Adevěrul, octombrie 1912 (Anul 25, nr. 8282-8312)
1912-10-24 / nr. 8305
. i . V jtBUi al XXV-lea Wo. 8305 F O M D A TOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA COMCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHUYDER & Comp. Strada Doamnei» No. 8 El. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, București, Strada Sărindar No. 11 Marcuri 24 Octombrie *axc DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premilio» »» • .....................................................tei »0.JS5 Șase luni • AH.®«»' Trei luni............................................... » Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala ..... No. 14 10 «» ....... 34/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «i♦’re Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi 6 Bani Exemplarul H milienii Armata turcă Comandanţii trupelor de Est nazim paşa generalisimul armatei turceşti şi ministru de războiu ABDULAH PaŞA Comandantul armatei turceşti de Est Automobil miitar turc cu mitralieră Maxim limitele Milei si fetim O viaţă nouă Dacă vrei sa ştîî ce gîndeşte şi simte Austria, uită-te la ceea ce zice şi face regele Carol. Eri, Austria sperînd că va eşi cu folos din dublul ei joc in Balcani, era războinică. Imediat şi discursul regelui Carol, tinut in consiliul de miniştri al noului guvern, a fost războinic şi a alarmat Europa. Dar, Austria şi-a dat seama că politica ei a dat faliment, că puterile balcanice sînt hotărîte de a se dispensa de sfaturile şi de poftele ei ; a devenit imediat foarte binevoitoare lor şi pacifică. Ca şi cînd, noua atitudine a fost comandată prin telefon şi regele Carol a găsit mijlocul ca prin ajutorul unui confrate austriac, să devie și el pașnic, ca cel mai împanglicat mielușel... • •• E o dovadă nouă, între altele multe, ca ne ducem în chip servil politica Austro-Germanieî — și cînd aceste două puteri sînt în dezacord — noi politica personală a Austriei o ducem, fără să vedem dacă ea este în folosul nostru, ori dacă, cel puţin, este o politică inteligentă... Or, dovedit este astăzi că Austria în prima linie se foloseşte de noi, spre a-şî aranja propriile ei interese şi fără de a se gîndi şi la ale noastre. In Balcani a jucat dublu joc. Ea a împins pe bulgari la războiu, a împărţit dinainte cu dînşii prada, iar pe de altă parte pe noi ne-a pus să fim ameninţătorii Bulgariei, pentru ca tot ei să revină meritul că ne-a putut domoli. S'a întîmplat însă, că diplomaţia admirabilă a poporului bulgar, a dejucat toate combinaţiunile habsburgice. S’a făgăduit Austriei totul, cu gîndul că nu-i va da nimic, iar jocul nostru a înțeles fiindcă Bulgaria a plecat la războiu contra turcilor, fără să se sinchisească măcar să-şî apere contra noastră malurile Dunărei. • • • Astăzi, cînd sînt cele mai vorbitoare semne că Turcia va fi zdrobită sub loviturile celor patru state creştine, acestea îşi arată acum fără de reticenţă jocul lor adevărat, care de altfel nu era nici greu de inteles. Ele, şi cu drept cuvînt, înţeleg, să dicteze condiţiunile de pace, ele isi impun ca o datorie să nu retrocedeze nici un petec din pămîntul cucerit cu singele lor, ele îsi bat joc de Europa si, cu politeţă, o trimet la preumblare. In adevăr, logica este cu dînsele.—N'aţî putut împiedica războiul, se rostesc cele patru puteri din Balcani. Europei. Este vina voastră. Astăzi, spmul războiului a hotărit, numai cu forţa armelor vom ceda aceea ce credem noi că este al nostru. Aliaţii creştini ştiu că puterile europene, nu se pot înţelege, că o intervenţie armată contra lor, poate provoca războiul european, că in laşitatea lor, puterile vor primi faptele împlinite ca definitiv statornicite şi cel mult, dacă vor căuta să-şi salveze interese secundare, probabil tot pe socoteala Turciei,—căci de multă vreme „tot turcul plăteşte • •• Faţă de toate aceste împrejurări, pentru noi o politică nouă se impune. Ar fi ultima neghiobie să mai mergem înainte cu aceia cari s’au arătat şi imbecili şi neprevăzători şi pe deasupra de rea credinţă faţă de noi. In prima linie partidele trebue să ia din mina regelui conducerea politicei externe, graţie căreia nu am înregistrat decît ruşine şi dezastruri. Că bulgarii ne vor da sau nu compensaţii, aceasta este secundar. Principalul este că Romînia trebue să intre în confederaţiunea statelor balcanice şi să-şi croească o politică nouă, aceea pe care o abandonase, de a deveni însăşî ca un stat puternic, tocmai pentru a avea glas covîrşitor în această nouă alcătuire. Peste Carpaţî şi peste Prut, este ţinta noastră, într’acolo trebue să ne întindem şi să devenim statul puternic şi omogen de douăsprezece milioane de români, pentru ca să ne asigurăm viitorul şi să ne fortificăm hotarele. Bineînţeles, că toate acestea nu se îndeplinesc de către o ţară de robi. Pentru ca ţăranul român să secundeze pe oamenii politici şi, hai să zicem şi pe regele lor, care sperăm că va fi readus la rolul său constituţional, pentru a face ceea ce a făcut Bulgaria, trebue ca să fie o ţară liberă şi o ţară de oameni cari au ce mînca. • • • Toate se leagă împreună, în noua linie de conduită care se desinează la orizont pentru Romînia. Cu oameni vechi şi îngrăviţi în rele, cu servitori de-ai regelui şi cu un rege, însuşi el in slujba intereselor străinilor, este greu de conceput Romînia aşa cum o vedem noi- liberă în afară şi democratică inlăuntru. „ Totuşi, nu sintem din aceia cari dezaspereaza. Evenimentele de foarte multe ori, sunt mai presus de oameni, ele fac să răsară forţele de cari au nevoe pentru a fi aduse la îndeplinire. Noi ne facem datoria de a întrevede aceste timpuri nouă, de a le vesti că sunt cu totul aproape și că dacă nu vom şti să ne folosim de ele, ne iscălim sentința noastră de moarte. CONST. MILLE. Pretenţiile Romîniei Presa europeana se ocupă de ele Afirmaţiile lni ,,Le Temps“ Ce putem cere întreaga presa europeană se ocupă de noi. Ce spune si ce facem satt ce vom face noi, sint chestiuni cari nau preocupat niciodată Europa atita ca in momentul actual. Aceasta dovedeşte că toată lumea e de acord că în momentul acesta noi trebue să spunem şi să facem ceva. * Şi ce anume trebue să spunem sau să facem? Tot Europa ne arată, ce se impune ca inerent logicei situafiuneî. Trebue să spunem ce credem despre noua situaţiune ce s’a creat în Balcani. Şi ce avem de gînd să facem faţa cu dînsa. Şi torcind pe această bază presa străină e unanimă să declare că noi trebue să cerem compensaţiuni,—şi anume compensaţiuni teritoriale. Aceste compensaţiuni însă toată lumea le caută la sudul Dobrogei. "* In această privinţă corespondentul din Berlin al ziarului „Temps" a crezut că poate da amănunte precise asupra pretentiunilor noastre. Astfel el afirmă că Romînia va cere o nouă frontieră pentru Dobrogea și anume o linie care să pornească de la un punct al Mărei Regre spre altul de pe malul drept al Dunărei, mai sus de Rusciuk. O asemenea linie ar cuprinde fatalmente si localitatea Silistra, pe care corespondentul lui „Temps“ declară că Bulgaria ar trebui să ne-o mai cedeze. Detaliul acesta ca şi cel că Silistra domină linia ferată Bucureşti-Constanta, ne face să ne îndoim că informaţiunile corespondentului lui ..Temps’’' au vreun temei mai serios. * Cu toate acestea e evident că în cazul cînd Bulgaria ar obţine teritorii din imperiul otoman, lucru asupra căruia nu mai încape azî nici o îndoială, Romînia va trebui să caute a obţine o maî bună frontieră a Dobrogei spre Bulgaria. încă la 1878, Romînia a cerut aceasta, dar cererea eî n’a fost ascultată. De unde ar porni spre Marea Neagră această nouă frontieră, e greu de Ştiut astăzi. Se ’nţelege că guvernul nostru chiar de a hiat vreo hotărîre, păstrează cea mai mare discreţiune. Dar e necontestat că această nouă frontieră va trebui să cuprindă Silistra cu poziţiunile dominante de la Arab Tabia. Aceasta e minimul ce va trebui să obţie guvernul român, dacă nu voeşte să dezlănţue o adevărată furtună in opinia publică. W(( 1 „u mmincmsa I — Cu graba pungaşilor cari invocă prescripţia pedepsei sau închiderea unei acţiuni supărătoare, „Viitorul“ ■ de eri o ia înaintea evenimentelor şi, răsuflînd uşurat, declară că „afacerea tramvaelor e definitiv rezolvată“ şi că cea mai grabnică dorinţă a populaţiei capitalei (!?) ea să vadă circulînd tramvaele brătierniste şi închisă odată această nenorocită şi interminabilă chestiune. „Viitorul“ enumără în sprijinul acestei dulci speranţe cele cîteva duzini de hotărîri ale „justiţiei nepărtinitoare“, loveşte încă odată cu copita spiritul de anarchie al fostului guvern, face ochi dulci actualului ministru de interne, zimbeşte graţios presei independente şi populaţiei capitalei ,cea mult răbdătoare“ şi se întreabă nedumerit şi inocent ca o mironosiţă, cum s’ar mai putea cere revizuirea procesului şi deschiderea acestei curate afaceri bine şi definitiv închise, înţelegem nerăbdarea „Viitorului“ şi graba lui de-a vedea odată aşternîndu-se uitarea şi muşamaua peste gheşeftul cointeresaţilor, înţelegem de asemenea cît trebue să fie de recunoscători domnii de la ,Viitorul“, turcilor şi popoarelor aliate cari au atras atenţia opiniei publice din ţară asupra marei tragedii balcanice, lăsîndu-i pe brătieni să beneficieze de foloasele uitărei şi să-şi facă mendrele in tihnă, în zilele astea de teamă şi de îngrijorare generală Dar ne pare rău din inimă că nu putem împărtăşi visurile şi durerile lui, că nu putem socoti închisă pungăşia tramvaelor, oricît de dulci şi de seducătoare ar fi insistenţele „Viitorului“. Pentru noi şi pentru opinia publică cinstită, aceea care înţelege că vastele probleme externe nu trebue să întunece problemele interne, mămici, dar deopotrivă de dureroase afacere a tramvaelor nu poate fi considerată ca închisă. Primăria, prin avocaţii ei, şi-a menajat dreptul de a cere revizuirea procesului. In vederea acestuscop, apărătorii ei n’au apărat'o la ultima înfăţişare şi s’au retras din instanţă. Ori cami ar fi argutiile şi impacienta „Viitorului“, faptul acesta rămîne în picioare. Comuna e datoare să ceară revizuirea. E obligată să se apere pînă la sfîrşit, chiar dacă s’ar apăra numai de formă şi dacă sentinţa justiţiei s’ar cunoaşte de mai înainte .Şi avem convingerea că nu va putea să procedeze altfel, oricît i-ar durea pe Brătieni aşteptarea, căci ar fi să , justifice toate învinuirile noastre şi- ale opiniei publice, cînd îi vom striga că a părăsit, a vîndut şi a trădat interesele Capitalei. Lux. Liberalii luptă! Pentru ce pun liberali! candidaţi în alegerile generale Pentru aşa zisa restabilire a raporturilor normale dintre conservator şi liberal s’a maî hotărit ca in alegerile generale guvernul să nu opună candidaţi acelor liberali cari au demisionat din parlamentul dizolvat. In total se va înlesni astfel alegerea a 33 de liberali. Azi însă liberalii nu se mulţumesc cu cele 33 locuri pe care partidul conservator-democrat le impune conform înţelegerei stabilite la constituirea guvernului de colaborare. Din punctul de vedere constituţional liberalii au dreptate cînd declară că ei nu vor să ştie dacă guvernul nu le opune candidaţi. Un partid de guvernămint, fie el la guvern sau în opoziţie, trebuie să lupte în alegerile generale. — dacă n’are motive serioase să se abţină de la alegeri. Asta in teorie. * Dar atitudinea de azi a partidului liberal, are oare vreo noimă ? Conservatorii au rămas la guvern. Dacă s’a dizolvat parlamentul, aceasta s’a făcut pentru combimaţiuni cari privesc pe conservatori şi democraţi, pentru rezonul că democraţii nu acceptau o conlucrare cu conservatorii fără dizolvarea parlamentului esti dintr’o luptă de exterminare împotriva takiştilor. Logic aici dar ca liberalii să nu miai dea nici o luptă. Dar ei au hotărit ca să candideze pretutindeni, să nu ţinăseamă de evenimentele externe, ei să profite de aceste împrejurări şi să declare că deşi au 33 locuiri asigurate, totuşi vor lupta în toată ţara. In alte împrejurări, mai puţin grave, de pildă cînd regele a fost era indispus, liberalii suprimaţi discuţiile din parlament, nu discutaumesagiul sub cuvînt de a nu tulbura liniştea. Acum însă, deşi erau gata să declare războiu, pornesc în campanie lectorală. De ce ? Poporul cere aceasta ? Nu pot liberalii rezistacurentului popular ? Rostul prezentărei liberalilor în acestealegeri, deşi au 33 locuri asigurate, este că ei cred că toate voturile conservatorilor sacrificaţi pe altarul colaborărei ca şi a demoraţilor rămaşi pe din afară, toate aceste voturi, cred ei, că vor trece lacandidaţii liberali. Prin urmare, dintr-un meschin calcul electoral, liberalii se prezintă în alegeri. Atitudinea aceasta a partidului liberal va determina însă pe cei nemulţumiţi din ambele partide conservatoare să candideze.... independent, numai ca voturile să nu treabă Ift ibbrte. - -- -- . ** -h NAZBITII Asanafiune ! De 2-3 zile mă delectez cu o literatură specială. E literatura dizolvărei consiliului comunal al Capitalei. Pierzînd nădejdea că va mai tuna și-l va aduna vreodată, ajutoarele de primar își adresează reciproce epistole de dragoste. Nici Georges Sand cu Alfred de Musset nu s'au iubit era aşa prin corespondența lor! Al doilea ajutor de primar spune despre primul că s'a primblat la Pesta cu automobilul „Primăriei ” comprns una „damă galantă", iar primul spune despre secundul că a vîndut Primăriei un cal al „amantei" sale dînd acesteia numai lei noi 300, iar restul de o mie, trecînd'o la mica economie. Ca să nu se piardă asemenea corespondenţă, e necesar ca ea să fie publicată în librărie ca o ilustraţiune a epoceî de asanaţiune a moravurilor ! Să se tragă şi o sută de exemplare pe hirtie de lux. Pac Vintilă tace! Un ziar de dimineaţă a luat zilele trecute un interview amicului Vintilă, în localul şi în biuroul directorial al Bănceî Naţionale, dar după ce d-luî demisionase din postul de director al nurţii deî bănci. Relevînd constatarea ziarului în chestie, am intrebat imediat pe onorabilul Vintilă cum se face că dă interviewuri, în cabinetul de director al Băncei Naţionale, după ce a demisionat, din acest post. Şi ce se face în acest caz cu prevederile legei dureroase şi scelerate a incompatibilităţeî? De la întrebarea noastră au trecut două zile, două zile lungi de aşteptare şi de palpitaţii- şi prietenul Vintilă n’a suflat un cuvînt. Dar dacă amicul Vintilă face chestia, rugăm respectuos guvernul să ne răspundă în locul lui: ce măsuri a luat ca să asigure respectul legei incompatibilităţeî? Nu crede guvernul că rolul jandarmului—inventat şi sporit de fratele Vintilă— ar fi tocmai indicat în această chestiune? Ori guvernul are naivitatea să creadă că obrazul lui Vintilă e susceptibil și demite argumente de cit de ghionţi şi picioare? . Adeveruri Lupta d.Inx Iorga D. Iorga vesteşte ţărănimea că fiind ministru de interne d. Take Ionescu — „asta înseamnă silă în aleger!“. Faţă de popularitatea pe care o are d. Iorga într’un anumit colegiu ţărănesc în care luptă de decenii şi care l’a ales în totdeauna, toate samavolnicîile d-ifiî Take Tonescu vor rămîne, de sigur, inutile ! D Iorga va fi, Ca şi pînă acum, alesul credincioşilor săi ţărani. Confuzie Directorul „Neamului romînesc“ scrie : • „Băiatul „—t—“ dela „Ordinea“ găteşte „groapa fostului său profesor „N. Iorga... S’a.i văzut mulţi măgari „cari făcînd pe cioclii oamenilor „şi-au frînt picioarele“... Trebue oaresă înţelegem din acest stil confuz că doi foştii elevi ai d-lui Iorga au ieşit ţiuiţi măgari“ ? Rigoletto Ultima Turcii pe ultima linie Drumul spre Constantinopol Ce va urma Dacă avem în vedere ultimele telegrame, se poate conchide că războiul actual e definitiv perdut pentru turci In ultimele patru zile, se părea că soarta războiului se întoarce in favoarea turcilor. Aripa lor dreaptă repurtase chiar o victorie asupra aripe! sting! bulgărești Infringerea aripe! stingi si a centrului, ’î-a silit însă. se vede. să părăsească și victoria ce cu imense sacrificii zmulseseră. Acum, după chiar mărturisirea Portei, armata de Est, adică cea in care $i-a pus toată nădejdea, s'a retras pe linia Ciorlu-Catargea, adică pe ultima linie de apărare cei-a maî rămas. Această linie e oarecum zidul fie apărare al Constantinopolului. E drept că are oarecari fortificaţii, dar după cîte s’au văzut pînă acum, cine poate conta pe aceste fortificaţii? Dacă am fi văzut pînă acum pe turci prevăzători, presupuneam că au profitat de timp pentru a se întări aci şi cu lucrări pasagere şi avînd Constantinopolul ca bază de aprovizionare inepuizabilă, se prepară să epure o rezistenţă acerbă, îndelungată, care să epuizeze pe bulgari. După cele ce am văzut pînă acum, nimic nu ne îndreptăţeşte a crede aceasta, ci din potrivă avem motiv să credem că pînă în trei zile bulgării vor răsturna şi această linie de apărare, aşa că vor avea deschis drumul spre Constantinopol. Cind aceasta se va întîmpla, e de prevăzut că Europa va interveni şi prin cuvîntul său hotăritor va pune capăt marşului înainte al bulgarilor. Apoi vor începe tratativele diplomatice şi dacă din ele vom scăpa fără un război european, va trebui să fim recunoscători diplomaţiei care în abilitatea ei dovedită nu ne va fi făcut un rău, căci bine a dovedit că e incapabilă de a face. . Războiul de EMILE DE GIRARDIN. Emile de Girardin, marele gazetar, cel care avea într’adevăr cel puțin cîte o idee originală pe zi, a definit astfel războiul: „Războiul e omuciderea, războiul e furtul. ..E omuciderea, e furtul recomatv date și comandate popoarelor de guvernele lor. ..E omuciderea, e furtul, aclamate, blazonate, încoronate, recompensate. ..E omuciderea, e furtul, minus pedeapsa şi ruşinea, plus impunitatea şi gloria. „E omuciderea, e furtul, sustrase eşafodului prin arcul de triumf. „E inconsecvenţa legală, căci e societatea ordonînd ceea ce interzice şi interzicînd ceea ce ordonă, recompensed ceea ce pedepsește şi pedepsind ceea ce recompensează glorificînd ceea ce înfierează și înfierind ceea ce glorifică, faptul fiind acelaşi numai numele deosebit.* CHESTA ZILEI Europa disperată Europa: JSu-mi ajungea nasul lui Naxone al Bulgariei i acuma îmi faceţi tus-patru nasul mare 11