Adevěrul, octombrie 1911 (Anul 24, nr. 7921-7951)
1911-10-24 / nr. 7944
> < f anui AA IV'lea Moia 44 fondator ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Karageorgevici No. 18.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI i București, Strada Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi 41 + l O jt> Mill. rs Ltl On .n Î bs. luni ral cutii 44 Octotubrm DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: luni......................... a Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Direcția ți Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătate „ 12/40 ----- —------------ 1 -t«1 30. 11.. 6. D. Miai și comitetul executiv ------------99—------------ Cum procedează șeful liberalilor cu convocările comitetului executiv Ceai dhinții precupare a d-lui Ionel Brătianu, imediat ce regele l’a concediat de la guvern, a fost să aplaneze neînțelegerile din sinul organizațiunilor din provincie, pentru ca să se prezinte în alegerile generale cu un partid cit se poate mai compact. In cîteva județe a reușit să facă împăcarea. E mai ușor să împaci pe liberali în opoziție decît la guvern. De altfel, d. Ionel Brătianu e mai interesat să aibă partidul unit în opoziție. La guvern operează cu trăgănări, cu diferite combinațiuni și in cele din urmă elcomunică pe cei cari nu se supun. Dar acum în opoziție are nevoie de forte concentrate și de liniște. Acele organizațiuni pe cari nu a reușit să le reîntregească în alegerile generale, încearcă acum să le reconstituie și de vreo lună defilează la București acei liberali cari se ceartă în provincie pentru ca în fața șefului să se împace, să jure, sub omofor, că nu se vor mai certa și că vor porni cu toții la luptă pentru răsturnarea cabinetului. Probabil că d. Brătianu va reuși să concentreze partidul său totdeauna gata să se concentreze cînd îi surîde perspectiva de-a reveni la guvern. De astă dată însă d. Brătianu nu pleacă la luptă cu lozinca de a lua guvernul, ci cu ținta de-a răsturna cabinetul Carp, indiferent ce va face apoi regele adică dacă va provoca o schimbare de regim sau va încerca un nou guvern conservator sau va da d-lui Take Ionescu însărcinarea de-a forma un cabinet numai cu forțele partidului conservator-democrat. Intrucît va fi sinceră acțiunea d-lui Ionel Brătianu,—aceasta e altă chestie. Ceia ce voim să relevăm azi e modul cum d. Ionel Brătianu își aranjează partidul și comitetul executiv pentru viitoarea guvernare. $ Cabinetul pe care l-a prezidat d. Ionel Brătianu nu a fost considerat de brătieniști ca un cabinet al lor, ci un minister moștenit de la d. Sturza și impus d-lui Brătianu de către acei cari, prin procesverbal, l’au proclamat șef și președinte al consiliului. Se credea clar de către generoși și brătieniști că în opoziție d. Ionel Brătianu va desemna oarecum personalitățile cu care are de gînd să lucreze mai de aproape în viitoarea guvernare. Șeful liberalilor însă a procedat cu totul altfel, s-a ferit să schimbe anturajul său ca nu cumva să jignească pe vre-unul din foștii săi colaboratori. A procedat dar astfel ca la toate consfătuirile intime să fie de față toți foștii miniștri din cabinetul prezidat de d-sa cum și membrii birourilor parlamentului trecut, adică președinții și vice-președinții plus foștii primari ai Capitalei, adică d-nii Vintilă Brătianu și Procopie Dumitrescu. Comitetul acesta nu este nici comitetul executiv, nici o delegațiune a acelui comitet, ci este un sfat, un fel de.... divan ad-hoc al d-lui Ionel Brătianu, cu care d-sa lucrează de cînd e în opoziție. Firește că ceilalți membri ai comitetului și a delegațiuneî comitetului cari nu sunt chemați la sfaturile șefului sunt foarte jigniți, ba unii sunt chiar indignați că d. Ionel Brătianu a dizolvat, dintr’o trăsătură de condeii, toată vechea organizație, fără a aviza pe cineva. Pe de altă parte procedarea d-lui Brătianu e interpretată de cei cari formează divanul ad-hoc în sensul că șeful liberalilor indică astfel că viitorul său cabinet va fi exact constituit ca cel trecut, idem birourile parlamentare, iar primăriatul Capitalei este de asemenea rezervat fie d-luî Vintilă Brătianu, fie d-luî Procopie- Dumitrescu. De aci mare vîlvă în toate cercurile liberale, unii aprobînd ca d. Brătianu lucrează cu divanul ad-hoc, alții protestând în contra acestei procedări asupra căreia dacă d. Brătianu nu va reveni, acum nu va putea reveni mai târziu fără ca să se vorbească că a... remaniat viitorul guvern. Brătieniștii par a fi cei mai plictisiți că șeful lor s’a încurcat cu divanul acesta, deoarece într’adevăr unii dintre membrii divanului nu s’au silit să spună că d. Brătianu va reveni cu acelaș guvern, fără nici o schimbare. Dacă însă are de gînd să introducă elemente nouî, ceia ce este mai mult decît sigur, atunci se încurcă cu acest divan fiirnd că multora le-a intrat în cap că situația nu se va schimba, ceia ce îngrijește foarte mult pe intimii șefului. R. X. NAZETTII Garderoba călugărească O gazetă bisericească pune la ordinea zilei garderoba călugărilor din Sinod. S’ar fi crezut că o rasă de șiac și un potcap e tot ce-i trebue unui călugăr din Sinod — apostol al lui Christos, care propovăduia credința cu picioarele goale. Iată însă, că Romînia creștină“ precizează că raman In timpul procesului sinodal înalții călugări au primit pentru garderoba lor suplimente de mii de lei, iar ex-mitropolitui zece miișoare. Credincioșii se vor întreba ce fel de lux fac înnalții călugări, ca să aibă nevoe de așa suplimente pentru garderobă? Și nu e Păcatul și Diavolul în foșnetul mătâsurilor? La ce trebue să ne așteptăm din partea cucoanelor, dacă înalții călugări din Sinod se dedau la așa capitol pentru lux ? O să ajungem la covrigi, ca să nu zic la colivă! Pac. " ' *■ -------------------------■ ““M . /gv /jv ficțiunile IM Mimig Pentru cei de la „Independența” noi sintem „eminenții” financiari dela Adeveriți. Nu e nici o lipsă de modestie cînd spunem că ne pricepem în finanțe cel puțin atîta cît d. Vintilă Brătianu și totuși n’avem pretenția să conducem Banca Națională. „Independența” își înlesnește însă prea mult, combaterea noastră. Ea ne substituie argumente ce n’am invocat și le combate apoi pe acestea, sau, tratează pe proprii ei cetitori ca ignoranți în materie de finanțe și triumfă astfel asupra noastră. Noi am arătat că prima cauză a scăderei vertiginoase a acțiunilor Băncei Naționale este cererea acesteia de a se suspenda tranzacțiile pe termen. Am văzut în această cerere o dovadă a incapacitatei actuale direcțiuni care e imprimată de Vintilă Brătianu. Pentru a ilustra mai bine această incapacitate relevăm măsura nesăbuită a direcției de a restrânge emisiunea de bilete de douăzeci lei. Or „Independenta” susține că noi am fi spus că restrângerea emisiunei biletelor de douăzeci lei, a fost cauza scăderei acțiunilor Băncei Naționale. Și se înțelege ne turtește.. . Pe ziua ele ori gazeta franțuzească a dinastiei o scrintește rău. Din faptul că într’un reportagiu al nostru se arăta că prima cauză a scăderei acțiunilor Băncei Naționale a fost suspendarea tranzacțiunilor pe termen și că la sfîrșitul lui se înregistra versiunea că această scădere a fost determinată și de zvonul că guvernul ar proiecta impunerea beneficiilor exagerate ale Băncii Naționale. „Independența” conchide că noi indicăm două motive absolut opuse ca pricină a scăderei. De ce adică opuse? Noi am indicat nu două motive, ci mai multe cari au determinat scăderea! Am înregistrat și știrea că oamenii ale cărora legături cu direcția Băncii Naționale sînt cunoscute, au oferit spre vînzare acțiuni, făcînd astfel să se accentueze scăderea. Apoi cine nu știe că odată e valoare în scădere, se acumulează tot felul de cauze pentru a o precipita. E deci o contrazicere cînd am indicat mai multe cauze pentru scăderea acțiunilor Băncei Naționale? De loc. Stabilit rămâne că scăderea a început din momentul suspendării tranzacțiilor pe termen. Aceasta însă s’a datorat direcției inteligente a Băncei Naționale Asupra acestui punct să se lămurească „Independența” și să nu mai încurce lucrurile. Ad Pacea prin socialism — Un interview ca d. Troektra — Demersurile guvernelor francez și german confirmate Acum vreo cîtva timp, d. Troelstra, șeful partidului socialist olandez, a rostit in Cameră un discurs în care a făcut aluzie la o intervenție a guvernelor francez și german pe lîngă biroul socialist internațional, pentru ca partidul muncitoresc din cele două state să conlucreze la menținerea păcei, amenințată de diferenoul franco-german. Cuvintele acestea au atras atenția întregei prese europene și au fost foarte comentate de „Vorwäts”, „Frankfurter Zeitung” și de ,„Radical”. Se știe din telegramele noastre că guvernele interesate au manifestat prin organele lor oficioase o oarecare enervare pentru această destăinuire, dar au păstrat cea mai mare rezervă în ce privește o dezmințire categorică. Iată că un redactor al ziarului „All,~* meen Trandelsblad” din Amsterdam, după ce a intervievat pe fruntașul socialist olandez, publică în ziarul sau următoarea notă: „Fata cu comentariile cari au apărut în presa străină cu prilejul discursului dlui Troelstra, m’am adresat direct acestuia, punîndu-i întrebarea dacă are intenția să-mi procure informațiuni complimentare, dar d. Troelstra mi-a declarat că libertatea sa de acțiune nu merge pină acolo. S’a hotărît în sinul biroului socialist internațional să nu se facă declarații persoanele și ceea ce a spus în Cameră nu e, după părerea sa, nimici.". mult decît o idee generală. Aceasta e așa de adevărat, că, auzind firește vorbe, nu m’am gîndit numai deci la un raport cu un caz concret și receit. D. Troelstra a mai declarat că a fost foarte surprins de faptul că „Vorwäts” a socotit că trebue să dea amănunte mai largi Am remarcat, sub formă de întrebare, că aceste „amănunte mai largi” trebuie în mod necesar să fie exacte, dar d. Troelstra n’a răspuns nici da, nici nu. Am putut să observ totuși că se gândul că „da”, căci ’mi spunea că, foarte probabil „Vorwäts”, „Frankfurter Zeitung” și „Radical.”, au ncese of udUUlo!" '*>roul internațional, prin urmare din ceea ce socialismul are mai oficial. In cursul acestei convorbiri, d. Troelstra a mai adăugat că guvernul german ■ nu s’a pus „direct” în raport cu biroul în chestie și, de asemenea, că acest fapt nu s’a produs în Germania. In ce privește adunarea urgentă a biroului la Zürich, ea fusese necesitată de demersurile făcute de cele două guverne pomenite; la aceste demersuri a făcut aluzie oratorul în Camera neerlandeză. Considerând toate aceste declarații, rezultă că d. Troelstra confirmă comunicările făcute de pomenitele ziare, așa că va trebui neapărat să dăm crezămînt zvonului că guvernele german și francez ar fi făcut încercări, pentru ca o oarecare presiune în favoarea păcei să fie exercitată în cele două țări prin mijlocirea socialismului. E posibil ca biroul socialist internațional să dea la lumină ;n curând un comunicat, care să se refere la această foarte interesantă chestie”. * r * sie Nu mai încape îndoială, după chiar impresia ziaristului olandez, că două mari state europene au trebuit să ceară concursul socialiștilor pentru a zădărnici dezlmnțuirea unui războiu. Aceasta trebuie să fie convingător pentru oricine că, socialismul reprezintă astăzi singura forță pacifică, singurul element de civilizație și progres. Cele două guverne nu se puteau bizui pe factorii diplomatici ca să păstreze pacea amenințată, căci știau din experiență că acțiunea lor e mai curînd dăunătoare și, în tot cazul, string legată de interesele ascunse ale militarismului. Numai muncitorimea, cea dinții menită să cadă victima războiului, avea chemarea directă să pue stavile rîvnelor sângeroase ale marilor financiari, interesați în coloniile din Africa. Numai ea putea contribui cu succes la eliminarea unor efecte, cari nu se reduceau decît la un conflict înarmat între Franța și Germania. Și e de notat ipocrizia guvernanților, țari, atunci cînd clasele muncitoare din cele două țări au făcut manifestații zgomotoase contra războiului, au tratat pe muncitori drept antipatrioți. Totuși, războiul a putut fi evitat și aceasta grație mișcărei protivnice a socialiștilor francezi și germani. Concursul lor, chiar dacă nu a fost oficial, a fost eficace. -------------------------------- -migrara românilor în America Biserica română din Ungaria ia măsuri în contra acestui curent nenorocit De vreo 20 de ani încoace, neamul românesc din Ungaria, pe lingă oprimările și persecuțiile guvernelor ungurești, poate chiar din cauza aceasta, este cuprins de o meteahnă îngrijitoare, anume furia emigrărei în America, unde muncește pînă ce își istovește toate puterile pentru a-și putea plăti datoriile de acasă. .Examinînd mai de aproape chestia emigrărei Românilor de dincolo în America, găsim imediat explicația ei firească- Intr’adevăr, este atît de covârșitoare setea, am putea chiar spune patima de pămînt la frații noștri de dincolo, încît pentru a-șî putea cumpăra un petec de pămînt în țara lor, iau drumul pribegiei în America, unde muncesc din greu cu riscul ‘ viele! — dirci mulți din ei se prăpădesc pe acolo, înmulțind cu lacrimile lor apele sărate ale mărei — numai și numai să-și poată plăti petecului de moșie de acasă. Această îngrijitoare stare de lucruri a pus pe gînduri pe capii spirituali ai fóminilor de dincolo, pe capii bisericei romînegri, cari alarmați de numărul emigranților cari pier în țări străine și nu se mai reîntorc la vatra lor, au hotărît să ia măsuri ca să-i împiedice dela calea pribegiei. ...JIP T acest scop, consistoriul bisericei române ortodoxe din Sibiu a lansat zilele acestea o circulară către toți preoții și învățătorii dependință r.e .mitropolia ioligină din Sibiu, îndemnindu-i să caute a abate pe viitor populația românească dela nenorocita emigrare în America. Pentru a înlocui câștigul brațelor românești din America, dintre care multe, foarte multe chiar se prăpădesc prin falnicele îngrozitoare ale Statelor Unite, circulara Mitropoliei pune în vederea preoților și învățătorilor marea datorie ce au de a îmboldi pe copiii de români să îmbrățișeze cariera meseriilor, ca astfel să poată duce o viață mai ușoară la ei acasa, lingă frații și surorile lor iubite. Este nu se poate mai lăudabilă și mai înțeleaptă această nouă îndrumare ce se dă desvoltării poporului romînesc din Ungaria. Într’adevar, au trecut de mult vremurile cînd se credea că Românul nu se pancepe în misterul diferitelor meserii. Doar atîți iscusiți meseriași români au dovedit că și Românii pot fi tot atît de buni și capabili meseriași romînî ca și străinii, cara poruncesc și iau prețuri întreite și încincite. N’avem cuvinte destule pentru a aproba gestul înțelept al Mitropoliei române din Sibiu, a cărei circulară, plină de cel mai folositor și mai nobil imbold, a fost citită și răstălmăcită în toate bisericele române ortodoxe din Ungaria. Pe de altă parte, învățătorii au fost îndrumați să deștepte în elevii lor dragostea meseriilor și să trezească în el un interes cît mai viu pentru această carieră, singura care mai poate lua din mîna ■Românului jalnicul toiag al pribegiei. 8. Rusii-Ahrureami S' A PUSA VIN ZARE — ALUNACHILL PE ISI2 Al Ziarelor „Adeverul“ și „Dimineața“ ________HOBANI EXEMPLARUL CHESTIA ZILEI Apendicele națiune! Tribunii!: Operezi apendicele NațiuneS și poftim ce curge 11 Adeveruri vs— *'* Disperare „Numai cine disperă, amenință“ — scrie o foaie a guvernului. Alunci guvernul e disperat räu — deoarece ne amenință cu atîtea proecte de legi tocit—nu vom avea destule eploape ca să le reproducem !... Candidat D-nul Procopsiu, delegatul Celor Trei Ștoimi !« „Dependența“ Dinastiei va candida la Teleorman în locul rămas vacant la Cameră prin moartea generalului Manu. Un urmaș mai indicat al generalului Manu — nre! că se putea! Eminescu in sfîrșit pressa brătienistă vrea să motiveze absența patronilor ei de la sărbătorirea lui Eminescu, atribuind scopuri politice organizatorilor. Că Eminescu i-a cunoscut cu treizeci de ani în urmă pe cel din fruntea firmei „La Trei Brați“ — de asta nu pot fi făcuți responsabilî organizatorii serbărei de la Galați, Rigoletto -------------SS.------------ O tragicomedie în jracedonia Cum exploatează grecii omorul mitropolitului din Grevena. Ce este propaganda romînească ? Omorul mitropolitului Emilianos din Grevena a dezlănțuit furia sălbatică a grecilor contra romînilor macedoneni. Nenorocitul prelat a fost victima uneia din numeroasele tragedii, cari însângerează pămîntul Macedoniei, el a murit în cazne mari, mutilat și ucis de niște necunoscuți a căror identitate ancheta n’a putut-o statornici. Grecii au ridicat învinuirea că acest asasinat e opera unei bande turco-romîne. Patriarhatul ecumenic a cerut Portei să răpună pe agenții propagandei romînești și pe emisarii comitetului „Uniune și Progres”. Poarta, după ce a avut rezultatul anchetei, a trimis patriarhiei oreșcrierea, denunțînd ca autori ai crimei pe niște bandiți greci și dezmințind putința unei colaborări între autorități și reprezentanții propagandei romînești. £ 319 Din acest moment, grecii din Fanar și din regat nu mai par în toată firea. Ei atacă cu ultima îndârjire mai cu seamă acțiunea culturală romînă din Turcia europeana și își revarsă veninul pînă în țara noastră, insultînd guvernul român și tot ce e personalitate în Romînia M * . Cuvîntul „Propaganda romînească" se repetă pînă la obsedare. Ce e acest termen misterios, ocult și feroce? Grecii nu nil definesc. El pare a reprezenta o mare bandă de mercenari fără de scrupule, cari, sub protecția statului român și cu resursele tezaurului român, atîtați și înarmați de megalomani romîni, urmăresc exterminarea elementului grecesc din Macedonia printr-o activitate teroristă. Fiind organizată foarte puternic și servind adesea resentimentele comitetului „Uniune și Progres” împotriva grecilor banda aceasta se bucură de o mare influență în înaltele sfere turce, grație cărora poate să opereze fără teamă de pedeapsă. Ea vrea să inventeze un românism în Macedonia, după inspirația și ordinul guvernanților romîni și în acest scop se înverșunează asupra inteligentei populațiuni de cuțovlahi, așa de devotați elenismului. Aceasta e una din metoadele de desființare a naționalităței elene din Macedonie și care, condusă cu urgie, cu monede grele și sunătoare și cu concursul nemascat al autorităților turcești, izbutește adesea. Pentru a disimula ignominia care se adăpostește în speculațiile sale banditești, ea a creat o acțiune culturală romînă, a început să falsifice mentalitatea grecească a cuțovlahilor prin visul de aur al unei autonomii imposibile, prin făgăduiala unei vieți nouă strălucind în aureola latinităței și legată de o patrie menită să fie focarul de civilizație în Balcani. Aceasta pare a fi propaganda romînească, după cît reese din foile de propagandă grecească din Grecia și Fanar. E în adevăr ceva barbar și revoltător în activitatea agenților ei, cari nu vor să respecte cu nici un preț pe acei cari au dat Romîniei atîtea domni și atîția ciocoi! Dar, oricare ar fi gradul de cruzime și imoralitate al acestei propagande romînești, ea nu voește să-și asume răspunderea omorului mitropolitului din Grevena. Ea protestează cu energie contra insinuă- CĂRȚI și REVISTE „Hermann și Dorotea“ traducere în hexametri de Maria Baiulescu Scoasă din atmosfera școalei și cetită fără nevoia de a-i memoriza cuvintele sau a î nota particularitățile gramaticale pentru cursul de limbă germană din liceu, poema aceasta—despre care unii admiratori ai lui Goethe au spus că se râdică la înălțimele unei epopei—se înfățișează în toată frumusețea simplicitateei clasice Sfătuesc, prin urmare, pe toți aceia cărora titlul poemei le redeșteaptă amintirea plicticoaselor cercetări prin dicționare și chipul vreunui profesor încruntat și pedant, să citească traducerea pe care le-o pune la îndemînă d-na Maria Baiulescu, dacă, bine-înțeles, pedantul și încruntatul profesor nu i-a pus totuși în măsură s-o citească în original. Vor da, cu chipul acesta, marelui Goethe prilejul să se reabiliteze în ochii lor și să-l convingă că poema lui nu are numai „cuvinte” și particularități gramaticale, ci și frumuseți poetice vrednice de autorul lor. „Hermann și Dorotea” este o idilă cîmpenească scrisă în felul epopeei antice Goethe a încercat în ea o reînviere a genului epic al celor vechi și pentru aceasta n’a întrebuințat numai versul hexametric, ci și tratarea simplă, simetria și măsura cari caracterizează operile clasice. Poema e împărțită în nouă cîntur’î, purtînd ca titluri numele celor nouă muze. Subiectul însă e luat din vremea lui Goethe, și tocmai aceasta face particularitatea lucrării, forma antică adaptată unui subiect modern, contemporan autorului. Pe vremea cînd și-a scris Goethe poemul — ultimii ani ai veacului XVIII-lea— ochii întregei lumi erau ațintiți asupra Franței, unde marea revoluție opera acele schimbări a dinei cari urmau să revoluționeze atît de mult societatea omenească. Germania nu a putut nici ea să rămână neînsuflețită de ideile revoluțiunei franceze, și în Hermann și Dorotea găsim, în parte, vederile lui Goethe asuma revoluțiunea și asupra datoriei germanilor fată de evenimentele cari aveau loc dincolo de Rin. In preocupările personagiilor din Hermann și Dorotea Goethe amestecă preocupările națiunei germane și astfel orizontul idilei se lărgea foarte mult, îmbrățișând cîmpul conștiinței de moment a conaționalilor poetului. Așa se și explică succesul enorm pe care l’a avut „Hermann și Dorotea”, succes pe care numai Werther l’a întrecut. De altfel amîndouă aceste lucrări au fost scrise dintr’un avînt, sub înrîurirea entuziasmului autorului pentru subiectul ales, de aceea și una și alta au atîta căldură comunicativă. 5.Subiectul propriu zis al poemei e tot ce se poate închipui mai simplu. Herrmiann duce o viață liniștită împreună cu părinții săi, oameni de treabă îmbogățiți prin muncă. Tatăl e mîndru de situația lui, și, pentru ca fericirea să-i fie deplinsâ, ar dori ca Hermann să-i aducă în casă o moră frumoasă, cuminte și bogată. Din nenorocire Hermann nu răspunde la speranțele lui, căci deși e așezat și muncitor, dar e foarte sfiicios și nu știe să se poarte în lume. Un preot și un farmacist, oameni cinstiți și simpli, prieteni ai familia, întregesc acest cadru rustic. Viața lor pașnică e tulburată dezbucnirea războiului. O mare mulțime de oameni, femei, bătrâni, copii, se refugiază de pe țărmul sting pe cel drept al Rinului și trec pe lîngă orășel într’o procesiune jalnică. Locuitorii le ies înainte și le dau, care se pot. Hermann aleargă și el și dăruește mai multe lucruri unei fete care îngrija de o biată lăuză. Fata face însă asupră î o impresie atît de adincă, încît la întoarcere mama bagă de seamă preocuparea fiului ei. Cercetîndu-i cu dragostea ei de mamă el își dă pe față sentimentele și, după ce înving împotrivirea tatălui, care ar fi voit o altfel de noră, Hermann cu preotul și cu farmacistul pornesc în satul vecin unde au mas fugarii, ca să culeagă informațiuni asupra fetei. Informatiunile sânt din cele mai bune și cei doui prieteni sînt încîntați. Hermann găsește pe Dorotea la fîntînă, dar îl intimidează privirea ei serioasă și cinstită și n’are curajul să-î destăinuiască dragostea, și propune însă să intre în serviciu la părinții săi cari sînt bătrâni și nu mai pot vedea singuri de casă. Dorotea primeșete și amîndoui se întorc acasă, unde fata, care începe să iubească pe Heimann, află că a fost adusă ca mireasă, nu ca servitoare. Bunul preot le schimbă imediat inelele de logodnă și toată lumea e fericită. Din subiectul acesta așa de simplu Goethe a știut totuși să facă o operă nepieritoare. Tabloul vieței rustice e redat în chip desăvârșit. Dar adevăratul succes al poemului l-a determinat faptul că printre frumusețile lui poetice, germanii găseau răspunsuri la cîteva chestiuni de actualitate, în deosebi la poziția lor față de revoluția franceză. La început germanii priviau cu ochi buni revoluția din 1789 și așteptara deja ea o promenire a hamei vechi. Cînd însă revoluția ajunse în faza sîngeroasă a ternarei, germanii se neliniștiră și decepția luă locul entuziasmului dela început. Și atunci, în mijlocul nedumeririi generale cu privire la atitudinea pe care să o aibă germanii față cu revoluția de la granița lor, în mijlocul părerilor celor mai deosebite, își spune Goethe părerea în Hermann și Dorotea. Părerea lui Goethe — dușman al tranzițiilor repezi — se potrivea cu firea antirevoluționară a germanilor. El îi sfătuește să stea liniștiți, să-și facă fiecare datoria către țară și către comună, să cultive virtuțile casnice și caritatea, să muncească pămîntul și mai ales, să întărească solidaritatea națională pentru ca atunci cînd pămîntul patriei va fi amenințat, să sară tot să-l apere. Pasagiul final al poemei rezumă acest sfat: ^___ Cu trăinicie vom ține Unul la altul, păzindu-ne scumpa noastră moșie. Omul, cînd slab e din fire și prea șovăește ’n pericol Numai mărește necazul și-l răspîndește mai tare. Cel neclintit în principii o lume în juru-i creată! Nu-i datoria poporului nostru german să propage îngrozitoarea răscoală, pornind în nesigure lupte. Noi s’apărăm cu curaj ce-i al nostru cu fermă voință. ..................................Iar cînd dușmanul vr’odată Amenința-va, chiar tu mă gătește cu arme spre [luptă! Plec liniștit, că-ți las casa și dragi-mi părinți [ție-n grije. Astfel voi sta neclintit, piept la piept cu dușmanul la luptă, Iar dacă toți solidari într’un gînd ne-am uni cu [putere Contra putere!, de-a pururea pace ar fi ’ntre po[poat*. Hermann și Dorotea a găsit în d-na Maria Baiulescu o traducătoare iscusită care s’a apropiat de comoar’a lui Goethe cu toată pietatea omului convins de valoarea ei. De aceea ne-a dat o traducere cît se poate de exactă, și mai de grabă a sacrificat pe alocuri armonia versurilor — armonie așa de anevoioasă în hexametri — decît să mutileze cugetarea poetului. Iașii Midej** **——