Adevěrul, mai 1912 (Anul 25, nr. 8129-8159)

1912-05-01 / nr. 8129

Marți­a Marua Instructorii germani au­ devenit sufletul iernatei otomane. Turcia europeană şi cea asiatică se transforma într’un fief econo­mic german. Semnarea, în 1899, a prima­cui contract referitor la Bagdad, rezolva în dosul Germaniei problema căilor de co­­muncaţie trans-asiatice. Germanii cîştigau în Turcia milioane şi la aceste beneficii imediate se adaogă o stăpînire ipotecară ce se aştepta pentru viitor. D. de Marschall, realist în politică, a mers drept la ţinta pe care o urmărea, în­ţelegea să fie stăpînul Constantinopoluluî, şi ca să ajungă aci a pus Germania în ser­viciul Turciei. In lichidarea chestiei armenești, în răz­boiul cu Grecia, în chestia cretană, în che­stia macedoneană, a fost turc sadea, ni­mica decît turc. Bismarck spunea : „Sínt englez în E­­gipt“ , d. de IMarschall a spus : „Sínt turc în Turcia“. Printr’o capo­ d’operă de dibăcie, s’a pri­ceput aşa de bine să convingă pe turci de­spre sentimentele sale, ca nici căderea lui Abdul Hamid, nici anexarea celor două provincii turceşti de către aliatele Germa­niei, n’au modificat situaţia. Intre faptele, cari osindeau Germania şi asigurările ambasadorului ei, care o pre­zenta ca nevinovată, turcii au­ sacrificat faptele și au primit asigurările. Baronul de Marschall a rămas prietenul de mîna întîia, fără ca somațiunile din 1908 sau loviturile de tun din 1911 să altereze încrederea nebună pe care o pusese în­­tr’însul Sublima Poartă. Iată în ce mo­d prezintă „Le Temps“ pe diplomatul căruia i se atribue o misiune­­decisivă în războiul italo-turc. Scoţînd însă în evidenţă strălucitele sale calităţi, „Le Temps“ urmăreşte să atragă atenţia că Franţa şi Englitera au rămas mai prejos în Orient, graţie incapacităţeî termenul e al ziarului parizian — celor două ţări. E vecînica plîngere a francezilor, ori de­­cîte ori se văd depăşiţi de Germania în Orient şi Extremul Orient, atît pe terenul politic, cît şi pe cel economic. In ce priveşte chestia transferărei baro­nului Marschall von Bieberstein la amba­sada germană din Londra, faptul este încă nesigur. Pentru moment, diplomatul ger­­nan va avea conferinţe la Berlin şi la Karlsruhe cu cancelarul şi cu Wilhelm II. Ziarele germane cred că se poate vorbi de numirea sa ca ambasador la Londra, iar „Taeglische Rundschau“ adaogă : ,Se poate ca ambasadorul să se ducă îiai întîiîî la Londra în misiune extraordi­­nară, pentru a căuta să accelereze tratati­vele anglo-gennane mai înainte de a ocu­­pa postul săîi oficial „In întrevederea din Carlsruhe dintre cancelar și împărat se va decide asupra »artei d-lui de Kiderlen-Waechter. „Nu e imposibil ca secretarul de stat la interne să se ducă la Constantinopol pen­­ru a ocupa postul baronului de Mar­shall...“ Prin urmare, misiunea baronului Mar­shall von Bieberstein ar avea un cîm­p mult mai larg de activitate decît se crede.­­in diversele comentarii ale presei ger­­nane, reese că diplomatul german ar avea arcina de a determina o apropiere anglo­­germană, începută acum cîteva luni la Berlin, cu ocazia vizitei ministrului de răz­­igiu al Angliei, lordul Haldane. La Londra, ideea că baronul Marschall a ocupa postul contelui Wolff-Metternich a­ctualul ambasador al Germaniei, e primi­­t nu tocmai cu entuziasm, dar în tot cazul , o resemnare curtenitoare. „Daily Gra­­hic“ însă scrie : „Toţi acei cari cunosc pe contele Wolff­­Metternich vor fi dezolaţi că pleacă , dar­­ stat multă vreme aici şi e uşor de înţeles ă doreşte să se odihnească puţin de obv­­eala unui post de pe urma căruia numai faceri n’a avut. „Dîndu-l ca urmaş pe cel mai bun diplo­­mat german, poate chiar pe cel mai stră­­b­it diplomat din Europa, împăratul ar f­­i în chipul cel mai măgulitor extrema­mportantă pe care o dă menţinerea bune­­i­ relatiuni cu Englitera“. Acesta e spiritul oficial. In celelalte or­­aşe, însă, se aduc învinuiri baronului de Jarschall că a cauzat in dese rînduri ese­ul diplomatiei engleze în Orient. Toate,­nsă, îi recunosc personalitatea sa strălu­­tă Şi speră că ea ar putea deveni cheză­­a unei apropieri cordiale între Anglia şi Germania. Toate discuţiunile, deci, se învîrtesc în irul chestiunilor cari privesc mediaţiu­­ea pentru pace, apropierea anglo-germa­­ă şi ocuparea postului dela ambasada ermană din Londra, toate acestea în san­­ia baronului Marschall von Bieberstein. Care va fi concluzia, nu va trece mult,­­ sigur. Pînă să se ştie, dar pînă atunci promatu! german se poate făli că a dat filei marelui public ca să-l cunoască si o aprecieze după meritele sale reale, d-na D. Apostolu, d. şi d-na Al. Zănescu, d. şi d-na Victor Antimiescu, d-na Corbescu, d. şi d-na N. Hiotu, d. şi d-na locot. Bildi­­rescu, d. şi d-na Constantin Lazarescu, d-na Elena Bildirescu, d-na Bildirescu, d-na Jea­­na Malla, d. şi d-na Manola Halfon, d-na S. Halfon, d. şi d-na Ştefan Şendrea, d-na Dia­­m­andy, d-na Diamandy, d. şi d-na George Constand­ake, d. şi d-na Mih. Sc. Ph­erekide, d. şi d-na Nicolae Mitescu, d-na Sim­ki Laho­­vary, d. şi d-na Constantin Alexandrescu, d-na şi d-na colonel Iliescu, d. şi d-na de Grimaldi, d. şi d-na C. Gherghe, d. şi d-na Ion Pherekyde, d-na şi d-na Zoe Filitti, d. şi d-na Ionel Petrescu, d. şi d-na Gaillac, d­. şi d-na D. Tăcu,, d. şi d-na maior Cată­­nescu, d. şi d-na dr. N. Crutzescu, d-na Ciucureanu, d-na Joana Malla, d-na Stella Eliad, d .şi d-na Saba Ştefănescu, d. şi d-na căpitan Duglas Capu­fineanu, d. şi d-na O- tulescu, d-ra IVranachid­e, d. şi d-na Dimitrie Grand, d. şi d-na Dim. Iivoranu, d. şi d-na Hercule Fulga,, d. şi d-na N. loanid, D. şi d-na căpitan Cernătescu, d. şi d-na N. Butculescu, d-na Capşa, d­-rele Mandrea, d. şi d-na Pilidi, d. şi d-na dr. Orăscu, d--na Lucian Tack, d-na Georgetta Patzeld, d. şi d-na Aurel Orascu, d-na Diistorian, d-na Guritză, d-na şi d-na Constantin Ioan, d-na şi d-na dr. Bărdescu, d. şi d-na Chi­­riacescu, d. şi d-na dr. Jules Dona, dom­nul, doamna şi domnişoara Zeuceanu, d. d. şi d-na dr. E. Fesssler, şi d-na dr. Mina Minovici, d-na colonel Solacolu, d. şi d-na căpitan Prodan, d-na Maria Aurelian, d. şi dna luca, d. şi d-na Hechter, d. şi d-na in­giner Brătescu, d-na Ionel Slatineanu, d-na şi d-na colonel Borlescu, d-na Leonida Gussi, d-rele Popovici, d. şi­ d-na căpitan Al. Vasi­­lescu, d. şi d-na dr. Mărgăritescu, d. şi d-rele Archip, d. şi d-na Duperex, d. şi d-na Cu­co­­va, d. şi d-na Berlescu, d-na şi d-na Zweifel, d. şi d-na Alberstat, d. şi d-na Al. Carcale­­teanu. D-nii : P. P. Carp, C. C. Arion, Al. Mar­ghiloman, I. Mitilineu, C. Miclescu, Sc. La­­hovary, Gr. Cantacuzino, Ion Grădişteanu, Liskowski, Camerana, G. Balaceanu, Alfon­so Romalo, comandant Teutu, Teodor D. Dalivary, Bubi Fulga, Panaș, C. Hiottu, dr. Vintilescu, maior Costescu, Zilberberg, Coti Zănescu, I. Bărbatescu, Leonida Dendrino, Schor, Virgil Hagi Pantelli, D. Negulescu, Davidoglu, Bogdan etc etc. Don Pedro. * ­­i PiMifir Astăzi Luni 30 c. este aniversarea naş­­terei principelui moştenitor Iosias de Wal­­deck şi Pyrmont. Cu prilejul prezenţei d-lui Chilot la Bu­cureşti, şi pentru a se afirma rezultatul conferinţelor sale, un grup de rom­âni şi de francezi, în scopul de a pune bazele unui comitet franco-rom­în, se va întruni în astă seară, la orele 8, la restaurantul Iordache Ionescu. Amicii comuni ai Romîniei şi Franţei sunt invitaţi să ia parte la acest prinz amical, în toată simplicitatea Studenţii vechi şi tineri ai universităţilor franceze se vor întîlni cu cea mai mare plăcere. Astăseară Opera italiană citită Cavalle­ria rusticană şi Pagliacei cu primadonele Remondini, Rodrigo, tenorul Perrico şi ba­ritonul Marri. Celebra primadonă legeră Aida Gonzaga a sosit în Capitală şi mîine seara va de­buta în Libcia pentru care s’au oprit nume­roase locuri la Agenţia Fider. După grandioasele succese obţinute de mult apreciatul Cinema Splendid, ultimul succes datorit minunatului film „Amor de Student* 1" al casei Nardisk le Întrece pe toate. O aventură idilică cum nu se poate imagina una mai duioasă, mai sentimen­tală şi mai plină de farmec. Scenele au­ un interes din ce in ce mai captivant şi se desfăşoară în cadrul unor tablouri de o frumuseţe ideală. Din cauza aglomeraţiei de Sîmbătă şi Duminică, multă lume de elită n’a putut străbate la acest spectacol. îndemnăm pe cititorii noştri să nu piardă ocazia, căci numai azi şi azîine se va mai putea admira acest minunat film care va ramine adine întipărit în memoria specta­­torilor. Mercuri program nou de gală. Regn’e a­­semnat pre­etul de regulament, pentru acordarea burselor la școlile de arte frumoase. Intre altele, regulamentul prevede că spre a fi admis la concursul pentru acordarea burselor, candidaţii se vor adresa direct ,o coaielor, înţpe 1­5 Septembrie, alăturînd un act de sărăcie. Spre a fi admis, candidatul trebue să fi trecut cu distincţia cel puţin cursurile a­nului precedent. Concursul va consta, dintr’o probă prac­tică de desemn după natură, şi va ţine şase zile. D. Romulus Voinescu, inspector general al poliţiilor, care a făcut timp de trei zile res­­pecţiune şi anchetă la poliţia din Roman, a sosit, azi în Capitală. D-sa va depune le ministerul de interne un lung raport cu privire la cele constatate. Inspectorul general al jandarmeriei rura­le s-a mutat de la Sf. Gheorghe în calea Do­robantilor No. 1 f piata AL Lahovari). AZi a apărut „Higiena“ No. 8, cu urmă­torul cuprins: Influența cinematografului asupra ochilor, articol-scrisoare, reprodus în facsimile, scris anume pentru revista „Higiena“ de celebrul oculist Prof. dr. E. Landolt (Paris); Cum şi d© ce trăim pe lume de d. dr. C. G. Orleanu medic şef al Capitalei; Toaleta intimă a femeie! de d. dr. C .Andronescu, mamos; Cum cunoaştem alimentele bune, fie d. dr. Pompiliu Cartianu; Asepsia şi antisepsia de d. dr. Nicu Athanasescu, şef de clinică la spitalul Colţea; Dismenarea de d. dr. Iar,­ca, chirurg la spitalul Filantropia; Poveşti greşite în maladii generiene de d. dr. Melun; Higiena ureche­ de d- dr. G. D. Fischer; Ef­­tinirea traiului de dr. veterinar .Tgcu, aţe. Preţul 15 legnî, a se cere la toate chioşcu­rile vîhzătorilor de ziare şi librari. Societatea „Dezvoltarea“ a ţinut dri adu­nare generală în localul soc. „Locomotiva“­­S’a votat n­oul buget şi au fost aleşi noi membri în comitet. Sîmbătă seara a avut loc în cerc întim, în casele d-lui Juilles Gaensel, logodna d-lui Gustav Gross, cunoscutul și simpaticul co­misionar din Capitală, cu gentila d-șoară Lucy Gaensel. D. Iancu Talpă din Tîrgul Bucecea și se plîngă că e continuă persecutat de notarul comunei, care îl face tot soiul de mizerii. Atragem atenţiunea d-’ui prefect al jude­ţului respectiv. Adunarea generală a şoc. Amanitas“ ce urma să aibă loc­uri la ore­le 9 dim.,’la şcoa­la de fete „Negru-Vodă" s’a amînat pentru Duminica viitoare. VIAŢA BUCUREŞTEANĂ CĂSĂTORIE» Eri la orele 2 luni„ s’a celebrat în biserica nzeî căsătoria domnişoarei Anette Paras­­civescu Frăsinet cu d. doctor Aurel Age­­oglu. Firul de aur Şi florile, au fost distribuite domnişoare şi cavaleri de onoare. Naşi au­ fost d-na şi d. George Macri. In asistenţă am remarcat pe d-nul şi d-na Macri, d. şi d-na locot. comandor Nicu­­scu Rizea, d-na şi d-ra Constantin loan, Paraschivascu, d-na Brăescu, d­. şi d-na C. Andronescu, d-ra Lecca, d. şi d-na co­­andor Alexandrescu, d. şi d-na Maior E- dle Nicoleanu, d. şi d-na dr. Costiniu, d-na . Hagi Pantelli, d. Și d-na colonel Crîn­­teanu, d. și d-na căpitan Bacaloglu. Domnii Ivan Macri, dr. N. Agemoglu, dr. K­iuig, colonel Braboveanu, locot. Tlîr-1, Musceleanu, căpitan D. Georgescu, că­­tan Rădulescu, locot. Boerescu, Goebel, andă, etc., etc. SURSELE Natura a început să fie mai darnică cu orturile. Ziua a 5-a de curse a fost splen­­nă din toate punctele de vedere. Timp ado­rabil, toalete elegante, cucoane frumoase. Tot ce Bucureştiul are mai select şi-a dat tintre ori la Hipodrom. Principele Ferdinand, principesa Maria, vicipele Carol şi principesa Elisabetha, asistat la curse­: Pesgiul era plin de lume. Am putut re­­noaşte pe: d-na şi d-ra Mavrodi, d-na nona Lahovary, d. şi d-na C. Jrissescu, şi d-na Al. Darvari şi d-rele general ivrocordat, d-na Elene Băd­ăceanu, d. şi la Constantin Vernescu, d-na dr. Toma­tescu, d-na Luisa Algiu, d. şi d-na colonel Jibol, şi d-na dr. Brătianu, d. şi d-na nera Clesian, d. şi d-na colonel Greceanu, şi d-ia Ion Cămărăşescu, d-na colonel Kail Baranga, d-na Veron, d. şi d-na Pa­ Brătăşanu, d. şi d-na C. Hagi Tudora­­d-na Dobrescu, d-na dr. Juvara, d-na atiella Nanu, d. şi d-na D. Comşa, d-ra oliel Dr­itrinu, d-na Maria Athamaso­­­I, d-na şi d-ra Eduard de Reineck, d. şi la G. Cantemir, d-rale Rioşanu, d. şi CEREŢI REVISTA MODEI *5 ii Interview ea prefects­ de Suceava — De la trimisul nostru special — SUCEAVA, 23 Aprilie.— Asupra situ­a­­ţiund lui lorgu Filipovici, d. dr. Erast Ta­­rangul prefectul Sucevei (Bucovina), care ne-a primit într’o scurtă audienţă, ne spune: Cunosc cîte ceva din peripeţiile zgu­duitoarei tragedii din capitala Romîniei. Nicu Filipovci care este acuzat pentru escrocherie, va fi extrădat; fratele său în­să, dezertor, nu. Legile noastre nu extrădează pe un de­zertor, afară dacă el ,pe lingă dezertare, este acuzat şi de crimă, or situaţiunea nu este astfel în cazul de faţă. Fraţii Filipovici a­i trecut în Bucovina ară a se fi servit de vreun paşaport, ple­­cînd joi noaptea 19 Aprilie din Focşani — aceasta este as­tăzi perfect stabilit şi, după ce au dormit noaptea de Vineri la Liteni, au trecut apoi prin Uideşti la Putna. Este de reţinut că cei douî fraţi cînd au plecat din Focşani nu-şi răseseră mustă­ţile, şi fără îndoială că ei au făcut-o în noaptea cînd au­ dormit în satul Liteni, a­­propiindu-se de punctul pe unde trebuiau să treacă în Bucovina. Ajunsi în comuna Putna au descins la mînăstire dîndu-se drept studenţi în teolo­gie veniţi din Rum­sia să-şi prepare în li­niştea acestui locaş sfînt, tezele de li­cenţă. Ca studenta au fost cunoscuţi în comu­na Putna, şi tot astfel se recomandau celor cu cari făceau cunoştinţă. O desminţire In declaraţiunile ce a făcut inspectoru- lui-şef al siguranţei, ca şi in interviewul acordat trimisului nostru special, Filipo­vici spune: — Miercuri seara, înainte de a lua tre­nul spre Focşani, la ora 9, am trimis pe fratele meu Iorgu la prietenul nostru Şte­­fănescu, comerciant din calea Victoriei şi iam rugat să treacă pe acasă, spre a opri pe ai mei de la sinuciderea proectată. Azi dimineaţa ne-am prezintat la ma­gazinul d-lui Ştefănescu spre a vedea ce spune în această privinţă. D. Ştefănescu mi-a făcut următoarea de­­claraţiune: — Nu e nimic adevărat din cele afir­mate de Nicu Filipovici. „Nu-l văzusem pe Nicu de Duminică (si­nuciderea se săvârşise Miercuri noapte). „In seara de Miercuri, pe la ora 9 şi ju­mătate, am trecut pe la familia Filipovici, i-a­m­ găsit pe toţi bine dispuşi. AT­ EVERT 5k RĂDĂUŢI. 29 Aprilie. Imediat ce prim­i telegrama dela „Adevĕrul” adică cam pe la 4 după amia­ză, m’am grăbit a lua o trăsură şi am ple­cat la Suceava. Aici am avut norocul să dau peste cîţî­­va romîni, vechi cunoscuţi de ai mei, prin ajutorul cărora m’am pus în contact cu re­prezentanţii superiori ai autorităţilor lo­cale, cari m’au­ servit admirabil în anche­ta pe care „Adevĕrul” şi-a propus’o să o facă cu privire la arestarea luî Nicu Fili­­povici, şi alte împrejurări despre can am anunţat telegrafic redacţia ziarului. In primul rînd am aflat că în seara a­­ceea chiar adică Sîmbătă, Nicu şi Iorgu Filipovici nu mai sunt la M-rea Putna ci sunt porniţi cu jandarmi de acolo şi aduşi la Rădăuţi. Din Suceava am luat dar vrenu! numai pina la Statia Hadig-Faina unde am şi po­posit în noaptea de Sîm­bătă şi unde func­ţionarii gărei şi setul de jandarmi din lo­calitate mi-au confirmat acele ce aflasem la Suceava cu privire la fraţii Filipovici. A doua zi de dimineaţă mă întilnesc pe peronul garei staţiei Hadig-Faina cu co­respondenţii din Cernăuţi al ziarelor „U­­niversul" şi „Adeverii!". Auzindu-i vorbind de afacerea filipo­­vici le fac cunoştinţa cu care prilej aflu că fiecare primise de la ziarele respective cîte o telegramă în care se indica locu unde se află fraţii Filipovicî şi arestarea lor, cerîndu-li-se telegrafic informaţiuni şi detalii. ■ Cunoscînd din experienţă că „pisica cu clopoţei nu prinde şoareci“ şi văzînd prie­tenia strînsă dintre cei doi corespondenţi, n’am mai crezut util a-i pune un curent cu cele ce aflasem, fiindcă aveam ambiţia ca numai „Adevĕrul” sa dea publicului in­formaţiile ce vi le-am­ telegrafiat sau cel puţin să fie „Adevărul” ziarul în măsură a publica interviewul cu Nicu Filipovicî. I-am lăsat deci pe cei doi domni să facă escurisium la iM-rea Putna unde sperau a da ochi cu fraţii Filipovicî, iar eu m’am dus direct la unu! dintre magistraţii locali, către cari aveam, ca avocat, o sumede­nie de scrisori de recomandaţie. Cu toate scrisorile însă am fost cate­goric refuzat, căci mi s’a răspuns că fraţii Filipovici sunt la secret în închisoarea cen­trală. Kirchen-Classe, că legile austriace sínt foarte stricte în această privinţă ,şi pînă peste o lună sau două gînd se vor termina cercetările şi formalităţile de ex­trădări, este absolut interzis cuiva a avea vreo convorbire cu arestaţii. Cu toate aceste straşnicii, cum era şi natural, nu m’am dat bătut. M’am dus deci la cel mai superior ma­gistrat din localitate, d. Schesan (Landes­­gerichts-Rat), unde am expus afacerea, a­­r­tîndu-i că întrebările ce le voi pune eu, n’am nici un raport cu delictul, pentru care fraţii Filipovicî slnt arestaţi de vreme ce ei sînt ceruţi de autorităţile romîneştî pentru „Bancrută frauduloasă”, pe cînd eu mă ocup cu totul de altceva. f ţ In fine pentru mai multă siguranţă am cerut ca întrebările mele să fie făcute prin Intermediul unui judecător desemnat a­­nume de d-sa, ceea ce a acceptat deşi cu foarte mare dificultate. Am uitat să spun, că această proibiţiune era motivată şi de împrejurarea că fraţii Filipovici trecînd graniţa fără paşaport şi imul din ei fiind militar (lorgu) şi dezertor, au­ fost bănuiţi aci de spionaj, de aceia cu lorgu nu mi s’a permis a vorb; de altfel, nici nu am prea ţinut mult să vorbesc cu acesta. Cum am zis s’a delegat atunci pe d. ju­decător Karl­ Slavik (gericts-Abteilung) (Richter) care a adus înaintea sa pe Nicu Filipovicî şi i-a făcut faţă de mine întrebă­rile pe cari le-am formulat anume şi la care Filipovicî a răspuns exact în modul cum v’am telegrafiat. de vorba ca Jîicu filipovici Răspunsurile le-am recitit lui Nicu Fili­povicî făcind mici corectări, după care numai m’a autorizat a-i publica intervie­­wul. In vedere însă că telegramele din Ră­dăuţi nu se expediază direct Bucureşti ci trebuie să facă un mare ocol prin Cer­năuţi de unde se retelegrafiază din nou, de multe ori după ce trece la mijloc patru sau cinci ore, am crezut de cuviinţă că a­­fară de relaţia telegrafică să vă trimit din tren acum cu prilejul întoarcereî în ţară, interviewvul complect. Iată întrebările care le-am formulat şi le-am pus prin judecător lui Nicu Filipo­vicî: — Aţi putea si­-mi spuneţi de cît timp ri aţi mai fost de acasă pe la d-voastră? — De Miercurea trecută n’am mai fost pe acasă. — De sigur cînd aţi părăsit casa aţi ple­cat cu intenţia de a nu vă mai reîntoarce. — N’am plecat cu intenţia de a nu mai da pe acasă și dacă de fapt nu m’am întors pricina e că au venit la mine sor­a mea Elvira și cu fratele meu Alexandru și m'au prevenit că sunt urmărit de parchet pen­tru a fi prins neapărat vină seara, conjurîn­­du-mă ca să nu viu cu nici un preţ acasă, l-am mai p­us Elvireî că o aştept pe bule­vardul Elisabeta pută la 5—6 p. m., să-mi aducă răspuns ce mai e ne acasă şi dacă poliția a cercetat despre mine. — Și ce răspuns v'am adus copiii şi cu cine eraţi eu bulevardul Elisabeta cînd v’ati plimbat? — Eram cu fratele meu Iorgu şi pe la orele 6 Elvira si cu Alexandru s’au­ reîn­tors repetindu-mi aceea ce mi-au spus în­­minte şi spunindu-mî că în faţa casei noastre au zărit postaţi 6 gardişti şi că al­ţii de sigur sint ascunşi în casele unde a locuit generalul Cotescu. — De acolo unde v’ati dus? —■­ De acolo ni-am dus în Cismigiu si acolo Elvira ni-a spus că ei sînt hotărîţi cu toţii să se sinucidă în seara aceea la 8. — Cu Elvira v'atî dus în Cişmisîu? — Dar cu ea, cu Alexandru si cu lor­­gu, ca să ne sfătuim ce-i de făcut. Si ce măsuri att Im­­pentm a m­ein­­tîmpina îngrozitoarea catastrofă? — Ca să preintîmPin nenorocirea am ru­gat pe deoparte pe Elvira a amina execu­ția planului plntt la orele IO din noaptea aceea, tăgăduhdu-i că voi veni eă acasă • ca să le aduc salvarea, iar de nu voi veni să știe că eu şi cu lorgu ne vom sinucide în Cişmigiu. Ameheta noastră în Bucovina MIRTIN­Simii flITIlOR fillPM­­ES Convorbirile trimişilor noştri speciali cu cei doi fugari — In ce scop aţî spus aceasta, aveaţi oa­re intenţia de a vă sinucide? — Nu aveam intenţia de a ne sinucide, dar am voit să amin catastrofa pentru a o putea-o înlătura și cîștiga timp. — Și ce ați făcut în acest scop? — Seara la orele 9 fratele meu Iorgu după indicațiile mele s'a dus la un prieten al meu pe care mi-l pot numi, expunîndu-i gravitatea cazului și conjurindu-l ca pînă la orele zece cel mai tîrziu să meargă acasă la noi pentru a opri săvîrşirea planului şi somîndu­-l (!?) să nu-şi ia pe conştiinţă a­­tîţia morţi. — Şi după ora 9 ce-aţî făcut? — Am plecat la gara de Nord şi de acolo la Focşani, pe deoparte pentru a lua un concediu lui frate-meu­ lorgu care-i militar iar pe de altă pentru a găsi casă pentru familie. — Si ati găsit casă? — ?! N'am avut timp să găsim. — Si acolo la cine ati găzduit? — La d-nul Boncescu funcţionar la ban­ca „Frăţia". In ce zi aui fost la Focşani si cit ati stat? La Focşani am stat joi. De aici unde aţi plecat? De aci am plecat spre Bucovina. Cind­ aui aflat nenorocirea? Despre fapt n'am aflat de­cît seara de joi la Focșani, cînd fratele meu Iorgu a primit o telegramă de la parchet în care-i spune să vie la București că familiei lui i s’a intimulat nenorocirea. Cum vă explicați îngrozitoarea ca­tastrofă care a lovit familia d-tră? — M­-o explic prin împrejurarea că fa­milia a crezut că și noi ne-am fi sinucis, de vreme ce a trecut termenul de zece ore și noi nu ne-am dus acasă și era vorba că dacă nu ne­ vom duce ne vom sinucide în Cișmigv. Se vede lucru că prietenul nu s’a dus să-i oprească cum era vorba. — Hotărirea de a se sinucide de cînd s’a luat, pentru ce s’a luat si de cine a fost inspirată? Această hotărîre s'a luat din Joia Pas- lui local­­elor si a fost inspirată de către Ana Dip­net cu scopul de a se găsi o soluție „in ex tremis“ (?!) împrejurării fatale in care s’a găsit familia. — Nu găsiți nenaturală și ne-explica­­bilă dorința fermă a copiilor de a se sinu­cide? — De sigur că da. Mai mult! Copiii n’au voit să se sinucidă si nu-si dădeau seamă de importanta fontului, dar probabil că bătrîna i-a ametit cu băutura. — Există vre-o relatiune intre catastro­fa aceasta si împrejurarea că v’ati găsit în­­tr'un moment dat intr o situatiune finan­ciară foarte precară? — Natural că da! Erau presiuni prea mari din partea creditorilor si am crezut cu totii că acest mijloc este cel mai in­dicat. — Pe ce resurse v’ati întemeiat pen­tru a începe ntarea întreprindere care au­ conceput’o? — M’au asigurat indirect oameni mari că-mi vor da concursul. — Pute­ti să numiţi parte din ei? — Pentru moment nu! — Prin ce punct de frontieră ati trecut si dacă a­i avut paşaport? — Am trecut pe la Vereslî, si apoi Ştir­­bat-Ktdlşenî, n'am avut paşaport si nici am fost opriţi de cineva fiindcă pe acolo nu-i punct de frontieră. De la Ştirbăt am fost la mănăstirea Suceava und­eam stat două zi­le de mi-am scris memoriul, adică apăra­rea mea pe care am trimis’o procurorului, pentru a face­ lumină în această cauză. După care m’am dus la Putna la minăs­­tire unde am stat de Marţi d­imineată şi pînă aseară (Sîmbătă) cină am fost adus de jandarmii austriaci la „Rădăuţi“. — Aveţi legături la mnăstirea Putna? — Numai sufleteşti. — Cum a dat poliţia din Bucureşti peste ci-tră? — Am avut imprudenta să scriu din m­i­­năstirea Putna o cartă poştală d-lui Bon­cescu din Focşani şi ori Boncescu a anun­ţat poliţia, ori carta a fost interceptată, aşa că ai­ venit d-nii Popp şi Gaspard de la si­guranţă din Bucureşti şi­ au­ dat peste noi. La Putna au făcut proces-verbal cu secreta­rul districtului şi au cerut extrădarea pen­tru bancrută frauduloasă, dar eu m’am o­­PUS si-am protestat. După aceasta a cerut să-i citesc răspun­surile și a declarat că nu va mai acorda nici unui alt ziar un interview, fugind și pe judecător a nu-i pretinde aceasta. Deladorna * După două zile de ședere intr’o chilie a mînastirei, Nicu şi lorgu Filipovici s’au mutat la o locuinţă particulară pe care au angajat’o şi cu pensiune. — Şi ce aveaţi de gind să faceţi a întrebat şeful siguranţei d. Pop, pe cei douî fraţi, după primele momente dela arestare. — Să trăim retraşi atît timp cit am fi avut siguranţă că nu sintem­ recunoscuţi saiî suspectaţi măcar de către cine­va, şi să ne hrănim muncind cu braţele!" A. Sandu 1909, cînd, ca recruţi, am fost, încorporaţi in regimentul 1 art. cetate. Am fost repartizaţi In aceeaşi companie, legasem cu el oarecare camaraderie, aşa că am avut putinţa să constat la el multe stări sufleteşti, cărora azi, după groaznica tragedie, Ie găsesc toată explicaţia. Mi-aduc aminte ca eri: eu venisem cu o zi inaintea lui la regiment. El a venit pe seară in companie, cu un cîrd de moldo­veni de la depozitul Piatra-NI. Parcă-1 văd, cum stătea pe un pat, tăcut şi gînditor, mai vechiu decît el, (cu o zi!) m’am apro­piat binişor şi m'am aşezat lingă dînsul. Ne-am dat în vorbă : un accent simpatic­ şi­ curat moldovenesc. Îi stăpînea graiul;­ aflasem dela el, că are 4 clase de liceu, că a intrat apoi în şcoala de marină, ele unde a fugit, findu-i temută viaţa d­e marinar, că în urmă fusese suplinitor pe la­ cîteva şcoli primare din Dor­oh­oi şi Botoşani. Ce e drept, avea o inteligenţă deosebită­ de a celorlalţi şi oarecare rudimente de cul­tură. Era mai întotdeauna pornit, pe ceartă, şi avea un dispreţ permanent pentru toate convenţiunile ostăşeşti. Nu putea suferi aproape pe tot­ superiorii, şi decît să­ fi zis ..trăiţi d-le cutare...” maî bine să-l fi prnd-. rit. Avea în el nesecate pretenţii şi suferea cu­ multă greutate traiul militar. Era mai mult pe la cancelaria companiei, unde era certat mereu din cauză că­ nu-î plăcea ..sâ scrie toate dobitociile“. Părintele lui îi scria rar; odată i-am citit o c. p. pe care o primise el de acasă : era într'un stil aproape crud, şi de-atuncî am ghicit că multă dragoste nu poate fi între el şi aî lui. Bani nu primea niciodată de-a­­casă. Fratele său Nicu îî trimetea arareori, cîte 10 lei, pe cari cînd ÎI primea îi cheltuia­ momentan. Visa întotdeauna plăcerile unui trai liber, îmbelșugat, fără muncă, dacă era posibil. Patriot nu era deloc. Scrisori primea multe de la fratele său ; acesta­ îi scria ade­sea, coaie întregi. În general, din toată firea lui, se des­prindea cu o afirmare destul de tenace, ur­mătoarele : Era cheltuitor, dispreţuia, munca, familia, pe cît mi s’a părut, nu şi-o iubea; visa lux ,şi trai îmbelşugat, datorii făcea pe unde­­putea, sentimental nu era nici cum. Şi cu toate­­acestea, pentru figura şi gra­iul lui simpatic, era iubit de toţi cu care venea în contact, camarazii lui, îl iu­beam mult. E­i după un a­n de oştire m-am liberat, i-am scris de multe ori, dar după cum am maî spus, la el sentimentele nu durau, căci, atare îmi răspundea. De un an n’am mai ştiut nimic de el, şi vestea despre groaznica tragedie m’a miş­cat adînc.­­ Cezar Grigoria-Nămoloaga Fraţii Filipovici se opr­ia extrădarea Ier — Dela trimisul nostru special — RADAUTI, 30 Aprilie.— Azi dimineaţă la oreie 9 am stat din nou­ de vorbă cu frat’u Filipovici, în prezenţa Itrdecătoru­Intrebindu-s care era m­enţuimaa lor venind în Bucovina, ei mi-au declarat că voiau să se stabilească în Bucovina, de­venind cetăţeni austriaci. Nicu pregătise şi oarecari oferte către citeva case comerciale din Cernăuţi, ofer­te pe cari urma să le expedieze peste cîte­va zile. Nicu Filipovici declară că va lupta din răsputeri ca să nu fie adus în ţară. In a­­cest scop el şi-a angajat un avocat din Su­cepina care să-l apere. Iorgu d©asemenea declară că va răraî­­ne în Bucovina. Eh de altfel, nici nu poate fi extrădat. FRAŢII FILIPOVÎCI ŞI CRIMA DIN STRADA ITALIANA Aducînd vorba de crima din str. Ita­liană, Nicu Filipovici mi-a spus că știe din ziare că e bănuit ca asasin. El a pro­testat însă foarte indignat şi a spus ironic că se­­pira că­ nu î se aruncă în spinare toate crimele făptuite în ţara romîneas­­că şi nedescoperite. — In toată viaţa mea nu numai că nu veţi găsi nici un act criminal, dar nici mă­car necinstit. In tot ce am făcut, am fost de bună credinţă. NICU FILIPOVÎCI DEZERTOR Intre altele, Nicu Filipovicî îmi spune că și el e dezertor din regimentul 40 in­fanterie şi deci nici el nu va putea fi ex­trădat, declararea lui ca falit fraudulos fiind rudă. E drept insă că Nicu Filipovicî n’a putut să-mi arate motivele pe cari se va baza pentru a explica nulitatea declarăreî sale ca falit fraudulos. IN NOAPTEA SINUCIDEREI Toată vine sinuciderea familiei lor, ei o aruncă asupra comerciantului Ștefănescu din calea Victoriei, un prieten al lor pe ca­re l’a rugat cu insistenţă■ Miercuri seara să se ducă acasă la ei să împiedice sinu­ciderea­ COLECTA DIN FOCŞANI Ei pipăind noaptea la Focşani, şi aflînd acolo joi seara despre cele întîmplate, au apelat la Boncescu care a adunat de la 2—3 prieteni vreo 60 de lei, cu cari cei doi fraţi au plecat noaptea la orele 3 spre Burdujenî.­­ COROANA PENTRU MORŢI lorgu Filipovicî îmi mai spune că a treia zi după tragedie, el a dat 8 lei unui ţăran din Patr­a ca să-i trimită cu man­dat postul unui florar din Bucureşti — pe care i l-a încredinţat — şi pe dosul că­ruia scrisese „pentru o coroană „care să fie depusă pe mormîntul familiei Filipo­vici“. Probabil însă că ţăranul şi-a însuşit banii... FRAŢI! FILIPOVÎCI SPIONI? Cei doi fraţi au fost porniţi azi la o­­rele 11 la Suceava. Ei sunt bănuiţi de au­torităţile austriace de spionaj, făcut pe te­ritoriul austriac. , La percheziţia care li s’a făcut sau găsit oarecari documente cari, după cele c­e susţin autorităţile austriace, sunt foarte compromiţătoare şi vor fi cercetaţi le chestiunea aceas­ta la Suceava. Urmează amănunte senzaţionale, A. Sandu Ce fire e 3erp fiHpsinci Despre Nicu Filipovicî s’au scris^ multe fratele său lorgu a fost lasat mai în um­­­bră. Un cititor al nostru, fost camarad de aripe cu lorgu Filipovicî, ne scrie următoa­rele :Domnule Director, Zilnic urmăresc cu cea mai mare încor­dare, rezultatul cercetărilor pe cari ni le a­­UO0 preţiosul d­v. ziar, cercetări referitoare groaznica tragedie din str. Popa Rusu. ..­ pentru că sînteţi singurul ziar,­ care într’această afacere, puneţi mai multa stu­­ruinţă,pe cercetările ce-ar pune cît mai mult în evidenţă stările psihologice a acelor ne­norociţi, vi« prin prezenta a­ vă da şi eu cîteva amănunte asupra lui lorgu Filipo­vici, despre care s’a scria prea puţin. L’am cunoscut pe Filipovicî Gheorghe (c’aşa ii zicea în armată) î».*,toamna anului ---------------------------------------------------­ ECOITMI ■ Aflăm cu plăcere că noua fabrică de cio­colată „Ideal“ hotărînd mărirea şi perfec­ţionarea instalaţiane­­existente a comandat O LOCOMOBILA-SEMISTABILA HENRICH LANZ cu abur­ supra-încălzit şi Ventil­steuerung „Sistem Lentz“ de ISO ca­ putere. Fabrica va fi complect reinstalată şi pusă în funcţiune în noua sa clădire special con­struită din strada Honzik pe ziua de 1 Au­gust. Uzinele Lanz, Mannheim sunt, după cum se ştie,­repreze­ntate în ţara noastră prin biroul technic Jacques Paucfcer. -------------**------------­ALEGEREA rectorului universităţei din Bucureşti Se ştie că prin numirea d-lui Ermil Pan­­grati ca ministru al lucrărilor publice, a rămas vacant locul de rector al Universi­­tăţei din Bucureşti. Colegiul universitar s-a întrunit ori spre a alege trei candidaţi, dintre cari ministrul instrucţiuneî publice va desemna pe vii­torul rector. Alegerea a început la orele 10 dim. şi a fost prezidată de d. I. Bogdan. Au candidat d-niî dr. Toma Ionescu care a obţinut 51 voturi; Ioan Bogdan 55 vo­turi ; C. Dissescu 39 voturi; dr. V. Ba­beş 27 voturi­ ,dr. C .I straie 12 si C. De­­metrescu-lasî 4 voturi. Aiî maî obţinut d-niî C. Naca 9 voturi; D. Onciul 1 vot si dr. Măldărescu 1 vot. Universitatea va recomanda ministe­rului pe d-niî I. Bogdan, dr. Toma Ionescu şi C. Dissescu spre a numi pe unul din ei rector. Faptul că d. I. Bogdan, candidatul sus­ţinut în special de profesorii universitari liberali, a obţinut patru voturi mai mult decît d. profesor dr. Toma Ionescu, se datoreşte intervenţiei directe a d-lui Pane­grati, ministrul lucrărilor publice, care a venit ori la Universitate, în timpul suspen­darea alegerei, și a insistat pe lîngă mai mulți profesori guvernamentali ca să vo­teze pe candidatul liberal. -------------**------------­ * Accidentul unui biciclist ROMAN, 28 Aprilie. — In ziua de 28 Apri»­­­lie curent, s’a întîmplat un grav accident­ de bicicletă în următoarele împrejurări: Tînărul George G. Climescu, agricultor, fiul preotului Climescu din Roman, întorci», du-se cu bicicleta dela proprietăţile sale din jud. Bacau, pe cînd scobora o pantă mare de pe şoseaua comunală1 a corn. Galbeni, mer­­gînd spre gara Galbeni, din cauza prea ma­re­ viteze s’a demontat roata dinainte a bi­­­icleteî zvîrlind pe biciclist în şanţul şoselei într’o grămadă de pietre. In momentul căderi s’a descărcat şi puș­ca, ce o avea cu d-sa fără însă a-1 atinge. In stare gravă, cu maî multe contuziuni pe corp, a fost transportat cu trăsura la do­miciliul lor, unde i s’au dat îngrijiri medi­cale. _ _ ----------------------------------------------­ d­­escoperire lugubră ------% BUZĂU. 29 Aprilie. — Locuitorul D. An­­gheloni, din com. Lipia, ducîndu-se cu că­ruţa cu boi în com. Stîlpu, a poposit spre seară în căt. Stălcînda, în apropiere de Stîlpu, unde a voit să-și adape boii la un put din acea localitate. Scotînd apă din puţ, mare i-a fost groaza cînd în găleata cu apă a văzut cadavrul unui prunc, in etate ca de o lună și jumă­tate, aruncat probabil acolo de o mamă de­­­naturată.

Next