Adevěrul, noiembrie 1911 (Anul 24, nr. 7953-7980)
1911-11-26 / nr. 7977
^ Anul al XXIV-lea No. V9z1^8u FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 1i 5 Bani Exemplarul >< Cimbata 26 Noembrie 9Î! DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: *» ... ......................................................Lei îO.-> luni ............................................ . 11.— luni ............................................ * 6.— Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala.....................No. 1410 j. ......................... 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 '“Si Străinătatea....... 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la cor0^pag^nții săi ^ i'Aiaul mii Zilele trecute, alucind laude d-lifi Carp pentru neprețuiți’1 concurs ce pare gata a ■ne da în lupta i stră cetățenească împotriva Celor trei kî, îl lăudam și pentru atitudinea ce o are față de rege. A venit la putere forțîndu-î mina și făcîndu-i frică, se laudă chiar în public că a putut infringe voința suveranului, care nu-1 voia și pe de-asupra, acum propune în parlament o lege prin care trusturile și cartelurile sînt pedepsite cu închisoare și cu amendă; trusturi,în cari M. S., este vîrîtă pînă în gît.... Dar d. Carp nu este de o egală umoare întrebat la Cameră, de ce nu aduce mai repede legea prin care societatea tramwayului vintilist este desființată și comuna București repusă în drepturile ei, șeful guvernului a dat un răspuns în doi peri, evasiv și care a dat de bănuit amicilor săi, că frica de rege îl oprește să meargă mai departe în chestia tramwayelor și că totul a fost foc de paie. Bucuria și cinizmul cu care Cei trei frați au primit declarațiile încurcate ale d lui Carp, zvonurile colportate prin sferele politice, unele asigurări formale, că guvernul nu va merge mai departe în chestia aceasta, toate acestea ar fi de natură să ne facă să credem că cu toate laudele sale, cu toate așirile sale violente și imprudente, d. Carp, ca toți șefii de guvern, este sub papucul regelui, tete Dacă ar fi așa ar fi trist. D. Carp rau î un Dumnezeu — departe de a fi așa ceva. D-sa însă, după ce și-a scris pe scutul sau de luptător Regele și Dorobanțul, și-a dat seama că a luat un drum greșit și, întorcând cojocul, a luat calea cealaltă, calea violentei față de Coroană, a luptei de stradă și a reușit să capete puterea, care de drept și de fapt se cuvenea d-lui Take Ionescu. Cînd cunoști puterea de care se bucura d. Carp în opoziție, îți dai seama de ce grad de frică este înzestrat regele Romîniei. Totuși a fost un merit pentru d. Carp, că neavînd decit un partid cu totul mic și fără de suprafață, fără de ecou în țară, a știut să forțeze mina regelui și a reușit în această operă. Credeam însă că, odată ce a găsit, punctul slab al călcîiului lui Ahile, se va folosi de această descoperire și se va menține la guvern prin frică, după cum numai prin ea a putut să capete puterea. Ori, se vede că ne-am înșelat, începuse bine acest guvern prin a duce lupta de moarte contra Celor trei frați. A înțeles cit de popular este concursul ce ne-ar da nouă, ajutîndu-ne să zdrobim Dinastia, cit de important era și față de Palat, să se desființeze această armată de rezervă a regelui, la care ar fi putut, apela, la orice moment, cînd d. Carp ar fi fost socotit de către rege copt pentru retragerea de la putere, toate Noi ne-am făcut datoria cu sfințenie. Am zmuls de pe fruntea Dinastiei nimbul de cinste și catonizm, am făcut-o imposibilă și impopulară, i-am răpit atmosfera de simpatie ori de toleranță, indispensabilă oricărui partid de guvernămînt — și aceasta am făcut-o pe cînd d. Carp, dansa turul de vals cu Omul dela Rătești. Jumătate din treabă era deci îndeplinită. Cea de a doua nu mai sta în mîinile noastre, fiindcă nu avem puterea guvernamentală și acea parlamentară, de a desființa și tăia efectiv capetele caracatiței brătieniste. Această operă își luase d. Carp însărcinarea să o facă și ar fi putut-o îndeplini în aplauzele entuziaste ale opiniunei publice, d-sale i-ar fi revenit toată gloria și noi i-am fi cedat bucuros și partea noastră din opera îndeplinită, deoarece pe noi ne interesează rezultatul, nu laurii victoriei, tememe Din nefericire, se pare, ne temem, bănuim, că frumosul și curagiosul avînt al d-lui Carp — s’a oprit tocmai în momentul cel mai decisiv. E sau nu întemeiată bănuiala noastră, nu știm. Depinde de guvern să risipească atmosfera ce a răspîndit-o singur el în jurul — și aceasta nu se poate face cu vorbe ci cu fapte, cu depunerea imediată în parlament a legei prin care societatea tramvaielor d-îuî Vintilă Brătianu este declarată desființată și comuna București reintegrată în drepturile și averea sa. Altfel va trebui să conchidem că regele nu voește să se meargă așa,de departe cu desființarea hydrei brătieniste, de care îi este probabil frică, va trebui să credem că d. Carp, nu este în stare nici d-sa să treacă peste voința și frica regelui și că lupta noastră sfîntă contra Dinastiei, nu va fi de astădată încoronată cu un succes efectiv. Ar fi trist și pentru d. Carp și pentru țară, căci s’ar dovedi că regrele a rămas încă atotputernic, iar că Steaua Celor trei frați, n’a apus încă, de cit doar în ceea ce privește partea morală, din care punct de vedere noi am fost aceia cari i-am desființat pentru totdeauna. Atîta însă, nu ajunge în țara românească ! ..... CONST. MILLE NAZBIȚII înscrișii la Mesagiu Evenimentele grave prin care trece Europa, declarația regelui Carol că la primăvară o să avem războiul, discursurile lui Sir Grey și a d-lui Beethemann-Holweg nu se putea să nu trezească vigilența tinerilor noștri parlamentari. Cu toții au dat un asalt listei oratorilor la Mesagiu și pînă acum, s’au înscris între alții la concurs, d-nii Eugen Melic, Pascal Toncescu, Vladescu-Dl. Giulea, Magnius-Răileanu, Braesku, Fortunescu, Tzotzoi ț/'Kovary. D-nul Carp n’o să ajungă la legea administrativă nici în April, fiindcă toți acești tineri sunt oratori de forță și duc la tăvăleală. Afară numai dacă conu Petrache n’o să-l „radă" ca pe episcopul de Roman!! Pac tete-Petrolul și regia cointeresată Cercul studiilor sociale al partidului liberal, a scos în broșură o interesantă lucrare întitulată „Industria de petrol și politica de stat“. Lucrare'.'.. e rezultatul colaborărer d-lor inginer Haluceanu și Vintilă Brătianu. Cu alte cuvinte, această lucrare, e prevăzută cu girul politic al d-lui Vintilă Brătianu, care, se știe, că imprimă partidului liberal, direcția economică . Și dacă e vorba că d. Vintilă Brătianu a dat girul d-sale politic lucrărei, nu se putea ca să nu se degajeze dintr’însa spiritele directorului Băneai Nationale. Intr’adevăr, îl găsim din propunerea de a se exploata terenurile statului în regie... cointeresată. Statul să puie terenurile și o parte din capital, — brătieniștiî experiența și competența. La sfîrșitul experienței acesteia , ar putea ca statul să aibă experiența și brătieni știm capitalul... dar aceasta nu face nimic, ci poate este chiar ținta intregei idei. No știm însă ar fi dacă actualul guvern s’ar gîndi să realizeze el ideia aceasta a regiei cointeresate în chestia terenurilor petrolifere ale statului, dar regie cointeresată nu cu Brătienii și amicii lor, ci cu alți buni romîni!.... Nu trebuie să fim profeți pentru a prevedea ce s’ar întâmpla. Ar tipa partizanii regiei cointeresate ca din gură de șarpe, ar fi o desperațiune în care cuvintele „trădare națională“ ar reapare ca leitmotivul unei triste melodii fără sfîrșit. Căci d. Vintilă Brătianu înțelege regia ,cointeresată, dar nu pentru alții, ci pentru d-sa și amicii d-sale ! De aceia, dacă e vorba să credem „Epoca“, încă sub trecutul guvern liberal, d. Vintilă Brătianu s’a pregătit să se „cointereseze“ la terenurile petrolifere ale statului. Se și făcuseră studii asupra unei eventuale exploatări și pentru o desființare a legei d-lui Djuvara, care tulburase planurile brătieniste. Dar nu s’a mai putut ține sufletul pe guvernul liberal, atît, ca la regia cointeresată a tramwayului, s’o mai adaoge pe aceia a terenurilor petrolifere ale statului. 4 Ad. Socialiștii și proiectul d-lui Nenițescu Prima parte a proiectului d-lui Nenițescu, acela prin care d-sa vroiește să organizeze meseriile și pe lucrători, întîmpină, cum nici nu se putea altfel, o vie opozițiune din partea muncitorimei socialiste și a organizațiilor ei. Această opozițiune n’au început’n însă socialiștii, ci semnalul pentru dînsa l'am dat noi. Intr’adevăr, în primul articol pe care l’am publicat asupra proiectului d-lui Nenițescu, am făcut o analiză critică a capitolului intim, care se începea cu următorul strigăt de alarmă: „Nu dezităm nici un moment să recunoaștem munca uriașă și conștiincioasă cuprinsă în proectul d-lui Nenițescu; nici un moment nu hezităm să recunoaștem că pe cit permit experiența și mijloacele financiare actuale, — ci sa a dat o echitabilă și — în trăsături generale — fericită soensiune problemei asigurărilor muncitorești Dar am avut impresia că dacă d-sa dă cu o mină lucrătorilor mari avantagii, apoi cu alta e pe cale să le ia bunul lor cel mai sfint: libertatea. Vroim din tot sufleul ca să se realizeze asigurările muncitorești, dar mărturisim că dacă ele nu s’ar putea realiza decit cu prețul organizărei profesionale ce li se impune prin primul capitol al proectului, apoi mai mai, că am crede sacrificiul prea mare in raport cu prețul și am dezita pare că să acceptăm chiar și asigurările.“ Credem că spunem destul de lămurit în aceste rînduri, ce credem despre proiectul d-lui Nenițescu și notăm că pe aproape două coloane arătam mai departe, cum răpește proiectul libertatea muncitorilor. In articolele următoare am analizat capitolele privitoare la asigurările sociale și, făcînd observațiunile ce se impuneau, am pus însă și în evidență că în trăsături generale și avînd în vedere mijloacele financiare disponibile, — partea aceasta a proiectului d-lui Nenițescu este bună și acceptabilă, dacă — cum spuneam în articolul" ultim---partea întîi ar fi modificată. „Romînia Muncitoare“ găsește totuși cu care să ne acuze că am cântat ditirambe proiectului domnului Nenițescu, fără a pomeni măcar că noi am declarat că fără modificarea primului capitol al proiectului, am renunța chiar și la asigurări, oricit de mult le dorim și oricit n’am fi de părere că trebuie vărsat — cum zice neamțul — cu baia, și copilul. Această procedare a gazetei socialiste dovedește că critică fără a ceti. Acestea zise,, ținem să stabilim că nu admitem nici prietenilor de idei, un drept de cenzură asupra părerilor noastre. Noi înțelegem să respingem din proiectele muncitorești ce un guvern prezintă, părțile rele, dar să le susținem pe cele bune, îmbunătățindu-le și mai mult dacă se poate. ■ Și asigurările sociale sunt o atît de însemnată revendicare practică, în cit. nu putem primi un proiect care se dă într’o formă acceptabilă, cu toroipanul. Iunius, împăcarea cu Grecia . ! De ce face Mesagiul? Unul din principalele acte diplomatice ale actualului guvern este reluarea relațiunilor cu Grecia. Cu prilejul încheierei acestui act, guvernul din Atena, ca și pressa grecească, au făcut declarațiuni cari au alarmat opinia publică de la noi, deoarece vorbeau de ,,satisfacția” dată Greciei, pe cînd Romînia era aceea care aștepta o satisfacere a intereselor sale. S’a așteptat ca Mesagiul Tronului, care niciodată nu a lăsat nemenționată reluarea relațiunilor diplomatice cu o putere străină, să menționeze într’un fel oarecare acest eveniment, în politica noastră externă. Mesagiul V a ignorat însă. Va trebui să se știe dacă ignorarea aceasta se adresează felului cum a exploatat guvernul grecesc reluarea relațiilor cu România, sari este o încercare de a elimina din dezbaterile parlamentului actul diplomatic încheiat de guvern. ,6» Y. G* r -----------«te----------lesilireajui Filipiso Cu prilejul răspunsului sau la interpelarea asupra numirea generalului Averescu ca șef de stat-major, ministrul de războiu, d. Filipescu, a făcut înaintea Camerei o declarațiune de o extremă gravitate : „La 15 Noembrie 1910 — a spus d-se — în mesagiul de deschidere al Corpurilor legiuitoare, se spunea că armata este perfect înarmată și gata pentru orice eventualitate. " „Venit în capul ministerului de războiu, numai cu trei luni mai tirziu, am putut constata că afirmația aceasta era în mare parte eronată și am găsit foarte multe lipsuri“. Ori de cite ori noi ne-am permis să contestăm aserțiuni din mesagiile regale, s’au găsit gazete cu zgardă cari să ne ia dela înălțimea...... „răspunderea” lor în stat și să se întrebe cum se poate să se conteste declarațiuni contrasemnate de capul statului. De astă dată, însuși ministrul de războiu denunță de pe banca ministerială, înaintea Camerei, că mesagrul din 15 Noembrie 1910 — adică anul trecut — mințea în chestia cea mai capitală — aceea a apărarei naționale — cînd afirma ea ’armata e perfect înarmată și gata pentru orice eventualitate. Negreșit că mesagiile sunt opera guvernelor, cari răspund de ele, dar dacă în declarațiuni contrasemnate de rege și în chestii atît de grave ca apărarea națională guvernele induc țara în eroare, ce trebue să fie cînd guvernele vorbesc și scriu fără contrasemnătura regelui și în chestii mai puțin grave ca apărarea națională. Și acum întrebăm : cum trebue să i se pară țarei faptul că asemenea declarațiuni de o extremă gravitate nu au fost imediat relevate de reprezentanții partidului liberal în Cameră? Erau față și d. Morturi, fost membru în cabinetul liberal, d-nii Duca, Ghica, etc. Mai mult: nici a doua zi presa liberală n’a relevat, necum să fi atacat declarațiunile ministrului de războiu. Nu voim să prejudecăm însă, deși declarațiuni de asemenea gravitate se relevă imediat — chiar de ar fi ca discutarea lor să se facă mai în urmă, spre a se putea vorbi documentat. Voim să vedem dacă fostul prim-ministru pe care-l privesc, în mod direct, destăinuirile actualului ministru de räzboiu, va cere socoteală în Senat asupra lor. Ssturi Legea de înaintare în armată — Ștergerea de la vechime fără raport — Defectele ce actuala lege de înaintare prezintă, neajunsurile și nedreptățile care au eșit la iveală în numeroase cazuri cu prilejul tuturor avansărilor sub imperiul acelei legi, au fost desigur principala cauză care a făcut pe actualul ministru de räzboiu să elaboreze un nou proect de lege, care, desigur, în cel mai scurt timp va deveni lege. Scriind acest articol pentru a arăta partea rea din acest proect, suntem convinși că d. Filipescu ministru de razboiu, comvingîndu-se de adevărul celor ce urmează nu va întârzia de a se îndrepta, acum, înainte ca acest proiect să devie literă de lege, bună de executat numai pentru cei slabi. Iată despre ce este vorba. Următoarele articole glăsuesc astfel: ART. 58. — „Ofițerul căruia îi vine rîndul la avansare, dar care n’are o pregătire suficientă pentru a comanda o unitate superioară gradului sau, va fi caracterizat „bun în gradul sau“. Ofițerul astfel caracterizat trei ani de-a rîndul, nu mai poate fi propus pentru înaintare în activitate“. ART. 59. — „Pentru incapacitate, neîndeplinirea serviciului său, sau rea purtare, un ofițer va fi eliminat de la înaintare, pe baza raportului comandantului de corp, sau chiar numai a unuia din șefii superiori. Ofițerul eliminat de două ori de-a rîndul în acelaș grad, pentru înaintare sau numire în funcție, va cădea sub prevederile art. 27 din legea poziției ofițerilor“. Aceste două articole cari formează tun perfect, „non sens“, prin felul lor de a se aplica, sînt cheia întregului proect de lege, care dă comandanților aceiași portiță din trecut și care face ca actualul proect de lege să nu însemne ceva mai bun, față de cel existent. te Dar să ne explicăm. Conform articolului 59, orice ofițer poate să fie șters de la vechime, fie că este incapabil, fie că nu vede de serviciu, fie că are o purtare rea, dar pentru aceasta trebuește neapărat un raport motivat al șefului de corp, sau al altui șef superior. Admirabil, nimic de zis, căci este foarte drept și bine. Acest articol nu se poate aplica de citi drept, pentru că sunt convins că nici un comandant nu va putea face un raport, de ștergere contra unui ofițer pînă nu va avea un motiv justificat. Deci nimic mai logic decit ca ofițerul care merită, să cadă fără milă în rigorile legei. Dar prin art. 58, se arată că comandantul te poate șterge de la vechime, fără ca să mai facă raport și numai prin însemnarea „bun în gradul sau“. Acest articol nu arată însă o condițiune cînd șeful te poate nota astfel și este ușor de înțeles că oricare comandant va voi, îl poate aplica subalternilor orîcînd și oricît. Căci din două una: sau ofițerul e bun și atunci merită să avanseze, sau e rău și atunci fă-i raport pentru a justifica ștergerea lui de la vechime. Din cele expuse cred că ese în evidență că art. 58, face ca actuala lege, să nu prezinte nici o superioritate față de cea existentă, căci ea va fi și în viitor portița cea mare, ce se lasă șefilor ca toți ai căror ochi nu le vor plăcea să fie „bun pentru gradul sau“; putind dispune în totul de viitorul unui ofițer, prin acela că trei ani de-a rîndul de va fi însemnat astfel, acel ofițer nu va mai putea avansa, rămînînd să iasă din armată. Cerem ca acest articol atît de arbitrar și elastic să fie desființat și nu ne îndoim că d. Filipescu se va convinge că art. 59 este suficient pentru orice șef care are motive de a șterge pe un ofițer de la rîndul vechimei. -tete U. D. d. p. te ~X7. -a« Adeveruri Obligația D-nul Filipescu a spus că d-nul Marghioman dîndul.... agrementul (?!) sau la numirea d-lui general Averescu ca șef de stat de major l’a făcut „obligatul său! Da. d. Filipescu se va simți obligat să mai facă lina d-lui Marghiloman! Duetul Conu Petrache auzind că în discuția la mesagiu s’au înscris și d-nul Pascal Toncescu și d-nul Tzotzei Lahovary, a întrebat: — Dar ce? A divorțat duetul Pascal-Tzolzoi? Dacă nu o să-I pun se vorbească odată amîndoi ! _Clopotu l_ D-nul Carp a cerut să i se instaleze la banca ministerială un buton electric în legătură cu clopotul Președintelui Camerei, fiindcă a observat că acesta nu uzează în destul de clopot. "•---------tete---------- Rigoletto tratai ruso-bulgar contra Romîniei a necontestat că în Europa miroase acum a praf de pușcă. Aplanarea conflictului marocan, netezirea relațiunilor francogermane, au fost urmate de conflictul tripolitan, de intrarea Rusiei în Persia, de cererea Rusiei la Constantinopol ca să se deschidă Dardanelele pentru flota sa de războiu și numai pentru flota sa. Toate acestea îndurează orizontul politic. Și în mijlocul lor, iată că vine știrea ca albanezii se mișcă iară, și că bandele bulgărești și-au reînceput activitatea în Macedonia. Aceste simptome cari în alte împrejurări n’ar mai alarma pe nimeni, atît sunt de obicinuite în Turcia, sînt cu deosebire grave în momentele de față. Și pe cînd le constatăm cu îngrijorare, iată că o știre dintre cele mai însemnate pentru noi, circulă prin Europa. E știrea că între Bulgaria și Rusia ar fi intervenit o înțelegere, sau chiar un tratat, care e îndreptat împotriva Romîniei. îndată ce Romînia ar manifesta vre-o veleitate de a tulbura planurile bulgărești, Rusia să-l cadă în spate. Nu știm întru cât știrea despre acest tratat este întemeiată. Toate aparențele sunt însă pentru verosimilitatea ei. Dacă e adevărată, iată cum s’ar prezenta situația : Noi nu putem tolera ca Bulgaria să crească pe socoteala Turciei. Aceasta e pentru noi o chestiune de existență națională și ca stat. Nu putem tolera ca după ce avem pe Rusia într’o coastă, să avem în alta un alt stat slav mai mare și mai puternic decât noi Bulgaria are astăzi just întinderea necesară pentru ca echilibrul și pacea balcanică să fie menținute. Dacă, deci, Bulgaria ar mișca numai un singur soldat pentru a mai pune stăpânire pe un teritoriu nou turcesc, noi n’am putea rămâne nepăsători și ar trebui să arătăm celor din Sofia dinții și ghiarele. Bulgarii și la aceasta și de aceia au recurs iarăși la protectorul lor tradițional, de atâtea ori aruncat peste bord, — și au găsit la acest protector ceea ce căutau, cu atît mai lesne, cu cit și el ar vrea să răfuiască acum cite ceva cu Turcia. In asemenea condițiuni, oamenii noștri de stat trebuie să ia aminte. Cei cu răspunderea armatei să nu se mai joace cu pregătirea militară, iar diplomații să examineze amicițiile noastre și să le meremetisească, unde și dacă e nevoie. E. Ceîiu în „Dimineața“ de astăzi urmarea romanului Ma Manu Mare roman istoric național CHESTIA ZILEI Conflictul Filipescu-Marghiloman Generalul Averescu: Cină doi se bat, al treilea cîștigăt ln savant francez despre Rominia Ce spune savantul Le Roy Beaulieu membru al institutului și director al școalei de științe politice despre Romînia de ezt și de astăzi La școala de științe politice,. Anatole Le Roy Beaulieu, la cursul ce face asupra „Europei contimporane“, s’a ocupat Vineri despre Rominia. Distinsul profesor a început prin a spune că poporul, care interesează mai mult în Orient pare a fi poporul român. Ca origină e incontestabil că are mult singe latin, dar că din cauza împrejurărilor geografice, din cauza numeroaselor invaziuni barbare caracterul rasei a suferit ușoare influente slave. Spre a preciza adevărata origină a românilor spunea distinsul conferențiar, trebue să căutăm rădăcina acestui popor în coloni aduși de împăratul roman Traian, cari mai tirziu s’au contopit cu dacii. Din punct de vedere geografic și economic, Romînia poate fi împărțită în două: regiunea cîmpiei, foarte fertilă, foarte producătoare și regiunea muntoasă, care ascunde neprețuite tezaure, în deosebi enorme bogății petrolifere. Este o mare deosebire între starea de astăzi a acestui popor, care numără numai în regat șapte milioane, afară de ceilalți romîni anexați la Rusia și Austria, cari ne dau cifra respectabilă de 11 milioane. Și să se noteze că sunt mai numeroși ca Ungurii. Este un progres real, un progres evident la poporul acesta, care a putut să se mențină în decursul veacurilor contra prigonirilor și contra celor mai vajnice vijelii. Istoria Romîniei este un șir de fapte, de lupte și de episoade eroice. Nu arare ori în poporul acesta s’a agitat ideia unire a tuturor forțelor romînești, dar din diferite împrejurări idealul acesta al lor nu a putut lua ființă. Prima ideie de unire națională s’a întrezărit după războiul din Crimeea românii fiind ajutați de împăratul francez Napoleon III. Abia atunci s’au putut contopi laolaltă cele două principate Moldova și Valahhia alegînd ca domn comun pe hospodarul Alexandru I Cuza. Puterilor mari și mai ales vecinilor, le venea greu să vadă redeșteptarea și întărirea unui popor tînăr. Domnia lui Alexandru Cuza înfățișează în istoria țărei cea dintâi o idee de emancipare a clasei țărănești. Sub această domnie s’a putut distribui țăranilor pământuri bineînțeles că țăranii au fost obligați să plătească statului amortizarea valoarea pământului dat. In timpul domniei lui Alexandru I luptele fratricide între familiile romînești deveniră mai accentuate și atunci se puse la cale detronarea acestui mare hospodar și alegerea unui prinț din o familie străină. Se propusese fratelui actualului rege tronul țărei romînești, dar el l-a respins. Atunci a fost destinat Carol de Hohenzollern sprijinit mult și de Franța, care socotea că va avea astfel în Orient și la gurile Dunărei un reprezentant al culturei franceze. In ceea ce privește relațiunile economice și financiare. Romînia înclină spre Germania. Ca politică exterioară Romînia rămîne atașată la politica Triplicei. Această politică își are explicația ei în faptul vecinătăței Rusiei. Se știe că în timpul războiului de la 1877 dintre Ruși și Turci micile, dar bravele armate române au fost de un ajutor de netăgăduit la asaltul Plevnei unde se fortificase viteaizul Osman Pașa. Rezultatul războiului în urma congresului din Berlin a fost anexarea Basarabiei la Rusia și în schimb s-a cedat romînilor Dobrogea. E drept că Dobrogea prezintă un interes deosebit din punct de vedere maritim prin faptul de a avea un port însemnat Constanța, pe unde se face un întins comerț. Constanța este un punct de legătură între Orient și Occident,v 1 Nu e mai puțin adevărat că din punct de vedere politic cedarea Dobrogei românilor a făcut să nască asperități intre ei și bulgari cari mereu o revendică. S’a vorbit chiar de o alianță intre Turcia și Romînia îndreptată contra Bulgariei. E drept că dacă bulgarii vor cere și vor căuta anexarea Macedoniei, Romînia va cere lărgirea frontierei ei pînă la Varna și Silistra. In Macedonia sunt și romîni, cu tovlahî sau fințari, cari nu pot pronunța pe c și Romînia nu visează anexarea acesteia din din cauza posisiunii geografice. Insă din punct de vedere cultural se întreține o vie propagandă prin școlile de acolo, prin liceele ce are și prin diferitele așezăminte culturale. Origina acestor Cutovlahi este în coloniile romane; nu e mai puțin adevărat însă că dacă vorbesc limba românească, ei au sentimente filo- greci. Romînia caută acum, de acord cu Turcia prin diferite mijloace de propagandă să-i facă să se înstrăineze de Grecia. Din cauza acestui fapt și mai ales că în Romînia există o clasă numeroasă de arendași greci, cari exploatează în chip nemilos pe săteni, relațiunile diplomatice au fost întrerupte cîtva timp, toate Trecînd de la relațiunile noastre externe la situația internă, distinsul profesor spune în rezumat următoarele: E lucru caracteristic și umic în Orient deosebirea simțită ce există între clasele sociale. De unde aiurea întîlnim o singura clasă plebeiană, aici întîlnim o nobilime și o țărănime. Prezența acestei nobilimi își are explicația ei în împrejurările de pe cînd Romînia era vasală Turciei. Domniile române se cumparau de la Poartă de către cei mai bogați. Și nu arare ozi această boerime nu este pur romînească, avînd urme grecești din cauza participărei pe cari au lubit-o aceștia în cursul vremurilor la conducerea treburilor. Romînia este monarhie constituțională, regele avînd dreptul de a chema și concedia guvernele. Sistemul electoral e caracteristic și foarte complicat fiind mai mult un regim censitar. Din cauza acestei stări de lucruri sunt două corpuri legislative, Camera și Senatul. —Clasa numeroasă, sătenii, sunt într’o stare economică și culturală din cele mai triste. Sunt un fel de sclavi încărcați încă cu tot felul de corvoade și greutăți față de stupind proprietari ai pămînturilor. Pe cit de strălucit se prezintă clasa înaltă și ca cunoștință și ca cultură, pe atît de tristă e starea țăranului. Anul 1907 ne-a dat spectacolul trist al unor adevărate vărsări de singe și măceluri îndreptate contra proprietarilor și arendașilor. Mai ales revoltele din Valachia au fost înspăimântătoare. Și toată această stare dureroasă de lucruri nu a format preocuparea nici unui partid politic. Aici savantul profesor amintește că de la legea lui Cuza Vodă nimica nu s’a mai făcut pentru săteni. Partidele politice sunt două: cel conservator, care nu e însă conservator, și cel liberal, care nu e liberal. Mai e partidul junimist, care se spunea că ar fi partidul tinerilor, dar toți membri sunt mai bătrîni de 60 de ani. In sfîrșit este un partid conservator, care are ca șef pe d. Take Ionescu, un om foarte inteligent și partidul săi se numește takist. Forma după, care guvernează partidele politice este: Dați-mi puterea și am majorități. Sunt foarte rari exception! cazurile cînd membrii opozițiunei reușesc a se alege in cîteva orașe. _00p:C o lui jlierov