Adevěrul, iunie 1911 (Anul 24, nr. 7802-7830)
1911-06-10 / nr. 7811
v V AfiuJ 3QU Vea ISSp. 7811 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDIATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18.— Telefon S14 BIROURILE ZIARULUI î București, Strada Sărindar No. 1i Vineri 10 iunie 1911 BgWiggjj WWBBgmn^ DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ADouamsnsa cu premii: ........................................ Lei 20............................................................................. . il.~ .................................................... . 0. Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația Redacția: cu Capitala » Capitala „ Provincia „ Străinătate CI I»Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi No. 14/10 „ 14/10 „ 14/09 „ 12/40 5 Bani Exemplarul Un an . . luni Trei luibi «l + l» Cum a fost spoliată comuna Alte două milioane date tramwayului D. Vintilă Brătianu discută toate imputările formale ce i se fac cu privire la modul cum a alcătuit faimoasa societate comunală de tramway, dar nu suflă nici o vorbă asupra acuzațiunilor precise de fapt, ce i s’au adus. Comparația condițiunilor în cari s’a dat concesiunea iluminatului, condițiuni combătute de d. Vintilă Brătianu cu acele în cari d-lui și-a dat concesiunea tramwaiului,— au compromis definitiv gestiunea primariatului cadetului dinastiei. * Căci ce rezultă din comparația condițiunilor în cari s’au dat cele două concesiuni ? Pentru concesia iluminatului, comuna a luat șeapte milioane de lei numerar. Pentru concesia tramwayului nici o centimă. La instalarea și exploatarea laminei, comuna n’a contribuit cu nici o uzimă, — și la totuși zece la sută din încasările brute și o parte progresivă din beneficiile nete, garantîndu-i concesionarul un beneficiu de cel puțin 250.000 lei anual. La instalarea și exploatarea tramwayului comuna contribue cu un sfert pînă la jumătate din capital și totuși nu are garantat nici un fel de beneficiu, ba participă chiar la o eventuală paguba. Dacă însă beneficiu este, comuna trebue să aștepte ca să se facă mai inum amortizări, apoi să se dea la sută acționarilor, apoi să se facă rezerve, și din beneficiul net ce ar rămîne abia după toate aceste prelevări, la o pătrime dacă acționarii au 8 la sută, o jumătate dacă acționarii au 12 la sută și trei sferturi dacă acționarii au mai mult decât 12 la sută dividend. Dacă se mai tine în seamă, că comuna aduce în societate ca aport,, peste cinci ani,, vechile tramwaie, cari dau acum unneficiu net de 2 milioane și atunci vor da sigur unul de patru milioane,— atunci gheșeftul e evident pentru toată lumea" *Dar d. Vintilă Brătianu cînd le face, nu le face atît de simple ! Cu atîta comuna ar fi plătit prea ieftin cinstitul d-sale primăria tar ar uzina cu toate mașinile ei, ar fi trebuit să rămîie după patruzeci de ani în mod gratuit comunei, cum e cazul la concesia iluminatului, combătută de d. Vintilă Brătianu. Ei bine, știți ce a făcut d. Vintilă Brătianu, pentru a scuti societatea de a mai construi uzina ? A pus pur și simplu comuna s-o construiască! Și astfel comuna a construit o uzină electrică, care o costa două milioane de lei. Iar personalul pentru această uzină e trecut in budgetul comunei, de pe acum cînd nici nu se pasă încă în mișcare, cu patruzeci de mii de lei anual. Cu alte cuvinte peste cel alt aport ce aduce comuna, peste partea ei de capital, peste vechea concesie care dă patru milioane beneficiu sigur, peste toate, comuna mai clădește uzina, pe care societatea ar trebui s’o clădească și se obligă să- furnizeze curentul electric pe 12 bani kilowatul. Sarcina comunei e în acest caz de pe acum de cel puțin 10 la sută uzina și întreținerea uzinei lei 200.000 și 5 la sută dobînda celor două milioane, 100.000, plus 40.000 lei cheltuelile personalului, face în total 340.000 lei anual Aceasta-i cu adevărat fenomenal ! Dar mă rog, dacă comuna dă jumătate din capital și dacă ea dă și uzina producătoare de forță, — la ce i-a mai trebuit societatea ? La nimic, Corrinei nu i-a trebuit societatea. I-a trebuit însă d-lui Vintilă Brătianu, pentru ca să se îmbogățească " și ai săi, spre paguba comunei și sub masca bietului „naționalism”, care a ajuns la noi un fel de piastru de frumusețe, menit să acopere toate murdăriile. Să tragem deci concluziile : Primăria dă gratuit concesia tramwayului ; Primăria dă gratuit peste cinci ani vechiul tramway cu venitul săfi care va fi de vre-o patru milioane ; Primăria dă o pătrime pînă la o jumătate din capitalul social. Primăria dă uzina producătoare de forță motrice , adică Primăria dă totul, dar nu are | ' ]| A ' c . ..i '.! '••«*** ■ [UNK] ■ 1 | se cuvine, i se măsoară cu drumul. Ad. ! pitai acei NAZBITII Franțuzească de..... caritate. Ca orice roman-foileton, Criza sinodală se complică cu intervenția unei surori de ca Caritatea a mers întotdeauna mină în mină cu biserica. „ „ . „ Ceea ce se poate conchide după „létra facsimilară apărută aseara in „Adevărul” este că sora de caritate care a fost citata sa depue în afacerea Mitropolitului a corespondat cu prelatul în limba franceză, care cu toate astea nu e limba oficială în biserică. Totodată se poate constata din acea scrisoare că dacă ortografia și caritatea sînt uneori în conflict, daunele de caritate însă sunt cît se poate de caritabile față de slujitorii bisericei, ceea ce, de altfel, e indicat între „frați“ și „surori“. Dați-mî voe să termin cu cuvintele „surorei’ Adria“ : — Je vous sachete bonne nuite, J’ai someille! Pac, dovadă că ministrul de interne înțelege să accentueze zilnic drepturile sale de sub-șef în partid și de cel mai influent ministru în cabinetul d-lui Carp . Teleormanul unde generalul Manu a condus partidul conservator în spiritul anti-junimist, a fost acaparat de d. Marghiloman, deși unii conservatoriar fi dorit să aibe ca șef pe d. Nicu Filipescu sau pe Grigoță Cantacuzino. Se vede însă că d. Marghiloman a aranjat repede lucrurile și cu concursul d-lor Pietraru și Maimarolu s’a proclamat șef. A. ffl. -------------**------------Teleormanul junimist! — Șefia locală a lui Al. Marghiloman — In guvernul actual cum și în organizațiunile oficiale ale partidului conservator, preponderența o are d. Marghiloman, aceasta nu se mai poate tăgădui. Avem un guvern Marghiloman sub președenția d-lui Carp. Intransigentul șef al junimiștilor, omul care nu înțelege să joace un rol șters, ca alții să-l conducă, a abandonat de altădată efectiva conducere a guvernului d-lui Marghiloman. Ministrul de interne face ce vrea șiînd ceilalți miniștrii găsesc cîteodată războinic pe d. Carp și nu pot obține ce doresc, ei intervin la d. Marghiloman și acesta... convinge imediat pe șef. De ce a capitulat d. Carp, de ce se lasă condus de d. Marghiloman, — aceasta e "este de înțeles. D. Carp vede bine că așa cum e format guvernul, deși junimiștii au acaparat paridul și parlamentul, d-sa n’are s’o poată bine și n’are să-și poată realiza nici una in reformele la cari tine. Așa fiind nici nu se mai amestecă în c chestiile de partid și nici nu prea se ineresează de ceea ce fac ceilalți miniștri. Dacă mai are o preocupare, apoi e să obțină un budget echilibrat, încolo înîmplă-se orice ! * Față de această atitudine a ’d-lui Carp, "irește că d. Marghiloman tine să profite politicește cît mai mult, să-și întărească pozițiunea sau mai bine zis să creieze cît mnai multe obstacole acelor dintre conservatori cari doresc o reîntregire a partidului conservator. Așa se explică cum d. Marghiloman ține în special să acapareze județele unde junimiștii n’au avut nici un fel de organizație. _ Alegerea d-lui Marghiloman ca șef la Teleorman, alegere făcută de prefecți, primari și parte din deputații și senatori guvernamentali, este cea mai bună Guvernul și Tramwayul ,,Epoca“, răspunzînd articolului d-lui Const. Mille, referitor la chestia tramwayelor, relevă scepticismul directorului Adevărului și-l asigură că: „ Orice s'ar întîmpla, ministrul de interne nu va dezarma pînă ce nu se va fi restituit Comuna în amilul ei și pînă ce nu se va fi dat satisfacțiune opiniunei publice Scepticismul nostru se întemeia pe împrejurarea că 'Banca Agricolă, sprijinită de d. Marghiloman, ar fi expusă răzbunărilor Bancei Naționale. .,Epoca“ se crede autorizată a declara că Banca Agricolă nu se teme de asemenea represalii și că în tot cazul, nu aceasta va putea reține pe d. Marghiloman ,,să ,,ducă pînă la cap lupta întreprinsă pen.,tru sfărîmarea actului prin care comuna ,,București a fost despuiată ca în codri". Luăm act de această declarațiune, menținîndu-ne totuși scepticismul nostru. El nu ne va împiedica însă nici de astă dată, ca și în atîtea alte împrejurări, de a fi de partea intereselor populațimnei Capitalei și ale cormunei, denunțînd pe nerușinații, cari sub masca naționalismului practică cel mai veros politicianism. Bacă guvernul va ști să procedeze cu energie împotriva acestor pirați că politicei, acum cînd are cel mai favorabil prilej de a o face, cu atît mai bine. Bacă nu, își va merita pe deplin soarta de a rămîne la discreția fraților Brătianu. -------------**------------ AdiveFUI Adeveruri. Tramwayul Cassa rurală și Societatea pentru locuințieftine au fost declarate prin lege persoane juridice. Ce ar trebui declarată societatea Tramwayului „La 3 Frați“ ?...... Persoană imorală ! Caritate Episcopul de Roman a cerut să fie deferită parchetului, pentru sperjur, sora de caritate care a depus ca martoră în afacerea Mitropolitului. Sora în chestiune s’a conformat, credem noi, însuși principiului carităței: — Să nu știe stingă ce face dreapta! Foi de album Din albumul unui prelat: — E mai bine ca mai intim să te îmbolnăvești și pe urmă să chemi o soră de caritate de cît mai intim să chemi o soră de caritate și pe urmă să te îmbolnăvești!...... Rigoletto . ■ [UNK] ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] " " - - **"" * 1 11" "" 11 . 1 ■ ■ ■ ■ ■ 1 " ■ [UNK] ■——— » . .. — - -— Canibali DE AL. CIURCU Un prieten îmi atrase atențiunea că Voința Națională vorbind de afacerea tramvaelor comunale se ocupă și de neînsemnata mea persoană. Deși cu destulă părere de rou, am fost nevoit să sacrific 5 bani ca să cumpăr numărul cu pricina, și, pe lângă felurite elucubrațiuni în adevăr caraghioase asupra acestei chestiuni, am găsit de trei ori numele meu, pomenit în următoarele fraze: ,,... purtarea consiliului comunal al Capitalei, după imboldul și poruncile d-lui Al. Marghiloman, din nefericire ministru de interne, a trecut toate marginile bunei cuviinte: Consiliul comunal, guvernul, Allard & Cie, societatea de gaz și electricitate, vechea și mult răsfățata prietenă a frăției M. Cantacuzino, Al. Ciurcu & Cie operează ca la drumul mare...” Mai putea sa adauge și pe:Sf. Sinod, pe Sultanul din Maroc, pe Menelik al Abisiniei și pe papa de la Roma, fără a mai vorbi de Bulibașa, căci tot atîtea raporturi am eți cu aceștia ca și cu d. Al Marghiloman, cu compania de gaz, sau cu Allard, pe care nici nu’l cunosc). A doua frază: ,,... Junimiștii, elementul domnitor în partidul de la guvern, fuseseră alături cu noi în 1905—6 înpotriva d-lui Cantacuzino, cînd, luminat de d-nii Ciurcu, Allard et Cie, cu concursul bine-voitor și desinteresat — mai bine desinteresat și mult interesat — al d-lui Manu, au robit Capitala pe cincizeci de ani companiei de gaz și electricitate...”Las’ că nici astăzi nu știu dacă Allard are vre’o legătură cu compania de gaz, las’ că concesia e pe 40, iar nu pe 50 de ani, că n’am avut nici un amestec în ce privește tratativele pentru această concesie, pe cari le-a condus singur d. M. Cantacuzino, că atîta știm că societatea luminatului e franceză, cu sediul în Paris, fără a cunoaște numele măcar al unuia singur dintre societari, iar că Allard e pare-mi-se belgian, — lasă că această concesie a fost o operațiune strălucită pentru Comună și apare azi, după afacerea tram ivaelor, cu atît mai strălucită, prin comparațiune , dar eu n’aș putea decit sa mă bucur de constatarea că în 1905—6k1 junimiștii au fost alături cu liberalii spre;i nu combin.!' pe tema acelei concesii, mi înțeleg liberalii constituirea de societăți romîneștî, cu jăfuirea bietei comune, sunt în contra asociațiilor de la 1905—6). A treia frază, în care găsesc numele meu : „...ar fi mers întreprinderea văii și alt om de paie al d-lui M. Cantacuzino — fie el un Dobrescu oarecare sau un Marghiloman — s’ar fi grăbit a ceda unei companii străine, ascultînd raportul unui Ciurcu sau Manu...” Aș putea răspunde autorului acestui articol că atunci cînd pomenește numele meu ar trebui să-și ia căciula din cap, fiind-că atît pe terenul cinstei, și al capacității, cît și pe acela al patriotismului, nu mă dau pe întreg partidul liberal, deși sunt bărbați în acest partid pe cari îi respect. Aș mai putea adăuga că din punctul de vedere al disprețului banului, puțini sunt în Romînia oamenii cari să se poată asemăna cu mine și că dacă n’ar fi fost acest dispreț, aș avea, pe urma muncei mele de 35 de ani și cu o capacitate cel puțin egală cu a multor milionari din partidul liberal, altă situație decît aceia pe care o am. Mulți din acești milionari își luau cu respect căciula din cap înaintea mea, acum 30 de ani, cînd eram copilul răsfățat al lui C. A. Rosetti și solicitai protecția mea. Mai traesc unii din ei . Aș putea adăuga că am mers așa departe cu disprețul banului vicit din creanțele ce am moștenit de la unchiul și socrul meu, am iertat lui Al. Odobescu întreaga creanță de 60.000 lei, numai findcă era un valoros scriitor al neamului și tot așa am făcut cu Adolf Cantacuzino pentru o sumă identică, fiindcă era un înalt magistrat, fără a mai pomeni de mulți alții, pe cari mi-a fost silă să-i urmăresc. Aș mai putea adăuga că fiind exilat de partidul liberal, am cheltuit la Paris 300.000 de lei ca să mă ocup cu rezolvarea problemei aviațiunii și cu participarea Romîniei la Expoziția centenară din 1889, care a avut un așa de strălucit succes și că, fie în țară, fie în străinătate, prin toate actele mele am făcut cinste neamului. Aș mai putea adăuga că fiind ales în 1905 în consiliul comunal am vîndut d-lui Al. Em. Lahovary pe 40.000 lei rentatea viageră de 100.000 lei, numai pentru că demnitatea de ajutor de primar îmi impunea cheltueli mai mari și neglijarea afacerilor mele particulare. Și am făcut această tranzacție după ce cîștigasem la Tribunal și după ce aveam perspectiva de a reintra în posesiunea ziarului l’Indépendance Roumaine, pe care îl fundasem cu multă sudoare și pe care mi l’au răpit liberalii, alungîndu-mă peste graniță. Aș mai putea adăuga că tatăl meu a sacrificat o mare avere ca să ajute mișcarea revoluționară de la 1848, pentru ca la vreme de bătrînețe să se vadă izgonit din statul la a cărui consolidare contribuise cu toată averea sa și cu tot viitorul său și al copiilor săi, și isgonit tocmai de aceia pe care’i ajutase și fără alta vină decît aceea de a-mi fi părinte. Dar nu e nevoie de a spune toate astea cînd mă văd pus, pe tema cinstei, alături cu d. M. Cantacuzino, căci sunt în bună companie. Eu nu sunt băgat în nici o societate financiară, dar absolut în nici una. N’am absolut nici o acțiune, de nici un fel. Nu mi fac nici o glorie din aceasta, dar e oare permis gheșeftarilor cari nu fac decît agiptagiuri să mă trateze pe mine în mod așa cavaleresc? Ion Brătianu m’a dat afară din țară, dar m’a respectat. Interpelat în Cameră de Mihail Kogălniceanu, m’a acuzat doar că voiam să iau Transilvania (Monitorul e față), însă în consiliul de miniștri rezistase timp de două ani, răspunzînd celor ce’i cereau capul meu, că nu mă poate expulza pe tema naționalismului. Din partea ziarelor liberale o operă de canibali de a mă ataca pe mine, căci sunt o victimă a partidului liberal, victimă a unei crime politice. In 1885 Indépendance Roumaine valora pentru mine două miloane și fiind expulzat cu călcarea tuturor legilor dumnezeești și omenești, am fost nevoit s’o dau pe nimic. Azi e în stăpînirea partidului liberal. Nu seamănă oare această procedare cu a sălbaticilor cari ucid pe dușman spre a-i lua averea ? Din cauza exilului mi-am pierdut soția în străinătate la vîrsta de 20 de ani, iar tatăl meu a murit înainte de vreme. Nu mai vorbesc de suferințele mamei și ale celorlalți membri ai familiei, nici de însemnate pierderi materiale. Și toate astea le-am îndurat, fiindcă eram prea bun român. De 26 de ani desfid pe călăii mei să-mi arate altă cauză. Ce fel de suflet trebue să aibă oamenii, cari avînd pe conștiință aceste fapte, își fac o plăcere a scîndări rănile inimei mele și aceasta fără măcar un motiv plauzibil ? Cînd voi muri — și nu mai am mult de trăit — copiii mei nu vei moșteni decit, numele și cinstea mea. Cel ce caută să le pîngărească e mai rau decît un canibal Al. Ciurcu Cazul adjunctului Neda L- Sa» cum se caltă fip 1 și ne legea înaintărilor în arii mată — Intr’un număr trecut al Adevărului 1 am arătat cum s’a călcat legea prin inaintarea la alegere a d-lui. Mihail Neda la ■ gradul de adjunct clasa 1 sau maior de intendență. Cuprinsul articolului 32 din regulamentul înaintărilor în armată spune clar: „Ofițerii, cari au fost clasați într’un grad o singură dată, într’una din categoriile b, c și d, nu pot figura în anul viitor, în caz de îndreptare, decît în categoria imediat următoare”.• Mai zilele trecute am demonstrat că de Neda fiind discutat în 1910 de comitetul inspectorilor generali, n’a fost menținut nici la alegere, nici la vechime. Nu se poate invoca deci că n’a fost discutat, deoarece raportul No. 689 din 22 Decembrie 1910 al d-lui ministru de război și către rege spune „că pentru căpitani la gradul de maior s’au admis pînă la promoția 1908 din toate armele”. D. Mihail Neda fiind promoția 1906, rămîne deci bine stabilit că d-sa a fost discutat de comitet în 1910 și clasat în categoria c (bun pentru gradul său), conform art. 22 din regulamentul înaintărilor. Deci, după art. 32, anul acesta oricît de sine s’ar fi îndreptat, d. Neda nu putea figura decît în categoria d, adică „ofițer prea bun”, care merită a înainta la rîndul vechimei, căci așa glăsuește legea, iar nu să fie înaintat la alegere, după cum am arătat că a fost înaintat. Poate oare cineva să combată spusele noastre și să susție că legea nu s’a călcat ? Să dovedim acum și pentru ce d. Neda, prin călcarea legii, a fost pus la alegere. Dacă se respecta legea și era pus la rîndul vechimei cum s’a făcut cu alți căpitani — d. Neda nu putea fi înaintat pe ziua de 1 Aprilie, deoarece avea înaintea sa, la vechime, încă doi căpitani reușiți la examen în 1905, adică cu un an înaintea sa și urma a fi înaintați toți cei menținuți la alegere și încă 4 la vechime ca să poată veni rîndul d-lui Neda. Fiind aranjat însă la alegere, i-a venit, rîndul la înaintare al doilea, trecînd astfel și înaintea unui căpitan cu doi ani mai vechi, în grad și reușit la examen cu un an înaintea sa, pe cînd dacă era la vechime îi trebuia cel puțin 9 sau 10 vacanțe spre a se face maior, lucru ce nu se putea realiza anul acesta. Dar electorii guvernului asanării moravurilor cereaul satisfacție ! întrebăm însă pe cei în drept: este j just ca ofițeri reușiți la examenul de maior în 1905 și cari figurînd menținuți laj înaintare pe tabloul din Monitorul Oastei No. 2 din 3 Ianuarie 1911, pag. 42, nul așteptați decit, două-trei vacante să fie înaintați maiori, să se vadă deodată rămași, tot în gradul de căpitan, iar d. Neda, care fusese discutat de comitet odată cu dinișii și nu fusese admis nici cel puțin la rîndul vechime. Spre a înainta — fiind reușit și la examen cu un an în urmă—; să fie înaintat maior înaintea colegilor săi cu drepturi — și încă,la alegere?.! Cînd vor înceta oare aceste revoltătoare ! 1 descurajatoare călcări de legi?: i. R. A. | ------------**------------ ----------------------------------- iț 1 ) CHESTIA ZILEI Pățania lui Vintilă r ps “T'"ris.. Vintilă: N’aș fi crezut niciodată c’o să wii se lege tramwayul de coadă fi .#v > Realilia în politica flantern și balcanică — Un studiu al lui René Pinon la „Revue des Deux Mondes”, d. Rend I Rinon, publică un studiu asupra rolului' ,JJ'V ■ 'mUiNLilL.'ro. . Tiubmiu și balcanică. Studiul e împărțit în cinci capitole : în cel din uia se arată problemele pe cari le ridică configurația geografică a Romîniei; nn cel de al doilea se stabilește că Romînia e o forță de care popoarele balcanice trebue să fie seamă ; cel de al treilea tratează despre năzuințele populare, cam ar fi pentru o „Romînie mare” ; în cel de al patrulea se arată progresele pe cari le-a făcut țara de treizeci de ani încoace ; în sfîrșit, cel de al cincilea năzuește o apropiere romîno-franceză. D. René .Pinon începe cu constatarea că știrea lansată anul trecut, despre o înțelegere militară turco-romînă a avut darul să lumineze opinia publică asupra situației adevărate a romînilor față de problemele din Orientul european. In Europa, știrea a căzut ca o bombă și a dat, foc, în presă, la discuții pasionate. În Franța, ea a scandalizat opinia publică. Pentru toată lumea, ea a fost parcă o relevare a progreselor făcute de Romînia și a forței pe care ea o reprezintă. D. René Pinon vede lucrul sub altă lumină. In starea actuală a relațiilor politice din țările balcanice, spune dînsul, o înțelegere turco-romînă și, la nevoe, o cooperare militară, este în logica intereselor. Aceasta vrea să demonstreze d-sa în cele cinci capitole ale studiului său, indiferent dacă convenția este sau nu scrisă. Romînii au supravietuit tuturor condițiunilor nefavorabile din trecut, și-a fi salvat limba și individualitatea, pentru a fi azi o naționalitate viguroasă, plină de sevă, mîndră de tinerețea sa regăsită și de viitorul pe care îl speră. Romînia caută să fie astăzi de sine stătătoare și toate alianțele, toate prieteniile sale, atiudinea sa politică în crizele ce nu putea-o chintui, nu vor fi inspirate decît, din considerația intereselor sale naționale. Ea e favorizată în această năzuință de situația sa geografică. Dunărea o desparte de Bulgaria și de Serbia, servindu-i astfel ca frontieră, dar și ca un punct, militar, căci, cu toate tratatele de neutralitate, în caz de război și Romînia ar putea închide fluviul cu tunurile și torpiloarele sale. Prin Dobrogea, Romînia, are o fereastră deschisă spre Marea Neagră și, de aci, spre Mediterana. Prin portul său , Constanța, ea e direct amestecată în echilibrul balcanic și în viitorul imperiului otoman. Prosperitatea Romîniei depinzînd de libertatea Bosforului și a Dardanelelor, Romînia nu poate fi dezinteresată în chestia strîmtorilor, care implică ansamblul chestiei Orientului. Pe de altă parte, prin configurația sa geografică, prin lungile sale hotare, Romînia are o mulțime de vecini, deci eventualitatea multor conflicte. Ea e și un fel de tampon între cîmpiile rusești și Carpații austro-ungari, așa că într’un războiu între Austria și Rusia, Romînia n’ar putea rămîne indiferentă . Strînsă între Rusia slavă, și Bulgaria slavă, ea are obligația vitală să fie cu ochii deschiși pentru a preîntâmpina primejdiile ce ar rezulta pentru dînsa din această situație. Experiențele amare din trecut au învățat, însă, pe Romînia cum să-și păstreze indepeniența. Ea creiat o așa situație, ca să nu se tei nici de Rusia nici din Bulgaria. —------— - ---------Astăzi, Rusia ar mai putea viola teritoriul romînesc, cum a făcut-o în trecut 3 și în orice conflict dunărean sau balcanic, puterile vor trebui să fie seama de Romînia și de armata sa. 3 E neîndoios, constată mai departe de Pinon, că Rusia și Bulgaria, prin afiniiările de rasă, prin religia și interesele lor . Comune, sunt primejdioase pentru Romîia. Ea a trebuit, deci, să caute mijlocul de a face față unei eventualități amenințătoare și n’a putut face alta decît sa se înțeleagă cu Austro-Ungaria, care, fiind rivala Rusiei în Balcani, are acelaș interes ca și Romînia. De aci vine înțelegerea militară care s’a încheiat în 1891 între Austria și Romînia - și care prevede că, în cazul unei agresiuni rusești, armata romina și armata austriacă își vor da ajutor mutual. Prin faptul că plenipotențiarii din Berlin au interpus Dobrogea între Rusia și Bulgaria, ei au împins Romînia spre Austro-Ungaria și au făcut-o în chip firesc santinela înaintată a triplei alianțe în fața slavismului. Dar echilibrul în Orient nu poate conta fără de Turcia. Despărțită de Romînia prin Bulgaria, Turcia n’are de ce se teme de cea dinții, dar are cuvînt să se teamă de ambițiunile celei de-a două. Prin urmare, e firesc ca ea să caute să se înțeleagă cu Romînia, care e interesată în a înfrîna nerăbdarea Bulgariei și în a opri un mers al Rusiei spre Constantinopol. Romînia nu poate lăsa să se rupă echilibrul stabilit, pentru că și-ar aduce sieși pagube. Dacă, bunăoară, Bulgaria ar avea o victorie contra Turciei, ea ar căuta să-și realizeze visul „marei Bulgarii” și prin aceasta ar pune Romînia în stare de inferioritate. Romînia s’ar găsi înăbușită între două mari imperii slave și ar avea cuvînt să se teamă că i s’ar lua Dobrogea, care e principala sa arteră de viață. Este, deci, de crezut că sub o formă oarecare Turcia și Romînia au ajuns la o înțelegere în vederea cazului unei agresiuni bulgare și că, în caz de război și, lucrurile se vor petrece ca și cînd convenția ar fi scrisă. Deci, Rusia și Bulgaria au îndrumat Romînia spre Austro-Ungaria și, implicit, spre tripla alianță și spre Turcia. Față cu convenția austro-romînă, Rusia e legată de mîine; față cu convenția chiar nescrisă — turco-romînă, Bulgaria e paralizată și, indirect, paralizează și pe Rusia. Imperiul moscovit cunoaște așa de bine această stare de lucruri că el însuși a intervenit la Sofia ca să fie domolită agitația bulgarilor, cari reproșai regelui Ferdinand că nu s’a folosit de dezordinea în care s’a găsit Turcia în 1908 și în 1909 ca s’o atace. De altfel, știrea cu convenția turco-romînă a fost publicată de un ziar parizian tocmai în momentul cînd fierbarea în Bulgaria atinsese paroxismul și ea a fost ca un duș de apă rece, i-a calmat îndată, așa că s-ar putea crede că ea a emanat din cercuri interesate să justifice atitudinea rezervată a regelui Ferdinand. De altfel, atitudinea Romîniei în politica balcanică rămînă consecventă cu interesele sale naționale. Ea face alianțele cari îi convin și ,cum îi convin. Dar, în acest caz, de ce ar refuza o aliantă cu Bulgaria cu care ar avea irita-