Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)

1912-10-24 / nr. 8305

. i . V jtBUi al XXV-lea Wo. 8305 F O M D A TOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA COMCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHUYDER & Comp. Strada Doamnei» No. 8 El. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, București, Strada Sărindar No. 11 Marcuri 24 Octombrie *ax­c DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premili­o» »» • .....................................................tei »0.JS5 Șase luni • A­H.®«»' Trei luni............................................... » Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala ..... No. 14 10 «» ....... 34/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «i♦’re Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi 6 Bani Exemplarul H milieni­­i Armata turcă Comandanţii trupelor de Est nazim paşa generalisimul armatei turceşti şi ministru de războiu ABDULAH PaŞA Comandantul armatei turceşti de Est Automobil miitar turc cu mitralieră Maxim limitele Milei si fetim O viaţă nouă Dacă vrei sa ştîî ce gîndeşte şi simte Austria, uită-te la ceea ce zice şi face regele Carol. Eri, Au­stria sperînd că va eşi­ cu folos din dublul ei joc in Balcani, era războinică. Imediat şi discursul re­gelui Carol, tinut in consiliul de miniştri al noului guvern, a fost războinic şi a alarmat Europa. Dar, Austria şi-a dat seama că politica ei a dat faliment, că puterile balcanice sînt hotărîte de a se dispensa de sfaturile şi de poftele ei ; a devenit imediat foar­te binevoitoare lor şi pacifică. Ca şi cînd, noua a­­titudine a fost comandată prin telefon şi regele Carol a găsit mijlocul ca prin ajutorul unui con­frate austriac, să devie și el pașnic, ca cel mai îm­­panglicat mielușel... • •• E o dovadă nouă, între altele multe, ca ne­ du­cem în chip servil politica Austro-Germanieî — și cînd aceste două puteri sînt în dezacord — noi po­litica personală a Austriei o ducem, fără să vedem dacă ea este în folosul nostru, ori dacă, cel puţin, este o politică inteligentă... Or, dovedit este astăzi că Austria în prima linie se foloseşte de noi, spre a-şî aranja propriile ei in­terese şi fără de a se gîndi şi la ale noastre. In Balcani a jucat dublu joc. Ea a împins pe bulgari la războiu, a împărţit dinainte cu dînşii prada, iar pe de altă parte pe noi ne-a pus să fim ameninţătorii Bulgariei, pentru ca tot ei să revină meritul că ne-a putut domoli. S'a întîmplat însă, că diplomaţia admirabilă a poporului bulgar, a dejucat toate combinaţiunile habsburgice. S’a făgăduit Austriei totul, cu gîndul că nu-i va da nimic, iar jocul nos­tru­­ a înțeles­ fiindcă Bulgaria a plecat la războiu contra turcilor, fără să se sinchisească măcar să-şî apere contra noastră malurile Dunărei. • • • Astăzi, cînd sînt cele mai vorbitoare sem­ne că Turcia va fi zdrobită sub loviturile celor patru state creştine, acestea îşi arată acum fără de re­ticenţă jocul lor adevărat, care de altfel nu era nici greu de inteles. Ele, şi cu drept cuvînt, înţeleg, să dicteze condiţiunile de pace, ele isi impun ca o datorie să nu retrocedeze nici un petec din pă­­mîntul cucerit cu singele lor, ele îsi bat joc de Europa si, cu politeţă, o trimet la preumblare. In adevăr, logica este cu dînsele.—N'aţî putut împie­dica războiul, se rostesc cele patru puteri din Bal­cani. Europei. Este vina voastră. Astăzi, spm­ul răz­boiului a hotărit, numai cu for­ţa armelor vom ceda aceea ce credem noi că este al nostru. Aliaţii cre­ştini ştiu că puterile europene, nu se pot înţelege, că o intervenţie armată contra lor, poate provoca răz­boiul european, că in laşitatea lor, puterile vor primi faptele împlinite ca definitiv statornicite şi cel mult, dacă vor căuta să-şi salveze interese se­cundare, probabil tot pe socoteala Turciei,—căci de multă vreme „tot turcul plăteşte • •• Faţă de toate aceste împrejurări, pentru noi o politică nouă se impune. Ar fi ultima neghiobie să mai mergem înainte cu aceia cari s’au arătat şi im­becili şi neprevăzători şi pe deasupra de rea cre­dinţă faţă de noi. In prima linie­ partidele trebue să ia din mina regelui conducerea politicei externe, graţie căreia nu am înregistrat decît ruşine şi dezastruri. Că bulgarii ne vor da sau nu compensaţii, aceasta este secundar. Principalul este că Romînia trebue să intre în confederaţiunea statelor balcanice şi să-şi croească o politică nouă, aceea pe care o abando­nase, de a deveni însăşî ca un stat puternic, tocmai pentru a avea glas covîrşitor în această nouă al­cătuire. Peste Carpaţî şi peste Prut, este ţinta noastră, într’acolo trebue să ne întindem şi să de­venim statul puternic şi omogen de douăsprezece milioane de români, pentru ca să ne asigurăm viito­rul şi să ne fortificăm hotarele. Bine­înţeles, că toate acestea nu se îndeplinesc de către o ţară de robi. Pentru ca ţăranul român să secundeze pe oamenii politici şi, hai să zicem şi pe regele lor, care sperăm că va fi readus la rolul său constituţional, pentru a face ceea ce a făcut Bulgaria,­ trebue ca să fie o ţară liberă şi o ţară de oameni cari au ce mînca. • • • Toate se leagă împreună, în noua linie de con­duită care se desinează la orizont pentru Romînia. Cu oameni vechi şi îngrăviţi în rele, cu servitori de-ai regelui şi cu un rege, însuşi el in slujba inte­reselor străinilor, este greu­ de conceput Romînia aşa cum o vedem noi- liberă în afară şi democra­tică inlăuntru. „­­ Totuşi, nu sintem­ din aceia cari dezaspereaza. Evenimentele de foarte multe ori, sunt mai presus de oameni, ele fac să răsară forţele de cari au ne­­voe pentru a fi aduse la îndeplinire. Noi ne facem datoria de a întrevede aceste tim­puri nouă, de a le vesti că sunt cu totul aproape și că dacă nu vom şti să ne folosim de ele, ne iscălim sentința noastră de moarte. CONST. MILLE. Pretenţiile Romîniei Presa europeana se ocupă de ele Afirmaţiile lni ,,Le Temps“ Ce putem cere întreaga presa europeană se o­­cupă de noi. Ce spune si ce facem satt ce vom face noi, sint chestiuni cari nau­ preocupat nici­odată Eu­ropa atita ca in momentul actual. Aceasta dovedeşte că toată lu­mea e de acord că în momentul acesta noi trebue să spunem şi să facem ceva. * Şi ce anume trebue să spunem sau să facem? Tot Europa ne arată, ce se­ im­pune ca inerent logicei situafiuneî. Trebue să spunem ce credem de­spre noua situaţiune ce s’a creat în Balcani. Şi ce avem de gînd să facem faţa cu dînsa. Şi torcind pe această bază presa străină e unanimă să declare că noi trebue să cerem compensaţiuni,—şi anume compensaţiuni teritoriale. A­­ceste compensaţiuni însă toată lu­mea le caută la sudul Dobrogei. "* In această privinţă coresponden­tul din Berlin al ziarului „Temps" a crezut că poate da amănunte pre­cise asupra pretentiunilor noastre. Astfel el afirmă că Romînia va cere o nouă frontieră pentru Do­­b­rog­ea și anume o linie care să pornească de la un punct al Mărei Regre spre altul de pe malul drept al Dunărei, mai sus de Rusciuk. O asemenea linie ar cuprinde fatal­mente si localitatea Silistra, pe care corespondentul lui „Temps“ decla­ră că Bulgaria ar trebui să ne-o mai cedeze. Detaliul acesta ca şi cel că Silistra domină linia ferată Bucureşti-Constanta, ne face să ne îndoim că informaţiunile corespon­dentului lui ..Temps’’' au­ vreun temei mai serios. * Cu toate acestea e evident că în cazul cînd Bulgaria ar obţine te­ritorii din imperiul otoman, lucru asupra căruia nu mai încape azî nici o îndoială, Romînia va trebui să caute a obţine o maî bună frontieră a Dobrogei spre Bulgaria. încă la 1878, Romînia a cerut aceasta, dar cererea eî n’a fost ascultată. De unde ar porni spre Marea Neagră această nouă frontieră, e greu­ de Ştiut astăzi. Se ’nţelege că guver­nul nostru chiar de a hiat vreo ho­­tărîre, păstrează cea mai mare di­­screţiune. Dar e necontestat că a­­ceastă nouă frontieră va trebui să cuprindă Silistra cu poziţiunile do­minante de la Arab Tabia. Aceasta e minimul ce va trebui să obţie guvernul român, dacă nu voeşte să dezlănţue o adevărată furtună in opinia publică. W(( 1 „u mmincmsa I — Cu graba pungaşilor cari invocă prescripţia pedepsei sau închiderea unei acţiuni supărătoare, „Viitorul“ ■ de eri o i­a înaintea evenimentelor­­ şi, răsuflînd uşurat, declară că „a­­­­facerea tramvaelor e definitiv re­­­­zolvată“ şi că cea mai grabnică dorinţă a populaţiei capitalei (!?) e­a să vadă circulînd tramvaele brătie­­r­niste şi închisă odată această neno­­­­rocită şi interminabilă chestiune. „Viitorul“ enumără în sprijinul acestei dulci speranţe cele cîteva duzini de hotărîri ale „justiţiei ne­părtinitoare“, loveşte încă odată cu copita spiritul de anarchie al fostu­lui guvern, face ochi dulci actualu­lui ministru de interne, zimbeşte graţios presei independente şi po­pulaţiei capitalei ,­cea mult răbdă­toare“ şi se întreabă nedumerit şi inocent ca o mironosiţă, cum s’ar mai putea cere revizuirea procesu­lui şi deschiderea acestei curate a­­faceri bine şi definitiv închise, înţelegem nerăbdarea „Viitorului“ şi graba lui de-a vedea odată aşter­­nîndu-se uitarea şi muşamaua peste gheşeftul cointeresaţilor, înţelegem de asemenea cît trebue să fie de re­cunoscători domnii de la ,­Viitorul“, turcilor şi popoarelor aliate cari au atras atenţia opiniei publice din ţa­ră asupra marei tragedii balcanice, lăsîndu-i pe brătieni să beneficieze de foloasele uitărei şi să-şi facă mendrele in tihnă, în zilele astea de teamă şi de îngrijorare generală Dar ne pare rău din inimă că nu putem împărtăşi visurile şi durerile lui, că nu putem socoti închisă pun­găşia tramvaelor, ori­cît de dulci şi de seducătoare ar fi insistenţele „Viitorului“. Pentru noi şi pentru opinia publi­că cinstită, aceea care înţelege că vastele probleme externe nu trebue să întunece problemele interne, mă­mici, dar deopotrivă de dureroase afacere a tramvaelor nu poate fi considerată ca închisă. Prim­ăria, prin avocaţii ei, şi-a menajat dreptul de a cere revizui­rea procesului. In vederea acestu­­scop, apărătorii ei n’au apărat'o la ultima înfăţişare şi s’au retras din instanţă. Ori cami ar fi argutiile şi impacienta „Viitorului“, faptul aces­ta rămîne în picioare. Comuna e da­toare să ceară revizuirea. E obli­gată să se apere pînă la sfîrşit, chiar dacă s’ar apăra numai de for­mă şi dacă sentinţa justiţiei s’ar cunoaşte de mai înainte .Şi avem convingerea că nu va putea să pro­cedeze altfel, ori­cît i-ar durea pe Brătieni aşteptarea, căci ar fi să , justifice toate învinuirile noastre şi-­­ ale opiniei publice, cînd îi vom striga că a părăsit, a vîndut şi a tră­dat interesele Capitalei. Lux. Liberalii luptă! Pentru ce pun liberali! can­didaţi în alegerile generale Pentru aşa zisa restabilire a ra­porturilor normale dintre conserva­tor­ şi liberal­ s’a maî hotărit ca in alegerile generale guvernul să nu opună candidaţi acelor liberali cari au demisionat din parlamentul di­zolvat. In total se va înlesni astfel alege­rea a 33 de liberali. Azi însă liberalii nu se mulţumesc cu cele 33 locuri pe care partidul conservator-democrat le impune conform înţelegerei stabilite la con­stituirea guvernului de colaborare. Din punctul de vedere constitu­ţional liberalii au dreptate cînd de­clară că ei nu vor să ştie dacă gu­vernul nu le opune candidaţi. Un partid de guvernămint, fie el la gu­vern sau în opoziţie, trebuie să lup­te în alegerile generale. — dacă n’are motive serioase să se abţină de la alegeri. Asta in teorie. * Dar atitudinea de azi a partidului liberal, are oare vreo noimă ? Conservatorii au rămas la gu­vern. Dacă s’a dizolvat parlamen­tul, aceasta s’a făcut pentru combi­­maţiuni cari privesc pe conservatori şi democraţi, pentru rezonul că de­mocraţii nu acceptau o conlucrare cu conservatorii fără dizolvarea parlamentului esti dintr’o luptă de exterminare împotriva takiştilor. Logic aici dar ca liberalii să nu miai dea nici o luptă. Dar ei au­ ho­tărit ca să candideze pretutindeni, să nu ţină­­seamă de evenimentele externe, ei să profite de aceste îm­prejurări şi să declare că deşi au 33 locuiri asigurate, totuşi vor lupta în toată ţara. In alte împrejurări, mai puţin grave, de pildă cînd regele a fost era indispus, liberalii suprimaţi discuţiile din parlament, nu discu­tau­­mesagiul sub cuvînt de a nu tul­bura liniştea. Acum însă, deşi erau gata să de­clare războiu, pornesc în campanie lectorală. De ce ? Poporul cere aceasta ? Nu pot liberalii rezista­­curentului popular ? Rostul prezentărei liberalilor în aceste­­alegeri, deşi au 33 locuri a­­sigurate, este că ei cred că toate voturile conservatorilor sacrificaţi pe altarul colaborărei ca şi a demo­­raţilor rămaşi pe din afară, toate aceste voturi, cred ei, că vor trece la­­candidaţii liberali. Prin urmare, dintr-un meschin calcul electoral, liberalii se prezintă în alegeri. Atitudinea aceasta a partidului liberal va determina însă pe c­ei ne­mulţumiţi din ambele partide con­servatoare să candideze.... indepen­dent, numai ca voturile să nu trea­bă Ift ibbrte­. - -- -- . ** -h N­AZBITII Asanafiune ! De 2-3 zile mă delectez cu o litera­tură specială. E literatura dizolvărei consiliului comunal al Capitalei. Pierzînd nădejdea că va mai tuna și-l va aduna vreodată, ajutoarele de primar își adresează reciproce epi­stole de dragoste. Nici Georges Sand cu Alfred de Musset nu s'au iubit era aşa prin corespondența lor! Al doilea ajutor de primar spune despre primul că s'a primblat la Pesta cu automobilul „Primăriei ” comprns una „damă galantă", iar primul spune despre secundul că a vîndut Primăriei un cal al „aman­tei" sale dînd acesteia numai lei noi 300, iar restul de o mie, trecînd'o la mica economie. Ca să nu se piardă asemenea co­respondenţă, e necesar ca ea să fie publicată în librărie ca o ilustra­­ţiune a epoceî de asanaţiune a mo­ravurilor ! Să se tragă şi o sută de exem­plare pe hirtie de lux. Pac Vintilă tace! Un ziar de dimineaţă a luat zilele trecute un interview amicului Vin­tilă, în localul şi în biuroul directo­rial al Bănceî Naţionale, dar după ce d-luî demisionase din postul de director al nurţii deî bănci. Relevînd constatarea ziarului în chestie, am intrebat imediat pe o­norabilul Vintilă cum se face că dă interviewuri, în cabinetul de direc­tor al­ Băncei Naţionale, după ce a demisionat, din acest post. Şi ce se face în acest caz cu prevederile le­gei dureroase şi scelerate a incom­­patibilităţeî? De la întrebarea noastră au tre­cut două zile, două zile lungi de aşteptare şi de palpitaţii- şi priete­nul Vintilă n’a suflat un cuvînt. Dar dacă amicul Vintilă face chestia, rugăm respectuos guvernul să ne răspundă în locul lui: ce mă­suri a luat ca să asigure respectul legei incompatibilităţeî? Nu crede guvernul că rolul jandarmului—in­ventat şi sporit de fratele Vintilă— ar fi tocmai indicat în această ches­tiune? Ori guvernul are naivitatea să creadă că obrazul lui Vintilă e sus­ceptibil și de­mite argumente de cit de ghionţi şi picioare?­ ­. A­deveruri Lupta d.Inx Iorga D. Iorga vesteşte ţărănimea că fiind ministru de interne d. Take Io­­nescu — „asta înseamnă silă în ale­ger!“. Faţă de popularitatea pe care o are d. Iorga într’un anumit colegiu ţărănesc în care luptă de decenii şi care l’a ales în totdeauna, toate sa­mavolnicîile d-ifiî Take Tonescu vor rămîne, de sigur, inutile ! D Iorga va fi, Ca şi pînă acum, a­­lesul credincioşilor săi ţărani. Confuzie Directorul „Neamului romînesc“ scrie : • „Băiatul „—t—“ dela „Ordinea“ gă­­teşte „groapa fostului său­ profesor „N. Iorga... S’a.i­ văzut mulţi măgari „cari făcînd pe cioclii oamenilor „şi-au frînt picioarele“... Trebue oare­­să înţelegem din acest stil confuz că doi foştii elevi ai d-lui Iorga au ieşit ţiuiţi măgari“ ? Rigoletto Ultima Turcii pe ultima linie Drumul spre Constantinopol Ce va urm­a Dacă avem în vedere ultimele telegrame, se poate conchide că războiul actual e definitiv perdut pentru turci In ultimele patru zile, se părea că soarta războiului se întoarce in favoarea turcilor. Aripa lor dreaptă repurtase chiar o vic­torie asupra aripe! sting! bulgă­rești Infringerea aripe! stingi si a centrului, ’î-a silit însă. se vede. să părăsească și victoria ce cu imense sacrificii zmulseseră. Acum, după chiar mărturisirea Portei, armata de Est, adică cea in care $i-a pus toată nădejdea, s'a re­tras pe linia Ciorlu-Catargea, adică pe ultima linie de apărare ce­­i-a maî rămas. Această linie e oarecum zidul fie apărare al Constantinopolului. E drept că are oarecari fortificaţii, dar după cîte s’au văzut pînă acum, ci­ne poate conta pe aceste fortificaţii? Dacă am fi văzut pînă acum pe turci prevăzători, presupuneam că au profitat de timp pentru a se în­tări aci şi cu lucrări pasagere şi a­­vînd Constantinopolul ca bază de aprovizionare inepuizabilă, se pre­pară să epure o rezistenţă acerbă, îndelungată, care să epuizeze pe bulgari. După cele ce am văzut pînă acum, nimic nu ne îndreptăţeşte a crede aceasta, ci din potrivă avem motiv să credem că pînă în trei zile bul­­gării vor răsturna şi această linie de apărare, aşa că vor avea des­chis drumul spre Constantinopol. Cind aceasta se va întîmpla, e de prevăzut că Europa va interveni şi prin cuvîntul său hotăritor va pune capăt marşului înainte al bulgarilor. Apoi vor începe tratativele diplo­matice şi dacă din ele vom scăpa fără un război european, va trebui să fim recunoscători diplomaţiei care în abilitatea ei dovedită nu ne va fi făcut un rău­, căci bine a dove­dit că e incapabilă de a face. ­. Războiul de EMILE DE GIRARDIN. Emile de Girardin, marele gaze­tar, cel care avea într’adevăr cel puțin cîte o idee originală pe zi, a definit astfel războiul: „Războiul e omuciderea, răz­boiul e furtul. ..E omuciderea, e furtul recomatv date și comandate popoarelor de guvernele lor. ..E omuciderea, e furtul, aclama­te, blazonate, încoronate, recom­pensate. ..E omuciderea, e furtul, minus pedeapsa şi ruşinea, plus impunita­tea şi gloria. „E omuciderea, e furtul, sustrase eşafodului prin arcul de triumf. „E inconsecvenţa legală, căci e societatea ordonînd ceea ce interzi­ce şi interzicînd ceea ce ordonă, recompensed ceea ce pedepsește şi pedepsind ceea ce recompensează glorificînd ceea ce înfierează și în­­fierind ceea ce glorifică, faptul fiind acelaş­­i numai numele deosebit.* CHEST­A ZILEI E­uropa disperată Europa: JSu-mi ajungea nasul lui Naxone al Bulga­riei i acuma îmi faceţi tus-patru nasul mare 11

Next