Adevěrul, septembrie 1912 (Anul 25, nr. 8252-8281)
1912-09-19 / nr. 8270
Afini «ii X1£V-!ei». Wo. 8270 FONDATOR ALEX. V. BELDîMANU PUBLICITATEA COMCEDATA EXCLUS»*'/ Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplarul «i^i& Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice Takişfilor revizuirea Dar... cu liberaliil Herei S*----------------- D. Take Ionescu a refuzat să se pronunţe asupra viitorului, pretextînd că nu-î profet. Eu mai puţin Încă pot face aceasta, deoarece nu am dat niciodată ochii cu regele, de la care atîrnă totul şi care regulează mersul partidelor ca cel mai dibacil ceasornicar... întrunirile însă din Galaţi şi Tîrgovişte, în cari conduita suveranului a fost discutată — cu mult respect, dar aspru discutată, pot avea două înţelesuri. Ori că se voeşte a se forţa mîna regelui — căci Neamţul ştie de frică, ori este perdută speranţa unui guvern Take Ionescu Şi atunci, se pune la cale programul unei noui opozitului, program care se rezumă în două puncte : dobn■ rvrea guvernului conservator — ca punct negativ şi revizuirea Constituţiei, ca ceva pozitiv, revizuire, care au adăogat oratorii --- cam pe de departe — dar au adăogat, că se va face mină in mină, cel puţin ca campanie de opoziţie, cu... Cei trei fraß * * ii Nu am vorbit cu d. Take lonescu şi deci nu ştiu daca aceste păreri sunt si ale d-sale. Bănuesc că da, căci dacă a mers împreună cu Cei trei frau în chestiunea mită a tramvaiului, desigur că va merge şi în chestia revizuirei Constituţiei... Dar... este un dar, este un echivoc care treime de risipit, e o constatare că, dacă aşa va fi, o nouă greşală se va comite şi bineînţeles tot în dauna şefului democraţilor, care şi de astă-data, fără nici un folos, va face jocul Dinastiei... Să mă explic : Să presupunem ca concentrarea nu se face, să presupunem că regele se încăpăţînează în concepţiunea absurdă de a nu avea trei partide de guvernămînt şi că dacă nu se face concentrarea, dacă liberalii nu pot şi, nu vor să vie acumla guvern, e natural ca actualul guvern — ori maî bine zis partidul conservator — să se menţină la cîrma statului, ca vai de el, dar în sfîrşit să se menţină... * Oif: Care va fi situatiunea în momentul cînd Știut va fi că concentrarea nu se mai face, că partidul conservator păstrează puterea ? In cazul acesta e aproape cert, că partidul conservator nu va putea sta la guvern decit cel mult un an de zile şi că după el — liberalii vor căpăta puterea din mîna regelui. Liberalii—odioşi cum sînt, graţie Celor trei fraţi, au tot interesul ca să-şi refacă o nouă virginitate şi de aceea vor agita chestia revizuirei Constituţiei, chit ca odată veniţi la guvern să o uite, ori — ceea ce ar fi şi mai primejdios, — să facă o reformă electorală reacţionară menită să le asigure starea la guvern cit mai mult. Dinastia îşi dă seama că-i odioasă. Ea pomptează pe d. Take lonescu, ca să o patroneze, să-i serve din nou de spălătoreasă, să agite masele pe tema democratică a revizuirei, să le dea speranţa înşelătoare a pocăitei, în sfîrşit să risipească atmosfera de odiu, de suspiciune, de ură şi de dispreţ, atmosferă pe care avem nemodestia să recunoaştem, că şi noi am contribuit într’o mică parte să o creăm. In ceea ce priveşte darea jos violentă a guvernului conservator, Omur dela Răteşti, el şi partidul lui, o vor lăsa cît mai jos, lăsînd toată greutatea pe aliatul său, deoarece Dinastia nu are interes să vie imediat, ci cît mai tîrzîu, pentru a se putea reface în opoziţie. D. Take Ionescu dimpotrivă vrea — chestie de legitim amor propriu —,ca să-şi vadă jos la pămînt, cît mai repede, adversarul. Omul de la Răteşti, va căuta dimpotrivă să temporizeze lucrurile, pentru ca să aibă timp să-şi repare virginitatea lui atît de rău famată. * * * Să mergem şi maideparte. Guvernul conservator a căzut. Dinastia e adusă la guvern, iar d. Take Ionescu şi d. Carp — din cauza certurilor dintre ei — căzuţi ambii în opoziţie. Dezmeticiţi, domniile lor îşi vor da seamă că au lucrat în chip inconştient, pentru întărirea adversarului. In opoziţie concentrarea se va face — si se va face de sigur, fără de revizuirea Constituţiei, căci d. Carp şi partidul conservator au declarat, că nu o cred oportuna... In sfîrşit partidul conservator se va reîntregi. Omul de la Răteşti va abandona platforma de luptă a revizuirei, spre a o relua dada a cădea din nou în opoziţiune; ori dacă va îndeplini reforma electorală, o va face contra intereselor partidului d-lor Carp şi Take Ionescu, pentru a se întări, în potriva adversarilor săi. Dacă aşa se vor desfăşura evenimentele şi logic astfel este, se pune întrebarea, dacă d. Take Ionescu a lucrat înţelepteşte şi dacă la cele două greşeli neertate, alianţa electorală cu liberalii şi solidarizarea cu afacerea urîtă a tramvaielor, nu a adăugat atreia greşală: aceea de a spăla pe Cei trei fraţi şi din punctul de vedere politic, dindirle un lustru democratic — pe cînd fondul le-a rămas tot reacţionar şi de oameni rapaci de afacerii ? Desigur că d. Take Ionescu ar fi făcut o operă folositoare dacă ar fi alcătuit un partid şi un curent cu adevărat democratic. Dar cînd ? Atunci cînd a întemeiat partidul, atunci cînd toată suflarea romînească îl seconda, atunci cînd nu avea nevoe de Cei trei fraţi■ Ar fi alcătuit o mişcare mare, de sine stătătoare, partidul său, putea aspira să vină singur şi imediat la putere, fiica de voia regelui, ci impus suveranului de tară, ar fi îndeplinit d-sa revizuirea, în chip larg şi democratic şi i-ar fi folosit şi d-sale şi ar fi folosit si tarei. Nu a făcut acest gest, n'a avut încredere nici în partidul d-sale şi rău a făcut, n'a avut încredere nici în tara — şi a nesocotit-o, n'a avut încredere. Poate nici în sine şi a greşit, căci rare ori s’a născut un om in tara romînească cu o stea mai norocoasă decît d-sa. Toate acestea le-a nesocotit, a făcut greşeli neertate şi acum dacă concentrarea nu se face — deoarece nu se poate ajunge la tîrg, dacă regele nu-l chiamă la guvern, fiindcă nu a știut să-i devină periculos — ultima greşală va fi de a se face lustragiul Oamenilor de la Râtești cari, pentru noi, este exclus, că vor face revizuirea Constituției în sens democratic și suntem convinşi că nici măcar n’o vor în chip sincer... Suntem democraţi, de aproape treizeci de ani luptăm pentru lărgirea colegiilor electorale, dar pentru aceasta nu treime să fim naivi, şi cunoscînd firea oamenilor şi reacţionarizmul lor, să fim atît de copii, ca să uităm totul, fiind cîT, în interes de partid, cei mai urîţi politiciani şi cei maî scîrboşi, vor să exploateze buna credinţă a mulţimei, ca să se întoarcă la putere. I-am văzut la guvern ce pot, cum iubesc mulţimea, cît de democraţi sînt, i-am văzut masacrînd 11.000 de săteni, prigonind pe muncitorii din oraşe, luîndu-se dreptul de grevă şi de asociaţiune, i-am văzut cum nu au voit să aplice măcar colegiul linie la... consiliul judeţean. Şi pe aceiaşi oameni, gheşeftari şi pungaşi ordinari, suflete haine şi sîngeroase, pe aceiaşi oameni, să fim noi atît de naivi, ca să-i credem sinceri cînd ar agita în opoziţiune revizuirea Constituţiei şi lărgirea dreptului de vot?... Sa creadă d-tul Take Ionescu aceasta. Noi mărturisim că nu o credsm^nicî macar în glumă şi ne pare rău, * că, şeful democraţilor, este pe cale să facă o nouă greşală şi sa sufere o nouă păcăleală... ConstHiSSe bucuria C. T. F. : Aţi înţeles că e vorba de bucuria Celor Trei Fraţi! Ea a izbucnit el, după omează printr’o ediţie specială a unei foi brătieniste, care anunţa cu delir, că s’au rupt tratativele de concentrare dintre conservatori — ceea ce, în afară de orice alte considerente, este, deocamdată cel puţin, pur şi simplu inexact. Tratativele nu s’au rupt; ele continuă, fără să putem afirma insă că vor izbuti. Ce însemnează însă delirul acesta al Celor Trei Frai de a scoate urlete de bucurie că concentrarea nu se va maî face? Tot ei, atît prin glasul „şefului", cît şi prin pressa lor, luau par’că aere că ar fi îneîntaţî ca ,,dorinţa regelui" de a se realiza concentrarea să fie încoronată de succes pentru.... normala situatii de a partidelor, etc. etc?!... Ce s’a întîmplat ca Cei Trei Frați să aibă atîta interes ca să nu se facă concentrarea, incit, bună dorinţa lor drept fapt împlinit, să inducă lumea în eroare, aruneînd Ştiri că, tratativele de concentrare sau rupt, cînd ele continuă? E o politică de apelpiseală, al cărei interes e cusut cu odgonul. Niţică ruşine de lume şi de adversari n-ar strica. Ad. Miercuri 19 Septembrie 1S113 _______________________________igiSBSSKBMEI: sä® DIRECTOR POLITIC COM ST. I V1S L L E Abonamente cu premii: Un an.............................................................Lei 20., Șasa luni............................................ „ n. -*’*“*................................................ » «»•fâ'i ~t$£\ Pentru străinătate prețul este îndoit. : TELEFON: tX 4mv\ , Capitala.....................No. 14 10 i " **1 ". .................» 34/73 Vi ^Provincia •••**» 14/99 t'% «Sr *3? Străinătatea . . . „ 12/40 de la core%p§6^iaenţii săi ♦ » preajma râz Mirii Dintr’o ediţie specială a ziarului nostru. Capitala a aflat eri grava ştire că statele creştine din peninsula Balcanică, Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Grecia au ordonat mobilizarea generală. Pînă seara itîrziiî s’a comentat ştirea aceasta în toate felurile. După numeroasele ştiri alarmante cari au circulat în ultime de zulle şi cari după cum se dovedeşte acum, nu eraţi decit premature, după ştirea de acum patru zile care a alarmat bursa vienneză, că Bulgaria e gata sămobilizeze, lesne de înţeles că şi noule telegrame alarmante erau privite cu scepticism. Dorinţa şi trebuinţa de pace simt atît de mari în vremea noastră, în alt nimeni nu vroeşte să accepte ideea posibilităţeî unui război. Şi astfel lumea primeşte cu neîncredere toate ştirile cari denunţă apropierea acestuia. Nici noi nu ne putem acomoda cu credinţa că ziua de mîine va aduce războiul. Dar ar fi absurd ca, după ştirile din astă noapte să ascundem faptul că războiul e acum mai aproape de cit oricînd. Contele Berchtold, cancelarul austriac, care, nu mai departe de cit acum patru saucinci zile, vorbea de menţinerea păceî cu o siguranţăcare a liniştit un moment toate spiritele, a avut ori o altă notă. Chemat într'ocomisiime parlamentară ca să dea lămuriri, a confirmat că are ştirea oficiala din Sofia că Bulgariaa ordonat mobilizarea. Totodată n’a desmintit ştirea mobilizărilor diim Serbia, Munteneigru şi Grecia, ci a declarat numai că nu o are încă în mod oficial. Dar contele Berchtold a fost grav şi solemn, ca în ajunul unor zile istorice şi n’amaiîncercat să disimuleze gravitatea situaţiuneî. A timit numai să releve ca între mobilizare şi declararea războiului, mai e un pas mare şi plin de răspundere şi că Puterile vor face tot posibilul pentru a împiedica acest pas. Ceea ce contele Berchtold a spus despre deosebirea dintre mobilizare şi declarare de războiţi, e necontestat exact. Nu mai departe decit in 1908, cînd cu anexarea Bosniei şi a Rurielieî, am avut mobilizări cari insa nu au fost urmate de războiţi. Cită vreme deci vreunul din regatele balcanice care a mobilizat, nu declară formal războiul, nu e exciţisă speranţa şi posibilitatea că pacea va fi menţinută. Dar pînă citalele nu vor retrimite pe rezerviştii mobilizaţi la vetrele lor, iarăşi nu este înlăturată teama şi posibilitatea că războiul totuşi ar putea să izbucnească. In aceasta stă primejdia situaţiei actuale. Nu se cuvine să ne alarmăm acum şi să ne perdem capul. Dăm acest sfat mai ales Bursei, la care aşteptăm ca băncile răspunzătoare să intervie la nevoie pentru a împiedeca o derută. Dar in acelaş timp trebue să ne deprindem şi cu ideea linei eventuale primejdii, pe care din fericire, o putem privi azi în ochi, cu convingerea fermă că resursele avuţiei noastre naţionale sint atit de mari, în cil orîcît de pustiitor ar fi vintul războiului, pe urma lui noi vom rămine în picioare şi vom prospera reluînd mersul economic ascendent de acolo de unde se va fi întrerupt un moment. * Nuînsă în intervenţia Puterilor pentru pace, despre caire vorbeşte contele Beirchtold, ne punem noi încrederea. Maî ewnînd în intervenţia împăciuitoare a popoarelor democratice şi în nevoile regatelor balcanice, vedem noi îndreptăţirea speranţei că războiul ar putea fi evitat. Căci, dacă aceste regate au mobilizat, n’au făcut-o fără a avea măcar aprobarea unei singure Puteri, a Rusiei, — şi atîta ajunge pentru ca faimosul acord al Puterilor să mi existe decit in fantezia contelui Berchtold. Rusia însă pare a vroi ceva. In Asia Mică ea urmăreşte compensaţii pentru înfrîngerile ce a suferit in Orientul Asiei mari. Şi pentru aceasta vrea să dea de lucru Turciei. O telegramă din Viena anunţă şi mobilizări ruseşti şi după modul, cum sunt concepute aceste mobilizări par a avea ca obiectiv Austro- Ungaria. Dacă ştirea aceasta se confirmă, e evident că situaţia ar deveni mai gravă şi că mobilizările din peninsula Balcanică nu sunt un pas pripit al guvernelor respective, ci o manifestaţie precugetată a politicei ruseşti. Dar cu această argumentaţie alunecăm pe panta combinaţiilor marei politice europene. E de prisos să inzistări asupra ei. Cînd puştile sunt încărcate şi săbiile trase din teci, cînd dintr’un moment într’altul se poate auzii glasul înfiorător şi nemilos al balaurilor de oţel, ajunge că diplomaţii încearcă să descurce iţele, pescari tot eî le-au încurcat. Noi nu avem să ne preocupăm în aceste imomente, de marea politică europeană, ci de interesele noastre proprii. Noi să ne vedem de sărăcia, şi de nevoile şi de neamul nostru, — şi poruncind patimelor să tacă, să ne întrebăm ce trebuie să facem pentru a ne apăra interesele noastre ca ţară şi popor. B * . «■ n azbiti ! Şansele cresc ! Ei, iaca v’o spui eu : de-aseară de cînd Cei Trei Fraţi au lansat ştireacă s'au rupt tratativele, că nu se maî face concentrarea şi că prin urmare se mai pot bizui pe d-nul Take Ionescu şi partidul acestuia, de aseara şansele ca concern rarea să izbutească au crescut. Cită vreme Cei Trei Fraţi strigau, lîa d-luî Take Ionescu, ba lui conu Petrache, că trebue să se concentreze, nici unul, nici celalt nu se apropiaţi. Acuma Că Cei Trei Fraţi aţi trîmbiţat cft s’a isprăvit şi că nu se mai face concentrarea, acuma să ştiţi că e mare şansă ca să se facă. Fiindcă ghinionul Celor Trei Frați este colosal. Pac. 11 reifasiis Viitorul mă atacă cu o furie extraordinară, fiindcă Adevărul atacă pe d. Procopiu de la Independenta. În lunga mea carieră de ziarist— intru în al 25-lea an de activitate ziaristică și o activitate reală și neîntreruptă —, în acest timp am mai fost atacat, mai bine zis injuriat, dar niciodată şi nimeni nu mi-a aruncat insinuation infame. D. Procopiu însă, mă denunţă acum că am fost expulzat pentru fapte infamante. D. Procopiu a săvîrşit o mişelie, a aruncat o calomnie din cele maî mizerabile şi în zadar l’aşî desfide să dovedească ceea ce afirmă. Ce să dovedească ? A calomniat ca cel din urmă mizerabil. Am fost expulzat în Aprilie 1893 fiindcă fondasem la Iaşi ziarul naţional-liberal „Evenimentul“, care încîteva luni devenise unul din cele mai energice organe ale opoziţiei. După trei luni de la fondarea ziarului am fost expulzat de guvernul Catargiu D. Procopiu să răsfoiască colecţia Independenţei de atunci şi va găsi motivele expulzărei mele, să cerceteze şi în colecţia „Voinţei Naţionale“ între 20 Aprilie şi Î6 Maiu 1893 şi va găsi acolo articole de protestare împotriva expulzărei mele şi la 9 Maiu 1893 un articol semnat de mine. Atunci Voinţa a fost condusă de personalităţi marcante, între cari era şi regretatul Gogui Cantacuzino, care a apreciat serviciile ce am adus partidului liberal şi a deschis coloanele Voii, pentru apărarea mea. Aproape trei ani am --Ht în exil Şi în sărbătorile Crăciunuliul 1895, regretatul Cantacuzino, pe atunci ministru de finanţe, venind la Viena să studieze în linişte primul său buget, m’a chemat dela München şi m’a înştiinţat că s’a revocat decretul meu deexpulzare invitînduma să-l însoţesc pînă la Bucureşti. De aceasta consideraţie m’am bucurat eu încă acum 17 ani printre fruntaşii partidului liberal. D. Procopiu n’a existat pe atunci precum n’ar trebui, pentru ziarişti, să existe nici azi, căci prin nimic, dar prin absolut nimic nu s’a afirmat în breasla noastră. D. Procopiu este un politician a cărui preponderenţă se discută la Roşiorii-de-Vede, dar care în presa noastră tiu ' poată fî tratat decit ca un uzurpator, ca un antreprenor, cu mai puţine merite şi drepturi în această breaslă, tre Cît cel din urmă agent de publicitate. Cu toate acestea d. Procopiu devenind, spre uimirea gazetarilor, preşedinte al sindicatului ziariştilor, a consacrat, în această calitate, întreaga sa activitate unor campanii mizerabile în potriva celor mai de seamă ziarişti. Pe mine mă denunţă azi că am fost expulzat pentru motive infamante. Ce mișelie din partea unuia care pretinde că conduce oficiosul partidului liberal ! Pentru acest partid am îndurat un exil foarte greu: pentru serviciile mele absolut dezinteresate ce i-am adus — servicii recunoscute prin foile liberale — am suferit surghiunul. La 1893 partidul liberal a protestat energie contra expulzărei mele. Const. Dobrescu a interpelat în numele partidului liberal guvernul conservator asupra acestei expulzări. A răspuns atunci d. Take Ionescu în numele guvernului, căutînd să scuze acest act, afirmînd că deși dreptul de a scrie nu-i un drept politic, totuşi eu aşi fi depăşit legea, etc. După 19 ani vine d. Procopiu să facă istoria expulzărei mele, aruncîndu-mi cea mai mizerabilă calomnie. Ce-i pasă ! Omul acesta care de cîţiva ani este acoperit de onoruri şi demnităţi pe cari prin absolut nimic nu le poate justifica, care s’a trezit într’o bună dimineaţă şi preşedinte al sindicatului presei fără ca breasla gazetărească să fie vinovată de această năzbîtie, omul acesta se crede azi în drept a terfeli ziarişti cari au muncit din greu şi s’aî ridicat unde sunt printr’o activitate neîntreruptă, la lumina zilei. Calomniator ordinar este d. preşedinte al sindicatului ziariştilor. Pentru infamia ce a săvîrşit-o faţă de mine ar fi fost în altă ţară în 24 de ore discalificat şi scos din rîndul oamenilor de omenie. Eu am făcut cred dovada că d. Procopiu m’a calomniat. Există, în colecţiile de ziare, istoricul expulzarei mele, există dezbaterile din Cameră, posed toate documentele şi pot dar documenta oricînd pentru ce am fost expulzat. Aşa fiind, d. Procopiu rămîne dovedit calomniator ordinar. Cred că este un punct de onoare ca o breaslă de gazetari să nu suporte rușinea de a avea în capul ei pe un delator și calomniator de înd. Dar cu domnul acesta eu încă n'am sfîrșit. A Honismann. Citiţi astăzi în gsOImliieata®9 Bărbatul Aristei SaleUMILE II MM TNEUI bia Adeveruri Mobilizarea O telegramă anunţă că Serbia, Buvaria, Grecia şi Muntenegrul au mobilizat. Dacă nici la această mobilizare n’o să se răspundă la noi cu o concentrare, e dovadă că totul e o moffologie !... Preferenţă.— Ţabul Pa făcut ,feldmareşalial pe regele Carol armatei ruseşti. Mai bine ne dădea îndărăt BasaraRigoletto. Banca Romînească Prin „Viitorul“ se face o dare de seamă amănunţită asupra bilanţului Bănceî Romîneştî Pe ziua de ,30 Iunie, 1912. Am atras la vreme atenţiunea asupra gestiune! puţin prevăzătoare a acestei bănci. Observaţiunile pe care le-am făcut în articolele noastre de atunci au primit o confirmare. Deşi în urmă capitalul bănceî a crescut cu aproape milioane,r totuşî angajamentele de reescont s’au schimbat numai puţin. — iar Bănceî Naţionale, nu s’a mai prezentat în al doilea semestru spre reescont decît vreo 200.000 lei. Cifra aceasta vorbeşte lămurit. Ea justifică pe deplin critica noastră, căci cu toate că disponibilităţile bănceî au sporit cu aproape 8 milioane, ultimele vărsăminte ale acţionarilor—ele n’au servit în cea maî mare parte decît pentru uşurarea angajamentelor şi sporirea lichidităţeî. Totuşi disponibilităţile sînt încă ■mufft preia greoaie, ceea ce se poate lesne constata, comparînd cifrele cu ■acele ale altor- Bănci. Bilanţul încheia cu un beneficiu net de 900.000 lei. Sîntem de părere că întreagă această sumă, trebue trecută la rezerve, date fiind maî ales perspectivele economice dela sfîrşitul campaniei acesteia. Cît priveşte procedările conducătorilor „Bănceî Romîneştî“ cari pe deoparte declară prin „Viitorul“ că nu datoresc explicaţii decît acţionarilor, iar pe de alta şi din acelaş condei, le dau,—nu le-am mai „ releva dacă n’am socoti că în inte- unde—de doua ori resul general trebue repetat si infiltrat şi la noi un adevăr comun în ţările cu o viaţă financiară maî veche. O societate pe acţiuni datoreşte explicaţirii în public,—aceasta nu numai pentru că şi legea o prescrie dar şi pentru motive de moralitate. In Germania băncile au ajuns să publice bilanţuri la fiecare două luni. Acţionarii sunt raspîndiţi pe toată suprafaţa tarei, şi interesul lor este ca toată lumea să poată aprecia hîrtia ce deţin, pentru ca mîine, la nevoie, s’o poată trece altuia şi altuia. A nu da deci cont detaliat în public, însemnează "a dispreţui inte-reseie acţionarilor. Şi dacă această publicitatepoate fi neglijată de instituţii ale căror acţiuni sunt în puţine miiîinî, satî numai întruna, sau se găsesc în străinătate, ea devine o datorie pentru instituţiunile ale căror acţiuni sunt plasate în țară. V. Un muzeu în Bîrlad Un muzeu în Bîrlad, cînd nu avem unul propriu zis în Bucureşti? Aşa este, faptul este perfect adevărat şi lucrul devine extraordinar cînd veţi afla că acest muzeu este opera , unui particular, şi că acest particular este... un tînăr ofiţer de 29 de ani... Locotenentul Saint-Georges din al 2-lea regiment de roşiori din Bîrlad, este întemeetorul unui mic muzeu, deschis publiCHIHÎ Joia şi Duminica, şi în care ofiţerul în decursul a cîtorva ani, a adunat, cu o muncă stăruitoare şi o putere de selecţiune deosebită, o întreagă colecţiune arheologică, în ceea ce priveşte trecutul făreî şi în general tot ce priveşte vremurile cari nu mai sunt. Din o veche familie din Moldova, de origină din Ungaria, tînărul ofiţer după isprăvirea şcoaleî militare a fost trimis în Germania pentru complectarea studiilor şi încorporat în regimentul 17 de husari „Cap de mori", a făcut şcoala de războini din Neisse (Silezia de Jos), ataşat fiind la detaşamentul de mitraliere din Lubben (Spreewald), iar în ţară s’a întors la 1908,şi face parte de atunci din regimentul 2 de roşiori, cu reşedinţa în Bîrlad, de unde nu s’a mişcat. * ** In timpul cît a stat în străinătate a învăţat cultul strămoşilor, respectînd lucrurile cele vechi, din cari se poate oglindi o întreagă viaţă şi a fost lovit de chipul nepăsător în care noi privim aceste „vechituri“ pe care le aruncăm în poduri, ori o distrugem, ori le vindem la negustorii de prin halele de vechituri... încă, de cînd stătea în Germania, locotenentul Saint-Georges şi-a alcătuit o colecţiune, care zi cu zi, an cu an s’a mărit şi a luat proporţiile unuii adevărat muzeu, pe care ofiţerul l’a deschis publicului şi pe săptămîriă, după cum au zis — el face pe custodele şi explicatorul, iar un registru e deschis pentru ca vizitatorii să-şî arate impresiunile, şi ne dovedeşte cîţî oameni vizitează această colecţiune şi cum • dînşiî fac parte din toate clasele sociale.... * Ufif Ca să arătăm importanţa acestui mic muzeu, vom spune numai că şi el se află: 1) O colecţie de monede, medalii decoraţiuni, c care numără peste 1 000 de bucaîi. 2) O colecţiisme de blazoane şi pecii, străine şi romîneştî de peste ;000 de bucăţii 3) O colecţiune de documente cohii înce’pînd cu epoca lui Alexandru şi ştefa Tliaşi, domnii Moldovei. In aceasta, colectiune sunt documente importante pentru oraşi judeţul Tutova, iar lui Bîrlad multe privesc familiile Sturdza, Kostaki şi Saint-Georges. 4) Biblioteca cuprinde peste 2000 de volume vechi străine şi române. 5) O colectiune poştală romînă, avînd mărcile romîneştî aproape complecte, începînd cu mărcile „cap de boli", formulare de telegrame dela începutul poştei voastre. De remarcat o colecţie de coli timbrate, de 20 parale, 2, 25, 480, 600 şi 840 lei vechi, „cu cap de boli". 6) O colecţie de arme vechi, străine şi române. 7) O colecţie de ceramică şi porţelanuri. 8) O colecţiede bronzuri şi sculpturi, de tablouri vechi, de camee, de uniforme şi de fireturi ale oştirei române. 9) O colecţiune ,de ţesături româneşti şi străine, de păpuşi, de inrnstrumente muzicale, de ouă încondeiate, etc., etc. m. * * Sînt două odăi pline de dulapuri şi de mese, cu zidurile şi ele încărcate, toate adunate de către sîrguinciosul ofiţer, devenit prin propria lui educaţiune şi istoric şi numismat şi paleograf, căutînd să capete noţiuni despre totul şi toate, descifrînd hîrtii vechi, căutînd originea cutărui obiect, punîndu-se în contact cu toţî 'aceia cari ar putea să-i îmbogăţească muzeul, pentru care are un adevărat cult şi pe cărei îngrijeşte ca un adevărat tezaur. La vârsta lui tînără, în loc să caute plăcerile uşoare, el stă retras în mijlocul colecţiunilor sale, se afundă în cercetarea documentelor, le clasează, le pune în legătură cu istoria ţărei, în sfîrşit organizează şi îmbogăţeşte, zi cu zi, cu răbdarea unui benedictin, această colecţiune, destul de însemnată astăzi şi care cu timpul va deveni un adevărat muzeu. Lucrul este rar, omul excepțional — faptul este aproape neştiut în restul tărei şi de aceea, am crezut interesant să le dăm la iveală— ele sigur lovind în modestia acestui tînăr ofiţer, care, fără de zgomot, fără de reclamă, pentru plăcerea sa proprie, a făcut o adevărată minune şi aceasta — tocmai departe de zgomotul Capitalei, cu mijloacele sale proprii— şi cine ştie, văzut oarecum cu curiozitate şi cu zîmbetul ironic pe buze, de oamenii practici cari îşi plasează banii în moşii, în case ori în hîrtii cari dau dividende de trei sute la sută — mni învechituri pe cari alții le aruncă la gunoi... A. B. Vederea muzeului Saint-Georges LOCOT. ALEX. SAINT GEORGES AA ■ Şcoala romînească de dincolo Primejdia din şcoalele primare Sunt de neînchipuit greutăţile cu cari are să lupte în zilele noastre şcoala romînească de peste munţi. Este de sine înţeles cum că cele mai mari şi mai multe greutăţi stik create de şovinismul guvernului unguresc, care foce să maghiarizeze pînă şi pietrile. Multe neajunsuri însă provin şi din indiferentismul fraţilor noştri şi apoi — ce să mai ascundem ? — şi din parteanoastră, a celor din regat. In prima linie buba cultureî romîneştî de peste munţi este starea de mizerie a poporului, care din sudoarea isa trebue să întreţină şi şcoala şi biserica,contribuţiile către stat servind mimai pentru ajutorul şcoaleî şi cultureî maghiare. Fără îndoială, mizeria este cea mai afurisită plagă a culturei căci ea ţine legaţi ochii sufletului. Numai aşa se explică progresul încet şi tîrziu pe terenul cultural la fraţii noştri, puşi pe lingă asta sub rigoarea nefastă şi duşmănoasă a legilor statului unguresc. In special, şcoala primară româneasca tânjeşte grozav sub oblădui-