Adevěrul, august 1910 (Anul 23, nr. 7506-7536)
1910-08-05 / nr. 7510
GS33 Anul al XXIIl-lea No. 7510 fONDATOR ALEX« V. BELDIMANU PUBLICITATEA CORICEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18.»Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI : București, Strada Sărindar No. W 5 BANI UNANUMAR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri JoiiT 5 August 1910 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ------ABONAMENTE» Ihm. Ilii Lei 16.— I Trei luni ,in bei A—I Șimian! • . 8- 1 6 lunii. . . . . U» Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFONI Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitala ., 14/100* n Provincia „ 14/99 n „ Străinătatea „ 12/40 UN NUMĂR BANI5 Cele două versiuni brătieniste. — împăcarea cu d. Costinescu. — Intransigența d-Lui P. P. Carp. — Miniștrii caniacistiniștilor.—Tactica d-ln Take Ionescu Câtă vreme carpiștii se agitau și amenințau cu tulburările de stradă, d. Ionel Brătianu a reușit să se prezinte în fața partidelor de opoziție, cel puțin în aparență, cu partidul său unit. De altfel, liberalii cînid sînt amenințați cu răsturnarea se reculeg repede și suspendă ostilitățile cari sunt între ei. Din acest punct de vedere ei sunt mai abili decit conservatorii. Cum însă partidele de opoziție au depus armele, liberalii au redeschis vechile lor răfueli. Chiar în guvern s’au accentuat neînțelegeri și d. Costinescu s’a declarat pentru retragerea cabinetului cel mult după deschiderea Corpurilor legiuitoare. Atitudinea d-lui Costinescu a descurajat cercurile brătieniste, deși la plecarea d-lui Ionel Brătianu ei au spus că primulministru a hotărît pe ministrul de finanțe să renunțe la planurile lui. La a determinat să rămînă în țară, rămînînd ca la întoarcerea d-lui Ionel Brătianu să se facă noui demersuri pe lîngă d. Costinescu ca să-l împace pe deplin și să-l cîștige pentru politica brătienistă. E foarte probabil ca d. Ionel Brătianu să recîștige concursul d-lui Costinescu, impunând partizanilor săi din guvern și din jurul sau să dea altă considerație ministrului de finanțe, care, mai ales în aceste momente, este arbitrul situației în guvern și în partid. In aceste condițiuni e de prevăzut că d. Costinescu va fi împăcat.i încredințați că d. Costinescu va putea să fie lesne împăcat, brătieniștii și-au împărțit rolurile pentru a induce în eroare ambele partide de opoziție. D. V. G. Morțun și cîțiva foști socialiști răspândesc versiunea că la toamnă d. Ionel Brătianu va reuși să pună capăt tuturor neînțelegerilor din partid și va da cuvîntul de ordine electorală să se pregătească pentru alegerile generale care vor fi prezidate tot de un guvern Brătianu. Alți brătieniști, din garda de la „Independența“, spun că guvernul e hotărît să se retragă o lună după deschiderea parlamentului, având să mai treacă vreo două legi și că prin urmare orice agitație din partea opoziției ar fi de prisos, căci ea nu va reuși să provoace mai îninainte retragerea liberalilor, ba chiar ar putea să-și creieze dificultăți, mai ales carpiștii. Prima versiune, adică acea a prezidărei alegerilor de către d. Ionel Brătianu, tinde la forțarea partidelor de opoziție să se împace acum, căci d-lui Ionel Brătianu i-ar conveni o imediată împăcare a conservatorilor, căci liberalii sunt siguri că chiar de la împărțirea portofoliilor și a locurilor din parlament se va produce o nouă ruptură între conservatori și d. Iuliel Brătianu va reveni, după un an, la guvern. A doua versiune tinde la păcălirea carpiștilor, căci fiind asigurați că la Crăciun liberalii se retrag, ei se vor resemna, vor aștepta în liniște și, la un moment dat, liberalii, vor putea să-i surprindă cu lovitura cea mare, adică să obțină de la rege prezidarea alegerilor generale._ Am înregistrat aceste versiuni fiindcă ele fac obiectul celor mai animate discuțiuni în cercurile politice. 1 . D. P. P. Carp, care se află la Țibănești și care a chemat pe toți fruntașii în țară, pentru 1 Septembrie, își manifestă, în convorbirile ce le are cu partizanii săi, siguranța că cel mult pînă la Decembrie va fi chemat singur la guvern. D. Carp ar fi declarat că nu tratează nici o împăcare, că nu admite să vină la guvern decît cu organizarea actuală a partidului, că nu admite să i se dicteze o anumită alcătuire ministerială și că după ce va primi însărcinarea de a forma cabinetul, atunci va aviza dacă poate să o ducă singur sau dacă are nevoia să recurgă și la concursul d-lui Take Ionosan și al partidului său. Cu alte cuvinte d. Carp amenință n deoparte cu un acord takist pe acei fruntași din partidul sau cari vor să-i impună o anumită formațiune ministerială, iar pe de altă parte deschide takiștilor perspectiva de a se împăca în condițiuni favorabile și cu sacrificarea cantacuziniștilor. In realitate însă d. Carp, care nu este omul combinațiilor și al tragerilor pe sfoară, rămîne intransigent numai fiindcă nu înțelege ca regele să-l aducă la guvern diminuîndu-i autoritatea sa de șef. * Cantacuziniștii însă nu se sfiesc să-și manifeste preocuparea lor în ce privește modul cum d. Carp are să formeze guvernul, — căci și cantacuziniștii sunt ferm încredințați că regele nu va putea trece peste d. Carp. Preocuparea cantacuziniștilor e oarecum justificată, căci dacă ei nu pretind d-lui Carp să aibă preponderență în guvern și,în partid, pretind însă, în mod fățiș să aibă patru miniștri cantacuziniști, ar dori chiar să desemneze departamentele, în orice caz ei vor să impună d-lui Carp ca miniștri pe d-nii : Mișu Cantacuzino, Dimitrie Nenițescu, Ionaș Grădișteanu și Mihail Vlădescu. Dintre acești patru cantacuziniști, doi nu sunt discutați în lagărul cârpiși, ba chiar șeful, a lăsat să se înțeleagă că va introduce în guvern pe d-nii Mișu Cantacuzino și Dimitrie Nenițescu. Dar ceilalți doni, adică d-nii Ionas Grădișteanu și Mihail Vlădescu, “"deși sunt desemnați de Nababul și partizanii săi ca reprezentanți ai lor în cabinetul Carp, totuși sunt respinși în cercurile junimiste și nu se știe dacă și d. Nicu Filipescu nu-i va abandona. E clar de prevăzut că dacă d. Carp va evita să-și desemneze, din vreme, viitorii săi miniștri, se poate întâmpla să izbucnească neînțelegeri între conservatori chiar la formarea cabinetului. Firește că discuția aceasta asupra viitorului guvern Carp este primită cu zeflemele, deoarece takistii au convingerea că e încă departe venirea la guvern a d-lui Carp, că e chiar imposibil ca regele să cheme la guvern o fracțiune, care, pentru a rezista partidului d-lui Take Ionescu, s’a pus sub protecția d-lui Ionel Brătianu, timp de trei ani. D. Take Ionescu, simțind că d. Carp vrea să se împace cu d-sa după ce regele are să dea puterea șefului conservatorilor, a prevenit din timp pe conservatoriși, pe partizanii vșăi, că nu va admite cu nici impreț, ca procesul dintre takiștî și carpiști să fie tranșat sub un guvern Carp, ci numai în opoziție. Pe acest teren va rămînea d. Take Ionescu și are să-și continue acțiunea sa politică care pînă acum s’a dovedit a fi cea mai abilă și acea care a asigurat succese reale conservatorilor-democrați. A. X. NAZBÎTI Í Concediu scurtat După ce, spre a combate holera, au fost rechemați din concediu nu numai prefecții, primarii, medicii și agenții sanitari, ci și contabilii, primul-ministru a înțeles că s’ar cuveni să fie și d-ija la postul d-sa de. In consecință, a binevoit a-și scurta cu cîteva zile concediul și va sosi la 10 August. Bine face, fiindcă sînt mari speranțe că de îndată "ce s’ar vedea holera și ar constata că mai e prezent la guvern, ar sări hotarul țărei, fiindcă două holare într’o țară, i s’ar părea și eî prea prea. Unii cred însă că primul ministru, ca compensație că și-a scurtat concediul, va cere cît de curînd unul mai lung M. S. Regelui. E vorbă de un concediu limitat. Pac. __________________ Lipsa de vagoane C. F. R. și datoria agricultorilor și comisionarilor Avem din fericire es timp un an agricol excepțional, cum n’am mai avut de 30 de ani încoace — cel puțin așa ne spun unii agricultori." Prin inevitabila lege naturală a compensației, s’au făcut din belșug de toate. Hambarele proprietarilor, magaziile de prin gări, vagoanele căilor ferate sunt pline de o splendidă și abundentă recoltă menită, grație aurului ce va aduce în țară, să descrețească frunțile cele mai posomolite și mai încercate. Singura nemulțumire care pare a tulbura întrucîtva atmosfera de vădită satisfacție generală este, ca în toți anii de bună recoltă, nevoia de vagoane ce se resimte mai ales într’un an excepțional de rodnic ca cel pe care ni l’a hărăzit Dumnezeu acum. ■ Să fim însă drepți și imparțiali. Mai întâiü, anii agricoli abundenți sunt, din nenorocire, o excepție, iar nu, regulă generală. Și apoi să nu uităm că cu sistemul nostru încă primitiv și ,în orice caz prea economicos de a face agricultură fără, magazii sistematice pentru adăpostirea recoltei, oricît de prevăzător și de larg ar fi statul în privința furnizării de vagoane, lipsa acestora se va resimți vecinic în anii excepționali de recoltă. Nu e de mirat deci dacă și în anul acesta agricultorii, în dorința lor de a-și vedea productele transportate cu un ceas mai curînd de pe moșie în porturi, se izbesc de inevitabila chestie a lipsei de vagoane. Ca să faci un transport de cereale în bune condițiuni, se cer următoarele trei lucruri : a) debușeu de descărcare ; b) înlesnire de circulație și c) cantitatea necesară de material rulant. Sau mai simplu: încărcare și descărcare repede, manipulare repede și expediere repede. Eî bine, cine poate tăgădui că pentru a face un transport în asemenea condițiuni bune nu e nevoie și de concursul agricultorilor sau al comisionarilor de cereale, cari trebue să înlesnească direcției căilor ferate golirea, cît mai repede a vagoanelor ca să le poată încrucișa și mări astfel capacitatea lor de descărcare ? In portul Brăila, pentru a cărui singură destinație staționau pe ziua de o zi prin diferitele gări din țară peste unsprezece mii de vagoane, se descarcă azi pînă la 300 vagoane zilnic. Manipularea1 aceasta necesită deci pentru o singură zi 1600 vagoane — 800 cari pleacă și 800 cari vin — iar pentru două zile 3200 vagoane. In vederea rapidității acestei manipulări, direcția căilor ferate a făcut și face zilnic două avizări la bursa din Brăila despre numărul vagoanelor sosite, și anume la orele 7 și 10 dimineața, dînd fiecărei grupe de vagoane sosite timp de 6 ore pentru descărcare. Comisionarii de cereale din Brăila, cer acum direcției căilor ferate să nu facă în viitor decît un singur aviz, iar timpul de descălecare să-l prelungească de la 6 ore la 9 ore. Pentru ce această cerere, menită să împuțineze capacitatea de descărcare a materialului direcției ? Desigur, pentru a agonisi timp mai mult de speculă a cerealelor sosite în port. Am relatat pe scurt aceste fapte pentru a ilustra că dacă statul are vreo vină în chestia lipsei de vagoane ce se resimte, nu e mai puțin adevărat că și agricultorii și comisionarii de cereale au partea lor de răspundere prin obstacolele ce le pun în cale direcției căilor ferate în manipularea cît mai repede a operației de descărcare a vagoanelor. Sperăm însă ca în cîteva zile d. Alex. Cottescu, directorul general al căilor ferate, care a plecat la Brăila, să găsească o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți. L Rusu-Abrudeanu ■I PARTIDELOR Către M. Sa Regele — Crimele jandarmilor — In comuna Costești, din jud. Dîmbovița, s’a întîmplat în ziua de 30 Iulie, pe la orele 2 de amiazi, o crimă comisă de un jandarm rural în următoarele împrejurări : Locuitorul Gheorghe Stoica, cantoniercomunal, plecase într’o căruță să aducă o mașină de treerat unde plecaseră alți locuitori cu vitele de jug mai înainte. Cu el, stătue să meargă și jandarmulcaporal Ignat pînă aproape de o baltă, că vrea să prindă pește. Gheorghe Stoica îl primește și jandarmul se urcă în căruță. Pe drum, încă în sat, jandarmul se apleacă spre Gheorghe Stoica, și-l chiamă. Gheorghe se apleacă să-l auză și în acel moment, carabina se descarcă, glonțul intră pe nava dreaptă a nasului, străbate creeriî și ese piuind în slavă. Gheorghe cade jos, mișcînd ușor din mîini și expiră, după cîteva scurte momente. Primarul Ioan Nicu, care se afla în acea căruță, întoarce înapoi și aduce pe Gheorghe mort în curtea jandarmeriei. Gheorghe Stoica era om de 40 de ani, cu mai mulți copii mici. Acesta este faptul povestit. Să raționăm acum. 1) Dacă jandarmul a ucis pe Gheorghe Stoica din greșeală — după cum el susține — pentru ce a încărcat carabina cu glonț, atunci cînd pleca la pește, iar nu în urmărire, nu în patrulare, nu în vreun interes de serviciu ? 2) Care lege dă voie jandarmului, fie caporal, fie sergent, fie șef de secție, să poarte carabina totdeauna încărcată ? Dacă jandarmul rural, e un om așa de destoinic încît statul să-i încredințeze purtarea în public a celor mai periculoase arme, de ce se întîmplă asemenea crime ? In 1909, în comuna Mătăsanu, vecină cu comuna noastră Costești, un jandarm omoară o fată mare în chiar casa părinților ei — tot din greșeală, place autorităților să susție. In 1909, în comuna Titu, vecină cu comuna Costești, un jandarm împușcă un nenorocit dezertor pe cînd îl ducea la latrină. Arma fusese încărcată și jandarmul băut n’a observat trăgaciul. Autoritățile au luat de bună afirmarea că dezertorul a voit să fugă de sub escortă și. Împușcatul a rămas mort pe loc. Iată dar trei crime făptuite de jandarmii rurali în timp de un an și jumătate, în trei comune vecine. „E puțin“ s’o fi zicînd, dar în acest timp și încă cu opt ani în urmă, cîte crime au făcut locuitorii acestor comune, în care jandarmii împușcă ? Nici o crimă nu s’a făptuit, și totuși mulți jandarmi umblă prin mijlocul satelor înarmați, fudițî, țanțoși, turmentați de beție, fără zor, fără frică, așa cum ar umbla printr’o țară cucerită în care partea bărbătească a murit în războiu. Romînia e oare o provincie cucerită de jandarmii partidului liberal ? Dacă satele țărei noastre sînt adunări de criminali, unde le sînt crimele lor? Ce crimă îndreptățește pe jandarmi să poarte arme încărcate, ca să ucidă țărani, așa pare că ar ucide cîte o coțofană ? Cum s’ar putea numi această crimă din Costești, crimă prin imprudență?... Era oare ordin să poarte arma încărcată și la pește ? Era ordin să o poarte încărcată mereu ? Dacă nu era, atunci jandarmul e un criminal pus de cineva să ucidă pe Gheorghe . Stoica, ori jandarmii sunt uneorn nepregătit, ne în stare să corespunză rolului ce li s’a încredințat de marii iubitori ai „domniei legilor“ ! „ * Jandarmii spun, că ei pentru urî am ucis, iau 15 zile închisoare — că așa a luat unul — și sunt gata la orice. Jandarmii au speriat satele. Ei atacă întocmai ca niște lupi strînși în haite, ziua și noaptea. De ei nu e respectat nimeni. Țăranul stă în fața jandarmului cu capul gol. Femeile îi hrănesc cu unt, ouă, pui de găină și tot ce au mai bun. Femei și fete sînt curtate și batjocorite. Cîrciumarii sînt speculați și mulși ca pe vremea turcilor. Și la cine să se plîngă țăranul că e nedreptățit de jandarm ? Guvernul susține acest corp, opera sa de prudență. Guvernul închide ochii, trage cu buretele peste crimele jandarmilor, tot așa cum a tras cu buretele și pe marea sa crimă din 1907. Jandarmul știe că e apărat să nu se depade, și își dă frig pornirilor, iar țăranul știe că aceștia numai pe capul lui sînt trimiși. Cui să reclame acești miei supuși înjunghierii ? Acești jandarmi, luați de la sapă, luați de sub biciul ipistatului, de ,cib jugul nevoilor și al sărăciei, boenițî deodată cu haine albastre, cu carabine și cloanțe, cu carnete de amenzi și cu slugi de poruncă, înebunesc de-a binelea. Din săracul săracilor, din nevolnicul nevolnicilor, deodată domn cu armă și cu putere judiciară, cu putere administrativă și executivă, acești oameni înebunesc de fumul mărirei. * Nici regele n’are puterea lor. Regele nu poate da, amendă nimănui — poate slugilor sale personale, dar jandarmul judecă și amendează. Regele nu face atîta administrație cît face jandarmul în comune. Regele nu execută el personal, cîte execuții capit nle face jandarmul. De ce nu se întreabă guvernul ce zăpăceală socială mai sunt și jandarmii rurali? Ce simptom e acesta ? Sunt locuitorii satelor romînești așa de criminali, că le trebue jandarmi înarmați doi și trei de comună, ca să mai împuște pe câte un locuitor, așa „dintr’o mică imprudență“? Nu înțeleg eu, aceia mari și învățați, aceia ce se socot, scoborîți din cer cu hărzobul, că schimbarea de mediu produce perturbații ? Cum faci deodată pe țigan împărat, și pe un flămând și nenorocit săpător, domnul jandarm, prototip al omului destoinic, al omului moral, al imparțialului și incomuptibilului judecător? Pentru ce puterea asta în mina unor proști, înebuniți de această mare schimbare de mediu?... E puterea socială, puterea statului, care trebue să fie puterea și rațiunea la un loc, e un lucru așa de mic, că trebue încredințată și acestora ? Ce guvernare e aceasta, guvernarea unei țări independente, ori guvernarea unei ocne în care sresc criminalii ? * Destul aceste crime. Viața e valoare absolută și nimic n’o poate întrece sau egala. Viața unui țăran e tot așa de valoare ca și acela a unui rege. Pentru un rege sau pentru un țăran, viața pierdută e rău absolut și măsurile trebuesc la fel luate. Nu trebue car ca să aștepte cineva ca jandarmii să omoare pe vre-un ministru, și tocmai atunci să se ia măsuri, ci îndată. Siguranța persoanei ne e garantată de Constituție și noi cînd vedem pe acești jandarmi înarmați călcîndu-ne casele și împușcîndu-me, vedem că siguranța vieței e distrusă și ca atare cerem înlăturarea acestui pericol: jandarmii ! Dar cui cerem ? Vîntului, apei, aerului, turcilor, tătarilor?... Nu, cerem,guvernului, cerem desființarea jandarmilor Majestăței sale regelui. El, care a făgăduit la 13 Martie 1907, Fiiertate și dreptate, — să intervie și să desființeze această măsură criminală și rușinoasă. Majestatea sa regele să intervie, să înfrunte obrăznicia și trufia clasei ce ne-a ucis în 1907 și să desființeze jandarmii rurali. E în pericol viața și viața e dar scump pentru orice individ. Această valoare trebue respectată de oricine și mai cu seamă de Majestatea sa. Așteptăm. I. G. Vissarion Com. Costești — Dîmbovița StanTlîi Si ira! Gazul d lui A. G. Cuza Ce-și face omul singur, nici dracul nu-l face. Dacă s’o ține dîrz d. A. G. Cuza, o să avem o veselă ședință de Curte cu jurați și în București, cum a mai avut d-sa grija să ofere și în Moldova. D. Cuza este autorul unui ..studiu“, prin care cu știința sa specială și cu caracterul absolut al „convingerilor“ de felul celor ale d-sale, stabilește fără drept de apel, cum că de îndată ce cineva are în vinele sale o singură picătură de sînge „străin“, nu mai poate fi de folos, ci numai o primejdie pentru munca, cugetarea și simțirea națională. Ce se întîmplă ? Asociatul d-sale politic, d. lorga, e „studiat“ din punctul de vedere al „sîngelui“ și recunoaște, în cele din urmă el însuși, că are sînge grecesc și rusesc în vinele sale. Publiciștii de la revista „Facla“ se slujesc de aceste date și aplică, sub forma unei cronice-interview, teoriile d-lui Cuza la. personalitatea d-lui Iorga. D. Cuza se supără foc și — d-sa care calomniază naționalități și indivizi cu o rară inconștiență.— intentează proces de calomnie revistei „Facla“. Cum ,adică ? Teoriile d-lui Cuza devin calomnii cînd se pot aplica d-lui Iorga? Nu vede d. Cuza ridicului ? Eî, dacă l’ar putea vedea, ar vedea și absurdul tuturor confuziunlor sale— și dacă l’ar vedea, n’ar mai fi ce este și nu s’ar mai da în spectacol cum se dă de atîta vreme. La vîrsta d-sale însă nu se mai schimbă mintea — mai ales, așa minte ! Silex ---------------------------Adeveruri. Petroliul „Dinastia“ a reînceput să dea tîrcoale petrolului. Clad e vorba de... exploatare, „Dinastia“ e la postul ei! Un „hrăpăreț“ . Știți cine e „cel mai, hrăpăreț dintre cîți politician! „ există în țara romînească“? ! D. Fiera !... Ș.je spune „Violența“, foaia de viță a dinastiei celor trei... Șloimî! Reacționari ? Un ziar ocultist respinge acuzația că cel de la putere ar fi reacționari. Just! Ocultiștii sunt înainte de toate... acționari ! Rîgoletto ________vv ______ Robia Finlandei — Politică și pilmier — Se știe că d. Stolypin, primul ministru al Rusiei, urmărind să desnaționalizeze Finlanda, a făcut ca Duma să voteze o lege care, de fapt, suprimă autonomia acestei mici țări. Această procedare a celui dintîiu demnitar ,al statului rusesc a produs multă indignare în lumea liberală de pretutindeni și a provocat o intervenție a Englitezei. In adevăr, arhipelagul finlandez e extrem de primejdios și de dificil și nici un pilot rus n’ar fi în stare să se orienteze într’însul. Cu toate acestea, d. Stolypin se gîndise că un mijloc ,practic de a acoperi viața administrativă și politică a Finlandei ar fi și acela de a-i lua domnia apei, din arhipelagul său și a o trece Rusiei. Știind că piloții ruși nu au chemarea să înlocuiască cu succes pe cei finlandezi, el nu ceruse îndepărtarea aceastora, ci îi pusese sub dependența ministerului rus de marină. S’a întîmplat însă ceea ce era natural: piloții finlandezi au preferat săă-și dea demisia decât să devie funcționari ai administrației rusești. Pe de altă parte, autoritățile navale rusești, simțind primejdia la care sunt expuse au declinat orice răspundere în ce privește pilotajul în apele finlandeze. CHESTIA ZILEI Apropouri de bal Nababul: Divorțează și te iau de nevastă ! Bădărău S Cunosc cîntecul ăsta ! Gonu Petrache: Atunci, acordă-mi cel puțin mie, un tour de vals! Bădărău: Cere-l lui Ionel! ! Recolta griului și prețul plinei — Observațiuni asupra speculațiilor de bursă — Chestiunea plinei, chestiunii griului, este la ordinea zilei. Există ceartă asupra recoltei, există ceartă asupra prețului. Este adevărat că peripețiile prin cari a trecut recolta griului la noi, îndreptățea, pe atunci, diferitele opiniuni. O descurajare generală cuprinsese lumea noastră agricolă, descurajare care se restrînsese asupra țărei întregi. De La agricultură aștepta țara binele sau răul. Agricultura este chipul voalat al statuei de la Saîs. Cade voalul și chipuil se arată teribil— toată suflarea piere; cade voalul și chipul se arată surîzător, totul inviază! Avuția popoarelor are două surse: una datorită inteligenței și culturei omului care calculează, combină, lucrează, descopere, inventează, una datorită omului creator, și alta, datorită locului care muncește, pămîntul care produce, plonel care udă, înghețului care nu intervine, norocului față de care prostul este mai în favoare decit înțeleptul. Crescătorii de porci americani, găsitorii de aur californian, exploatatorii cîmpiilor de diamante din sudul Africei, păstorii de vite australieni, pot fi negrii analfabeți, culțî chinezi, dușmani cari nu știu să numere pînă la zece, dacă au noroc, se îmbogățesc neștiind nici cum și nici de ce. Chestie de noroc și, negreșit peripețiile cari se perindă, pînă la realizarea acestui noroc, sînt de natură cînd a bucura, cînd a întrista. Odată’ însă ce acest interval de nesiguranță a trecut, totul se limpezește; atunci intervin doi noul factori, acela al produsului realizat și acela al prețului acestui produs. In mersul natural și regulat al prețului, nu intervine decît vechiul obiceiu al schimbului. Am necesitate de 100 de boi, dacă nu mi se oferă decît 50 trebue să urc prețul, sa dau, de exemplu, mai multe oî pentru un bou, atunci se vor găsi proprietari cari să-și vîndă boul și așa mai departe, invers lucrul, dacă în loc de 100 de boi mi se oferă 150 sau 200. Cărturarii au numit aceasta „legea ofertei și cerere!“. Cu mijloacele de schimb s’a perfecționat și schimbul. A intervenit ca măsurător al valoare, ca preț al lucrului, de care omul are trebuință, banul. I aici, în diferențele de preț ale cererei și ale ofertei, cărturarii au numit aceasta „puterea de cumpărare a banului“ care se urcă sau scade. In acest mers natural al lucrurilor intervine specula, care cînd are ca bază minciuna produce perturbări dezastroase. Fel de fel de știri neexacte, tendențioase, neconforme cu realitatea, fac ca prețurile să se urce sau să se scadă în mod artificial. Această speculă se numește jocul nereal, necorect, necinstit al bursei. Așa, de exemplu: O telegramă anunță un atentat în contra unui puternic cap încoronat, lumea se alarmează, naivii își pierd capul, bursa joacă și speculează această știre. Cînd colo nu,-I nimic adevărat, joc de bursă! Altă știre. In Afganistan a izbucnit revoluția, întreaga Indie este în fierbere, războiul între Englitera și Rusia e iminent; se spune că Englitera face previziuni enorme, și iată că prețurile se urcă, acoperirile de bursă sunt enorme, se execută lumea, panică, pierdere și ruină generală. Zvonurile erau neadevărate, nu era decît un joc de bursă, care a ruinat multă lume. Se zvonește că previziunile sunt mici, că se cumpără toate, se anunță recolte proaste mondiale, se dau telegrame falsa, prețurile se urcă, camăta piinei devine teribilă, foametea bate la ușe. Iarăși joc de bursă, lumea se ruinează, jucătorii de bursă, cari n’au văzut bob de griu, realizează milioane. «Legislațiunea evului mediu avea dispozițiuni draconice contra carieței griului „Komwucher“. Astăzi, ea este protejată de cele mai înalte personagii politice, ca timp cîte o lance contra estenirei pîinei și pentru scumpirea ei. Și cînd spun pîine zic griu, pentru că numai din griu se face parte, nu crește griul separat și pîinea separată. Această fericire o au numai sălbaticii Africei, unde cresc deadruptul în niște arbori, un jiel de fructe numite pline de arbore. Se zvircolește lumea la noi contra scumpirei traiului și, gură de om guri, de dine cere pîine, contra scumpirei celui mai necesar obiect al nutrimentului omenesc, contra scumpirei plinei. Noi, țara griului, dec! tara plinei, noi cămara de rezervă de griu a Europei, la noi se cere scumpirea griului și se induce lumea în eroare asupra recoltei noastre, și prețurile se urcă. Dar ne justifică aceste prețuri de foamete cînd noi înotăm în belșug de griu ? Jocul de bursă și știrile contrare adevărutului. Nu este adevărat cînd se spune că nu avem recoltă abundentă; avem recolta cea mai abundentă pe care a cunoscut-o generațiunea noastră. Negreșit, mulți speculanți — jucători de diferențe — au cumpărat, jucînd la bursă, grîueftin, păcălind pe producători, acum vor să-l vîndă scump păcălind pe consumatori, căci nici brutarii nici morarii nu au cumpărat eftin. Procedarea speculanților este simplă. Inti! dau zvonuri justificate de o recolte viitoare ne mai pomenit de bună. Aceste zvonuri au momit pe mulți proprietari să-L vîndă, cu anticipație, grînele necoapte, netreerate, nestirose, s’au vîndut și au cumpărat, speculanții intermediari, cantități enorme, cu 1300—1325—1350—1375—1400 de lei vagonul. Aceste cumpărării efectuate, ca să revindă acest gríp speculat, ei au lansat alte diferite zvonuri și minciuni că: Recolta nu este bună, că cifrele statistice sunt mincinoase, că serviciul nostru statistic induce lumea in eroare, că în Rusia nu este recoltă, în Austro-Ungaria ploaia a compromis recolta, în Franța deficit enorm. In Argentina mai știu eu ce, că prețurile arătate sunt false, etc., etc., și caută să producă o apcare nejustificată a prețului griului. Nejustificată pentru că: Din cele 14 milioane de hectare ale bina,cuvîntatei noastre țări, aproape 2.500.000 sunt semănate cu griu, iar producția cea mai neînsemnată a fost de aproape 20 de hectolitrii la hectar și s’a urcat pînă la 40 și peste 40 de hectolitri, așa că evaluînd recolta griului i la 50 milioane hectolitri pentru țara întreagă» este sub adevăr. Un simptom. De cînd e țara romînească nu s’au vîndut atîtea garnituri de treerat ca anul acesta. Intrebesc casele Watson Youeil, Behles, Feher, Stadiker, etc., cari au vîndut sute de garnituri de treerat griul. S’a treerat, se treeră și se va’ tresta mult timp. Și încă nu au terminat proprietarii, în urmă abia vor începe țăranii, cari au, anul acesta, mai mult și mai bun griu de cît proprietarii Toată această marfă va veni pe piață și se va vinde, și va fii o pletoră de oferte. 1. Necesitateia consumăre! noastre intern © © B18 de circa 5 milioane hectolitri greü. Noi avem o recoltă de 50 de milioane, dar este adevărat că în asemenea împrejurări prețul nu depinde de noi. Noi putem avea o recoltă foarte slabă, cu prețuri foarte eftine și o recoltă foarte mare cu prețuri foarte scumpe, prețurile noastre le regulează cererea din afară. Acele 45 milioane hectolitri grin prisos trebuesc exportate, fie sub formă de grin, fie sub formă de făină. Ce nouă bogăție ar fi pentru țară dacă s’ar putea exporta o mare parte ca făină. Desvoltam, industrială a Ungariei s’a datorit, ln primul rînd, morăritului. Negreșit că, așa stînd lucrurile, trebue «4 căutăm să profităm ca schimbul nostru cu străinătatea să ne aducă cît de mulți bani, dar nu trebue să depășim realitatea, cu știri de joc de bursă. După ce a trecut efectul jocului, desamăgirea e mare. Calculul acestor știri ar fi: „Las’ să plătim scump cete 5 milioane de hectolitri necesar! nouă, să mănânce pîine scumpă ai noștri, pentru că, vom obține prețuri urcate pentru cele 4ă de milioane cari se vor exporta și țara se va îmbogăți cu banii străinătăței“ Asa ar fi dacă nu ai fi aici»’