Adevěrul, august 1910 (Anul 23, nr. 7506-7536)

1910-08-05 / nr. 7510

GS33 Anul al XXIIl-lea No. 7510 fON­DATOR ALEX« V. BELDIMANU PUBLICITATEA CORICEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18.»Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI : București, Strada Sărindar No. W 5 BANI UN­A­N­U­M­A­R Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri JoiiT 5 August 1910 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ------­ABONAMENTE» Ihm. Ilii Lei 16.— I Trei luni ,in­ bei A—I Șim­ian! • . 8- 1 6 lunii. . .­­ . . U» Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFONI Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala ., 14/10­0­* n Provincia „ 14/99 n „ Străinătatea „ 12/40 UN NUMĂR BANI5 Cele două versiuni brătieniste. — împăcarea cu d. Costi­nescu. — Intransigența d-Lui P. P. Carp. — Miniștrii caniacistiniștilor.—Tactica d-ln­ Take Ionescu Câtă vreme carpiștii se agitau și ame­nințau cu tulburările de stradă, d. Ionel Brătianu a reușit să se prezinte în fața partidelor de opoziție, cel puțin în apa­rență, cu partidul­ său unit. De altfel, liberalii cînid sînt amenințați cu răstur­narea se reculeg repede și suspendă osti­litățile cari sunt între ei. Din acest punct de vedere ei sunt mai abili de­cit conser­vatorii. Cum însă partidele de opoziție au de­pus armele, liberalii au redeschis vechile lor răfueli. Chiar în guvern s’au accen­tuat neînțelegeri și d. Costinescu s’a de­clarat pentru retragerea cabinetului cel mult după deschiderea Corpurilor legiui­toare. Atitudinea d-lui Costinescu a descura­jat cercurile brătieniste, deși la plecarea­­ d-lui Ionel Brătianu ei au spus că primul­­ministru a hotărît pe ministrul de finan­țe să renunțe la planurile lui. La a deter­minat să rămînă în țară, răm­înînd ca la­ întoarcerea d-lui Ionel Brătianu să se facă noui demersuri pe lîngă d. Costines­cu ca să-l împace pe deplin și să-l cîștige pentru politica brătienistă. E foarte probabil ca d. Ionel Brătianu­­ să recîștige concursul d-lui Costinescu, impunând partizanilor săi din guvern și din jurul sau să dea altă considerație mi­nistrului de finanțe, care, mai ales în­­ aceste momente, este arbitrul situației în guvern și în partid. In aceste condițiuni e de prevăzut că d. Costinescu va fi împăcat.­i încredințați că d. Costinescu va putea­ să fie lesne împăcat, brătieniștii și-au îm­părțit rolurile pentru a induce în eroare ambele partide de opoziție. D. V. G. Morțun și cîțiva foști socia­liști răspândesc versiunea că la toamnă d. Ionel Brătianu va reuși să pună capăt tu­turor neînțelegerilor din partid și va da cuvîntul­ de ordine electorală să se pregă­tească pentru alegerile generale care vor fi prezidate tot de un guvern Brătianu. Alți brătieniști, din garda de la „Inde­pendența“, spun că guvernul e hotărît să se retragă o lună după deschiderea par­lamentului, având să mai treacă vre­o două legi și că prin urmare ori­ce agita­ție din partea opoziției ar fi de prisos, căci ea nu va reuși să provoace mai în­­inainte retragerea liberalilor, ba chiar ar putea să-și creieze dificultăți, mai ales carpiștii. Prima versiune, adică acea a prezidărei alegerilor de către d. Ionel Brătianu, tin­de la forțarea partidelor de opoziție să­­ se împace acum, căci d-lui Ionel Brătianu i-ar conveni o imediată împăcare a con­servatorilor, căci liberalii sunt siguri că chiar de la împărțirea portofoliilor și a locurilor din parlament se va produce o nouă ruptură între conservatori și d. Iu­­l­iel Brătianu va reveni, după un an, la guvern. A doua versiune tinde la păcălirea car­­piștilor, căci fiind asigurați că la Crăciun liberalii se retrag, ei se vor resemna, vor aștepta în liniște și, la un moment dat, liberalii, vor putea să-i surprindă cu lo­vitura cea mare, adică să obțină de la rege prezidarea alegerilor generale._ Am înregistrat aceste versiuni fiindcă ele fac obiectul celor mai animate­ discu­­­țiuni în cercurile politice. 1 . D. P. P. Carp, care se află la Țibănești și care a chemat pe toți fruntașii în țară, pentru 1 Septembrie, își manifestă, în convorbirile ce le are cu partizanii săi, siguranța că cel mult pînă la Decembrie va fi chemat singur la guvern. D. Carp ar fi declarat că nu tratează nici o împăcare, că nu admite să vină la guvern de­cît cu organizarea actuală a partidului, că nu admite să i se dicteze o anumită alcătuire ministerială și că după ce va primi însărcinarea de a forma cabinetul, atunci va aviza dacă poate să o ducă singur sau dacă are nevoia să recur­gă și la concursul d-lui Take Ionosan și­­ al partidului său. Cu alte cuvinte d. Carp amenință n deoparte cu un acord ta­kist pe acei frun­tași din partidul sau cari vor să-i impună o anumită formațiune ministerială, iar pe de altă parte deschide takiștilor perspec­tiva de a se împăca în condițiuni favora­bile și cu sacrificarea cantacuziniștilor. In realitate însă d. Carp, care nu este omul combinațiilor și al tragerilor pe sfoară, rămîne intransigent numai fiind­că nu înțelege ca regele să-l aducă la­ gu­vern diminuîndu-i autoritatea sa de șef. * Cantacuziniș­tii însă nu se sfiesc să-și manifeste preocuparea lor în ce privește modul cum d. Carp are să formeze gu­vernul, — căci și cantacuziniștii sunt ferm încredințați că regele nu va putea trece peste d. Carp. Preocuparea cantacuziniștilor e oare­cum justificată, căci dacă ei nu pretind d-lui Carp să aibă preponderență în gu­vern și,în partid, pretind însă, în mod fă­țiș să aibă patru miniștri cantacuziniști, ar dori chiar să desemneze departamen­tele, în ori­ce caz ei vor să impună d-lui Carp ca miniștri pe d-nii : Mișu Canta­­cuzino, Dimitrie Nenițescu, Ionaș Gră­­dișteanu și Mihail Vlădescu. Dintre acești patru cantacuziniști, doi nu sunt discutați în lagărul cârpiși, ba chiar șeful, a lăsat să se înțeleagă că va introduce în guvern pe d-nii Mișu Can­­tacuzino și Dimitrie Nenițescu. Dar cei­lalți doni, adică d-nii Ionas Grădișteanu și Mihail Vlădescu, “"deși sunt desemnați de Nababul și partizanii săi ca reprezen­tanți ai lor în cabinetul Carp, totuși sunt respinși în cercurile junimiste și nu se știe dacă și d. Nicu Filipescu nu-i va a­­bandona. E clar de prevăzut că dacă d. Carp va evita să-și desemneze, din vreme, viitorii săi miniștri, se poate întâmpla să izbuc­nească neînțelegeri între conservatori chiar la form­area cabinetului.­­ Firește că discuția aceasta asupra vii­torului guvern Carp este primită cu ze­flemele, de­oare­ce takistii au convinge­rea că e încă departe venirea la guvern a d-lui Carp, că e chiar imposibil ca re­gele să cheme la guvern o fracțiune, ca­re, pentru a­­ rezista partidului d-lui Take Ionescu, s’a pus sub protecția d-lui Io­nel Brătianu, timp de trei ani. D. Take Ionescu, simțind că d. Carp vrea să se împace cu d-sa după ce regele are să dea puterea șefului conservatori­lor, a prevenit din timp pe conservatori­­și, pe partizanii vșăi, că nu va admite cu nici im­preț, ca procesul dintre takiștî și carpi­ști să fie tranșat sub un guvern Carp, ci numai în opoziție. Pe acest teren va rămînea d. Take Io­­nescu și are să-și continue acțiunea sa politică care pînă acum s’a dovedit a fi cea mai abilă și acea care a asigurat suc­cese reale conservatorilor-democrați. A. X. NA­Z­B­Î­T­I Í Concediu scurtat După ce, spre­ a combate holera, au fost rechemați din concediu nu numai prefecții, primarii, medicii și agenții sanitari, ci și contabilii, primul-ministru a înțeles că s’ar cuveni să fie și d-ija la postul d-sa d­e. In consecință, a binevoit a-și scurt­a cu cîte­va zile concediul și va sosi la 10 August. Bine face, fiind­că sînt mari speranțe că de îndată "ce s’ar vedea holera și ar constata că mai e prezent la guvern, ar sări hotarul ță­­rei, fiind­că două hol­are într’o țară, i s’ar pă­rea și eî prea­ prea. Unii cred însă că primul ministru, ca com­pensație că și-a scurtat concediul, va cere cît de curînd unul mai lung M. S. Regelui. E vor­bă de un concediu limita­t. Pac. __________________ Lipsa de­ vagoane C. F. R. și datoria agricultorilor și comisionarilor Avem din fericire es timp un an agricol excepțional, cum n’am­ mai avut de 30 de ani încoace — cel puțin așa ne spun u­­nii agricultori." Prin inevitabila lege naturală a com­pensației, s’au făcut din belșug de toate. Hambarele proprietarilor, magaziile de prin gări, vagoanele căilor ferate sunt pline de o splendidă și abundentă recoltă menită, grație aurului ce va aduce în ța­ră, să descrețească frunțile cele mai po­somolite și mai încercate.­­ Singura nemulțumire care pare a tul­bura întru­cîtva atmosfera de vădită sa­tisfacție generală este, ca în toți anii de bună recoltă, nevoia de vagoane ce se re­simte mai ales într’un an excepțional de rodnic ca cel pe care ni l’a hărăzit Dum­nezeu acum. ■ Să fim însă drepți și imparțiali. Mai în­­tâiü, anii agricoli abundenți sunt, din ne­norocire, o excepție, iar nu, regulă gene­rală. Și apoi să nu uităm că cu sistemul nostru încă primitiv și ,în ori­ce caz prea economicos de a face agricultură fără, magazii sistematice pentru­­ adăpostirea recoltei, ori­cît de prevăzător și de larg ar fi statul în privința furnizării de va­goane, lipsa acestora se va­­ resimți veci­nic în anii excepționali de recoltă. Nu e de mirat deci dacă și în anul a­­cesta agricultorii, în dorința lor de a-și vedea productele transportate cu un ceas mai curînd de pe moșie în porturi, se izbesc de inevitabila chestie a lipsei de vagoane. Ca să faci un transport de cereale în bune condițiuni, se cer următoarele trei lucruri : a) debușeu de descărcare ; b) înlesnire de circulație și c) cantitatea ne­cesară de material rulant. Sau mai sim­plu: încărcare și descărcare repede, mani­pulare repede și expediere repede. Eî bine, cine poate tăgădui că pentru a face un transport în asemenea condițiuni bune nu e nevoie și de concursul agricul­torilor sau al comisionarilor de cereale, cari trebue să înlesnească direcției căilor ferate golirea, cît mai repede a vagoanelor ca să le poată încrucișa și mări astfel capacitatea lor de descărcare ? In portul Brăila, pentru a cărui singu­ră destinație staționau pe ziua de o zi prin diferitele gări din țară peste unsprezece mii de vagoane, se descarcă­ azi pînă la 300 vagoane zilnic. Manipularea1 aceasta necesită deci pentru o singură zi 1600 vagoane — 800 cari pleacă și 800 cari vin — iar pentru două zile 3200 vagoane. In vederea rapidității acestei manipu­lări, direcția căilor ferate a făcut și face zilnic două avizări la bursa din Brăila despre numărul vagoanelor sosite, și a­­num­e la orele 7 și 10 dimineața, dînd fiecărei grupe de vagoane sosite timp de 6 ore pentru descărcare. Comisionarii de cereale din Brăila, cer acum direcției căilor ferate să nu facă în viitor de­cît un singur aviz, iar timpul de descălecare să-l prelungească de la 6 ore la 9 ore. Pentru ce­­ această cerere, menită să împuțineze capacitatea de descărcare a­ materialului direcției ? De­sigur, pentru a agonisi timp mai mult de speculă a cerealelor sosite în port. Am relatat pe scurt aceste fapte pentru a ilustra că dacă statul are vre­o vină în chestia lipsei de vagoane ce se resimte, nu e mai puțin adevărat că și agricultorii și comisionarii de cereale au partea lor de răspundere prin obstacolele ce le pun în cale direcției căilor ferate în manipula­rea cît mai repede a operației de descăr­care a vagoanelor. Sperăm însă ca în cîteva zile d. Alex. Cottescu, directorul general al căilor fe­rate, care a plecat la Brăila, să găsească o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți. L Rusu-Abrudeanu ■­I PARTIDELOR Către M. Sa Regele — Crimele jandarmilor — In comuna Cost­ești, din jud. Dîmbo­vița, s’a întîmplat în ziua de 30 Iulie, pe­ la orele 2 de amiazi, o crimă comisă de un jandarm rural în următoarele împre­jurări : Locuitorul Gheorghe Stoica, cantonier­­comunal, plecase într’o căruță să aducă o mașină de treerat unde plecaseră alți locuitori cu vitele de jug mai înainte. Cu el, stătue să meargă și jandarmul­­caporal Ignat pînă aproape de o baltă, că vrea să prindă pește. Gheorghe Stoica îl primește și jandar­mul se urcă în căruță. Pe drum, încă în sat, jandarmul se apleacă spre Gheorghe Stoica, și-l chiamă. Gheorghe se apleacă să-l auză și în acel moment, carabina se descarcă, glonțul intră pe nava dreaptă a nasului, străbate creeriî și ese piuind în slavă. Gheorghe cade jos, mișcînd ușor din mîini și expiră, după cîteva scurte momente. Primarul Ioan Nicu, care se afla în acea căruță, întoarce înapoi și a­­duce pe Gheorghe mort în curtea jandar­meriei. Gheorghe Stoica era om de 40 de ani, cu mai mulți copii mici. Acesta este fap­tul povestit. Să raționăm acum. 1) Dacă jandarmul a ucis pe Gheorghe Stoica din greșeală — după cum el sus­ține — pentru ce a încărcat carabina cu glonț, atunci cînd pleca la pește, iar nu în urmărire, nu în patrulare, nu în vre­un interes de serviciu ? 2) Care lege dă voie jandarmului, fie caporal, fie sergent, fie șef de secție, să poarte carabina totdeauna încărcată ? Dacă jandarmul rural, e un om așa de destoinic în­cît statul să-i încredințeze purtarea în public a celor mai pericu­loase arme, de ce se întîmplă asemenea crime ? In 1909, în comuna Mătăsanu, vecină cu comuna noastră Costești, un jandarm omoară o fată mare în chiar casa părin­ților ei — tot din greșeală, place autori­tăților să susție. In 1909, în comuna Titu, vecină cu co­muna Costești, un jandarm împușcă un nenorocit dezertor pe cînd îl ducea la la­trină. Arma fusese încărcată și jandar­mul băut n’a observat trăgaciul. Autori­tățile au luat de bună afirmarea că de­zertorul a voit să fugă de sub escortă și. Împușcatul a rămas mort pe loc. Iată dar trei crime făptuite de jandar­mii rurali în timp de un an și jumătate, în trei comune vecine. „E puțin“ s’o fi zicînd, dar în acest timp și încă cu opt ani în urmă, cîte crime au făcut locuito­rii acestor comune, în care jandarmii împușcă ? Nici o crimă nu s’a făptuit, și totuși mulți jandarmi umblă prin mijlocul sa­telor înarmați, fudițî, țanțoși, turmentați de beție, fără zor, fără frică, așa cum ar umbla printr’o țară cucerită în care par­tea bărbătească a murit în războiu. Romînia e oare­­ o provincie cucerită de jandarmii partidului liberal ? Dacă satele țărei noastre sînt adunări de criminali, unde le sînt crimele lor? Ce crimă îndreptățește pe jandarmi să poarte arme încărcate, ca să ucidă țărani, așa pare că ar ucide cîte o coțofană ? Cum s’ar putea numi această crimă din Costești, crimă prin imprudență?... Era oare ordin să poarte arma încărcată și la pește ? Era ordin să o poarte încărcată mereu ? Dacă nu era, atunci jandarmul e un criminal pus de cineva să ucidă pe Gheorghe . Stoica, ori jandarmii sunt un­­­eorn­ nepregătit, ne în stare să corespunză rolului ce li s’a încredințat de marii iu­bitori ai „domniei legilor“ ! „ * Jandarmii spun, că ei pentru urî am ucis, iau 15 zile închisoare­ — că așa a luat unul — și sunt gata la ori­ce. Jan­darmii au speriat satele. Ei atacă întoc­mai ca niște lupi strînși în haite, ziua și noaptea. De ei nu e respectat nimeni. Ță­ranul stă în fața jandarmului cu capul gol. Femeile îi hrănesc cu unt, ouă, pui de găină și tot ce au mai bun. Femei și fete sînt curtate și batjocorite. Cîrciuma­­rii sînt speculați și mulși ca pe vremea turcilor. Și la cine să se plîngă țăranul că e ne­dreptățit de jandarm ? Guvernul susține acest corp, opera sa de prudență. Guvernul închide ochii, tra­ge­ cu buretele peste crimele jandarmilor, tot așa cum a tras cu buretele și pe ma­rea sa crimă din 1907. Jandarmul știe că e apărat să nu se depad­e, și își dă frig pornirilor, iar țăranul știe că aceștia nu­mai pe capul lui sînt trimiși. Cui să reclame acești miei supuși în­junghierii ? Acești jandarmi, luați de la sapă, luați de sub biciul ipistatului, de ,c­ib jugul nevoilor și al sărăciei, boenițî de­odată cu haine albastre, cu carabine și cloanțe, cu carnete de amenzi și cu slugi de po­runcă, înebunesc de-a binelea. Din săra­cul săracilor, din nevolnicul nevolnicilor, deodată domn cu armă și cu putere ju­diciară, cu putere administrativă și exe­cutivă, acești oameni înebunesc de fumul mărirei. * Nici regele n’a­re puterea lor. Regele nu poate da, amendă nimănui — poate slu­gilor sale personale, dar jandarmul judecă și amendează. Regele nu face a­­tîta administrație cît face jandarmul în comune. Regele nu execută el personal, cîte execuții capit nle face jandarmul. De ce nu se întreabă guvernul ce zăpă­ceală socială mai sunt și jandarmii rurali? Ce simptom e acesta ? Sunt locuitorii sa­telor romînești așa de criminali, că le trebue jandarmi înarmați doi și trei de comună, ca să mai împuște pe câte un locuitor, așa „dintr’o mică imprudență“? Nu înțeleg eu, aceia mari și învățați, aceia ce se socot, scoborîți din cer cu hăr­­zobul, că schimbarea de mediu produce perturbații ? Cum faci deodată pe țigan împărat, și pe un flămând și nenorocit să­pător, domnul jandarm, prototip al omu­lui destoinic, al omului moral, al impar­țialului și incom­uptibilului judecător? Pentru ce puterea asta în­ mina unor proști, înebuniți de această mare schim­bare de mediu?... E puterea socială, pu­terea statului, care trebue să fie puterea și rațiunea la un loc­, e un lucru așa de mic, că trebue încredințată și acestora ? Ce guvernare e aceasta, guvernarea unei țări independente, ori guvernarea unei ocne în care sresc criminalii ? * Destul aceste crime. Viața e valoare absolută și nimic n’o poate întrece sau egala. Viața unui țăran e tot așa de va­loare ca și acela a unui rege. Pentru un rege sau pentru un țăran, viața pierdută e rău­ absolut și măsurile trebuesc la fel luate. Nu trebue car ca să aștepte cineva ca jandarmii să omoare pe vre-un minis­tru, și tocmai atunci să se ia măsuri, ci îndată. Siguranța persoanei ne e garan­tată de Constituție și noi cînd vedem pe acești jandarmi înarmați călcîndu-ne ca­sele și împușcîndu-me, vedem că siguran­ța vieței e distrusă și ca atare cerem în­lăturarea acestui pericol: jandarmii ! Dar cui cerem ? Vîntului, apei, aerului, turcilor, tătarilor?... Nu, cerem,­guver­nului, cerem desființarea jandarmilor Majestăței sale regelui. El, care a făgă­duit la 13 Martie 1907, Fiiertate și drep­tate, — să intervie și să desființeze a­­ceastă măsură criminală și rușinoasă. Majestatea sa regele să intervie, să înfrun­te obrăznicia și trufia clasei ce ne-a ucis în 1907 și să desființeze jandarmii rurali. E în pericol viața și viața e dar scump pentru ori­ce individ. Această valoare trebue respectată de ori­cine și mai cu seamă de Majestatea sa. Așteptăm. I. G. Vissarion Com. Costești — Dîmbovița Stan­Tlîi Si i­ra! Gazul d lui A. G. Cuza Ce-și face omul singur, nici dracul nu-l face. Dacă s’o ține dîrz d. A. G. Cuza, o să avem o veselă ședință de Curte cu jurați și în București, cum a mai avut d-sa gri­­­­ja să ofere și în Moldova. D. Cuza este autorul unui ..studiu“, prin care cu știința sa specială și cu ca­racterul absolut al „convingerilor“ de fe­lul celor ale d-sale, stabilește fără drept de apel, cum că de îndată ce cineva are în vinele sale o singură picătură de sînge „străin“, nu mai poate fi de folos, ci nu­mai­ o primejdie pentru munca, cugetarea și simțirea națională. Ce se întîmplă ? Asociatul d-sale politic, d. lorga, e „studiat“ din punctul de ve­dere al „sîngelui“ și recunoaște, în cele din urmă el însuși, că are sînge grecesc și rusesc în vinele sale. Publiciștii de la revista „Facla“ se slujesc de aceste date și aplică, sub for­ma unei croni­ce-interview, teoriile d-lui Cuza la. personalitatea d-lui Iorga. D. Cuza se supără foc și — d-sa care calom­niază naționalități și indivizi cu o rară inconștiență­­.— intentează proces de ca­lomnie revistei „Facla“. Cum ,adică ? Teoriile d-lui Cuza devin calomnii cînd se pot aplica d-lui Iorga? Nu vede d. Cuza ridicului ? Eî, dacă l’ar putea vedea, ar vedea și absurdul tuturor confuziunlor sale­­— și dacă l’ar vedea, n’ar mai fi ce este și nu s’ar mai da în spectacol cum se dă de a­­tîta vreme. La vîrsta d-sale însă nu se mai schim­bă mintea — mai ales, așa minte ! Silex --------------------------­-Adeveruri.­ Petroliul „Dinastia“ a reînceput să d­ea tîrcoale pe­trolului. Clad e vorba de... exploatare, „Dinastia“ e la postul ei! Un „hrăpăreț“ . Știți cine e „cel mai, hrăpăreț dintre cîți po­litician! „ există în țara ro­mînească“? ! D. Fier­a !... Ș.j­e spune „Violența“, foaia de viță a dinastiei celor trei... Șloimî! Reacționari ? U­n ziar ocultist respinge acuzația că cel de la putere ar fi reacționari. Just! Ocultiștii sunt înainte de toate... ac­ționari ! Rîgoletto ________vv ______ Robia Finlandei — Politică și pilmier — Se știe că d. Stolypin, primul ministru al Rusiei, urmărind să desnaționalizeze Finlanda, a făcut ca Duma să voteze o le­ge care, de fapt, suprimă autonomia a­­cestei mici țări. Această procedare a celui dintîiu dem­nitar ,al statului rusesc a produs multă indignare în lumea liberală de pretutin­deni și a provocat o intervenție a Engli­­tezei. In adevăr, arhipelagul finlandez e ex­trem de primejdios și de dificil și nici un pilot rus n’ar fi în stare să se orien­teze într’însul. Cu toate acestea, d. Stolypin se gîndise că un mijloc ,practic de­ a acoperi viața administrativă și politică a Finlandei ar fi și acela de a-i lua domnia apei, din arhipelagul său și a o trece Rusiei. Știind că piloții ruși nu au chemarea să înlocuiască cu succes pe cei finlandezi, el nu ceruse îndepărtarea aceastora, ci îi pusese sub dependența ministerului rus de marină. S’a întîmplat însă ceea ce era natural: piloții finlandezi au preferat săă-și dea demisia decât să devie funcționari ai ad­ministrației ruseș­ti. Pe de altă parte, autoritățile navale ru­sești, simțind primejdia la care sunt ex­puse au declinat orice răspundere în ce privește pilotajul în apele finlandeze. CHESTIA ZILEI Apropouri de bal Nababul: Divorțează și te iau de nevastă ! Bădărău­ S Cunosc cîntecul ăsta ! Gonu Petrache: Atunci, acordă-mi cel puțin mie, un tour de vals! Bădărău: Cere-l lui Ionel! ! Recolta griului și prețul plinei — Observațiuni asupra speculațiilor de bursă — Chestiunea plinei, chestiunii­ griului, este la ordinea zilei. Există ceartă asupra recoltei, există ceartă asupra prețului. Este adevărat că peripețiile prin cari a tre­cut recolta griului la noi, îndreptățea, pe a­­tunci, diferitele opiniuni. O descurajare generală cuprinsese lumea noastră agricolă, descurajare care se restrîn­­sese asupra țărei întregi. De La agricultură aștepta țara binele sau răul. Agricultura este chipul­­ voalat al statuei de la Saîs. Cade voalul și chipuil se arată teribil­­— toa­tă suflarea piere; cade voalul și chipul se a­­rată surîzător, totul inviază! Avuția popoarelor are două surse: una dato­rită inteligenței și culturei omului care calcu­lează, combină, lucrează, descopere, inven­tează, una datorită omului creator, și alta, datorită locului care muncește, pămîntul care produce, plonel care udă, înghețului care nu intervine, norocului față de care prostul este mai în­ favoare decit înțeleptul. Crescătorii de porci americani, găsitorii de aur californian, exploatatorii cîmpiilor de diamante din sudul Africei, păstorii de vite australieni, pot fi negrii analfabeți, culțî chi­nezi, dușmani cari nu știu­ să numere pînă la­ zece, dacă au noroc, se îmbogățesc neștiind­ nici cum și nici de ce. Chestie de noroc și, negreșit peripețiile cari se perindă, pînă la realizarea acestui noroc, sînt de natură cînd a bucura, cînd a întrista. Odată’ însă ce acest interval de nesiguranță a trecut, totul se limpezește; atunci intervin doi noul factori, acela al produsului realizat și acela al prețului acestui produs. In mersul natural și regulat al prețului, nu intervine de­cît vechiul obiceiu al schimbului. Am necesitate de 100 de boi, dacă nu mi se oferă d­e­cît 50 trebue să urc prețul, sa dau, de exemplu, mai multe oî pentru un bou, a­­tunci se vor găsi proprietari cari să-și vîndă boul și așa mai departe, invers lucrul, dacă în loc de 100 de boi mi se oferă 150 sau 200. Cărturarii au numit aceasta „legea ofertei și cerere!“. Cu mijloacele de schimb s’a perfecționat și schimbul. A intervenit ca măsurător al valoa­re­, ca preț al lucrului, de care omul are tre­buință, banul. I aici, în­­ diferențele de preț ale cererei și ale ofertei, cărturarii au numit aceasta „pu­terea de cumpărare a banului“ care se urcă sau scade. In acest mers natural al lucrurilor inter­vine specula, care cînd are ca bază minciuna produ­ce perturbări dezastroase. Fel de fel de știri neexacte, tendențioase­, ne­­conforme cu realitatea, fac ca prețurile să se urce sau să se scadă în mod artificial. Această speculă se numește jocul nereal, ne­corect, necinstit al bursei­. Așa, de exemplu: O telegramă anunță un atentat în contra unui puternic cap în­coro­na­t, lumea se alarmează, naivii își pierd ca­pul, bursa joacă și speculează această știre. Cînd colo nu,-I nimic adevărat, joc de bursă! Altă știre. In Afganistan a izbucnit revolu­ția, întreaga Indie este în fierbere, răz­boiul între Englitera și Rusia e iminent; se spune că Englitera face previziuni enorme, și iată că prețurile se urcă, acoperirile­­ de bursă sunt enorme, se execută lumea, panică, pierdere și ruină generală. Zvonurile erau nea­d­evărate, nu era de­cît un jo­c de bursă, care a ruinat multă lume. Se zvonește că previziunile sunt mici, că se cumpără toate, se anunță recolte proaste mon­­diale, se dau telegrame falsa, prețurile se urcă, camăta piinei devine teribilă, foametea bate la ușe. Iarăși joc de bursă, lumea se ruinează, ju­cătorii de bursă, cari n’au văzut bob de griu, realizează milioane. «­Legislațiunea evului mediu avea dispozi­­­­țiu­ni draconice contra carieței griului „Kom­­wucher“. Astăzi, ea este protejată de cele mai înalte personagii politice, ca ti­mp cîte o lance contra estenirei pîin­ei și pentru­ scumpirea ei. Și cînd spun pîine zic griu, pentru că nu­mai din griu se face pa­rte, nu crește griul se­parat și pîinea separată. Această fericire o au numai sălbaticii Afri­­cei, unde cresc deadruptul în niște arbori, un j­iel de fructe numite pline de arbore­. Se zvircolește lumea la noi contra scumpi­­rei traiului și, gură de om guri, de dine cere pîine, contra scumpirei celui mai nece­sar obiect al nutrimentului omenesc, contra scumpirei plinei. Noi, țara griului, dec! tara plinei, noi că­mara de rezervă de griu a Europei, la noi se cere scumpirea griului și se induce lumea în eroare asupra recoltei noastre, și prețurile se urcă. Dar ne­ justifică aceste prețuri de foamete cînd noi înotăm în belșug de griu ? Jocul de bursă și știrile contrare adevăru­tului. Nu este adevărat cînd se spune că nu avem recoltă abundentă; avem recolta cea mai abundentă pe care a cunoscut-o generațiunea­ noastră. Negreșit, mulți speculanți — jucători de­ di­ferențe — au cumpărat, jucînd la bu­rsă, grîu­­eftin, păcălind pe producători, acum vor să-l vîndă scump păcălind pe consumatori, că­ci nici brutarii nici morarii nu au cumpărat eftin. Procedarea speculanților este simplă. Inti! dau zvonuri justificate de o recolte viitoare ne mai pomenit de bună. Aceste zvonuri au momit pe mulți proprietari să-L­ vîndă, cu anticipație, grînele necoapte, net­re­­erate, nestirose, s’au vîndut și au cumpărat, speculanții intermediari, cantități enorme, cu 1300—1325—1350—1375—1400 de lei vagonul. Aceste cumpărării efectuate, ca să revindă­ acest gríp speculat, ei au lansat alte diferite­ zvonuri și minciuni­ că: Recolta nu este bună, că cifrele statistice sunt mincinoase, că serviciul nostru statistic induce lumea in eroare, că în Rusia nu este recoltă, în Austro-Ungaria ploaia a compro­mis recolta, în Franța deficit enorm. In Ar­gentina mai știu­ eu ce, că prețurile arătate sunt false, etc., etc., și caută să producă o ap­­care nejustificată a prețului griului. Ne­justificată pentru că: Din cele 14 milioane de hectare ale bina,­cuvîntatei noastre țări, aproape 2.500.000 sunt­ semănate cu griu, iar producția cea mai ne­însemnată a fost de aproape 20 de hectolitrii la hectar și s’a urcat pînă la 40 și peste 40­­ de hectolitri, așa că evaluînd recolta griului i la 50 milioane hectolitri pentru țara întreagă» este sub adevăr. Un simptom. De cînd e țara romînească nu s’au vîndu­t atîtea garnituri de treerat ca anul acesta. In­­trebe­sc casele Watson Youeil, Behles, Feher, Stadiker, etc., cari au vîndut sute de garni­turi de treerat griul. S’a treerat, se treeră și se va’ tresta mult timp. Și încă nu au terminat proprietarii, în ur­mă abia vor începe țăranii, cari au, anul a­­cesta, mai mult și mai bun griu de cît pro­prietarii­ Toată această marfă va veni pe piață și se va vinde, și va fii o pletoră de oferte. 1. Necesitateia consumăre! noastre intern © © B18 de circa 5 milioane hectolitri greü. Noi avem o recoltă de 50 de milioane, dar este adevărat că în asemenea împrejurări prețul nu depinde de noi. Noi putem avea o recoltă foarte slabă, cu prețuri foarte eftine și o recoltă foarte mare cu prețuri­ foarte scumpe, prețurile noastre le regulează cererea din afară. Acele 45 milioane hectolitri grin prisos tre­buesc exportate, fie sub formă de grin, fie sub formă de făină. Ce nouă bogăție ar fi pentru țară­­ dacă s’ar putea exporta o mare parte ca făină. Des­vol­tam, industrială a Ungariei s’a datorit, ln primul rînd, morăritului. Negreșit că, așa stînd lucrurile, trebue «4 căutăm să profităm ca schimbul nostru cu­ străinătatea să ne aducă cît de mulți bani, dar nu trebue să depășim realitatea, cu știri de joc de bursă. După ce a trecut efectul­­ jocului, desamăgi­rea e mare. Calculul acestor știri ar fi: „Las’ să plătim scump cete 5 milioane de hectolitri necesar! nouă, să mănânce pîine scumpă ai noștri, pen­tru că, vom obține prețuri urcate pentru cele 4ă de milioane cari­ se vor exporta și țara se va îmbogăți cu banii străinătăței“ Asa ar fi dacă nu ai fi aici»’

Next