovedește oare această abstinență forța­tă a regelui Greciei, de la cea mai elementară formulă de curtoasie dintre capetele încorona­te că regele George I nu este stăpîn pe actele sale, și că, dimpreună cu șubredul guvern al d-lui Dragomis, este prizonierul politicei în­jositoare de stradă și a uneltelor faimosului general Zorbas ? Acesta este tristul adevăr și cît timp starea bolnăvicioasă de lucruri din Grecia va con­tinua, satisfacția complectă ce cu drept cuvînt pretindem de la statul grecesc, va rămâne pen­tru multă vreme un obiect de enervante inter­venții și pourparleuri diplomatice. Guvernul Rominiei însă, dacă mai are cins­te și obraz, nu trebue și nici nu poate să mai tolereze o am­înare a reparației ce i se cuvine. In acest caz salvarea demnitatei Rominiei nu poate să fie de­cît în recursul fără întîrzie­­re la cele mai strașnice măsuri de represalii în contra grecilor de pe teritoriul prea ospi­talier al Rominiei. Altfel putem ajunge ca oricare pal­­ar nes­pălat trăind pe pământul binecuvîntat al re­gatului român, să se­ creadă și în zilele noastre de azi ca pe vremurile de dureroasă ingenun­­chiere națională a hospodarilor fanarioți. I. Rusu-Abrudeanu Adeverul _ Parlamentul „Independența“ numește congresul takist „Parlamentul dela Liedertafel“. De astă dată nu greșește: viitorul parla­ment va fi cel de la Liedertafel... Expirare „Violența“ anunță că î-ar fi expirat conce­sia publicităței și s’a întors la exploatarea în regie! Noi credem că „Violenței“ nu î-a expirat numai concesia!... Armonia Pressa guvernului vede cacofonie la takiști. Atunci ceea ce se petrece la liberali, cum se chiamă ? Rigoletto DIRECTOR POLITIC CONST­ MILLE ABONAM­ENTE: Ob­an. : i­i i Lei 16.— I Trei luni Șase luni . . . . 8 —­­ O lună. Pentru străinătate prețul este îndoit. i­­i Lei *­ 1 . . 140 TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala­­ „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătatea „ 12/40 BANI. UN NUMĂR CHESTIA ZILEI Atitudinea regelui G­reciei Ministrul Italiei la Atena , Lire, trebue să se dea satisfacție Rominiei, pe care Grecia a jignit'o adune. Regele Greciei. Cu ocazia asta, v'așî fi recunoscător dacă ați obține din par­tea Greciei satisfacție și pentru dinastia ei!! Isprăvile poliției de siguranță „Arestarea“ lui Reichmann la Siguranța, după atentat o scrisoare senzațională. În seara crimei dela 8 Decembrie, Reich­­mann a fost „arestat“ pe la orele TI și juni. După propria-i declarație înaintea juriului de onoare, însuși judecătorul de instrucție Popo­­vici ar fi ordonat să fie adus­­ degrabă la po­liție. Și adevărul e că poliția d-lui Panaitescu nu putea, să facă altfel, pe deoparte, pentru că lumea cunoștea relațiile lui Reichmann cu siguranța (fapt confirmat și­­ de N. Opran în „Adeverițl“ dela 17 Aprilie curent cînd scria: „relațiile­ lui­­ Reichmann­ și Popescu cu­­ poliția fiind cunoscute, ei nu se bucurau de încrede­rea camarazilor"); Pe de alta, pentru că în public umblase de mult zvonul că se pregătea un atentat­ contra primului ministru, Brătianu. Zvon pe care însuși Reichmann îl râspîndise prin cafenelele Capitalei, și pe care nu s’a sfiit să-l confirme și în seara atentatului cînd a fost adus­ la poliție, declarînd că: „știa, cu opt zile mai înainte, că un atentat se­ pregătea și în consecință a, și avertizat direcția poliției și a siguranței de Pe lungă, ministerul de inter­ne". (Declarația consemnată în foaia franceză a­ fraților Brătianu, Vinde­pen­dance Pouma,inc. (din 10 Decembrie 1909). Poliția siguranței nu putea, prin urmare, cu nici un chip să lase pe Reichmann în liberta­te. Altfel, ar fi dat de bănuit opiniei publica care cunoștea istoricul complotului din 1907 contra vieții regelui,, cît și o bună parte din manoperile „anarhiștilor“ poliției "le siguran­ță în plus, Panaitescu mai avea încă o rațiu­ne, destul de gravă, de a ține pe imberbul său­ agent în preajma sa­, imediat după atentat. Reichmann, un limbut din fire, lăsat în liber­tate, s­-ar fi dat numai de­cît în petic, cum a și făcut’o, îndată ce a sosit la Paris, mărturi­sind lui Barbu Eftimiu că el a fost principalul urzitor al atentatului contra d-lui Brătianu. Reichmann trebuia, așa­dar, să fie cîtva, timp ținut sechestrat la poliția de siguranță sub buna pază a binevoitorului sau șef I. Pa­na­it­escu. S’au petrecut, totuși, lucruri grave în timpul cu­ Reichmann a fost ținut în birourile sigu­ranței lui Panaitescu, lucruri pe care ne ve­dem obligați să le dăm publicității, pentru simplul motiv că Reichmann, invitat fiind de președintele juriului să arate în ce a constat arestarea sa la siguranță, a crezut de cuviin­ță să păstreze o tăcere neobicînui­tă. Reichmmann „arestat“ de Si­guranță Iată, într’adevăr, tot ce a declarat agentul lui I. Panaitescu înaintea juriului, în această privință: „Am fost arestat­ în seara de 8 Decembrie, pe la orele 10 și jum. însuși judecătorul de instrucție Popovich a ordonat ridicarea mea de acasă. Am fost ținut la poliție în stare de arest 18 zile. Știind că arestații nu stau­ la siguranță de­cît trei­­ zile, am­ cerut, după ex­pirarea acestui termen, lui Panaitescu să fiu­ transportat, la Văcărești. Aceeași rugăciune am repetat’o și judecătorului de instrucție. Amîn­­d­oi însă m­’au refuzat. In consecință cele 18 zile le-am petrecut pe toate la siguranță“. PREȘEDINTELE : Ați fost prin urmare ares­tat. Unde anume ați fost­ ținut arestat, ? Aparte sau­ împreună cu ceilalți închiși ? La ce re­gim, ați fost supus ? Puteați comunica cu cine­va ? Familia era îngăduită să vină să vă vadă? REI­CHMANN. Ne mai fiind loc în subsolul siguranței (sic), eu am fost, ținut în saloanele primului etaj, nu departe de biroul lui Panai­tescu. Erau­ date ordine severe să nu, comunic cu nimeni, am putut, totuși, vorbi cu unii a­­restați. Asemenea sor­a mea a venit de vre-o cîteva ori să mă vadă. ACUZAREA: Bine-voiască Reichmann să ne spună dacă a fost ținut la siguranță în pute­rea unui mandat- Sîntem în drept să-i punem aceasta întrebare, pentru motivul că, în Romî­nia, ca pretutindeni aiurea, nimeni nu poate fi ținut arestat, mai mult de S4 de ore de­cît în virtutea unui mandat de arestare semnat de judecătorul de instrucție competent, REICHMANN: Nu s’a lansat nici un mandat în potriva mea. ACUZAREA’: Aceasta e proba cea mai vădui­­tătă că nu erau­ ținuți la siguranța de fcît de persi­onun­î, care, cunoc­­înd relațiile ce aveau­ cu poliția, s’ar fi scandalizat văzîndu-ve libst pe străzile Bucureștilor, PREȘEDINTELE : In tot cazul, el S’a luat un interogatorii­ și ați fost­­­ confruntați cu­­ cei­­lalțî implicați în afacere 7 REICHMANN . Am spus că­ "am fost' confrun­­­at mai­ întîî cu poetul Ninulescu, cu actorul Wiemer și cu polițistul Stan Emanoil, apoi cu Jelea, care, declarînd că nu mă cunoaște, a convins repede pe judecătorul Popovici că n’am avut nici un amestec în afacerea aten­tatului. “ ACUZAREA’ 1 Da’că judecătorul de instrucție și-a format așa de repede opinia, de ce n’a ordonat să fiți imediat pus în libertate ? încă o întrebare : ați spus juriului, într’O ședință trecută, cil ați fost ținut .la siguranță timp de șapte zile cu o domnișoar­ă Malens .7. REICHMANN: Da. "V ACUZAREA : Atunci rugăm pe 3, președinte al juriului să binevoiască a serile acestei dom­nișoare, rugînd’o­­ să comunice daca știe ceva­ asupra arestărei lui Reichmann la siguranță.. (Juriul a admis cererea), O scrisoare curagioasă Reichmann sa ferit așa ,dar­ să dea amănunte asupra regimului la care a fost supus in tim­pul celor 18 zile petrecute la siguranță. Și a avut dreptate, de­oarece daca ar fi vorbit, ar fi trebuit să arate neted’ că a fost tratat acolo părintește, cum știe să trateze un șef de poli­ție pe un agent care a îndeplinit o ispravă­ mare. Dar, dacă Reichmann n’a vorbit, s’au găsit alte persoane care să-l demaște cu desăvârșire. In primul rînd, e nevoe să amintim scrisoa­rea curagioa­să publicată de Radu­. R. Șelaru în „Adevărul“ de la 15 Aprilie a. c­, în care gă­sim consemnate amănunte extrem de grave a­­supra traiului lui Reichmann în palatul lui Panaitescu. Șelaru, fiind arestat timp de trei zile, împre­ună cu Reichmann și tot cu prilejul atentatu­lui, s’a putut convinge că agentul lui Panai­tescu comulica la siguranță cu cine vrea și făcea ce vrea. „Cum a ajuns acolo, scrie Șela­ru, a intrat în­ camera unde mă aflam arestat și a început, să mă cerceteze. Astfel, am putut să constat libertatea de care se bucura Reich­mann, contactul sau zilnic cu Panaitescu. El ră­mînea ore întregi în tovărășia lui Vily Georgescu. .Avea patul instalat, în cabinetul lui Panaitescu. Masa­­ era plătită, de către Panai­tescu, personal, și i se servea bogată, de tot. Aceasta­ ne-o spunea chiar Belc­hm­­ann, de fa­­tă cu comisarul Babic. Intr’unul din acele zile vorbind cu Reichmann, i-am­ spus că e agent polițienesc al lui Panaitescu. Imediat a venit, comisarul Duca și m’a băgat la arest unde m’a ținut 24 de ore, de­și d. judecător Popovici ordonase ca­ să­ nu fiu­ arestat... Afirm că sunt­ sigur, după cum am fost încă de po­­ atunci, că Reichmann este în slujba poliției de sigu­ranță.“ , Rîndurile acestea semnate­­ de Șelaru aruncă o lumină nouă asupra raporturilor dintre șe­ful siguranței și ciracul său­ ,Reichmann. Ori­cît ar fi de mare însemnătatea lor, însă, ele vor părea palide fată de scrisoarea pe care u­ra Malens, de la Botoșani, a dictat-o unul a­­mic al sau pentru a o transmite unuia din membrii romîni al juriu]unde,onoare. Iată acea scrisoare pe care ne grăbim să o comunicăm cititorilor noștri. Botoșani, 10­­ Aprilie imn ’ Dragul meu­, Abia acum îți comunic infor­mațiile cerute în chestia Reichmann, din cau­ză că domnișoara­­ Marius a lipsit pînă astăzi din Botoșani. Crezîndu-le de o excepțională­ importanță, am telegrafiat că să le așteptați înainte ca tribunalul să fi luat, o decizie." Ți le reproduc în mod fidel și adaug că d-ra Marius garantează absoluta lor exactitate ,și își asumă complecta lor responsabilitate. Cereți astăzi Joi tuturor vînzătorilor noștri prima fascicolă GHATUITA din: voiciji «occizijL üDi tutul­ui v­in a. a luiiiui iluștri prima BASTARDA ori Fără mamă și fără patrie MARE ROMAN SENZAȚIONAL. ÎN FASCICOLE A Ä­bani

Next