Adevěrul, noiembrie 1910 (Anul 23, nr. 7597-7626)

1910-11-25 / nr. 7621

Arat al XXIII-lea No. 7621 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANUU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 «1 + 1» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții 6 Bani Exemplarul Joi 25 Noembrie 1Sf ® DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E ABONAMENTE: Un an. I­­ i­­ Lei 16.— I Trei luni . . . . Șase luni ... „ 8.—­­ O lună. . . í . Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala „ 14/10 „ Provincia „ 14/99 ................ 12/40­ » stea «I ♦ t» Lei 4i—1 . 1.50 DE LA CAMERA — Discuția Mesajului D. Barbu Păltineanu și-a continuat și terminat ora interesantul său discurs. Carpiștii au petrecut un mauvais quart d'heure. Deputatul Capitalei a tinut să restabi­lească, înaintea Camerei, în a doua parte a cuvîntărei sale, absolut tot ce s’a petre­cut în partidul conservator de la ruptura din 1908 și pînă azi. Istoricul a fost extrem de interesant de­și se cunoșteau faptele. Dar d. Păltineanu a ținut ca procesul dintre carpiști și takiști să fie desbătut și un parlament tocmai pentru a se putea judeca mai bine cît de ne­justificate sînt pretențiile carpiștilor de-a lua guvernul. Deputații și numerosul public au ur­mărit cu cea mai încordată atențiun­e atît faptele expuse de d. Păltineanu cît și analiza psih­ologică a personalitătei d-lu­i Carp. Șeful junimiștilor a fost mai totdea­una mult atacat de liberali și de conser­vatori. Liberalii l-au atacat adeseori cu sălbăticie, prin presă și prin întruniri publice și în parlament. D. Delavrancea, pe cînd se afla în partidul liberal, a a­­vut sarcina să-l execute pe d. Carp. Ase­menea d. Ion.aș Grădișteanu, și d-sa azi sub șefia d-lui Carp, a făcut pe șeful ju­nimiștilor să respingă cu mîhnire și in­dignare atacurile fostului ministru de lu­crări publice. Și d. Nicu Filipescu l'a a­­tacat cu cruzime, dar ceva mai urban decit mulți alți conservatori, chiar decit d. loan Lahovary,. D. Barbu Băltineanu n’a procedat la fel. Portretul ce l’a făcut d-sa șefului ju­nimiștilor nu pornește din răutate, nu e crud, nu poate revolta pe partizanii d-lui Carp și desigur i-a costat mult tocmai a­­cest mod original de­ a critica însușirile de șef ale d-lui Carp. E o schiță politică, foarte fină, spiri­tuală, o înlănțuire de fapte din întreaga acțiune politică a d-lui Carp și cine a as­cultat eri pe deputatul Capitalei și-a în­tărit convingerea că d. P. P. Carp poate fi un eminent bărbat de stat, în afară de partide un excelent diplomat așa precum convine politicei noastre externe, un can­celar într’un stat autocratic — cum bine a observat d. Păltineanu— dar nu un șef al unui partid în țara aceasta care, cu toate ficțiunile constituționale existente nu poate suporta conducători autocrați, nu poate tolera felul de a face politică al d-lui Carp. Firește că acest portret a fost făcut pen­tru a să arăta de ce pînă mai deunăzi conservatorii n’au putut suporta șefia d-lui Carp, de ce takiștii n’au putut rămâ­­ne sub șefia d-sale și de ce d. Carp nu va putea veni la guvern și de ce, dacă va veni, nu se­ va putea menține. Deși nota discursului d-lui Barbu Păl­­tineanu a fost perfect parlamentară, to­tuși deputații carpiști manifestai­ oare­care enervare și pe lângă d. Al. Marghi­loman în ședința de eli a luat note .î rd. Barbu Delavrancea. Deci procesul dintre carpiști și takiști se va dezbate în lung și în lat și azi se va auzi și cuvântul d-lui Take Ionescu. ¥ ¥ * Din­ majoritate au vorbit pînă acum doi deputați, dar ambii au declarat că vorbesc în numele lor personal, — deci în numele majorităței nu s’a ridicat încă nici o voce autorizată. D. Iulian Vrăbiescu de sigur că n’a fost nici în nota guvernului nici în a au­­torităței, deși drept vorbind ceea ce depu­tatul Doljului a spus în politica externă e în nota mulțimea și chiar d. Diamandy cam în același sens s’a pronunțat asupra politicei noastre externe, D. Diamandy a vorbit ori ca șef al ti­­nerimei generoase, dar deși și-a luat cu­rajul să atingă chestiuni cari nu se pot atinge într’un partid serios de guvern, totuși n’a avut curajul sau n’a fost au­torizat să declare că exprimă măcar vede­rile unui grup din Cameră, ci mereu a ți­nut să accentueze că vorbește în numele său personal și că deci vederile sale nu angajează guvernul sau majoritatea. Dar deși a vorbit în numele sau per­sonal totuși d. Diamandy a dat sfaturi celor trei partide a sfătuit pe d. Ionel Brătianu să adopte o politică mai inde­pendentă în raporturile internaționale, să țină seamă de curentele nouă care ne frămîntă, să dea o legislație mai ocroti­toare pentru muncitori, să dea o mai reală desvoltare culturală țărănimei, să lărgească baza electorală, iar pentru e­­vrei să ridice orice piedică de naționa­lizare. Pe d. Take Ionescu deși nu i-a contes­tat îndrumarea democratică ce o dă par­tidului sau, l’a sfătuit însă a da reformei electorale un caracter cît mai înaintat fă­ră a se preocupa de soartă colegiul I. Cu d. Carp a fost cam vehement d. Diamandy mai ales în chestia națională reproșînd șefului junimiștilor că decon­­sideră marea importanță ce prezintă for­ța numerică a tuturor romînilor. Pentru a fi... abil și a se deosebi de do­rința politicianilor liberali, d. Diamandy a consiliat pe takiști și­ pe carpiști să fu­zioneze din nou. Dar știți pentru ce? Pentru că venind fuzionați la guvern, liberalii vor putea relua puterea mai repede ! D. Diamandy a anunțat că are un a­­mend­ament la proectul de răspuns al mesagrului, amendament în sensul lăr­girea bazei electorale. Se zice că acest amendament e semnat și de mai mulți deputați din­­ cadrele vechi și de un vice-președint» «1 l’OTV.“­­rei, anume d. Codași. R. X. Greva dela Brănești . Mărturisim că nu ne putem împăca cu procedarea ministrului de domenii în ca­zul grevei dela Brănești. Nu se eliminează din școală—toată școa­la, ori­cit de gravă ar fi abaterea elevi­lor, oricît de neîntemeiate ar fi fost re­cl­amatiunile lor. Dar mai ales că chiar ministrul de domenii recunoaște ca în­temeiate măcar unele din aceste recla­mații... Dreptul de grevă al studenților poate să­ fie discutabil, — cel mai puțin însă pentru partidul liberal. Ne amintim bine că el a provocat la asemenea grevă, și nu la una al căreia scop ar fi fost abținerea profesorilor de la îndeplinirea datoriei sau regula­rea prin lege a situatiunei studen­ților,­­ ci al căreia scop a fost exclusiv politic, politic în cel mai grav sens al cuvîntului, anume paralizarea actiunei Parlamentului. Așa­dar elevii de la Brănești, cei mai mulți absolvenți ai liceului real, u­­nu­­ dintre dînșii absolvenți ai școalei chiar, aveau înaintea lor un precedent aprobat de ambele partide pretinse isto­rice ale țărei. Dacă aceasta nu-i poate scuza în ochii unui ministru liberal, e însă în fata țărei, cel puțin o puternică circumstanță atenuantă. Așa fiind credem că rău­ a procedat d. Alexandru Constantinescu și evacuînd școala cu jandarmii și mai raü eliminînd pe toți elevii din școală. Așa de puțin întemeiată pare a fi a­­ceastă procedare, încît memoriul elevilor e ținut în secret, hotărîrea profesorilor de asemenea, tot ministerul de domenii e penibil impresionat de cele întîmplate, iar pentru a justifica măsura sa e si­lit să amestece în chestie și „steagul ro­șiu­“ de a căruia existență avem serioase motive să ne îndoim. Opinia publică are dreptul să ceară ca să fie luminată asupra acestei afaceri. Se zvonește că elevii au ridicat contra unor profesori acuzativi, cari dacă s’ar adeveri chiar numai în parte,—ar fi jus­tificat oarecare energie și contra acestora. In tot cazul, dat fiind că în joc e soarta și viitorul a 42 de tineri, se impunea mai puțină severitate și mai multă atențiune; se impunea o anchetă și un demers pă­rintesc pentru calmarea spiritelor evident și nu fără motiv surescitate. In acest sens așteptăm să se îndrepteze acum demersurile ministrului de do­menii, b­d. N­AZRITII Ginere ou d’a sila Intre alte multe lucruri nostime despre o­­pintelile boerilor de a da buzna la putere, d-na Păltineanu a pus eri și chestia matri­monială. In adevăr, ca ginerică conu Petrache e cam âge și ori­cine o să înțeleagă preferența ce arată Madriazel Puterea pentru un ginerică cu 23 de ani mai june, ca d-nu Take Ionescu. Prin urmare, dacă i se va da de ginerică pe conu Petrache, are dreptate d-nu Pălti­neanu că mireasa o să fie foc, ca ori­ce fată măritată cu de-a sila și încă și mai mult, o să facă bezele alesului inimei sale și o să i se aprindă călcăile după el. Iată de ce credem că Coroana nu va pune la cale acest Mariage force! Pac. ----------------------------­Tramwayul d-lui Vintilă După ce a trecut vara, societatea de tramway a d-lui Vintilă Brătianu s’a pus pe lucru. Și lucrează. E destul să treci prin centrul Capitalei ca să vezi cum. Străzile sînt desfundate, cu bucățica și efectul e o murdărie de nu poți trece. Dar nu numai atîta. Cu șine, unelte, cazane, prund și nisip străzile sînt de-a­­dreptul barate. Și toate acestea pentru că societatea d-lui Vintilă știe că-i a d-sale și că a d-sale e țara, după cum știe că nu pentru oraș se face tramvaiul, ci pentru dinas­tie pentru care s’a făcut țara încă dela descălicătoare și Capitala lui Bucur. O societate de tramway, care n’ar a­­vea mentalitatea aceasta, ar fi ținut mai mult seamă de cetățeni, știind mai ales că de simpatia și concursul lor are în primă linie nevoie. Tot caraghiozlîcul acestei întreprin­deri care nu e decît rezultatul ambițiu­­nei d-lui Vintilă Brătianu se arată însă cînd vezi cum se strică asfaltul și bazal­tul unor străzi pavate abia de un an. De altmintrelea se știe că creînd socie­tatea de tramwaye a d-lui Vintilă, s’a creat comunei o concurență, — căci pes­te câțiva ani actualele tramwaye vor de­veni proprietatea comunei și atunci li­niile aproape paralele ale d-lui Vintilă vor concura pe acele ale primăriei, — dacă nu cumva toată societatea aceasta n’a fost creată decît tocmai pentru a pu­ne mîna pe actualele linii. Dacă se va adeveri și această bănuială, atunci se va vedea abia toată „dezintere­sarea“ socialiștilor comunali conduși de d. Vintilă Brătianu a cărora deviză e­ dividende. Ad. .........................................iii........iar...............................................................Mrr­.nrT.Trfirrr­rrTrr Alegerile din Anglia — Sistemul și moravurile electorale — .Calificările“ pentru a fi alegator. — Diversele cenzuri. — Alegător politic «1 ale­gător comunal. — Rolul agenților electorali. — Com­pțiunea se pedepsește.­ ­ - -----------**-----------­ După o scurtă, dar energică campanie electorală în Anglia, alegerile au început Sîmbătă, 22 Noembrie. Ele se vor pre­lungi pînă la sfârșitul acestei luni. Așa e firea sistemului electoral englez, care, ca toate celelalte sisteme engleze, de ad­peci, se bazează pe o serie de lungi tradiții, adoptate cu încetul nouilor con­­dițiuni sociale. De altminteri, iată o schiță a acestui sistem electoral. ¥ ¥ ¥ Camera comunelor e un rezultat indi­rect al marei Constituții din 1214, care dădea conitribualilor dreptul de-a vota impozitele. In cursul veacurilor, diferite legi au modificat acest instrument primitiv. Cea mai însemnată e cea din 1832, care a provocat între Camera lorzilor și Ca­mera comunelor un conflict mult mai grav decît acela care constitue fondul crizei actuale. Rezultatul acestei certe a fost o redu­cere a centului electoral. Această lege a avut și un alt bun: că a determinat condițiile în care trebue să se facă alegerile, căci „bill­urile“ din 1867 și 1892 n’au făcut alta decît să a­­dapteze unele regulamente trebuințelor vremei. Alegătorii englezi se împart în alegă­tori de „borough“ (circumscripții urba­ne), de „comitie“ (circumscripții rura­le) și de „universitie“ (universități). Au dreptul de­ a fi alegători în bur­guri, locuitorii cari au calitatea de „fre­emen“, adică acei cari se bucură de dreptul de vot încă de mai dinainte de marea lege electorală din 1832; proprie­tarii sau locatarii („ogpuper“) cari ocu­pă de cel puțin un an o casă nemobilată și au plătit „taxa săracilor“; locatarii de camere mobilate („lodger“) cari locuesc de un an o locuință închiriată cu cel pu­țin 250 de lei pe an. Au dreptul de-a fi alegători în comita­te: posesorii unui domeniu liber în va­loare anuală d­e 50 de lei; cei cari dețin de ș­ase luni un contract emfiteatic (,,copyhold“) al cărui venit net e de 125 de lei; fermierii cari au pe cale de moș­­tenire sau altminteri, dar de un an­­ în­treg, un titlu constitutiv creat pe un ter­men de ș­aizeci de ani și reprezentînd o valoare netă anuală de 125 de lei, cei cari ocupă de cel puțin un an, ca pro­prietari sau locatari, un imobil în valoa­re impozabilă de 500 de lei. Au dreptul de-a fi alegători în univer­sități; agregații, studenții și așa zișii „gradați“, apoi așa zișii „maeștri în ar­tă“, toți aceștia scutiți de cens. Condiții­le­­ dreptului de alegător diferă de la o universitate la alta. Mai are dreptul la vot orice cetățean care posedă un grad universitar sau o diplomă de profesiune liberă. Această categorie se cheamă „educațional test“ sau cens de capacitate.­­­­ Nici una din aceste „calificări“ nu exclude pe celelalte; adică, dacă un ce­tățean e „calificat,“ alegător în mai mul­te circumscripții, el are dreptul să voteze în fiecare din aceste circumscripții, dar nu poate avea mai mult de un vot în a­­ceeași circumscripție. Această explică de ce alegerile nu au loc în aceeași zi pe întregul teritoriu, ci sunt repartizate pe o perioadă care, obici­nuit, nu e mai mică de douăzeci de zile, dar, în cazuri excepționale, cum este cel de acum, poate fi mărginită la zece­­cincisprezece zile. E nevoe ca alegătorul să aibă vremea de­ a se deplasa, ca să-și poată împlini datoria de alegător în localități uneori foarte îndepărtate unele de altele. Printre alegători, se numără și femei­le, și ele votează; dar prin procură, a­­dică, dacă o femee măritată are „califi­cările“ electorale, votează bărbatul ei pentru dînsa. Numărul voturilor de ca­re dispune astfel un alegător englez poate ajunge pînă­­ la unsprezece, dar a­­cesta este maximul. Pentru a fi alegător politic, e de nea­părată nevoe să fii „supus britanic“; pentru a fi alegător comunal, e de ajuns să plătești o patentă și în acest caz vo­tează ori­cine, ori­care iar fi naționali­tatea. Deputații sunt aleși pe ș­apte ani, dar dizolvările cam prea dese scurtează acest termen. Alegerea se obține în­totdeauna la pri­ma votare și cu o majoritate relativă. Cînd se prezintă un candidat fără de concurent, nici nu se face votarea; în dimineața zilei fixată pentru votare, pre­ședintele scrutinului constată că nu exis­tă opoziție și proclamă „numirea“ singu­rului candidat. * * * Pentru a fi complecți, se cuvine cîte­va amănunte asupra moravurilor electorale engleze. Agenții electorali joacă un mare rol în Englitera; sarcina lor e grea și cere calități excepționale. Agentul electoral are sub ordinele lui un întreg regiment de „convassers“, a­­dică de persoane însărcinate să-l ajute în vizitele ce face alegătorilor și cari trebue să pue în evidență, în fața lor, meritele candidatului pentru care pledează. Agentul electoral trebue să aibă grija ca nu cumva să cadă sub lovitura legei zisă „legea contra actelor de corupție“, care, între alte urmări, a avut pe aceea de a reduce cu mult cheltuelile candida­tului, dar i-a creat, în schimb, nouă griji, căci cea mai mică infracție la această lege, oricât ar fi de nevinovată, l-ar pu­tea costa scaunul din parlament. Odinioară, cheltuelile unui candidat se puteau ridica la mii de lire sterline. Atunci, nu se refuza nimic alegătorului, care putea să mănânce și să bea după pofta inimei pe socoteala candidatului. Acuma, s’au schimbat lucrurile. Legea prescrie candidatului o cifră anumită de cheltueli peste cari nu poate trece și a­­gentul sau electoral e dator să-i facă un stat exact de cheltuelile de alegeri, căci altminteri îl așteaptă șapte ani de ocnă. Un candidat, într-o circumscripție ur­bană, poate să cheltuească 8.750 lei. Pen­tru fie­care mie de alegători peste 2000 îi e îngăduit să cheltuească un supliment de 750 de lei. E riguros interzis să dai măcar un pă­hărel de bere cui­va, ori­cine ar fi­ fap­tul de a da o prăjitură unui copil ajunge ca să anuleze scrutinul. In Englitera e obiceiul ca candidatul să-și procure, pentru ziua de alegeri, cît mai multe trăsuri, cu cari partizanii să fie duși la birourile de votare. Dar toate aceste trăsuri trebue împrumutate gratis candidatului; nici una nu poate fi în­chiriată. Candidații se întrec în a face apeluri către prietenii partidului ca să pun la dispoziția alegătorilor lor toate trăsurile­­ pe cari le au, ori­care ar fi starea lor. Chestia asta are mare importanță pentru candidați. Ori­ce persoană care se face vinovată de un act de corupție sau se lasă a fi co­ruptă, este posibilă, după legea engleză, de un an de închisoare, cu sau fără muncă silnică. Așa se asigură în Englitera onoarea alegerilor.­ ­^Adeveruri^ Sfat D-nu Jorj Diamandy a sfătuit ori la Ca­meră pe conservatori să ia succesiunea li- Bărălîni. Cum se vede pînă acum sînt doi cari daü acest sfat conservatorilor: d-nu Diamandy și ....regele. „Bestia* Se știe că „Bestia“ s’a reprezentat pentru întâia oară sub patronajul „Societate­ pentru protecția copiilor tuberculoși“. Era poate mai indicat ca „Bestia“ să se fi reprezentat sub patronajul „Societăței pen­tru protecția animalelor“! Cotrutz Presa guvernului tace critic în chestia re­integrării inspectorului Cotrutz. E politica Co­strutzului ! --------------------------------­ Țara și meisria lui Cuza Avîntul cu care tara, de la cei mai de seamă pînă la cei mai modești fii ai ei, se grăbește a răsp­unde la apelul pentru complectarea sumei necesare pentru ri­dicarea monumentului lui Cuza-Vodă în piața Unirea din Iași este fără îndoială un semn vrednic de reținut. Era la noi o dovadă de tristă lipsă de energie faptul că o idee oricît de scumpă inimelor noastre și amorului propriu na­țional, de îndată ce era vorba să punem mînă la mînă ca s’o realizăm, cădea ade­sea în baltă. Cu monumentul lui Cuza, nu era vor­ba numai să punem mină la mînă. Aici s’au ivit și s’au pus în cale obstacole de tot soiul. Ostilitatea cu care d. Dimitrie Sturdza privea realizarea acestei idei a fost și ea o bună bucată de vreme o pie­dică destul de serioasă. S’a văzut însă de astă dată o tenacitate gata de a lupta cu toate piedicele. Tena­citatea aceasta au avut-o înnainte de totî, inițiatorii operei, în frunte cu d. Ghica Deleni, președintele comitetului de ini­țiativă, fără de cari trebue să recunoască toțî oamenii de bine că mîndria țârei ar fi încercat o înfrîngere. Tocmai de aceea am aflat cu mare plă­cere că s’a ales o delegație care să se pre­zinte d-lui Ghica-Deleni și să-l roage să treacă peste deosebirea de păreri ce există între d-sa și comitetul general de inițiativă cu privire la locul ales pentru așezarea monumentului. Cine cunoaște toate dificultățile prin care a trecut realizarea ideei monumen­tului lui Cuza știe ce parte largă și fru­moasă de muncă și tact­are d. Ghica-De­­leni în această operă de demnitate națio­nală. Să sperăm că graba cu care țara va răspunde la apelul de complectare a su­mei necesare pentru instalarea monu­mentului lui Cuza va permite o cît mai apropiată inaugurare a lui, la care nu ne îndoim că în capul comitetului va apare neobositul și vrednicul sau președinte d. Ghica-Delenî P. O. CHESTIA ZILEI Săpuneala d-lui Păltineanu Conu Petrache. Nu te știam așa tare în spălatul capului, domnule! Abuzul de putere—lep D. Ionel Brătianu a arătat, nu odată, că o administrație dreaptă și legală, este ceea ce urmărește d-sa mai ales. Dacă trebuia încă o dovadă că aceasta urmărește mai ales — a dat-o în cazul Cotruț. Dar ce avem noi cu d. Cotruț? Ce ne-a făcut de ne legăm mereu de d-sa? Asemenea întrebări ni s’au pus de unii în zilele din urmă , bine înțeles de unii cari încă n’au înțeles că rostul acestei ga­zete este, între altele, să urmărească pe funcționarii abuzivi și să-i denunțe opi­­­niei publice, pînă cînd r^b oprobiul a­­cesteia, sînt siliți să se demită din func­țiunile lor sau să se dezbare de năravu­rile lor rele. Dar mărturisim că în cazul d-lui Co­­truț nu d-sa este cel mai mare vinovat, din contra, vina d-sale se reduce la o nimica toată, dacă constatăm că șeful guvernului îl acopere cu toată autoritatea sa . . . Intr’adevăr, pînă la o vreme oare­care tot se mai gaseau naivi cari să creadă că d. Cotruț abuzează de putere așa, din propria d-sale inițiativă și voință. Per­­siistența cu care i-am urmărit activitatea, au avut de efect că cetățenii l’au tras la răspundere și după alte cazuri în cari d. Cotruț a scăpat printre articolele legei ca prin urechile acului, — s’a întâmplat în sfîrșit un caz unde s’a văzut condamnat de toate instanțele. Omul a tras consecințele, a demi­sionat. Greșise — voise să dispară din ochii publicului. Ce-i drept, demisia a fost cam forțată de lege, dar cele ce s’au în­tâmplat ulterior, dovedesc că ea nu era indispensabilă. Căci d. Ionel Brătianu, sofisticând le­gea, l-a repus pe inspectorul Cotruț în slujba ce ocupase, mărturisind astfel că d-sa, șeful guvernului, aprobă și încu­rajează abuzul de putere, când se comite în favoarea d-sale, a partidului d-sale sau Karim a unuia din ai noștri. Nouă însă ne pare bine că dinastia brătienistă lucrează ea însăși pe toate căile pentru a se face tot mai odioasă în ochii publicului. Efectul va fi că­­tund când se va crede mai sus și mai tare,­­ se va prăbuși. Ies. Interviewul d-rului Mihu - Eșsarea íraíaíiMlor roiBíno-magliiare — Interesantul interview al domnului doctor Mihu, publicat în Tribuna din Arad și pe care l’am semnalat cititorilor noștri, a sosit la timp. Partea care se impune mai mult atențiunea celor cari au citit interviewul d-lui dr. Mihu, este cea privitoare la faptul, foarte grav în sine, și anume cum­ că contele Khuen Heder­­vary, prim-ministru al Ungariei, nu consi­deră ca potrivit pentru o discuție în vederea împăcării româno-maghiare memoriul pre­zentat în Septembrie trecut guvernului un­guresc de către d. dr. Mihu. Importanța acestui fapt nu ne poate scăpa, cu atît mai mult cu cît se știe că acest me­moriu, alcătuit de comun acord cu toți factorii hotărîtori ai romînilor, cuprindea minimum posibil al plîngerilor și cererilor fraților noș­tri, evitînd cu mult tact și exemplară într’î­­ntre toate chestiile iritante de drept public, ca autonomia Ardealului și altele. O altă parte a interviewului, care desigur va produce o impresie dureroasă printre toți romînii, este vestea pe care ne-o dă d. dr. Mihu cum­ că din cauza dificultăților ne­prevăzute ce a întîmpinat printre unii mem­brii marcanți ai partidului național, d-sa a preferat să se retragă din nou din viața po­litică, pentru care întrunea toate calitățile Citiți mîini In „APEVE1UL“: O nouă afacere Mim a Dinastiei ce se cer unui bărbat politic de seamă, mai ales în greaua situație de azi a romînilor de dincolo. Este însă foarte enigmatic răspunsul afir­mativ al d-lui dr. Mihu în privința posibili­tății unei împăcări sincere între romîni și unguri. D-sa crede în posibilitatea unei îm­păcări, dar cu următoarele condiții: „a) ca factorii politicei maghiare să fie pă­trunși de un spirit mai larg și mai liber in vederile lor și să treacă puțin peste concesiile reale, puse în vedere ; b) partidul național român trebuie­­ să-și facă un program nou, corespunzător exigen­țelor timpului de astăzi și potrivit trebuințe­lor și puterilor de astăzi ale poporului român și un spirit transacționist, fără a abandona po­stulatele noastre naționale ireductibile și juste, lucru pe care l-am cerut încă în anul 1907, în o scrisoare publicată în „Libertatea“ djin ac­el an, cînd era vorba să trecem la politica ac­tivistă ; d) in acel caz, dacă împăciuirea s’ar realiza de fapt, evident că ținuta deputaților noștri trimiși în Cameră nu ar mai putea și nu ar mai trebui să fie strict opozițională, și intran­sigentă Incontestabil, sunt foarte judicioase con­dițiile puse de către d. dr. Mihu. Ele au însă un mare cusur, anume că dacă întru cît privește pe romîni ele ar putea fi foarte ușor îndeplinite, nici odată și cît o curge Dunărea la vale conducătorii politicei ma­ghiare nu se vor pătrunde de acel spirit larg și conciliant care să poată înlesni o a­­propiere sinceră și durabilă între cele două popoare, cari de secole se luptă între ele pe viață și pe moarte. Ce nu s’a putut face și închega veacuri dea rîndul, este foarte natural să nu se poată desăvîrși în cîteva luni de tratative, oricît de inimoase și binevoitoare ar fi ele! I. Rusu-Abrodeanu ¥ ■ --------------**------------­Lucrătorii c. f. au drept la grevă Favoritul lui xoină Nădejde o declară Un eveniment așa de însemnat ca g gre­­va de la căile ferate franceze din luna tre­cută, nu putea rămîne, firește, fără co­mentarii îndelungate. Teoreticianii socia­liști de pretutindeni­, mai ales, trebuiau să-și spună cuvîntul asupră-i. Unul din­tre aceștia e și meritosul social-democrat german Eduard Bernstein. Ultimul­­ nu­măr al revistei Sozialistische Monatshef­te cuprinde un articol al său consacrat marelui eveniment petrecut în Franța. Cum a apărut articolul, reacționarii francezi și renegații... romîni au și sărit asupră-i, ciuntindu-1, traducîndu-1 nu cu sensul pe care i-l dedese Bernstein, tel cu acela care convenea mai bine politicei lor, și mai ales „citindu-1 printre rîn­­duri“. Ziarele cari s’au distins în această cinstită operație sunt Le Temps, Les Dé­­bats și — cititorul mă va ierta că e nu­măr alăturea de marile organe parizie­ne—­inevitabila noastră Voință Națională.­­ Ce pun Les Débats și Le Temps în sar­cina socialistului reformist german ? Ni­mica toată. 1) Că Bernstein dezaprobă conduita, și a parlamentarilor socialiști francezi, și a sindicaliștilor cari au con­dus greva. „D. Bernstein, scrie Le Temps constată, odată mai mult, că tovarășii săi din partidul socialist francez au fost mai prejos de­cît sarcina lor“. 2) Că aprobă măsurile luate de Briand în­potriva gre­viștilor; 3) Că admite ca „dreptul de gre­vă al lucrătorilor de la căile ferate să fie răpit“; și 4) Pentru „cine știe să citească printre rînduri“, adaugă Les Débats, e vădit că Bernstein „învinovățește mai puțin pe Briand că a părăsit partidul so­cialist, de­cît partidul socialist că a pă­răsit pe Briand“. Iar renegatul nostru național nu se pu­tea să nu intre în horă și să nu țină han­gul reacțiunei franceze, repetînd, bine­înțeles papagalicește, scrisele celor două mari gazete pariziene. Greva, după Bern­stein, a avut „un caracter anarhist“,­­ Ea trebuia condusă de căpeteniile parțiaiului socialist. Intre Jaurès care susține că gre­va a fost profesională și sindicalistă și între Briand care o declară revoluționa­ră: „Bernstein înclină de partea celui din urmă“. Ceva mai mult, socialistul ger­man aprobă pe Briand: „Bernstein, scrie renegatul, nu p. dg părgrg că datorisi gu

Next