Adevěrul, august 1911 (Anul 24, nr. 7863-7890)
1911-08-05 / nr. 7866
Banditul Pantelimon și Bandiții „Dinastiei“ mmmsiimwwMwwzwsmBtmiri Gica în nordul Moldovei s’a ridicat, un bandit, care intîmpină pe călători la drumul mare și îi despote, care calcă moșiile a două județe, care seamănă teroarea în mtreaga populație, dar mai ales în... .jandarmii rurali. E pretutindeni unde nu’l cânți Și unde îl crezi nu este; țăranii simpatizează, eu, dînsul, iar poterile — bravele noastre potere,— întocmai ca acele ale lui Kirk-Serdar, în loc săl prindă pe Panteliroon, se împușcă, de frică, între ele... Cîțiva naivi și ageamii se indignează. Ce fel de țară este aceasta, ce fel de administrație avem, ce fac bravii noștri jandarmi rurali, cari știu să bată atît de bine dosurile goale ale femeilor de peste 70 de ani, ca la Rucăr, ce face armata noastră care a făcut minuni la 1907? O lume întreagă să se ridice împotriva unui singur,om și el totuși să rămînă liber și să terorizeze două județe întregi ? Toate acestea erau posibile acum cincizeci de ani, ori chiar și mai înainte, pe timpul lui Jianu, Tunsu și a altor haiduci celebri, dar acum ? * # Mărturisesc, că nu împărtășesc de loc, dar absolut de loc această indignare. Adică de ce să fie de mirare, că în mijlocul pădurilor dese — din nordul Moldovei, unde ,,codrul este frate cu românul", de ce ne-am mira că se poate ascunde, prin lanuri mari de porumb, un singur om, care a ține calea călătorului răzleț, iar de puterile noastre de operă bufă, el se ascunde, lăsînd la o parte că, fără îndoială, și țăranii, cu cari el nu are nimic de împărțit, țăran fiind el însuși — îi dau adăpost și o mină de ajutor? De ce adică să ne mirăm că poate rezista — fugar și izolat de lume, un ,,bandit Pantelimon", cînd în mijlocul nostru, operînd ziua mare, pe stradele principale ale orașelor, există și sînt în funcțiune bandiții „Dinastiei"Și ce importantă are că negustorul Mayer, este nițel zgîlțîit și jefuit de un docar și de cîteva sute de lei, cînd bandiții Dinastiei, de atîta amar de ani ne jefuesc, nu de sute, nu de mii, nu de sute de mii, ci de milioane de lei? Ei au pus mîna pe Banca Naționala și spoliază ca în cadru negoțul și industria, ei au invadat la Creditul Rural și pun ghiara în punga marei proprietăți, ei sunt stapinii Primăriei Capitalei, ei stăpînesc Casa Rurală,și Băncile populare, s’au înfipt —• bandiții — în inima și sufletul ■ țârei, de dînșii nu poți respira, căci ei te stăpînesc politicește, și tot ei te conduc economicește la perne, îmbogățindu-se și întărindu-se în meterezele lor politice și financiare. * * * Ce mititel și fără de importantă ni se arată bietul Pantelimon și cu toate acestea, dacă e vorba să fie pus alături cu confrații săi membri ai caracatiței brătieniste— comparația este în favoarea „ banditului Pantelimon”. In prima linie banditul acesta nu despune pe cei săraci, pe cînd Dinastia ia și dela mici și dela mari, și dela vii și dela morți, pentru că banul nu miroase și proveniența nu importă — esențialul este să’i îngrașe punga și burta’i fără de fund. .,Banditul Pantelimon" în operațiile lui dă probă de curaj și riscă totul — și libertatea și viața. Bandiții Dinastiei, nu riscă nimic; cel mult dînșii urmează exemplul practic al rusului, care cînd îl prinzi cu lucrul tun de furat, iți răspunde: E ol drtale ? Poftim, ți-l dau înapoi, Să aibă pielea subțire, Dinastiei i-ar crăpa obrazul de rușine, față de toate descoperirile ce s’au făcut pe socoteala ei și a pungășiilor săvîrșite de dînsa. „Banditul Pantelimon" se bucură de simpatiile populațiunei țărănești și astfel nu poate fi prins. Bandiții Dinastiei, din potrivă, trăesc în cea mai ostilă atmosferă publică, în mijlocul oprobiului general și,dacă noiam descoperit atîtea din actele lor de banditism, aceasta se datorește tocmai acestei nesimpatii generale, grație căreia publicul, marele public, ne-a pus în cunoștință de ele și noi astfel am putut da de urma lor. Acest mare public, ne-a descoperit opera capitală a Dinastiei ,,Afacerea Rătești”, tot publicul ne-a arătat Dinastia contrabandistă de vin și de țuică, grație publicului Bulevardul Dinastiei s’a putut vedea ce scop are, tot astfel pentru exproprierile ,,ce bună înțelegere” din Constanța, șoseaua de interes particular de la gara Boboc, la moșia Omului de la Rătești, și așa mai departe, totul, totul ni s’a transmis de public, meritul nostru de cercetători fiind în aceste împrejurări, aproape nul. * Și bandiții aceștia sînt încă liberi, ei circulă , în mijlocul nostru, riscăm să ne zdrobească sub roatele automobilelor lor — cari pe cînd erau la putere, erau automobilele statului, ori ale autorităților publice,—sînt obraznici și cinici, desprețuesc legile și se substitue lor, țara sînt dînșii, națiunea tot astfel și oricine nu este cu dînșii, este dușmanul patriei și denunțat ca vîndut străinilor. Și cînd bandiții Dinastiei nu pot fi supărați de lege și de oamenii legilor, cînd jandarmii, procurorii, judecătorii de instrucție, polițiștii și magistrații sînt fără de putere față de dînșii, de ce pare să ne mirăm că „banditul Pantelimon" poate opera nesupărat, și că, luînd exemplu de sus, cu mult curaj și cu riscul libertatei și a vieței sale, dijmuește de bani pe aceia cari sînt de dijmuit ? a Pildarea este venită de sus — și cu aît este mai rea cu cit, cine știe, cei trimiși pe urma ,,banditului Pantelimon", poate își dau cu bănuiala că acest Panteimon va fi și el din banda Dinastiei ori poate chiar unul din membrii ei, care oprit de ,,banditul Marghiloman"" să mai opereze la orașe, s’a retras la. , sate, unde poate „lucra“ ,nestingherit de nimeni. * * * In tot cazul, dacă este vorba să se ia măsuri serioase contra, „banditului Panelimon", eu cer cu inzistență, ca același ucru să se facă și cu „bandiții Dinasiei". Constituția a declarat pe toți cetățenii egali înaintea legei și deci dacă este orba ca Pantelimon să fie adus înainteaudecărei cu lanțurile de mîini, să fie adusă și Dinastia cel puțin înaintea tribunalelor corecționale, fie și cu „cabrioletele” la mîini — la mîinile ei cel lungi și în urmă de ghiață ! CONST. MINE Organizațiile carpiste După cele petrecute intr’o serie de județe, a venit la rînd și Vîlcea Neînțelegerile dintre guvernamentalii Vîlceni au ajuns întâi o fază acută. Duminică fiind alegerea de primar în corn. urbană Ocnele Mari, a reușit lista d-lui Take Georgescu, susținută de d-l V. Tretinescu, senator guvernamental, și de amicii săi, cu 380 voturi, iar lista d-lui I. Constantinescu, susținută de prefectul Sabin, a căzut obținînd numai 80 voturi. Acest eșec al prefectului este foarte comentat in sferele guvernamentale, pentru că vine la cîteva zile după eșecul suferit la Camera de Comerț, unde a căzut candidatul său, liberalul Ștefan Georgescu și a reușit candidatul comercianților, conservatorul C. Popa. De teama răspunderei ce și-a luat, prefectul Sabin, a început să tăgăduiască patronarea candidaților căzuți. Această răspundere este cu atit mai mare in fața guvernamentalilor cu cit în alegerile generale, cu toate că garantase cu prețul prefecturei toate scaunele, a pierdut un loc la Cameră și unul la Senat, unde a căzut chiar șeful partidului local, defunctul /. Cantacuzino ; pe lângă aceasta d-l Delavrancea, ministrul lucrărilor publice a rămas în balotaj la primul scrutin, iar d-l Emil Lahovari, fratele ministrului de domenii, a est deputat abia cu trei voturi ale familiei sale. Carpiștii locali cer sacrificarea d-ui Dr. Sabin, deoarece ei pretind că dînsul apucînduse de politică tocmai la bătrînețe, ca pensionar, n’are nici o pricepere și ca transfug politic de la liberali, a dezorganizat complect partidul. Apoi, ca prefect, și-a dat singur brevet de incapacitate, pentru că încă din 1907 a cerut cu certificat medical și și a regulat drepturile la pensie pentru boală incurabilă, care îl face impropriu a mai ocupa vreo funcție publică și această incapacitate este invocată in titlu său de pensie, în decisia ministerului de finanțe. In această privință, spre a se dovedi starea maladivă a d-rului Sabin, se enumără o serie de balete ce comite zilnic, bulele cari formează subiectul conversațiunilor hazlii ale Vîlcenilor. Astfel se vorbește despre o anchetă nostimă făcută la arestul preventiv, care era să aibă de rezultat liberarea a 8 condamnați, mai înainte de termen. Se mai spune despre un certificat miraculos și altele destul de grave pentru prefect. Dacă situația actuală va mai continua, se prevede o ruptură importantă în sinul partidului conservator viicean și ținîndu se socoteală că mai tot partidul cu fruntașii săi cer sacrificarea d lui Dr. Sabin, desigur că guvernanții de la centru vor fi într’o grea dilemă dat fiindcă prefectul Sabin este susținut de d-nii Filipescu și Delavrancea. Cum se vede, guvernul stă bine de tot și la Viicea !.... P 0. w^-uLi. tJAOlUj^iU.1 Vianul XXIVI eamo. /catt FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCED ATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI 1 București, Strada Sărindar No. 11 «i*i» « Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi . e» Viers o August do«i DIRECTOR POLITIC CONSTUINE Auonamente cu premii: Da an ............... Șase luni ........................................................... , trei lar.1 ........................................................ ..........................................Ui IO. ....................................... 11. .......................................e. Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția și Administrația Redacția: cu Capitala „ „ Provincia „ „ Strainătata No. 14/10 „ 14/10 „ 14/99 „ 12/40 NAZRITII Closete național-liberale Ultimele doua triumfuri ale politicei liberale au umplut de entuziasm pressa „partidei“..... cu partidă dublă! Una din foile autorizate trîmbițează aceste două triumfuri: ele constau în două closete „de un lux extraordinar“ făcute la Govora. Este un adevărat extaz din partea foii „Dinastiei“ pentru aceste două closete național-liberale. Ele dovedesc că marele partid naționalliberal este la înălțimea civilizațiunei moderne. Cele două closete național-liberale sunt un monument care va vorbi generațiilor viitoare de rolul covîrșitor al „Dinastiei“ în dezvoltarea Romîniei moderne ! Pac. Iar tramvigol comunal ______de AL. CIURCU Răspunzind la criticele Epocei, Viitorul publică un lung articol cu cifre și tablouri în chestia tramvaiului comunal, prin care caută a dovedi, că prin așa zisa regie co-interesată, care nu e altceva de cit o concesie deghizată, comuna a făcut o excelentă afacere. Hirtia e răbdătoare și cifrele se pot râînui in tot chipul. Dacă e vorba de a face calcule ipotetice, întemeiate pe evenimente fantastice, negreșit că se poate ajunge la tot felul de rezultate. Se poate chiar dovedi că două și cu două fac cinci. Un glumeț spunea cuiva că unu și cu unu fac trei. —Cum așa? întreabă interlocutorul său. —- Foarte simplu. Doi tineri se iau în căsătorie și dobîndesc un copil. Iată că unu și cu unu fac trei. — Dar dacă n’au nici un copil ? — Cazul acesta e exclus, răspunde glumețul. Așa și cu socotelile Viitorului Ca să poată întocmi tablourile sale, trandafirii pentru comună, se ia un capital de 12 milioane pentru electrizarea tuturor liniilor actuale și construins tuturor liniilor noui electrice în răstimpul de 40 de ani, apoi se presupune, la acest capital, o rentabilitate de 25%, adică un beneficiu de exploatare de 3 milioane, în care co-acționarii ar avea 12.32% la capitalul lor de 6 milioane, iar comuna ar primi 33.69% tot la capitalul numerar de 6 milioane. O primă meșteșugire a cifrelor. Interesele pe care le-ar primi comuna la capitalul ei de 6 milioane ar fi tot de 12.32% cit și ale acționarilor tovarăși, nici o centimă mai mult. Diferența in plus ce ar primi comuna, adică în cifre 1,182,000 nu se poate considera ca procente la capitalul numerar de 6 milioane al Comunei, ci ca o redevență pentru dreptul regalian pe care-l concede. Spre a stabili cit la sută reprezintă acești 1.282 000 lei, ca redevență la dreptul regalian, ar trebui să se evalueze acest drept regalian, capitalizîndu-1. Dacă am evalua dreptul regalian a 30 milioane, cel. 1.282.000 ar reprezintă circa 2% la sută, iar dacă vam evalua la 30 milioane, redevență de mai sus ar reprezintă cam 4% la dreptul regalian. Astfel fiind — și nu poat fi altcomparația din Viitorul între alte procente sau acționarii și alte procente comuna e un non sens. Nu se poate zice: „acționarii iau 12.32%,iar Comuna 33.69“ ci trebuie să se zică: „La capitalul ei de 6 milioane, comuna primește un divident de 12.3*2%, cit și cei lalți acționari, iar ca redevență la capitalul ei regalian. Comuna primește 21 %, eventual 4%. Chiar dacă am aduna aceste procente am ajunge la 14 82%, eventual la 16.32%, niciodată la 33 69. Dar ipoteza Viitorului e în afară de orice prevedere. Cum *? La capitalul numerar de 12 milioane beneficiul de exploatare va fi de 3 milioane ? Dar spre a ajunge la acest beneficiu de 3 milioane s’au scăzut deja pe lingă toate cheltuielile de exploatare și de întreținere, cele de amortizare ale capitalului și instalațiunilor, dobînzile și amortizările obligațiunilor, 3% pentru membrii consiliului de administrație, 1% pentru cenzori, 2% pentru casa de pensiune a personalului. La ce sumă vor trebui să se ridice veniturile, spre a avea, după scăderea tuturor celor mai sus înșirate, un beneficiu de exploatare de 3 milioane? Toate socotelile din Viitorul sunt greșite, mai întîi fiind că sunt așezate pe o bază greșita. Nu 12 milioane vor trebui pentru electrizarea tuturor linilor vechi și construirea nouilor linii, ci 24 de milioane și eu cred că se va ajunge și la 30 de milioane, mai ales dacă se vor înmulți liniile noui. Socoteala, trebuie deci refăcută toată pe această nouă bază. Nu toate liniie vor avea aceiași rentabilitate, mai ales dacă se vor mai construi și linii la traseul cărora să se țină seamă mai mult de interesul publicului călător decit de acela al rentabilității afacerii, cum se obicinuiește in toate orașele mari din străinătate. Dar eu mai prevăd un lucru. Experiența va dovedi că liniile din centru și în genere din stradele strimte vor fi impracticabile, circulația pe strade va deveni foarte anevoioasă, atit pe partea căruțabilă, cit și pe trotuare, în punctele unde vor fi așezate burtoasele coloane de fontă și peste vr’o 15—20 de ani, dacă nu mai curînd, capii noștri vor desființa parte din linii, iar la altele vor aplica tracțiunea cu fir suteran, ceea ce va ocaziona însemnate cheltuieli și suspendarea vremelnică a încasărilor pe acele linii. Vom fi departe de capitalul de 12 milioane și de rentabilitatea de 25 și de 50ft 0. Căci studiul din Viforul prevede o rentabilitate de 20 ° o îndată după electrizarea liniilor vechi, la 1919, de 25% probabil pe la 1926 — adecă după 15 ani de la înființarea Societății, și de 50 ° pe li sfirșitul concesiunii ( Viitorul) adecă la 1949. Ași vrea să mă înșelvă pentru Comună nici cuvintu e clin dar cu un preim ciștig pentru mulți ani de aci încolo. Repedea creștere a procentelor pentru capitalul Comunei face foarte frumoasă figură în tabloul din Viitorul, numai că nu’l costă nimic pe autorul tabloului, fiindcă nu garantează cu averea sa rentabilitatea pe care o presupune. Inchipuiți-vă că s’ar apuca cineva să întocmească niște tablouri cu o rentabilitate de două și trei sute la sută, nu e așa că ar scoate pentru Comună niște beneficii și mai colosale și că progresiunea cifrelor ar fi încă și mai abracadabrantă.... pe hîrtie? Același drept pe care-l are autorul studiului din Viitorul să presupună la 1919 o rentabilitate de 20%, îl am și eu să presupun la 1930 o rentabilitate de abia 8 sau 9 la sută. Ce s’ar întimpla cu o rentabilitate de 9 la sută, după chiar tabloul Viitorului Beneficiul de exploatare ar fi de 1,080,000 lei, ceea ce ne dă 7.70% dividend pentru acțiuni. Care va fi suma ce s’ar cuveni Comunei ca redevență pentru concesionarea tuturor stradelor Capitalei ? Una sută opt mii lei. Adecă ceva mai puțin de la % la capitalul ei I regalian, chiar dacă l’am evalua la 22 milioane atîta cît l'a evaluat însuși Viitorul în studiul său anterior. Va să zică pe cînd acționarii ar lua 7.70% la capitalul lor Comuna n’ar primi decit % % la capitalul ei regalian. Chiar cu o rentabilitate de 10%, în care caz acționarii primesc 8.19% dividend, comuna nu primește decit % % la capitalul ei regalian. E adevărat că Comuna mai primește și ca acționară tot atîta cît primesc și ceilalți acționari și că tot ce va trece peste 5%, ca dividende pentru Comună cîștig. Dar cum Comuna pune un capital bănesc egal cu acela al acționarilor, ea ar ajunge la același rezultat dacă ar exploata cu tovarăși riscaîva puțuri de petrol sau vre-o mină de aur în California, nu propriile ei strade. In această afacere a S. T. C. discuția s’a învîrtit mereu în jurul chestiunii că Comuna nu primește o justă redevență pentru concesionarea stradelor sale, re»fie vtură care nu devine apreciabilă fie cu începînd de la o rentabilitate la care probabil nu se va ajunge nici odată. Studiul Viitorului vine să dovedească îndreptate am avut In critica pe care am făcut-o. Al. GIUPCU. ------------t-lk------------repliii linie t Mi Care-i gîndul dintîi al dinastiei Acuzată de incorectitudine in afacerea tramwayului, dinastia nu e de Ioc preocupată de gîndul de a’și salva onoarea,— ci toate sforțările ei sunt îndreptate spre a’șî salva gheșeftul. Ei nu pot să zică : Tout est perdu sauf l’honneur și încearcă acum să poată spune : Rien n’est perdu, sauf l’honneur. Intr’adevăr, — te-ai fi așteptat de la dînșii să declare : „Noi, am vroit să facem un bine Comunei, nu nouă. Credeți că ce am făcut e in desavantagiul Comunei —iată vă vindem acțiunile pe ceia ce ne costă“. Așa ar fi fost corect, așa ar fi putut zdruncina convingerea că afacerea tramwayului e pentru dînșii pur și simplu un gheșefi. Dar pentru ca să facă aceasta, ar fi trebuit intr’adevăr ca tramwayul să nu fie un gheșeft pentru dînșii. Tramwayul este însă un gheșeft pentru dînșii — și atunci îi vedem dînd Comuna în judecată „cerînd 50.000 lei pe zi daune, încercînd toate mijloacele pentru a păstra prada. Văzînd însă că nu vor putea s’o păstreze, vor să salveze cît mai mult dintrînsa—și de aceia îi vedem scriind prin „Viitorul“ că a le lua tramvaiul, însemnează a i expropia, că dacă însă e voia să fie expropiați, trebuie să fie și despăgubiți. Iar in ce privește despăgubirea dinastia spune că rea „nu se poate margini muncii la valoarea nominală a acțiunilor cu dobinda, ci va trebui să se plătească și prima*. De ce va trebui să se plătească și prima, dacă dinastia n’a urmărit și nu urmărește nici un gheșeft ? Dar dinastia nu se mulțumește cu prima, căci declară că nu un juriu poate stabili această primă ci cursul pieței și adaugă: „Și dacă acest curs va fi foarte ridicat la votarea legei de expropriere, dacă valoarea acțiunilor se menține la 800 lei, cum este astăzi sau dacă se ridică — și nimeni nu poate garanta contrariu — la 2000 bucăta, cine plătește diferența? Comuna? Statul ? Și din ai cui bani ? „Dar, nu e numai atît. Acționarul este în drept să ceară a fi despăgubit și de beneficiile viitoare. In despăgubirea justă despre are vorbește Constituția intră și beneficiile de cari este privat în viitor, cel expropriat“, își prepara un Cum se vede dinastia sacrhare. Dar în virtutea cărui titlu vorbește ea de exproprieri ? ’ De cînd hoțul care te fură, cînd îi prinzi și iei înapoi obiectul se poate declara expropriat și poate reclama despăgubiri, cu prime,agio și chiar compensații pentru beneficiile ..ce ’i-am fi dai in viitor obiectul de furat ? Ad. CHESTIA ZILEI Planuri pentru la toamnă C. Nenițescu: Cum vezi, șefule, am portofoliul plin de proecie ! Conu Petrache: Mi se pare, J Nenițescule o o să am nevoie mai mult de portofoliu decît de proecie ! Viitorul Germaniei De ce Germania nu poate face razboiu.—Opera educativă a sindicalismului german Din concesiile pe care, treptat, le face Germania în chestia compensațiilor ce pretinde în Maroc, se poate vedea că ea nu se simte destul de tare ca să ia o atitudine hotărît amenințătoare. Ostilitatea ei e șovăitoare, lucru care se adeverește zi cu zi. Cauza nu e numai neîncrederea in forțele sale militare, cari n’ar putea rezista cu succes contra forțelor Unite ale Franței și Engletezei, ci mai cu seamă atitudinea sindicatelor muncitorești germane, cari fac o vie propagandă împotriva războiului. Mișcarea sindicală germană e astăzi factorul de pace cel mai important din toată lumea. Ea denunță zilnic prin ziare și intrú*ntrî abuzurile militarismului, biciuește crimele războiului, dă în vileag uțitățile șoviniste ale presei reacționare și intrigile primejdioase ale diplomației megalomane germane, arată vecinie că pacea e posibilă și că războiul ar fi o calamitate pentru clasa muncitoare. Prin aceasta, ea a creat în cercurile muncitorești germane o stare profund antișovinistă și pacifistă. In asemenea condițiuni, împăratul Wilhelm al V-lea nu s’ar Încumeta să lanseze intr’un războiu european o națiune, care e hotărît ostilă unei asemenea întreprinderi. Chiar dacă socialiștii și sindicaliștii n’ar reuși să împiedice mobilizarea, miile și miile de aderenți ai lor nu s’ar duce la războiu decît silnic, sub puterea constrîngereî și prin urmare, moralul armatei germane ar fi departe de a fi excelent. In ziua de azi, însă, nu se ciștigă victorii cu trupe fără forță morală. Și tocmai pentru că sindicatele au distrus în muncitorul german cultul războiului, pentru că e de la sine înțeles că nu se poate dezlănțui în națiunea germană un mare entuziasm războinic, Wilhelm al IIea a fost mereu pacific și se ferește și acum să provoace un razboiu. ■#* * Această mare putere a sindicalismului german se explică prin lupta sa necurmată contra ignoranței. Sindicaliștii germani nu se mărginesc numai la chestii de spor de salariu și de scădere a orelor de muncă; ei se silesc și să ridice nivelul intelectual și moral al clasei muncitorești. Opera educatoare a sindicatelor este considerabilă. Mai întăi și, comisiunea lor generală a creat la Berlin o școală sindicală, unde tinerii propagandiști sindicali învață elementele de economie politică, de statistică și de dreptul muncitoresc. Apoi, s-au organizat cursuri în toate centrele de către profesori de elită ambulanți, plătiți de comisiunea generală, care organizează adevărate turneuri de conferințe educative pentru militanți. In sfîrșit, organizațiile și uniunile locale ale sindicatelor își dau silința să dezvolte cunoștințele tuturor aderenților lor prin cursuri de seară cu subiectele cele mai variate, prin serate literare și artistice și prin reprezentațiuni tetrale. Federația metalelor a cheltuit ea singură în 1910 aproape un milion de lei pentru operele sale educative. O îngrijire deosebită se dă educației tineretului. Sindicatele și partidul socialist publica o revistă specială pentru tinerii lucrători și organizează pentru ei cursuri speciale in toate orașele, cu toate că poliția ar vrea să le oprească. Congresul din Drezda a decis să întindă și mai mult propaganda educativă și să dea dezvoltare bibliotecilor muncitorești. In sfirșit, toate ziarele sindicaliste și socialiste fac tot ce pot ca să instruiască pe cititorii lor prin publicarea de romane bune și de studii științifice solide. * 1 . * * Grație acestor opere educative, nu numai, funcționarii sindicali au o instrucție solidă și sunt capabili să discute în mod serios chestiile muncitorești și economice, ci și lucrătorii sindicați au un oarecare bagaj intelectual superior celui al lucrătorilor englezi și francezi. De aceea, mulți patroni inteligenți preferă muncitorilor nesindicați pe cei sindicați, cari sunt mai instruiți și mai îndemănateci. Până și economiștii antisocialiști recunosc astăzi că sindicații sunt cei mai buni lucrători. Dezvoltind astfel operele de solidaritate și de educație, organizind serate artistice și literare și serbări familiare, sindicatele au ajuns să ridice foarte mult nivelul moral al lucrătorilor. Sindicatele le-au dat și o demnitate exterioară, care face cea mai bună impresie. Lucrătorul german se îmbracă bine astăzi: îndată ce pleacă de la fabrică sau atelier, își pune ținuta de oraș și nu-l vezi niciodată fără de guler, își tratează femeia și copii mai bine decît micul burghez, care a păstrat vechiul nărav de-a le mai trage câte o bătaie. Sindicalismul a reușit să mai curme alcoolismul. Statisticile oficiale constată că consumarea alcoolului a scăzut cu mai mult de o treime, mai cu seamă din 1909, cînd el a fost interzis aderenților sindicatelor și partidului socialist. *■ * * In felul acesta mișcarea sindicală germană e o mare mișcare de civilizație. Sporindu-și mereu efectivele și resursele bănești, luptînd ca să realizeze idealul emancipărei muncitorilor, combative dar prudente, conștiente că sînt o mare forță civilizatoare, sindicatele muncitorești reprezintă cu adevărat viitorul în Germania imperialistă actuală. Cancelariatul berlinez are tot dreptul să facă concesiuni și să fie moderat, căci nu pentru o chestie ca aceea a Marocului va putea aprinde patriotismul națiunei germane, reprezentată mai cu seamă prin muncitorimea luminată și conștientă. Adeveruri Curte Carpiștii denunță pe liberali că fac curte d-lui Take Ionescu, iar liberalii denunță pe carpiști ca fac curte șefului takiștilor. Adevărul e că amîndoi s’au luat la întrecere și rivalii sunt la cuțite. Prima „Dinastia“ declară pe ziua de era că un caz de „expropriere a tramvaielor“ (?!) va cere și „primă“. Firește , primă pentru încurajarea pungășiilor ! Podul „Numai să treacă podul, zice ..Conservatorul“ și Brătienii ar fi în stare sa se „alieze și cu diacul“ Apoi d'aia fac atita curte lui .... Beizt buth Ergoletto - ------ *-------------