Adevěrul, septembrie 1911 (Anul 24, nr. 7891-7920)
1911-09-01 / nr. 7891
Septembrie PLUGURI ca ABUS! „FOWLEE« REAJUNSE BE NIC! 0 IMITftTlilNE în MUNCA ZILNICĂ, DURABILITATE și ECONOMIE, recunoscute de elita marilor agricultori din toată lumea ca cele mai sigure sub orice împrejurări. Singurele cari din toata sistemele cu cabîu au obținut gbamd pbit și mmuik m mm U EXPOSITIA UNIVERSALA DIN BRUXELLES 1310 Peste 12.000 mașina „FOWLER“ vândute in toat lumea In capul culturei cu aburi în România se află: As. dom. Sas*, s Sassl Begsin © cu 7 pluguri «Fowler» Sas- Sas. Br. Sapiacusina cu 9 pluguri «Fowler» Sasa Pnacijaior Știrbei cu 5 pluguri «Fowler» Casa Marghiloman-Ferechide cu 4 pluguri «Fowler» Ps*15l © n!® l © S3. 0» Sontzo cu 3 pluguri «Fowler» Ministerul Agrosulturei cu 3 pluguri «Fowler» ESC. Sa P. P. Carp cu 1 plug «Fowler» și alți mari proprietari în total ca. 80 pluguri cu aburi „Originale Fowler“ care au fost puse în funcțiune personal de IM JULIUS lagirner specialist și reprezentant general al D-lor JOHN FOWLER <£ S. Comp. BUCUREȘTI. — Strada Armașului Mo. 8 r % KALODONT PASTĂ de DINȚI ȘI APA de GURĂ de vânzare la: PARFUMERII FARMACII DROGUERIÎ etc: *EASARG’S S0HN[ C^Viena-Berlin-Paris. Représentanti Sam. LSbl, București, "M—{§§1 București.—122. Calea Rahovai 122.București și Băi de ioită smălțuite- Lei 95 buc. Serie de aramă pe postamente de toată — bei 175 bucata — Alegeți semânta NUMAI CU Triorele JifiYET Construcțiune cu totul nouă perfecționată Cea mai precisa. Trioare pentru îndepărtarea radicală a corpurilor străine din grâu, orz, orez, etc. TRUME SPECULE PENTRU IURTE SCOPURILE înapoiez probe de grine din cel puțin 5 kilograme ce mi se adresează, gata triplate, ind ei ml felul de trior trebuincios. W. Staadecker BUCUREȘTI, STRADA SKVARDAN 20, BUCUREȘTI Sucursale: BRAILA, CRAIOVA, BOTOȘANI Liceul Irsnce Haiit"] Fondat în 1995 " București, Calea Flevnei 80 Curs primar și liceu complect cu cele trei secțiuni. Internat și preparațiuni pentru elevii care frecventează școalele statului. Local higienic anume construit, în apropierea liceelor .Lazăr“ „Sf. Sava“ și „Mihain-Viteazul. Educație aleasă și instrucțiune dată de cei mai distinși profesori de la școalele statului. Specială atențiune limbilor moderne. Rezultatele obținute de școală In cursul celor 15 ani de funcționare iau stabilit o deosebită reputație Institutul este condus de prof. asociați". 1. Clineii. ti. Profesori la liceul „Iazfir“, Er. Eiupagea, S. 11. t.’olrag. Profesori la gimnaziul „Șiincai“. Al. Pandele, Profesor la școala comercială superioară. ■fcS XH C? X S3L Cetire, scriere și conversație, predă, după metodele cele mai noi, profesorul Strada Lipscani 72, (fieasupra Casei Schroder) Traduceri de acte din limbele romînâ, franceză, germană In engleză și viceversa. Prepară elevi pentru școlile Statului. ANALIZA SÂNGELUI PENTRU SIFILIS Tratamentul Boalelor venerice Dr. Galimir Str. Doamnei 1 Telefon I Analize Medicale de orice natură 1 Examenul sîngelui pentru sifilis.—Metoda orignala a Prof. Wassermann studiată la Berlin —Analize complecte de drim, etc. Efectuează D-rul 8. Baroncea Șeful Laboratorului Spitalului Brâncovenesc. In ar bbu laborator Str. Ecțiune No. 4» Laboratorul este complect reînoit, și Înzestrat cu aparatele celert.al neuf din străinătate. Telefon 1/08. dr. H. Blumeofeid fost Medie primar tie Saiia KARLSBAD Mariit., Drei Mohren“ Orele de Consult.: 7-9 și 3-5 INSTITUTUL de DOMNIȘOARE ȘEȘEFSCHI București, Calea Moșilor, 158 Curs primar, liceu și curs facultativ pentru studiul special al limbelor străine, a picturei, imisliei și lucrului. Corp didactic ales. Instrucțiune solidă, educațiune și îngrijire serioasă. Atențiune deosebită limbelor moderne. Se primesc interne, semi-interne, externe și eleve cari urmează la școlile statului. Prospecte se trimit la cerere. Directoare: ALESEFĂCHI FR. CATZ (BOTOȘANI) nu cu Franța, aceeași libertate, aceleași drepturi economice. Dacă ne învoim să dăm privilegii Germaniei, e incontestabil că se vor cere și celelalte puteri și atunci nu va mai fi tratament de favoare pentru Germania. Noi spunem Germaniei: ,,Vă lăsăm toată libertatea de acțiune în Maroc. Va dam in schimb o bună parte a Gongului francez și ca să n’aveți nici o neliniște în ce privește comerțul vostru și întreprinderile voastre în Maroc, ne angajăm in mod solemn să facem totul ce va depinde de noi pentru ca comercianții, industriașii și financiarii voștri să-și poată exercita profesiunea fără piedici“. Iată în liniile sale mari, baza negocierilor actuale, spune „Le Matin“. Acest limbagiu e precis, dar nu mai puțin clar a fost cel ținut de „Le Temps“ în buletinele sale externe. Totuși, Germania pare a nu voi să-l înțeleagă. E regretabil că pînă acum nu ne-a lămurit în mod categoric și presa germană ce obiectiv are de făcut propunerilor Franței. Căci dacă știm cari sunt scopurile cuceritoare ale Germaniei în Africa, nu știm decit prea puțin asupra argumentelor ce invoacă pentru a susține dreptul pretențiilor sale. In tot cazul, se cuvine să constatăm că noi ne-am menținut mereu in nota justă, în aprecierea evenimentelor franco-germane. '■*" s* ' .&■—-------Carierul spectacolelor Mercur! 31 August GRADINA AMBASADORI. — Noua Operă italiană, direcția Gaselano. Se va juca: Lucia.. PARCUL OTETELEȘEANU.— Trupa Grigoriu. Se va juca: Baba Hirca și Doi țărani și cinci ciclani. GRADINA BLANDUZIEI. — Compania Brezeanu - Toneanu. Se va juca : Talmeș-Balmeș. CIRCUL SIDOLI. — Trupa d-lui Victor Antonescu, va juca pentru a 8-a oară . Pantelimon. TEATRU LIEBLICH (Jignita).— Se va juca: Das Mische Hertz. GRADINA RAȘCA. — Cinematograful și atracțiune Maine, Joi 1 Septembrie : reprezentanție extraordinară cu program stris. CINEMATOGRAFUL „ROMANIA“ Bulevardul Elisabeta, colț cu strada Brezoianu. CINEMA BLÉRIOT. — Strada Sărindar, sub direcția d-lui A. G. Botez. VOLTA, strada Doamnei și SALA BRISTOL. — Reprezentațiuni ortice. — CINEMATOGRAFUL NAȚIONAL, grădina Universităței, str.j Academiei. — Reprezentații seriale. Holera în țară ----—--- al 9-lea ehias mortal ,in caz suspect BRAILA, 30 August.— La ora 6 a sucombat In spital încă o femee bătrână adusă aseară din Brăiuța bolnavă de holeră. Un locuitor din str. Ștefan sel Mare No. 480, Imbolnăvindu-se aseară cu simptome de holeră a fost internat in pavilionul de izolare Un asemenea au fost izolate mai multe persoane cari au venit în contact direct cu bolnavul. Aceste persoane sunt în număr de patru. GALAȚI, 30 August. — Analiza bactereologică făcută la laboratorul din localitate a constatat că al 6-lea caz suspect din Brăila, acela al morței unui turc din mahalaua Cetățuia, este de holeră. — Pedro. Am spus, asupra cazurilor de holeră asiatică ivită la Brăilița că proveniența microbului constata la Gh. Baciu, lucrător in portul Brăila, s’ar datori unii infecții de pe un vas italian. Odată infectat , Gh. Baciu a transmis teribilul microb întregei familii și d’aci mai departe. Astăzi o nouă origină se dă holeriî ivite la noi. Se crede că Gh. Baciu din Brăilița s’ar fi infectat de la pescarii contrabandiști din Ismail — unde holera se întinde zilnic. Fie că holera ne vine din stat, fie că ea ne-a împrumutat’o Rușii (cari au ascuns pînă acuma mai toate cazurile ivite la eî) — un lucru este sigur : microbul s’a încuibat în cătunul Islaz (comuna Brăilița) și face zilnic victime. CUM SE FACE INSEMINȚAREA LA BUCUREȘTI? Era d.. dr. Slătineanu inspector sanitar și subdirector al institutului bacteriologic de la București — a binevoit să ne dea următoarele interesante amănunte privitoare la modul cum se fac culturile cu vibrionii boieriei, iviți la noi, la Institut. Imediat ce s’a constatat existența vibrionilor procede la o reacțiune de colorante în care nu trebue să se ia „reactivul Gramon“ ci trebue să fie mobil. După aceasta se cultivă bine și se aglutinează. Această aglutinare se face printr’un ser preventiv de la un animal inoculat multă vreme cu un vibrion autentic provenit de la Sft. Reter- NOUILE MASURI LUATE In vederea holerei declarate la Brăilița s’a trimis era din partea direcții sanitare — d. doctorand Lupu la Brăila — care este însărcinat cu autopsia cadavrelor holerice. D’asemenea s’a trimes la Galați d-ra doctorand Măciucescu, care se atașează pentru analizele bacteriologice la laboratorul Constantinopol, anunță că la local. CONSTANȚA, 30 August. — Erî a încetat din viață la Hirșova muncitorul Ion Baltezi, lucrător la carierile de piatră ale fraților Ghenciu, prezintind toate simptomele holerei. v Cadavrul a fost izolat la morga spitalului din acel oraș și s-au luat toate măsurile sanitare reclamate de împrejurări. Azi a fi plecat la fața locului d-niî dr. Mărgărit medicul primar al orașului și dr. Nădejde șeful laboratorului de higienă din localitate pentru a face autopsia cadavrului și pentru a stabili precis cauzele acestui deces. — Silvyan. La Hîrșova ------------$--------Cazul muncitorului Dorobanțu “ interogarea D-I.UI gr. CRISTESCU — Am vorbit deunăzi despre citarea la cabinetul 3 instrucție de Ilfov a d-Ior I. C. Frimu, P. Marinescu, Al. Stănescu și T. Iordănescu pentru a da lămuriri asupra muncitorului agricol Grigore Dorobanțu, deținut pe nedrept in închisoarea din Călărași sub invinuirea de instigație făcută printre țăranii din Roseți-Volnași, moșia arendașului Seceleanu. Eri a fost chemat de către acelaș judecător de instrucție a. Gh. Cristescu căruia i s’au cerut de asemeni relațiuni asupra lui Dorobanțu. Apoi magistratul a arătat d-lui Cristescu o scrisoare spunîndu-i că ar fi a d-sare și prin care povățuia pe Dorobanțu sa îndemne pe țărani la răscoală. D. Cristescu a protestat contra acestei acuzații afirmind ca scrisoarea aceasta nu e decit o plăsmuire reavoitoare d-sale. * Sfîrțuirea aceasta a fruntașilor mișcărei socialiste de către autorități în afacerea muncitorului Grigore Dorobanțu, a produs o impresie rea printre muncitori. Acești sunt convinși, din toate faptele existente, că Dorobanțu e nevinovat și că deținerea lui nu e decit un mijloc de a-l extermina, fapt în speri j jutul căruia au venit atîtea doi vezi în ultimul timp. I Impresia aceasta rea domina j acum cu atît mai mult cu cît în afacerea aceasta au început să fie amestecați oameni cu toti străini de Dorobanțu căruia i se aduce invinuirea de „instigație“ și se caută a-i distruge fizicește și moralicește. — Rep. HOLERA DECLARATA IN SERBIA ȘI LA SALONIC Legațiunea noastră din Belgrad a comunicat era direcțiunea sanitare ,că la „Roșea" — localitate vecină cu noi — s’au ivit opt cazuri de holeră. S’au luat măsuri. O nouă telegramă sosită de la’ Salonic s’au ivit, în ultimele 24 ore, 67 cazuri de holeră. Cum vedem în Turcia flagelul, ia proporții cu totul uimitoare.. In legătură cu aceste ultime telegrame,s’au dublat personaul sanitar însărcinat cu supravegherea călătorilor cari sosesc din localitățile infectate. Un caz de holeră la Oltenița în capitală, a circulat aseară svoml, că la Oltenița s’a decalat un caz de holeră. Se spunea că comandantul unui șlep ce venea dela Brăila, j s’ambolnăvit subit, avea simptome suspecte și că la intrarea în Oltenița a murit. Svonul fiind de o extremă gravitate, am căutat să obțin lămuriri dela d. dr. Bardescu singurul care era in măsură să ne confirme svonul sau săi desmintă. D. dr. Bardescu, ne-a comunicat că și d-sa a primit dela Oltenița știri despre acest caz suspect. Se poate ca comandantul să fi fost bolnav de holeră, intrucit el venea dintr’un oraș, unde sunt cazuri de holeră. Pentru orice eventualitate, însă, vasul a fost oprit dincolo de raza portului, iar azi va fi înapoiat la Brăila pentru a fi desinfectat. S’a Interzis orice comunicație dintre personalul vasului și cei din port. -----------tf-----------Urmărirea lui Pantelimon VIZITA BANDITULUI LA STI NA DE LA HALAUCA.— UNDE SE ASCUNDE PANTELIMON. TG.NEAMȚ, 30 August. — Sosesc acum de la muntele Rusu unde se află stîna pe care o vizitează des Pantelimon. Călugărul Atanasie se află sub supraveghierea a patru jandarmi. Am reușit totuși să am o convorbire cu dînsul. Am putut afla aci că a doua zi după vizitarea stînei mînăstîrei din Neamț, Pantelimon s’a dus la stînca Halauca. In mortemtul sosirei banditului se aflau acolo 12 oameni, douî ciobani și 10 țărani veniți să aleagă oile. La sosire Pantelimon a tras un foc în aer și a strigat: „La părmînt cu toți!“! Țăranii înspăimîntațî s’au supus. Pantelimon s’a desbrăcat de sumanul säu învechit și l’a lăsat la stînă, luînd în schimb un suman bun al unui locuitor. Jandarmii au reușit apoi să prindă numai sumanul lui cel vechi pe care l’au dus trofeu la secția din Vînătorî. Primarul din comuna Vînătorî însoțit de douî agenți îmbrăcati in haine țărănești au plecat în urmărirea banditului, cere după cît se crede se ascunde la Stănișoara din județul Suceava. Ciobanii cari au văzut pe Pantelimon dezmint versiunile autorităților după care banditul ar fi slab, prăpădit și flămînd. Ei susțin din potrivă că Pantelimon pare, voinic și plin de energie și că le-a declarat că dacă jandarmi se vor mai ține de urma lui, își va întoarce cojocul pe dos, și îi va face să se întîlnească cu&irba în drum. captivitatea Inginerului Richter CE SPUNE DESPRE ROMINII DIN MACEDONIA Viena, 31 August. — Inginerul Richeter, care după cum se știe fusese luat prizonier de bandiții din Macedonia, publica un foileton în „Neue Freie Presse“ in care arată că In tot timpul captivității sale a fost ținut într’un sat al cărui nume nu-l precizează, dar crede că este satul Zilei. Intre bandiții cari l’au răpit era și un romin anume Anton, in vîrstă de 26 de ani. Acesta avea însărcinarea să-l omoare pe Richeter dacă Împrejurările o vor cere. Mai departe inginerul Richter spune că în satele din regiunea Olimpului sunt risipiți mulți „valaci” cari între ei vorbesc românește, dar știu și grecește. ment dat, din discuțiune, d. căpitan Scărlătescu a sărit și i-a aplicat două palme d-luî medic care la rindul säu, i-a ripostat Înapoindu-I îndoit ceea ce a primit, intervenind niște d-ni pasageri, i-au despărțit. D. căpitan Scărlătescu și-a constituit martor a pol d-ni. Moscu, proprietar din Gorj și Șerbănescu, administrator de plasă din Craiova, Dolj. Deocamdată lucrurile stau aci. Tănăsescu sarimgmiliară în Boemia Trei ofițeri uciși de soldați Vâetîi», 31 August. In astă seară a irosit vestea gravă că in lagărul militar de la Neubenatek (Boemia) o companie a regimentului 102 de infanterie și răsvrătit în contra ofițerilor, omorînd un căpitan și doi locotenenți. Mai multe escadroane de cavalerie au înconjurat compania răsvrătită, transportind-o în cazarma din Braga. Ca Braga emoția produsă de aceste fapte e foarte puternică, fie asemenea și la Viena senzația a fost colosală. Autoritățile militare refuză orice informație. Directorul poliției a comunicat ziarelor că dacă vor publica ceva în această chestiune vor fi confiscate. Pînă acum mi-a fost imposibil să obțin o confirmare sau o desmințire oficială asupra celor petrecute. --------------------------- • ^onidbtl^ între un căpitan și un medic — Efectele aglomerației din trenuri . In trenul accelerat 3 între stațiile Titu și Mătăsaru, pe la orele 6 p. m. s’a intîmplat un regretabil incident între un d-n căpitan și un civil, în împrejurările următoare. D. căpitan de intendență Scărlătescu din Craiova, care se afla îmbrăcat civil, pretinzînd că locul de pe un scaun din vagon restaurant îi aparține d-sale. Intrucît l’a ocupat mai înaint, a cerut celui ce il ocupase — un d-n medic veterinar din T.Măgurele Abramovici — să se scoale de pe scaun. Acesta opunindu-se, întrucît nu se poate deduce din nimic că locul i-a aparținut căpitanului, la un mereu și sau ca să găsești mai repede un obiect pe cărei cauți, însă aceasta e numai o aparență ; în realitate înjurătura coincide cu o încordare a atențiunii, cu o apintire a energiei, ceea ce te face să reușești mai repede. Dar la acelaș rezultat ajungi și cu un sacristi! sau cu un Donnerwetter fără să mai fie nevoie de a întrebuința expresiunii murdare. In familia mea n’am auzit niciodată o înjurătură obscenă. Biciul tată-meu trebuia să fiu tare necăjit pe cineva ca să-l strige din răsputeri^ pe ungurește. Kukya lantzos levernietet (elene de lanț blestemat). Aceasta era singura lui înjurătură și singurele cuvinte ungurești pe cari le știa. Cu toate astea eu m’am molipsit în mediul în care am trăit și cînd sînt tare revoltat în contra unui om din clasa de jos, în jur și eu țigănește. Imediat regret cuvîntul scăpat din gură, mă rușinez de mine însumi, dar n’am ce face. C'est plus fort que moi, cum zice francezul. Dar ca să mă jur , „pe legea mea“, „pe Dumnezeul meu", „sa fiu așa și pe dincolo“, „să n’am parte de...“, cum aud pe mulți, m’a ferit Dumnezeu, fiindcă de mic eram pedepsiți de mama dacă ne juram. Obiceiul jurămintelor e așa de înrădăcinat la unii oameni, încît un preot militar, pe cînd predica soldaților, le strigă în sfîntul său zel: „Să nu mai înjurați, să nu vă mai aud jurindu-vă, căci, să fiu al dracului, de o voi mai tolera!“ Un filozof german spune că poporul de jos trebue remontat din cînd în cînd cu cîte o înjurătură, cum se remontează orologiile, iar jurămintele, zice el, nu sînt adesea decît cuvinte de umplutură și de mirare, ca: Iesus Maria and Joseph sau de întărirea unei afirmațiuni ori a unei de negări. Cele mai multe înjurături sînt pentru poporul de jos locuțiuni înflorite, adevărate oftaturi soldățești ori surugiești. Cel mai adesea omul care înjură nu se gîndește la nimic, ci urmează pur și simplu o deprindere rea. „Zan" al nostru a ajuns să fie un adverb, cum ai zice „da“, „desigur“, deși nu e decît jurămîntul „pe Dumnezeu!“ sau „pe Joe!“ Pe „cinstea mea”— „parole d'honneur" pentru franțuziți—a devenit asemenea o locuțiune comună tuturor și un scriitor ne spune că vizitînd pe un prieten al său pe care nu-l văzuse de mult, acesta de bucurie exclamă de nenumărate ori : „Pe onoarea mea, ele, «1e!“..4* Revin la înjurăturile noastre naționale, cari sînt din cale afară murdare. Oare nu s’ar putea găsi un mijloc, nu ca să facem pe români să nu mai înjure de loc, dar cel puțin să-și mai civilezeze înjurăturile ? In casa lui înjure cineva cît va pofti, dar în public? dar pe stradă? La noi nu poți să faci douăzeci de pași fără să nu auzi o murdărie, fără ca urechile să nu-ți fie înțepate de o expresiune obscenă și nu numai oamenii din poporul de jos proferează în public, fără nici o sfială, asemenea expresiuni, dar și foarte mulți din aceia cari se pretind culți. Vorba lui Hübsch a ajuns aproape un adverb în limba noastră. Treceți pe dinaintea lui Capșa, unde stați la pîndă eleganții noștri, și veți crede că sînteți la abatoriu. Pînă și copiii înjură pe strade în modul cel maî trivial. Unii părinți fac chiar haz cînd primele cuvinte pe cari le rostește copilașul lor sînt o înjurătură. In orice țară civilizată asemenea expresiuni sînt considerate ca un atentat la bunele moravuri și pedepsite de legi. In antichitate erau pedepsite chiar și jurămintele și ocările urîte. Filip August al Franței edictă o gloabă de douăzeci de sous pentru cel care fura pe părul și pe dinții lui Dumnezeu, iar cel care nu plătea gloaba urma să fie înecat. După legile salice ocările concacatus și vulpeporus costau trei solidi, iar pentru ocara cea mai mare chienfoutre (înobilit azi în Jean Foudre) de la latinescul cynaedus, era o pedeapsă de șase sute de denarii. Pînă să se voteze o lege care să pedepsească proferarea obscenităților în public, propun ca ziarele să facă o largă propagandă pentru înlocuirea înjurăturilor murdare prin eufemisme. Astfel cînd vor istorisi că a înjurat pe B să spună că „T«t trimes la Făurei“ sau că ,,l’a dat în dilema „Epocei“. Mai găsind cîteva expresiuni de felul acesta poate că se vor deprinde și 'romîniî cu înjurături ca „Donnerwetter“ Donnerwetter parapluie! Und ein Glas Crampampoulle! AL. GIURCU De la congresul învățătorilor O SCRISOARE A D-lui IONESCU-LUNGU Domnule director. Din 1500 membrii, care au luat parte la alegerea noului comitet al „Asociației generale a învățătorilor din țară“ la congresul de la Târgoviște, 127 inși, amețiți de beția frazelor a doitreî neisprăviți și a amestecului nepoftit în treburile noastre a unui om mare, stimat de noi toți și, care ar trebui să stea mai sus de cit s’a coborît, au umplut lumea și împănat gazetele cu un „protest energic contra felului nedemn cum s’a proclamat ales noul comitet“. Este adevărat, d-le director, alegerea s’a făcut prin aclamații și nici nu se putea face altfel ; enervarea întregii săli, terorizată de vociferările și amenințările cîtorva elevi ai cursurilor de la Văleni, ajunsese la saturație. Noi, cîțîva, cari purtam răspunderea morală a adunării și eram datori s’o ferim de orice exces, la care ageamii erau vădit capabili și pregătiți, eram, firește, îngrijorați. Atunci m’am suit pe masă, nu pentru a cere votarea cu aclamații, ci pentru a dlimina sala — toată în picioare, sus pe bănci — și a-i vorbi. Gestul acesta a stîrnit potop de aclamațiuni și ovațiuni ce nu se pot traduce prin cuvinte. N’am fost lăsat să vorbesc. Imensa majoritate a sălii strigă : „Lista întreagă ! Lista, ! Trăiască, ura!“ în vreme ce domnii din „curentul nou“ (!?!) fluerau și huiduiau. Am părăsit sala cu colegii mei din noul comitet, urmați de biroul de alegere și de toți membrii Asociației, cari ne-au aclamat peste tot, minus subscriitorii „energicului protest“. Acesta fiind curatul și adevăratul adevăr, dați-mi voe, domnule director, să mă folosesc și eu de ospitalitatea prețiosului civilar și, în numele colegilor cari ne-au ales cum au vrut, în numele învățătorimii conștientă de înălțimea, la care trebue să se mențină în acțiunile ei publice, în numele bunului simț, ultragiat de cei 2—3 colegi prea, grăbiți la roluri ce încă nu li se cad, dați-mi voe, zic, să respingem cu milă nedemnele Învinuiri ce aduc noului comitet și alegătorilor săi. Vă mulțumim călduros și vă rugăm să primiți asigurarea distinsei stime ce vă păstrăm. C. Ionescu-Lungu Președintele Asociației generale a învățătorilor din Romînia Ploești, 30 August 1911 ------------K----------- Salubritatea în Capitala — Pentru primărie — In dosul străzii Poetului anume la spatele palatului Camerei deputaților se află o livadă care aparține mitropoliei. De cîtva timp lucrează acolo la o buna sute de țigani cari și-au așezat în acea livadă corturile. Acești țigani depun la întîmplare fecalele și pe lingă aceasta, mai au cu dîft șiî porci, clini șii alte animale. Țiganii trăesc într'o mizerie și murdărie de nedescris , aruncă toate gunoaele și lucrurile rămase de la masă, la întîmplare astfel că toate acestea contribuesc la formarea unui focar de infecție. Acum cînd holera bate la ușe trebue să căutăm pe cît este posibil a menține curățenia cît mai mare, de aceea rog ca pe calea publicitate să atrageți atenția celor în drept ca ace! să ia cuvenitele măsuri Mulțumindu-vă, primiți, vă rog, asigurarea stimei mele ”. Bergher, str. Poetului ---------------------— ADEVĂRUL TOT PANTELIMON Prințul Codrilor și Prințul Caradja -----------«»----------- ■ - -* Dela corespondentul nostru special — TG.NEAMȚ, 27 August. — Mă rog, care din d-voastră cunoașteți Codrii Grumăzeșilor de pe moșia Prințului Caradja? La noi, pădurele acestea în mare parte aproape nestrăbătute, întinse cu lumea asta, prin care odinioară trecea drumul cel vechi. Neamț-Piatra, erau vestite din pricina prădăciunilor ce se făceau și care mai întotdeauna erau întovărășite de moarte de om. Nu-i vorbă, că drumu nu-i rau nici astăzi, și î și ceva mai scurt ca șoseaua Petrei, dar negustorimea îl ocolește și fuge de el „ca dracu de tămile”, fiindcă, dă... „ce-i bine, ... nu-i rau“ și „paza bună,..., trece primejdia rea”. Peste codrii aceștia, domnește acum de curînd ca un adevărat prinț, „Pantelimon” cu toate căi agenți! d-lui Panaitescu au fost pînă mai erî alaltă erî și eî pe aici, căutîndu-i dragă doamne, de zor, dar cum ai să pășești un ac,... într’un car cu fiii! Și chiar dacă l’ar găsi, cum zic țăranii, ce le-ar folosi! Doar l’au maî găsit și altă dată ! . • • La poalele pădurei, este așezat „Grumăzăștii sat mare și cu multe gospodării bune , curățele, la marginea căruia pe o ridicătură se înalță falnic Curțile Prințului Caradja, străjuit pe dreapta și pe stingă de copaci uriași și în spate de o frumoasă grădină cu felurimi de arbori și flori, care îți mîngîie privirile. Dar ia, să nu ne depărtăm prea mult cu vorba și să încep a depăna tirul istorisirea Intr’o seară, așa cum printr’a murgu, Dosoftei, pădurarul Prințului Caradja, dînd cîte-va tîrcoale ca de obiceiu prin pădure, ca să vadă ce maî este, aude niște bocănituri, ca și cum ar tăia cineva un copac. Trezind de bună seamă, că vre-un om din sat — cari între noi vorbind, nu’s tocmai cu crucea în sîn — s’o fi strecurat în pădurea prințului ca să taie și să fure lemne, pădurarul se îndreaptă cu iuțeala spre partea de unde se auzea zgomotul , dar ca nicîodată, de data asta, cu cît se apropia mai mult, cu atît și bocăniturile păreau că pornesc din ce în ce mai de departe. A mers el pădurarul cît a mers, vreme maî de un ceas, cînd în sfîrșit, zărește un om dosind ca o săgeată pe o bîtcă îndărătul unui stejar mare, la o depărtare numai de o azvîrlitură de băț. Fiindcă stejarul era într’un luminiș, adică nu se mai afla alți copaci de jur împrejur, decît acela, pretinsul boț de lemne nu putea fi decit în dosul trunchiului. Cu mina pe baltag, pentru toată înthmplarea, pădurarul se apropie încet, încet de stejar, îl ocolește, se uită apoi în dreapta, se uită în stingă, papură ! nu vede pe nimeni, omul pare că intrase în pămînt! Obosit de atîta alergătură și crezînd că poate i s’o fi părut, ori o fi fost — cum îmi spunea ei, — ucigă-i crucea, se așeză jos pe un butuc, își face o țigară și scoate din pungă iasca, amînarea și cremenea, ca să-și aprindă țigarea. Dar n’a apucat Romanul să scapere de 2 ori, cînd de pe la spate numai că i se ivește, cine credeți ? nici umil, nici altul decît Pantelimon, adică aceia care băgase groaza în jandarmi și pe care autoritățile îl căutau prin alte părți, poate la două poște și mai bine depărtare. — Bun întîlni și cumetre, zise Pantelimon cu glas dulceag și zîmbind, pentru a-i da o teacă de inimă bietului pădurar, care o sfeclise cu totul și rămăsese cu ochii holbați ca de broască spre Pantelimon. . — ? ! ! (Ce să răspundă pădurarul că i se încleștase gura). — Cum văd eu — adause Pantelimon care de abea își stăpînea rîsul — ne-am cam încurcat în slăbiciune... hai! Nu cum va ți-o fi ești vre-un epure în cale, nepoate ! — .... Aceiaș tăcere din parea lui Dosoftei. — Da vorbește o dată, bre omule ! că doar îi fi avînd cred gură! — Drept să-ți spun, bădica Toadere, răspunse pădurarul, care după cîteva clipite îi mai venise inima la loc, m’ai vîrît în toți sperieții, nici nu știi cum te-ai dosit, nici cum ai venit pe semne că ai aribi (aripi), ori pe necuratul, de-ai răsărit așa ca din senin ! — Apoi cumetre, nevoia te învață mite și dacă t’aș spune că eu am fost lingă d-ta mai de un ceas la o depărtare numai de 100 de pași unul de altul, n’am să mă crezi. Vezi că voiam să-ți spun cîte ceva și fiindcă nu-mi venea mie la indemînă să stăm la taifas în auzul și văzul tuturora, te-am adus încet, încet pînă aci, pălind cu bolohanu ista din cînd în cînd în stejari, ca să crezi că ți se pradă pădurea și știam eu, că ai să vii și-ai să te ții de mine, cum să ține peștele.. de rimă. — Apoi, dacă-i așa, vorbește-mî bădică Toadere și dacă crezi că-țî pot fi de vre-un folos, te-oi ajutora cu dragă inimă. — Multe n’am ce-țî spune, ci doar atîta, „că să te duci la prentu și să*! »pun c’ași vrea să grăiesc cu el două vorbe, e fom »a« zis că-i om aceala... și vorba lui i-e vorbă și treaba lui i«e treabă... că unde pune el cutiuța îi se ține in seamă și dă ! ducă o t sa-mi fac milă de atîția oameni ce se trudesc din pricina mea și să mă dau de bună voite sămi trag păcatul înaintea hegei ca oricare greșit, apoi în cartea să mă închin unui prinț de viță să nu-mi fie rușine, nu unui pușcă franc... de prin București”. „Știi vorba cînteculuib. Vița de vie tot învie”, Dai vița de boz, tot răgaz. „Și să te ferească D-zeu cînd prinde mămăliga coajă“. .Iată de ce nu vreau să am de-a. facei fiori și cine. — Că bine zici, bădică; Toadere, Prențu! D-zeu sfi-l înzitească, e ca pînea cea caldă și bun să-l legi la rană și mai multe nu. — Așa am auzit și eu, decît un lucru-i la mijloc, pe care țî-l spun verde să-l știe și prențu, că dacă il ține curaua... să vină aici numai cu tine ! bine ! altfel... Basta ! Ințelesum-ai ? — Țeles, bădică Toadere! ’ — Mîine dar pe vremea asta, vă aștept. Ai să sunt de trei «ori din corn și atunci am să știți că sîntețî singuri, singurei și son să vă întîmpin... cu cuviință se înțelege... cum i să șade unui prinț... ca nici eu doar nu’s tocmai din butuci... și-apoi după cum vezi împărătesc pesta codrii aceștia... încă o vorbă... și-ți dați drumul. Să nu care cumva să te împingă păcatul să blestești ceva din gură către alții în afară de prinț, ci să taci cum il chitc« dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii și să mai calci pe iarbă verde ! — Să ai toată nădejdea ! — Pleacă dar și fă cum fani spus, căci cine știe !,„ adăugă Pantelimon dus pe gînduri,... poate că așa... o fi mai bine ! A doua zi la timpul hotărît, prințul Caradja însoțit de o camdată de d-nii. C. Donici și Petru Greceanu din București, s’au suit în automobil luînd cm .1lor și pe pădurar — care nu știu din ce pricină sta țanțoș cui pușca în mînă de se vedea de-o poștă, — și pornesc spre cantonul din marginea pădurei Grumăzești. Ajungînd aici, prințul cu totul dezarmat, își ia rămas bun de la prietenii săi — care între noî vorbind îi cam ducea vergile — și-a apoi tăind’o de-a dreptul prin pădure... se tot ducă locul unde era vorba să-l întîmpine Pantelimon. Trei buciumărî una după alta, date din corn de pădurar, vestesc pe prințul codrilor, că un prinț de sînge i-a făcut marea cinste să-1 viziteze. Tot prin treî buciumărî odinioară cavalerii și marii seniori din veacul de mijloc,șî au nuntau vizitele. Au trecut două sferturi de ceas de la semnalul dat din corn, cari s’a părut prințului Caradja un veac, dar nimic... prințul codrilor.... n’a voit să coboare puntea castelului... pentru a lăsa să treacă ilustrul säu vizitator... de ce ?... se vede că bănuise... de și pe nedrept... intențiunile pașnice a aceluia ce venise să-l vadă și să trateze... — Nu-i prea politicos prințul d-tale, zise cam în zeflemea Alteia Sa, adresîndu-se pădurarului care îl însoțea. — Eu cred, Măria, că temobila ne-a făcut tot pocinogu... că samănă leit cu a d-lui căpitan de jandarmi Chiriac și dă se prea poate ca Toader, care ne-o fi pîndit din marginea pădure! să fi zărit... tomobila, pe mine cu pușca în mînă și pe boerii ceilalți iarăș... și cum am avut vorbă... să nu știe nimeni de cele ce v’am spus și să veniți singur singurel... amu o fi chitit că eu l’am vîndut și... dă ! — Ai dreptate ! s’a făcut mare greșală... de unde știam eu că el să îndrăznească a veni până la pădurea din marginea șoselei... — Apoi se vede că Măria ta nu-l cunoașteți... a îndrăznit el să facă alte lucruri... maî dî bai... ca asta. — Păcatea eram animat de bune intențiuni! . . • . . • 1 • Se înoptase și prințul Faradja, bărbat de altfel plin de curaj, eu părăsise pădurea, nădăjduind, că poate o pica, amuș, amuș Pantelimon, dar acesta.... nu se arată. Cel de la curte, familia șî prietenii, îngrijorați și cu drept cuvînt, că prințul nu s’a întors în ■ că, că este dezarmat și el și pădurarul — căci aceste îșî lăsase după ordinul prințului pușca în automobil și bănuind, ca nu cumva să i se fi întîmplat ceva, a trimes oameni — care a înpînzit pădurea — ca să-l caute... dar nu l’au putut găsi. Tocmai tîrziu de tot, prințul Caradja care străbătuse pădurea în lung și în lat, fără folos, se întoarce în sfîrșit acasă, spre marea bucurie a familiei, a prietinilor și a țăranilor de pe moșia sa, care îl iubesc și! slăvesc ca și pe un sfînt. De la Dorna Toată lumea se îmbracă după „Revista Model**