Adevěrul, ianuarie 1913 (Anul 26, nr. 8371-8400)
1913-01-15 / nr. 8384
ânnî ol IlVUet Wo. 836# FONDATOR ALEX. V. BELDIMANUTF PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et L — Telefon S4 BIROURILE ZIARULUI e '. București» Strada Sărindar No. ft D RECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premiie ___ Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: .... No. 14 1O »V • • • n 34/7S • • • • n 14/99 . . „ 12/40 «♦îs Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi !«»♦» 6 Bani Exemplarul Sarfi ÎS Ianuarie 1913 In timpul revoluţiunei Scenele grandioase şi dramatice din Constantinople Cum se desprinde caractei naţional al mişcarei . Ziua de îi) Ianuarie 1913 rămîne gata cea mai memorabilă din istoria Turciei. In această zi turcii fci-au căpătat în adevăr dreptul la viaţă, căci, deşi mar nemiloase îi şitrîngeau de gît şi guri lacome le asorbea şi sîngele, picătură cu picătură, ei au găsit încă puterea să sfideze soarta şi toate forţele coalizate împotriva lor. Se poate ca factori străini interesaţi să fi contribuit la această renaştere, dar mişcarea revoluţionară, luată aşa cum s’a înfăţişat în primul moment, vădeşte un caracter profund naţional. Ea nu tindea să schimbe regimul numai pentru a aduce la putere un partid de opoziţie, căci n’a izbucnit decit în clipa supremă, atunci cînd miniştri terorizaţi de Europa se pregăteau să aprobe amputarea radicală a imperiului. Ea a avut, deci, rădăcini în chiar inima neamului. E de remarcat apoi îndoitul său aspect: politic şi religios. Pe de oparte era vorba de-a răsturna un guvern care, după concepţia populară, îşi trăda patria ; pe de alta, de-a salva moaşte sfinte, salvînd Adrianopolul. De aceea, tinerii turci au avut alături de ei ulemale şi softale şi aceasta e cu deosebire caracteristic, căci acum patru ani, cînd s’a produs revoluţia pentru întronarea Constituţiei, tocmai, preoţii erau împotriva lor, aţitind fanatizmul popular pentru a zădărnici opera lor liberatoare. Astfel, revoluţia actuală din Turcia nu apare ca o mişcare artificială, înfăptuită din simplul joc al unor interese diplomatice, ci ca o irezistibilă şi spontană pornire a unui popor care vrea să şi apere pina la sfîrşit patrimoniul lui sacru şi, dacă trebuie, să moară cu nobleţă. Ca întotdeauna, însă, în actele mari poporul e anonim. Voinţa care vibrează într’însul se întrupează în unul sau în cîţiva eroi, cari lucrează în numele lui, înving pentru dînsul sau sufăr martiriul în locul său. Enver bey era cel mai indicat ca să-i reprezinte năzuinţele şi chiar de n’ar îi fost june turc, el încă ar fi strălucit în aceste clipe de grea cumpănă pentru neamul sau, căci natura i-a făurit un suflet idealist — aceasta se poate vedea din notele pe cari le-a scris în timpul războiului italo-turc, şi o inimă de luptător, — ceea ce se vede chiar astăzi. E neîndoios că mişcarea revoluţionară din Turcia n’a urmărit un singur moment să fie sângeroasă. Ea era minată de durere şi speranţă, durere pentru agonia neamului, speranţă pentru o viaţă nouă, dar ea nu avea nimica sălbatec. A fost grandioasă ; dacă a fost şi tragică, vina e a acelora împotriva cărora era ea îndreptată. In ziua de 10 Ianuarie, pe la orele 3 după amiază, Enver bey, însoţit de Talaat bey şi de un grup de ofiţeri călări, a venit la Poartă, unde se ţinea un consiliu de miniştri, şi a cerut să vorbească cu marele vizir. Fiindcă nu l’au lăsat să intre, a pătruns singur cu îndrăzneală în sala de consiliu şi, înfruntînd pe toţi miniştrii, a cerut şi obţinut demisiunea cabinetului. Această lovitură de stat s’a desfăşurat repede şi fără de împotriviri. Se înţelege, miniştrii auzeau vociferările de afară ale miciimei, care, adunată în grabă, în număr mare, forma o gardă puternică lui Enverbey ; ei tremurau pentru pielea lor și numai gînd de împotrivire nu aveau. Era vădit că nu se mai putea evita căderea cabinetului. In adevăr, în stradă, în fata Portei, demonstranţii, cu steaguri în fruntea lor, strigau : „Jos Kiamil paşa !“ şi aclamau pe ofiţerii tineri turci şi pe Enverbey. In mulţimea de manifestanţi se zoreau grupuri de unemale şi softale, de asemenea cu steaguri în mină, cari alimentau răscoala citind versete din Coran şi predicînd continuarea războiului. Schimbarea regimului trebuia să se facă şi s’a făcut. Cu cită bucurie n’a primit-o poporul . Pînă seara tirzie a stat în faţa Portei ca să asculte cuvîntările înflăcărate ale unor oratori improvizaţi şi îndemnurile preoţilor, ca să salute cu delirante aclamaţii pe noul mare vizir. Dar acest popor era, totuşi, pacinic şi tot delirul lui era doar beţia triumfului dobîndit. Tragedia au provocat-o alţii. Enver-bey se dusese cu suita lui de ofiteri la Nazim paşa ca să-i ceară să predea toate documentele în mina noului ministru de războiu, Izet paşa. Nazim paşa a refuzat şi aghiotantiî săi, Naîiz şi Salih, au crezut că trebuie să fie agresivi. IJnul din ei trase un foc de revolver asupra grupului de ofiţeri tineri turci. Ce a urmat? Scena nu e încă cunoscută in amănunte. S’au schimbat focuri de revolver, cari au costat viaţa lui Nazim paşa, a aghiotanţilor săi, a unui secretar al Portei şi a altor cinci persoane. Poate să mai fie şi alte victime. Numai furia răzbunătoare a celor doi aghiotant! a făcut ca revoluţia turcească din 10 ianuarie să aibă şi o pagină slngeroasă. Sev* fi€timfie revoluției .... w.*. Mlemate afftînduse revoluţionari CEREȚI Revista .Model* Vinovatul înaintea tare! Astăzi Camerele Se redeschid. Ştim aproape dinainte că ori guvernul va pune la cale o interpelare în chestia diferendului bulgar, la care va răspunde cu aceleaşi generalităţi şi banalităţi ori partidul liberal va interpela, şi va căpăta acelaşi răspuns cu tremole la orchestră. Se va juca deci aceeaşi comedie, care se joacă de atîta amar de ani, fără ca o singură dată cel puţin. în aceste momente critice şi supreme, perdeaua să se dea la o parte şi crudul adevăr să se spună Pe şleau. • •• Nu s’a născut deputatul ori senatorul, care în parlament să se ridice şi fără de teamă şi fără de înconjur, să spună tot adevărul şi să rumpă de pe obraz masca celui vinovat.... El ar trebui să arate în prima linie ticăloşia noastră a tuturor, a tuturor partidelor, cari au abandonat în miinile rege"... întreaga conducere şi a afacerilor interne şi mai ales a celor externe, ar trebui să pună în discuţiune chestiunea de actualitate a conflictului cu Bulgaria. Datoria lui ar trebui să facă să se ştie: graţie cui am dus această politică stupidă, de-a fi stat cu mîînile încrucişate, cînd la hotarele ţarei războiul începea ? Cui rămîne răspunderea, că nu ne-am înţeles cu Bulgaria, asupra condiţiunilor neutralităţei noastre, fără de care, nu se putea începe războiul balcanic ? Mai mult încă, este a se şti de ce ne-am grăbit şi graţie căror influenţi externe, ca să schimbăm manevrele din Dobrogea, în jurul Bucureştilor, aceasta pentru a da mai multă garanţie bulgarilor,, că nu avem nici o intenţiune, de a interveni în conflictul balcanic ? Mai este a se şti, daca avem o legătură obligatoare cu Austro- Ungaria, în ce constă ea şi ce foloase am tras, tragem şi vom trage, pe urma infendărei noastre la politica întreitei alianţe şi în special al Austriei ? Frumos ar fi rolul acestui acuzator public, care ar arata tatei, pe marele vinovat, gratie căruia tara lîncezeşte de peste un sfert de veac, care a stricat caracterele, a oprit progresul în loc şi a făcut am cele cinci milioane de ţărani, iobagi, fără de nicîun drept cetăţenesc şi fără de cea mai mica conştiinţa naţională, în loc sa i schimbe în cetăţeni conştienţi şi luminaţi, după cum sînt în Bulgaria — o ţară de o dată atît de recentă şi deabia eşită de sub jugul turcesc. • • • Astăzi cînd am ajuns în cel mai stupid impas, cînd e posibil sa avem războiu, pe cînd pacea era cu putință și pe deasupra punerea temeliei unei politici și orientări noi, azi , cel vinovat, acel care ne-a băgat în această situațiune urîtă, trebue să iasă la iveală, trebuește arătat cu degetul. Dar unde este parlamentarul care să tină acest rechizitoriu, cine l’ar lăsa să vorbească, dacă chiar el ar exista, cine l’ar asculta şi aproba, dacă chiar ar putea să acuze? Şi la ce bun s’ar arunca mărgăritarele înaintea necuvîntătorilor, cînd ticăloşia ne-a coprins pe toti, cînd cei de sus sînt complici si slugile regelui şi cei de jos incapabili să reacţioneze, au ochii şi urechile acoperite, iar mîine se vor a duce să moara pe cîmpul de războiu fără sătie pentru ce si pentru cine? Const. Miile. Curentele din guvern Există deosebiri, dar nu principial. — In ce constau, — Consiliul de Sîmbă. — Rezultatele sale. —* Intrunirea din Craiova. înainte 'de consiliul 'de miniştri care s’a ţinut Sîmbăti| sub prezidenţia regelui, a'circulat cu rrtzistentă ştirea că în guvern există două curente cu privire la tratativele noastre cu Bulgaria. Un curent ar fi cerînd o procedare mai energică şi luarea de măsuri militare, pe cînd celalt ar fi pentru continuarea tratativelor, cum au urmat şi pînă acum, avînd convingerea că ele se vor termina cu bine şi în mod pacific. Se grupau şi miniştrii. Curentul întîî ’l-ar reprezenta d-niî: Alexandru Marghiloman, Nicu Filmescu şi Mişu Cantacuzino. Al doilea d. Take Ionescu şi colegii săi democraţi, de partea cărora ar sta şi primul ministru care, după cum se Ştie, e titularul externelor. Deosebirile acesteale vederi s’ar fi manifestat in consiliul de miniştri care s’a ţinut Marţi, sub preşedinţia d-luî Titu Maiorescu. Pentru a se lămuri situaţiunea, s’a hotărît atunci convocarea unui alt consiliu de miniştri sub preşedinţia regelui. Acesta a fost consiliul de Simbăta, la care a asistat şi principele moştenitor. înainte de a se tine acest consiliu se spune că regele ar fi avut ocaziunea să se întreţie cu diferiţi miniştri si să discute cu dinşii părerile lor. In consiliu insusi suveranul ar fi putut in consecinţă să observe o atitudine rezervată şi să lase pe miniştri să expuie vederile lor şi să le discute. DiSfiuţiimea a ’dovedit însă — aşa se spune în cercurile guvernamentale, că de fapt nu există nici o deosebire principială între miniştri, cu privire la tratativele cin Bulgaria. Dimpotrivă s’a constatat că există un acord de plan atît asupra ţintei de atins, est şi asupra mijloaceios* de întrebuinţat pentru realizarea ei. Unica deosebire reală ce s’a constatat este o deosebire «ie tempo » unii crezînd că mijloacele pentru atingerea ţintei treienesc epasi»zate mai repede, alţii dimpotrivă că trebue cu răbdare şi încet să uzăm de mijloacele ce ne steă la dispoziţie. * In cele din urmă miniştrii au căzut de acord asupra unei căi mijlocii de urmat, pentru ca — după cum spune comunicatul — tratativele in Bulgaria sa dea un rezultat cit mai grabnic. Credem a şti că un re-multat al Iuotărtrilor consiliului de miniştri de Simfeătă este sa s’au dat instrucfiMm noul d-luî Mi»fu, instrucţiuni menite să determine pe d. Ia un răspuns clar şi bine precizat. Este însă inexact că aceste instrucţiuni date d-luî Hişu l’ar însărcina să fixeze altfel decit în mod vag, un termen pînă la care guvernul nostru așteaptă raspunsul. Un asemenea termen ar da demersului caracterul unui ultimatum, pe care nu e hotărît să-l aibă. In tot cazul însă guvernul e hotărit să nu mai lase ca tratativele să se prelungească multă vreme. ! ■ -r Ca im ecou al deosebirilor de vederi din guvern, pe care le-am caracterizat mai sus, trebue considerată întrunirea de la clubul conservator din Craiova, care a avut loc sub preşedinţia prinţului Ştirbey. Această întrunire care a declarat că are de scop să îndemne guvernul la o procedare energică în tratativele cu Bulgaria, a avut şi ea două note : una mai moderată a prinţului Ştirbey, alta piai radicală a d-luî Mişu Seulescu, care s’a reflectat şi în moţiunea votată. Intrucit curentul acesta bătăios se va manifesta în Camere şi va căpăta deci caracterul unei acţiuni politice parlamentare, răuiâne să se vadă. Romînia gubernie rusească — Cum mica Rominie a ajutat marea Rusie —• In numărul din 11 ianuarie al ziarului „Adeveriri“ s’a reprodus într’un articol intitulat Romînia-gubernie rusească ameninţările publicistului Iablonovicî, apărute în ziarul rus „Drug”. Subsemnatul în calitate, de vechii cititor şi admirator al ziarelor „Adeverul“ şi „Dimineaţa“, îmi permit,să vă rog,a publica, ca răspuns la acest articol obraznic de altfel, următoarea telegramă primită de regele Carol, Marţi 19 iulie 1877, 3 ore 35 m. seara. „Prinţului Carol al Romîniei, în locul unde se afla cartierul general român. „Turcii adunind cele mai mari masse de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune, şi dacă se poate, să treci Dunărea cu armata, după cum doreşti, între Jiu şi Corabia, demonstraţiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele. Nicolae". Cred că acest răspuns ajunge pentru a pune în adevărata lor lumină rățoielile autorului infamiilor apărute în „Drag“, V. Ga M. Situaţia stă încă sub impresia loviturei de la Constantinopol. E desigur multă aiureală în tăcerea marilor puteri, dar e şi rezerva pe care o impun loviturile neaşteptate. Puterile se aşteaptă una pe alta. De aceea nici una nu riscă să facă primul pas spre o clarificare. Singura presupunere plauzibilă este că intrevăzînd neputinţa unei înţelegeri spre a exercita de comun acord o intervenţie asupra beligeranţilor, puterile s’ar putea înţelege sa nu mai exercite nici un fel de intervenţie, lăsînd pe beligeranţi să încerce se înţelege direct între ei, si rămînînd neutrale in caz cînd războiul ar fi reluat. Cu modul acesta s’ar localiza războiul. A afirma insă că pînă la sfîrșitul lui si chiar si după terminarea lui, puterile ar putea păstra această neutralitate, ar fi riscat. Căci, fie că soarta armelor ar rămîne fidelă aliaţilor, fie că ar trece de partea turcilor, într un caz şi într’altul vor fi mari puteri cari nu se vor putea învoi cu rezultaul atins. Pacea europeană va continua deci să depindă de situaţia din Balcani. S’ar părea că bănuiala cum că lovitura din Turcia a fost pusă la cale cu ştiinţa Germaniei capătă consistenţă. E posibil ca întorsătura să fi venit direct dela împărat, căci ceia ce se ştie în lumea diplomatică e că pînă zilele trecute, la Londra, în conferinţa ambasadorilor, Germania păstra o atitudine foarte puţin favorabilă Turciei, cece data dela venirea la cîrmă a lui Kiamil-Paşa, care a luat făţiş atitudine anti-germană şi anglo-filă, concediind ostentativ o sumă de funcţionari nemţi şi înlocuindu-i cu englejî. Ceea ce întăreşte bănuiala unui amestec al Germaniei e şi faptul că juniî-turcî au printre ei o sumă de militari, crescuţi la şcoala germană, oameni, ai lui, von der Goltz.' * Bulgarii ezită să reia ostilităţile — ceea ce se apreciază la Constantinopol ca o dovadă că a fost mult „bluff“ în ameninţările lor cu ruperea tratativelor şi reînceperea războiului. Asta a şi făcut ca noul regim turc să declare că ar sta de vorbă direct cu bulgarii, dacă aceştia n’ar maî vorbi de cedarea Aărianopolul.E maî mult ca probabil că bulgarii regretă acum intransigenţa lor faţă de turci. In această privinţă am putea afirma că primul ministru grec Venizelos a consiliat din timp Bulgaria să nu întindă prea mult coarda şi să stăruie maî puţin asupra Adrianopolui pe care-l vor putea lua la cea dinţii ocazie, ci maî mult arsupra insulelor Egee. Natural că bulgarii au văzut in acest sfat, nu prudenţa, ci numai, interesul Greciei asupra insulelor. * Diferendul nostru cu, Bulgaria este băgat în angrenajul situaţiunei generale provocată de lovitura din Constantinopol. La nota măi energică hotărîtă în consiliul de miniştri dela Palat se aşteaptă un răspuns în primele zile ale acestei săptăminî. Ceea ce nu poate afirma nimeni este că regele nostru s’ar fi rostit pînă acum pentru una sau alta din atitudinile ce se desemnează în cimpurite noastre politice. Măi mult, nici personalităţile conducătoare nu stă rostit pe faţă şi în mod public. Curentele ce se încearcă a se storijă săti, încă in mina personalităţilor fără răspundere oficială de guvern sau de partid. Cum că însă e cu putinţă ca la spatele lor să stea personalităţi mai însemnate, aceasta nu vom tăgădui. Săptămîna aceasta în care se aşteaptă un nou răspuns de la Sofia şi in care Parlamentul îşi reia lucrările, se anunţă, deci, ca una din cele mai importante pentru mersul situaţii mei. E. O. F. Adeveruri Telegrama Bai Sofia ni se telefonează că guvernul de acolo a primit de la noul cabinet din Constantinopol următoarea telegramă: , , , — Le mort que vom avez tűé ce porte (icsez bien el vous salue! Austria Conu’Petraclje ar fi declarat unei foi berlineze că nu putem corupta pe Austria, căci dă mereu înapoi. Intr'un singur caz nu dă înapoi: atunci cinci ia ceva!,... Cenzorul D. Iorga cenzurează spressa şi spune că în diferendul cu Bulgaria ea a pus foc cu făclia cu care trebuia să lumineze. Cu imparţialitatea care-l caracteriza, d. Iarga Eterbe toată pressa în una și aceeași oală! Hitetett». „Viitorul“ a făcut o descoperire dureroasă pe ziua de erî. Cu lacrămî în glas şi cu suspine la coadă articolului, „Viitorul“ povesteşte ci a citit cu atenţie listele de subscripţie lansate în public ca să se string la fondurile necesare armatei, flotei si aviaţiunel romîneştî, şi că îts aceste liste de subscripţie dacă ai găsit nume obscure şi nume de oameni nevoiaşi, n’a găsit în schimb, nici numele bogătaşului Mochi Fischer nici pe ale atîtora şi atîtora* alţi străini cari trăesc şi se îmbo, gătesc în tara asta mănoasă şi răb- ■! datoare. , Alarmat! de durerea „Viitorului“, cuprinşi, la rîndul nostru, de-o legitimă indignare patriotică, ne-am’ repezit şi noi asupra listelor de subscripţie şi le-am puricat cu „tea ’ amănuntul. Vai, „Viitorul“ avea dreptate. Cetăţeanul austriac, Mochi Fl,.'scher, n’a dat nimic pentru armata romînească. Printre miile de nume, anonime înşirate în dreptul cifrei ori modeste, n’am găsit nicăirea numele faimosului arendaş. Dovada „Viitorului“ era zdrobitoare. Cuprinşi încă odată de indignare, eram gata să înfierăm alături de ziarul liberal fapta acestui cetăţean, austriac care nu iubeşte ţara romî* ’ nească, cînd ne-a venit în gînd sa ‘ cercetăm puţin şi numele patrioţilor brătienişti înscrişi pe listele de subscripţie. Vai, de două orî vai ! Am cercetat cu lupa, am căutat cu microscopul şi n’am găsit nică«1 erî numele celor trei vajnici patrioţi : fraţii Vintilă, Dinu şi Ionel, deşi tocmai în ziua aceea unul din’ tre dînşii, fratele Vintilă, primeia tocmana direcţiei Bănceî Romîneştî!;1' Ca şi străinul Mochi Fischer, romî- anii aceştia strălucesc, pentru întiia oară poate în viaţa lor, printr’o absenţă modestă şi elegantă. Şi ca şi dînşii lipsesc toţi membrii marcanţi ai tramvaiului. Nici fostul ministrul Stelian, nici simpaticul editor de al- manachuri, d. C. Banu, nici sărmanul domn Pherekidy, nici nevoiaşa familie a Costineştilor n’au dăruit nimic, n’afi subscris pentru armata tarei un pitac de cinci parale. Maî mult decit ătît. Societăţile străine de petrol a’ subscris cîteva sute de mii de leî.î Iar Banca Naţională, banca acea.-i sta romînească, privilegiată de stat, banca mănoasă a tuturor întreprîin-’ derilor şi gheşefturilor brătieniste, a subscris din beneficiu! ei neto pe anul trecut de cinci milioane cinici sute de mii de lei, suma ridicolă, caraghiosă, obraznică, de douăzeci de mii! Şi alături de toate instituţiile şi, de toţi domnii aceştia, braţ la braţ! cu Mochi Fischer, M. S. camătărească regele Carol, n’a subscrie nimic pentru scumpa sa armată. - N. D. Cocea NuzBi 11 BOMBA. DELA CONSTANTINOPOII Dacâ Turcia n’a prea avut destule» bombe la Lulle Burgas, juniî turcî au aruncat însă la Constantinopol o bombă pe urma căreia, întreaga Ewro*pă a sărit arsă. Junii turci sunt psichologî şi au înţeles ce înseamnă să iei cuiva piufftuî şi cum lor li s’a luat destul pînă acum, nu e de mirare că oamenii au luat şi ei celorlalţi ce au putut! Bomba junilor turci pare a fi tăiat ,pînă și pofta altiatilor d© a mai bombarda Adrianopolul. Pae. Silistra în dispensa Ca orice român cu dor de bine pentru ţara lui, urmăresc tot ce se scrie în privinţa tratativelor dintre noi şi vecinii bulgari, în privinţa rectificărei frontierei noastre, dinspre Dobrogea. Cum că presa franceza ne-a fost ostilă de la începutul războiului balcanic şi ostilitatea ei s’a accentuat şi mai mult în urma cerereî noastre pentru rectificarea frontierei de la sudul Romîniei transdanubianîv se explică uşor prin faptul că Franţa este astăzi o anexă aproape Rusiei, care o joacă cum îi place, ameninţînd-o cu spectrul unui nou razboiu franco-german, şi care da* că ar izbucni, Rusia nu i-ar putea fi de nici un folos, întrucît nu ar putea s’o ajute cu nici un soldat? Că susţine pe bulgari prin presa ei, în defavorul nostru, aceasta a face crezînd că poate într’un conflict cu Germania, la care ar interveni, şi Austria, acestea ar avea spatele lor asigurat prin forţele noastre militare şi că... ajutorul ce ar putea spera de la ruşi ar fi ţinut, în loc, fără a putea să le fie de vreun folos" Dar dacă Franţa, este atît de grozavă în politica ce face pentru aliaţi, de ce nu se ridică şi să declare războiul Germaniei, ca s’o zdrobească şi să-şi ia revanşa? In multe rînduri Franţa de astăzi a înghiţit multe umilinţe şi n’a putut compta pe nici un ajutor dela ruşi?!... Nu cumva crede că-i va avea acum dela bulgari şi sîrbî?... In ceea ce ne priveşte pe noi romîniî, nu trebue să avem nici o recunoştinţă către Franţa, care aici nuă cunoaşte aproape, Raajr.»