Adevěrul, septembrie 1912 (Anul 25, nr. 8252-8281)

1912-09-19 / nr. 8270

Afini «ii X1£V-!ei». Wo. 8270 FONDATOR ALEX. V. BELDîMANU PUBLICITATEA COMCEDATA EXCLUS»*'/ Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplarul «i^i& Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice Takişfil­­or revizuirea Dar... cu liberalii­l Herei­­ S*-----------------­ D. Take Ionescu a refuzat să se pronunţe asupra viitorului, pretex­­tînd că nu-î profet. Eu mai puţin Încă pot face aceasta, deoarece nu am dat niciodată ochii cu regele, de la care atîrnă totul şi care regu­lează mersul partidelor ca cel mai dibacil ceasornicar... întrunirile însă din Galaţi şi Tîr­­govişte, în cari conduita suveranu­lui a fost discutată — cu mult res­­­­pect, dar aspru discutată, pot­ avea două înţelesuri. Ori că se voeşte a­­ se forţa mîna regelui —­ căci Neam­ţul ştie de frică, ori este perdută speranţa unui guvern Take Ionescu Şi atunci, se pune la cale programul unei noui opozitului, program care se rezumă în două puncte : dobn­­■ rvrea guvernului conservator — ca punct negativ şi revizuirea Consti­tuţiei, ca ceva pozitiv, revizuire, care au adăogat oratorii --- cam­ pe de departe — dar au adăogat, că se va face mină in mină, cel puţin ca campanie de opoziţie, cu... Cei trei fraß * * ii Nu am vorbit cu d­. Take lonescu şi deci nu ştiu­ daca aceste păreri sunt si ale d-sale. Bănuesc că da, căci dacă a mers împreună cu Cei trei frau în chestiunea mită a tramvaiului, de­sigur că va merge şi în chestia revizuirei Constitu­ţiei... Dar... este un dar, este un echi­voc care treime de risipit, e o con­statare că, dacă aşa va fi, o nouă greşală se va comite şi bine­înţeles tot în dauna şefului democraţilor, care şi de astă-data, fără nici un folos, va face jocul Dinastiei... Să mă explic : Să presupunem ca concentrarea nu se face, să presupunem că re­gele se încăpăţînează în­ concepţiu­­nea­­ absurdă de a nu avea trei partide de guvernămînt şi că d­acă nu se face concentrarea, dacă libe­ralii nu pot şi, nu vor să vie acum­­la guvern, e natural ca actualul gu­vern — ori maî bine zis partidul conservator —­ să se menţină la cîrma statului, ca vai de el, dar în sfîrşit să se menţină... * O­if: Care va fi situatiunea în momen­tul cînd Știut va fi că concentrarea nu se mai face, că partidul conser­vator păstrează puterea ? In cazul acesta e aproape cert, că partidul conservator nu va pu­tea sta la guvern decit cel mult un an de zile şi că după el — liberalii vor căpăta puterea din mîna rege­lui. Liberalii—odioşi cum sînt, gra­ţie Celor trei fraţi, au tot interesul ca să-şi refacă o nouă virginitate şi de aceea vor agita chestia revizui­rei Constituţiei, chit ca odată ve­niţi la guvern să o uite, ori — ceea ce ar fi şi mai primejdios, — să facă o reformă electorală reacţio­nară menită să le asigure starea la guvern cit mai mult. Dinastia­ îşi dă seama că-i odi­oasă. Ea pomptează pe d. Take lo­ne­scu, ca să o patroneze, să-i ser­ve din nou­ de spălătoreasă, să a­­gite masele pe tema democratică a revizuirei, să le dea speranţa înşe­lătoare a pocăitei, în sfîrşit să ri­sipească atmosfera de odiu, de sus­piciune, de ură şi de dispreţ, atmos­feră pe care avem nemodestia să recunoaştem, că şi noi am contri­buit într’o mică parte să o creăm. In ceea ce priveşte darea jos vio­lentă a guvernului conservator, O­­mur dela Răteşti, el şi partidul lui, o vor lăsa cît mai jos, lăsînd toată greutatea pe aliatul său, deoarece Dinastia nu are interes să vie im­e­­­diat, ci cît mai tîrzîu­, pentru a se putea reface în opoziţie. D. Take Ionescu dimpotrivă vrea — chestie de legitim amor propriu —,ca să-şi vadă jos la pămînt, cît mai repede, adversarul. Omul de la Răteşti, va căuta dimpotrivă să temporizeze lu­crurile, pentru ca să aibă timp să-şi repare virginitatea lui atît de rău­ famată. * * * Să mergem şi mai­­departe. Gu­vernul conservator a căzut. Dinas­tia e adusă la guvern, iar d. Take Ionescu şi d. Carp — din cauza cer­turilor dintre ei — căzuţi ambii în opoziţie. Dezmeticiţi, domniile lor îşi vor da seamă că au lucrat în chip inconştient, pentru întărirea adversarului. In opoziţie concentra­rea se va face — si se va face de sigur, fără de revizuirea Constitu­ţiei, căci d. Carp şi partidul con­servator au declarat, că nu o cred oportuna... In sfîrşit partidul con­servator se va reîntregi. Omul de la Răteşti va abandona platforma de luptă a revizuirei, spre a o relua d­ad­a a cădea din nou în opo­­ziţiune; ori dacă va îndeplini refor­ma electorală, o va face contra in­tereselor partidului d-lor Carp şi Take Ionescu, pentru a se întări, în potriva adversarilor săi. Dacă aşa se vor desfăşura eveni­mentele şi logic astfel este, se pune întrebarea, dacă d. Take Ionescu a lucrat înţelepteşte şi dacă la cele două greşeli neertate, alianţa elec­torală cu liberalii şi solidarizarea cu afacerea urîtă a tramvaielor, nu a adăugat a­­treia greşală: aceea de a spăla pe Cei trei fraţi şi din punc­tul de vedere politic, dindirle un lustru democratic — pe cînd fondul le-a rămas tot reacţionar şi de oa­meni rapaci de afacerii ? De­sigur că d. Take Ionescu ar fi făcut o operă folositoare dacă ar fi alcătuit un partid şi un curent cu adevărat democratic. Dar cînd ? Atunci cînd a întemeiat partidul, a­­tunci cînd toată suflarea romîneas­­că îl seconda, atunci cînd nu avea nevoe de Cei trei fraţi■ Ar fi alcă­tuit o mişcare mare, de sine stătă­toare, partidul său, putea aspira să vină singur şi imediat la putere, fiica de voia regelui, ci impus suve­ranului de tară, ar fi îndeplinit d-sa revizuirea, în chip larg şi demo­cratic şi i-ar fi folosit şi d-sale şi ar fi folosit si tarei. Nu a făcut acest gest, n'a avut încredere nici în partidul d-sale şi rău a făcut, n'a avut încredere nici în tara — şi a nesocotit-o, n'a avut încredere. Poate nici în sine şi a greşit, căci rare ori s’a născut un om in tara romînească cu o stea mai norocoasă decît d-sa. Toate a­­cestea le-a nesocotit, a făcut gre­şeli neertate şi acum dacă concen­trarea nu se face — deoarece nu se poate ajunge la tîrg, dacă regele nu-l chiamă la guvern, fiindcă nu a știut să-i devină periculos — ul­tima greşală va fi de a se face lus­tragiul Oamenilor de la Rât­ești cari, pentru noi, este exclus, că vor face revizuirea Constituției în sens de­mocratic și suntem convinşi că nici măcar n’o vor în chip sincer... Suntem­ democraţi, de aproape treizeci de ani luptăm pentru lăr­girea colegiilor electorale, dar pen­tru aceasta nu treime să fim naivi, şi cunoscînd firea oamenilor şi re­­acţionarizmul lor, să fim atît de copii, ca să uităm totul, fiind cîT, în interes de partid, cei mai urî­ţi po­liticiani şi cei maî scîrboşi, vor să exploateze buna credinţă a m­ulţimei, ca să se întoarcă la putere. I-am văzut la guvern ce pot, cum iubesc mulţimea, cît de democraţi sînt, i-am văzut masacrînd 11.000 de să­teni, prigonind pe muncitorii din o­­raşe, luîndu-se dreptul de grevă şi de asociaţiune, i-am văzut cum nu au­ voit să aplice măcar colegiul li­nie la... consiliul judeţean. Şi pe ace­iaşi oameni, gheşeftari şi pungaşi ordinari, suflete haine şi sîngeroa­­se, pe aceiaşi oameni, să fim noi atît de naivi, ca să-i credem sinceri cînd ar agita în opoziţiune revizui­rea Constituţiei şi lărgirea dreptu­lui de vot?... Sa creadă d-t­ul Take Ionescu a­­ceasta. Noi mărturisim că nu o cre­­dsm­^nicî macar în glumă şi ne pa­re rău, * că, şeful democraţilor, este pe cale să facă o nouă greşală şi sa sufere o nouă păcăleală... Const­HiSSe bucuria C. T. F. : Aţi înţeles că e vorba de bucu­ria Celor Trei Fraţi! Ea a izbucnit el, după om­ează printr’o ediţie spe­cială a unei foi brătieniste, care anunţa cu delir, că s’au rupt tratativele de concentrare dintre conservatori — ceea ce, în afară de orice alte considerente, este, de­o­­camdată cel puţin, pur şi simplu i­­nexact. Tratativele nu s’au­ rupt; e­­le continuă, fără să putem afirma insă că vor izbuti. Ce însemnează însă delirul aces­ta al Celor Trei Frai de a scoa­te urlete de bucurie că concentra­rea nu se va maî face? Tot ei, atît prin glasul „şefului", cît şi prin pressa lor, luau par’că aere că ar fi îneîntaţî ca ,,dorinţa regelui" de a se realiza concentra­rea să fie încoronată de succes pentru.... normala situatii de a par­tidelor, etc. etc?!... Ce s’a întîmplat ca Cei Trei Frați să aibă atîta interes ca să nu se facă concentrarea, incit, bună dorinţa lor drept fapt împlinit, să inducă lumea în eroare, aruneînd Ştiri că, tratativele de concentrare sau rupt, cînd ele continuă? E o politică de apelpiseală, al că­rei­ interes e cusut cu odgonul. Niţică ruşine de lume şi de ad­versari n-ar strica. Ad. Miercuri 19 Septembrie 1S113 _______________________________igiSBSSKBMEI: sä® DIRECTOR POLITIC COM ST. I V1S L L E Abonamente cu premii: Un an.............................................................Lei 20.­­, Șasa luni............................................ „ n. -*’*“*................................................ » «»•­fâ'i ~t$£\ Pentru străinătate prețul este îndoit. : TELEFON: t­­X 4mv\ , Capitala.....................No. 14 10 i " **1­ ". .................» 34/73 Vi ^Provincia •••**» 14/99 t'% «Sr *3? Străinătatea . . . „ 12/40 de la core%p§6^iaenţii săi­­ ♦ » preajma râz Mirii Dintr’o ediţie specială a ziarului nostru. Capitala a aflat eri grava ştire­ că statele creştine din penin­sula Balcanică, Bulgaria, Serbi­a, Muntene­gru şi Grecia au ordonat mobilizarea generală. Pînă seara itîrz­iiî s’a comentat ştirea aceasta în toate felurile. Du­pă numeroasele ştiri alarmante­ cari au circulat în ultime de zulle şi­ cari după cum se dovedeşte acum, nu eraţi de­cit premature, după ştirea de acum patru zile care a alarmat bursa vienneză, că Bulgaria e gata să­­mobilizeze, lesne de înţeles că şi nou­­­le telegrame alarmante erau privite cu scepticism. Dorinţa şi trebuinţa de pace simt atît de mari în vremea noastră, în alt nimeni nu vroeşte să accepte ideea posi­bi­l­i­­tăţeî unui război. Şi astfel lumea primeşte cu neîncredere toate ştiri­le cari denunţă apropierea acestuia. Nici noi nu ne putem acomoda cu­ credinţa că ziua de mîine va a­­du­ce războiul. Dar ar fi absurd ca, după ştirile din a­s­tă noa­pt­e să as­cundem faptul că războiul e acum mai aproape de cit ori­cînd. Contele Berchtold, cancelarul au­striac, care, nu mai departe de cit acum patr­u sau­­cinci zile, vorbea de menţinerea păceî cu o siguranţă­­ca­re a liniştit un moment toate spiri­tele, a avut ori o altă n­otă. Chemat într'o­­comisiime parla­mentară ca să dea lămuriri, a confirmat că are ştirea oficiala din Sofia că Bulgaria­­a ordonat mobi­lizarea. Tot­odată n’a desmintit şti­rea mobilizărilor diim Serbia, Munte­­neig­ru şi Grecia, ci a d­eclarat nu­mai că nu o are încă în mod oficial. Dar contele Berch­told a fo­st grav şi solemn, ca în ajunul unor zile is­torice şi n’a­­mai­­încercat să disi­muleze gravitatea situaţiuneî. A ti­mit numai să releve ca între mobi­lizare şi declararea războiului, mai e un pas mare şi plin de răspundere şi că Puterile vor face tot posibilul pentru a împiedica acest pas. Ceea ce contele Berchtold a spus despre deosebirea dintre mobilizare şi declarare de războiţi, e necontes­tat exact. Nu mai departe decit in 1908, cînd cu anexarea Bosniei şi a Rurielieî, am avut mobilizări cari insa nu au­ fost urmate de războiţi. Cită vreme deci vreunul din rega­tele balcanice care a mobilizat, nu declară formal războiul, nu e exciţi­să speranţa şi posibilitatea că pacea va fi menţinută. Dar pînă cital­ele nu vor retrimite pe rezerviştii mo­bilizaţi la vetrele lor, iarăşi nu este înlăturată teama şi posibilitatea că războiul totuşi ar putea să izbuc­nească. In aceasta stă primejdia situaţiei actuale. Nu se cuvine să ne alarmăm acum şi să ne perdem capul. Dăm acest sfat mai­ ales Bursei, la care aştep­tăm ca băncile răspunzătoare să in­­tervie la nevoie pentru a împiede­ca o derută. Dar in acel­aş timp tre­bue să ne deprindem şi cu ideea li­nei eventuale primejdii, pe care din fericire, o putem privi azi în ochi, cu convingerea fermă că resursele avuţiei noastre naţionale sint atit de mari, în cil orîcît de pustiitor ar fi vintu­l războiului, pe urma lui noi vom răm­ine în picioare şi vom prospera reluînd mersul economic ascendent de acolo de unde se va fi întrerupt un moment. * Nu­­însă în intervenţia Puterilor pentru pace, despre caire vorbeşte contele Beir­cht­old, ne punem noi în­­crederea. Maî ewnînd în intervenţia împăciuitoare a popoarelor democra­tice şi în nevoile regatelor balcani­ce, vedem noi îndreptăţirea speran­ţei că războiul ar putea fi evitat. Căci, dacă aceste regate au­ mobili­zat, n’au­ făcut-o fără a avea mă­car aprobarea unei singure Puteri, a Rusiei, — şi atîta ajunge pentru ca faimosul acord al Puterilor să mi existe de­cit in fantezia contelui Berchtold. Rusia însă pare a vroi ceva. In Asia Mică ea urmăreşte compensa­ţii pentru în­frîngerile ce a suferit in Orientul Asiei mari. Şi pentru aceasta vrea să dea de lucru Tur­ciei. O telegramă din Viena anunţă şi mobilizări ruseşti şi după modul, cum sunt concepute aceste mobili­zări par a avea ca obiectiv Austro- Ungaria. Dacă ştirea aceasta se confirmă, e evident că situaţia ar deveni mai gravă şi că mobilizările din peninsula Balcanică nu sunt un pas pripit al guvernelor respective, ci o manifestaţie precugetată a po­liticei ruseşti. Dar cu această argumentaţie alu­necăm pe panta combinaţiilor ma­rei politice europene. E de prisos să inz­istăr­i asupra ei. Cînd puştile sunt încărcate şi săbiile trase din teci, cînd dintr’un moment într’al­­tu­l se poate auzii glasul înfiorător şi nemilos al balaurilor de oţel, a­­junge că diplomaţii încearcă să des­curce iţele, pescari tot eî le-au în­curcat. Noi nu avem să n­e preocupăm în aceste i­momen­te, de marea politică europeană, ci de interesele noastre proprii. Noi să ne vedem de sără­cia, şi de nevoile şi de neamul nos­tru, — şi poruncind patimelo­r să tacă, să ne întrebăm ce trebuie să facem pentru a ne apăra interesele noastre ca ţară şi popor. B * . «■ n azbiti ! Şansele cresc ! Ei, iaca v’o spui eu : de-aseară de cînd Cei Trei Fraţi au lansat ştirea­­că s'au rupt tratativele, că nu se maî face concentrarea şi că prin urmare se mai pot bizui pe d-nul Take Ione­­scu şi partidul acestuia, de a­seara şansele ca concern rarea să izbuteas­că au crescut. Cită vreme Cei Trei Fraţi strigau, lîa d-luî Take Ionescu, ba lui conu Petrache, că trebue să se concen­treze, nici unul, nici celalt nu se apropiaţi. Acuma Că Cei Trei Fraţi a­ţi trîmbiţat cft s’a­ isprăvit şi că nu se mai face concentrarea, acuma să ştiţi că e mare şansă ca să se facă. Fiindcă ghinionul Celor Trei Frați este colosal. Pac. 11 reifasiis Viitorul mă atacă cu o furie ex­traordinară, fiindcă Adevărul atacă pe d. Procopiu de la Independenta. În lunga mea carieră de ziarist— intru în al 25-lea an de activitate ziaristică și o activitate reală și ne­întreruptă —, în acest timp am mai fost atacat, mai bine zis injuriat, dar niciodată şi nimeni nu mi-a a­­runcat insinuation­ infame. D. Procopiu însă, mă denunţă a­­cum că am fost expulzat pentru fapte infamante. D. Procopiu a săvîrşit o mişelie, a aruncat o calomnie din cele maî mizerabile şi în zadar l’aşî desfide să dovedească ceea ce afirmă. Ce să dovedească ? A calomniat ca cel din urmă mizerabil. Am fost expulzat în Aprilie 1893 fiindcă fondasem la Iaşi ziarul na­­ţional-liberal­ „Evenimentul“, care în­­cîteva luni devenise unul din cele mai energice organe ale opoziţiei. După trei luni de la fondarea zia­rului am fost expulzat de guvernul Catargiu­ D. Procopiu să răsfoiască colec­ţia Independenţei de atunci şi va găsi motivele expulzărei mele, să cerceteze şi în colecţia „Voinţei Naţionale“ între 20 Aprilie şi Î6 Maiu 1893 şi va găsi acolo articole de protestare împotriva expulzărei mele şi la 9 Maiu 1893 un articol semnat de mine. Atunci Voinţa a fost condusă de personalităţi marcante, între cari era şi regretatul Gogui Cantacuzino, care a apreciat serviciile ce am a­­dus partidului liberal şi a deschis coloanele Voii,­­ pentru apărarea mea. Aproape trei ani am --Ht în exil Şi în sărbătorile Crăci­unuliul 1895, regretatul Cantacuzino, pe atunci ministru de finanţe, venind la Vie­­na să studieze­ în­ linişte primul său buget, m’a chemat dela München şi m’a înştiinţat că s’a revocat de­cretul meu de­­expulzare invitîndu­­ma să-l însoţesc pînă la Bucureşti. De aceasta consideraţie m’am bucurat eu încă acum 17 ani prin­tre fruntaşii partidului liberal. D. Procopiu n’a existat pe atunci precum n’ar trebui, pentru ziarişti, să existe nici azi, căci prin nimic, dar prin absolut nimic nu s’a afir­mat în breasla noastră. D. Procopiu este un politician a cărui preponderenţă se discută la Roşiorii-de-Vede, dar care î­n presa noastră tiu ' poată fî tratat decit ca un uzurpator, ca un antreprenor, cu mai puţine merite şi drepturi în a­­ceastă breaslă, tre­ Cît cel din urmă agent de publicitate. Cu toate acestea d. Procopiu de­venind, spre uimirea gazetarilor, preşedinte al sindicatului ziarişti­lor, a consacrat, în această calita­te, întreaga sa activitate unor cam­panii mizerabile în potriva celor mai de seamă ziarişti. Pe mine mă denunţă azi că am fost expulzat pentru motive infa­mante. Ce mișelie din partea unuia care pretinde că conduce oficiosul partidului liberal ! Pentru acest partid am îndurat un exil foarte greu: pentru serviciile m­ele abso­lut dezinteresate ce i-am adus — servicii recunoscute prin foile libe­rale — am­ suferit surghiunul. La 1893 partidul liberal a prote­stat energie contra expulzărei me­le. Const. Dobrescu a interpelat în numele partidului liberal guvernul conservator asupra acestei expul­zări. A răspuns atunci d. Take Io­nescu în numele guvernului, cău­­tînd să scuze acest act, afirmînd că deși dreptul de a scrie nu-i un drept politic, totuşi eu aşi fi depă­şit legea, etc. După 19 ani vine d. Procopiu să facă istoria expulzărei mele, aruncîndu-mi cea mai mizerabilă calomnie. Ce-i pasă ! Omul acesta care de cîţiva ani este acoperit de onoruri şi demnităţi pe cari prin absolut nimic nu le poate justifica, care s’a trezit într’o bună dimineaţă şi pre­şedinte al sindicatului presei fără ca breasla gazetărească să fie vino­­vată de această năzbîtie, omul ace­sta se crede azi în drept a terfeli ziarişti cari au muncit din greu şi s’aî­ ridicat unde sunt printr’o acti­vitate neîntreruptă, la lumina zilei. Calomniator ordinar este d. pre­şedinte al sindicatului ziariştilor. Pentru infamia ce a săvîrşit-o fa­ţă de mine ar fi fost în altă ţară în 24 de ore discalificat şi scos din rîndul oamenilor de omenie. Eu am făcut cred dovada că d. Procopiu m’a calomniat. Există, în colecţiile de ziare, istoricul expul­zarei mele, există dezbaterile din Cameră, posed toate documentele şi pot dar documenta oricînd pen­tru ce am fost expulzat. Aşa fiind, d. Procopiu răm­îne do­vedit calomniator ordinar. Cred că este un punct de onoare ca o breaslă de gazetari să nu su­porte rușinea de a avea în capul ei pe un delator și calomniator de î­­nd. Dar cu domnul acesta eu încă n'am­ sfîrșit. A Honismann. Citiţi astăzi în gsOImliieata®9 Bărbatul Ari­stei SaleUMILE II MM TNEUI bia Adeveruri Mobilizarea O telegramă anunţă că Serbia, Buv­aria, Grecia şi Muntenegrul au mo­bilizat. Dacă nici la această mobilizare n’o să se răspundă la noi cu o con­centrare, e dovadă că totul e o moffologie !... Preferenţă.— Ţab­ul Pa făcut ,feldmareşali­al pe regele Carol armatei ruseşti. Mai bine ne dădea îndărăt Basara­Rigoletto. Banca Romînească Prin „Viitorul“ se face o dare de seamă amănunţită asupra bilanţu­lui Bănceî Romîneştî Pe ziua de ,30 Iunie, 1912. Am atras la vreme atenţiunea asupra gestiune! puţin prevăzătoa­re a acestei bănci. Observaţiunile pe care le-am fă­cut în articolele noastre de atunci au­ primit o confirmare. Deşi în urmă capitalul bănceî a crescut cu aproape­­ milioane,­­r totuşî angajamentele de reescont s’au­ schimbat numai puţin. — iar Bănceî Naţionale, nu s’a mai pre­zentat în al doilea semestru spre reescont decît vreo 200.000 lei. Ci­fra aceasta vorbeşte lămurit. Ea justifică pe deplin critica noastră, căci cu toate că disponibilităţile bănceî au sporit cu aproape 8 mili­oane, ultimele vărsăminte ale acţi­onarilor—ele n’au servit în cea maî mare parte decît pentru uşurarea angajamentelor şi sporirea lichidi­­tăţeî. Totuşi disponibilităţile sînt încă ■mufft preia greoaie, ceea ce se poate lesne constata, comparînd cifrele cu ■acele ale altor- Bănci. Bilanţul încheia cu un beneficiu net de 900.000 lei. Sîntem de părere că întreagă această sumă, trebue trecută la rezerve, date fiind maî ales perspectivele economice dela sfîrşitul campaniei acesteia. Cît priveşte procedările conducă­torilor „Bănceî Romîneştî“ cari pe deoparte declară prin „Viitorul“ că nu datoresc explicaţii decît ac­ţionarilor, iar pe de alta şi din ace­­laş condei, le dau,—nu le-am mai „ releva dacă n’am­ socoti că în inte- unde—de doua ori resul general trebue repetat si infil­trat şi la noi un adevăr comun în ţările cu o viaţă financiară maî ve­che. O societate pe acţiuni datoreşte explicaţirii în public,­—aceasta nu numai pentru că şi legea o prescrie dar şi pentru motive de moralitate. In Germania băncile au ajuns să pu­blice bilanţuri la fiecare două luni. Acţionarii sunt raspîndiţi pe toată suprafaţa tarei, şi interesul lor este ca toată lumea să poată aprecia hîrtia ce deţin, pentru ca mîine, la nevoie, s’o poată trece altuia şi al­tuia. A nu da deci cont detaliat în public, însemnează "a­ dispreţui inte-­r­eseie acţionarilor. Şi dacă această publicitate­­poate fi neglijată de instituţii ale căror acţiuni sunt în puţine miiîinî, satî nu­mai întruna, sau se găsesc în străi­nătate, ea­ devine o­ datorie pentru instituţiunile ale căror acţiuni sunt plasate în țară. V. Un muzeu în Bîrlad Un muzeu în Bîrlad, cînd nu a­­vem unul propriu zis în Bucureşti? Aşa este, faptul­ este perfect ade­vărat şi lucru­l devine extraordinar cînd veţi afla că acest muzeu este opera , unui particular, şi că acest particular este... un tînăr ofiţer de 29 de ani... Locotenentul Saint-Georges din al 2-lea regiment de roşiori din Bîr­lad, este întemeetorul unui mic mu­zeu, deschis publiCHIHÎ Joia şi Du­minica, şi în care ofiţerul în decur­sul a cîtorva ani, a adunat, cu o muncă stăruitoare şi o putere de selecţiune deosebită, o întreagă co­lecţiune arheologică, în ceea ce pri­veşte trecutul făreî şi în general tot ce priveşte vremurile cari nu mai sunt. Din o veche familie din Moldova, de origină din Ungaria, tînărul ofi­ţer după isprăvirea şcoaleî milita­re a fost trimis în Germania pen­tru complectarea studiilor şi în­corporat în regimentul 17 de husari „Cap de mori", a­ făcut şcoala de războini din Neisse (Silezia de Jos), ataşat fiind la detaşamentul de mi­traliere din Lu­bben (Spreewald), iar în ţară s’a întors la 1908,şi face parte de atunci din regimentul­­ 2 de roşiori, cu reşedinţa în­ Bîrlad, de­ unde nu s’a mişcat. * ** In timpul cît a­ stat în străinătate a învăţat cultul strămoşilor, respec­­tînd lucrurile cele vechi, din cari se poate oglindi o întreagă viaţă şi a fost lovit de chipul nepăsător în care noi privim aceste „vechituri“ pe care le aruncăm în poduri, ori o distrugem, ori le vindem la ne­gustorii de prin halele de vechi­turi... încă, de cînd stătea în Germa­nia, locotenentul Saint-Georges şi-a alcătuit o colecţiune, care zi cu zi, an cu an s’a mărit şi a luat propor­ţiile unuii adevărat muzeu, pe care ofiţerul l’a deschis publicului şi pe săptămîriă, după cum a­u zis — el face pe cus­todele şi explicatorul, iar un regis­tru e deschis pentru ca vizitatorii să-şî arate im­presiunile, şi ne dove­deşte cîţî oameni vizitează această colecţiune şi cum • dînşiî fac parte din toate clasele sociale.... * Uf­if Ca să­ arătăm importanţa acestui mic muzeu, vom spune numai că şi el se află: 1) O­ colecţie de monede, medalii d­­ecoraţiuni, c care numără peste 1 000 de bu­caîi. 2) O colecţiisme de blazoane şi pe­cii, străine şi romîneştî de peste ;000 de bucăţii 3) O colecţiune de documente cohii înce’pîn­­d cu epoca lui Ale­xandru şi şte­fa­ Tliaşi, domnii Mol­dovei. In aceasta, colectiune sunt documente importante pentru ora­şi judeţul Tutova, iar lui Bîrlad multe privesc familiile Sturdza, Ko­staki şi Saint-Georges. 4) Biblioteca cuprinde peste 2000 de volume vechi străine şi române. 5) O colectiune poştală romînă, avînd mărcile romîneştî aproape complecte, începînd cu mărcile „cap de boli", formulare de tele­grame dela începutul poştei voastre. De remarcat o colecţie de coli tim­brate, de 20 parale, 2, 25, 480, 600 şi 840 lei vechi, „cu cap de boli". 6) O colecţie de arme vechi, stră­ine şi române. 7) O colecţie de ceramică şi por­ţelanuri. 8) O colecţie­­de bronzuri şi sculpturi, de tablouri vechi, de ca­­mee, de uniforme şi de fireturi ale oştirei române. 9) O colecţiune ,de ţesături ro­mâneşti şi străine, de păpuşi, de inrn­strumente muzicale, de ouă încon­deiate, etc., etc. m. * * Sînt două odăi pline de dulapuri şi de mese, cu zidurile şi ele încăr­cate, toate adunate de către sîrgu­­inciosu­l ofiţer, devenit prin propria lui educaţiune şi istoric şi numis­mat şi paleograf, căutînd să capete noţiuni despre totul şi toate, desci­frînd hîrtii vechi, căutînd originea cutărui obiect, punîndu-se în con­tact cu toţî 'aceia cari ar putea să-i îmbogăţească muzeul, pentru care are un adevărat cult şi pe că­rei îngrijeşte ca un adevărat te­zaur. La vârsta lui tînără, în loc să caute plăcerile uşoare, el stă retras în mijlocul colecţiunilor sale, se a­­fundă în cercetarea documentelor, le clasează, le pune în legătură cu istoria ţărei, în sfîrşit organizează şi îmbogăţeşte, zi cu zi, cu răbda­rea unui benedictin, această colec­ţiune, destul de însemnată astăzi şi care cu timpul va deveni un adevă­rat muzeu. Lucrul este rar, omul excepțio­nal — faptul este aproape neştiut în restul tărei şi de aceea, am cre­zut interesant să le dăm la iveală— ele sigur lovind în modestia acestui tînăr ofiţer, care, fără de zgomot, fără de reclamă, pentru plăcerea sa proprie, a făcut o adevărată minu­ne şi aceasta — tocmai departe de zgomotul Capitalei, cu mijloacele sale proprii­­— şi cine ştie, văzut oarecum cu curiozitate şi cu zîm­be­­tul ironic pe buze, de oamenii prac­tici cari­ îşi plasează banii în moşii, în case ori în hîrtii cari dau divi­dende de trei sute la sută — mni în­vechituri pe cari alții le aruncă la gunoi­­... A. B. Vederea muzeului Saint-Georges LOCOT. ALEX. SAINT GEORGES A­A ■ Şcoala romînească de dincolo Primejdia din şcoalele primare Sunt de neînchipuit greutăţile cu cari are să lupte în zilele noastre şcoala romînească de peste munţi. Este de sine înţeles cum­ că cele mai mari şi mai multe greutăţi stik create de şovinismul guvernului un­guresc, care foce să maghiarizeze pînă şi pietrile. Multe neajunsuri însă provin şi din indiferentismul fraţilo­r noştri şi apoi — ce să mai ascundem ? — şi din partea­­noastră, a celor din re­gat. In prima linie buba cultureî rom­î­­neştî de peste munţi este starea de mizerie a poporului, care din su­doarea is­a trebue să întreţină şi şcoala şi biserica,­­contribuţiile către stat servind mimai pentru ajutorul şcoaleî şi cultureî maghiare. Fără îndoială, mizeria este cea mai afurisită plagă a culturei că­ci ea ţine legaţi ochii sufletului. Nu­mai aşa se explică progresul încet şi tîrz­iu pe terenul cultural la fraţii noştri, puşi pe lingă asta sub rigoa­rea nefastă şi duşmănoasă a legi­lor statului unguresc. In special, şcoala primară româ­neasca tânjeşte grozav sub oblădui-

Next