Adevěrul, iunie 1913 (Anul 26, nr. 8518-8547)
1913-06-16 / nr. 8533
Anul XXVI-lea No. 8533 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea concedata exclusiv Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI 3 București, Strada Sărindar No. II ŞASE 6 Bani Exemplarul PAGINI DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: V» an ... ........................................ . Lei 20.£»»« ................................. . . . ULTrei luni.................... » ..Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 14 10 „ V. ...............................34/73 Provincia .................. 14/99 Străinătatea . . . 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i*i» \V ' -'I; . i ■- • . . ; ■ ; țfc . Duminică 16 Iunie 1993 Ultin notă diplomatică Cînd devenise tot mai evident. Că fraţii aliaţi din Balcani nu se vor putea înţelege cu binele asupra Impărţirei prăzeî, cînd devenise tot mai evident că Bulgariei i-a venit pofta imncînd şi că în aviditatea ei de pămînt e hotărîtă săprocedeze cu lipsa de scrupule caracteristică întregei ei acțiuni din Ultimul an. — s’a vorbit, primul n nostru ministru a vorbit, de trenul al doilea al Romîniei care vine. Cei cari se irdoiau de aceasta, spuneau: Momentul psichologic a trecut, el a fost la izbucnirea războiului cu Turcia și vor trebui să treacă sute de ani pînă când să se întoarcă. N'a fi trecut nici sute de zile și monumentul psichologic a sosit din nou. Un moment mult mai', ban, mult mai potrivit pentru noi, căci Ifiînd atitudine la izbucnirea războiului cu Turcia, ne puneam în calea popoarelor balcanice cari vroiau să-şi libereze fraţii de sub jugul turcesc, ne puneam în calea unei cauze care era simpatică lumei întregi. Astăzi, însă, punîndu-ne în calea Bulgariei care vrea neapărat un război şi cu Serbia, nu numai că ne punem de partea păcei, simpatică Europei, lumei întregi, dar spunem cuvântul nostru hotăritor în cea mai importantă problemă politică ce a pus-o războiul.In războiul dintre aliaţi şi Turcia, noi, luînd atitudine, ne asiguram în cazul cel mai fericit, o frontieră dobrogeană mai bună, trebuia renunţăm însă a ne spune cu- Jjitul atunci cînd împărţirea prăsi air fi pus pe tapet problema elibrului balcanic. Acum sintem în poziţiune de a ne spune în mod decisiv acest cuvînt şi de a impune Bulgariei acele proporţii cari sint pentru siguranţa noastră o mai efficace garanţie, decit frontiera ce Bim fi putut obţine şi pe care o revendicăm şi azi. Bulgaria simte astăzi, se Înţelege, toată marea greşală ce a comis în tratativele cu noi. Simte azi că neutralitatea noastră nu e tocmai un lucru de dispreţuit şi că cel ■mai elementar bun simţ politic şi diplomatic, trebuia să-i spună abilului domn Daneff că are im interes neapărat să-şi asigure amiciţia Romîniei. Această amiciţie preţuia frontiera Turtucaia—Balcic, sau barem Silistra—Kavarna, a cărei concedare prin bună înţelegere ar fi asigurat astăzi Bulgariei deplină libertate de mişcări. E bine că s’a nimerit ca şef al guvernului bulgar să fie acum d. Daneff, ca d-sa să primească nota Romîniei, prin care aceasta anunţăcă va porni o acţiune militară îndată ce un război şi cu Serbia va izbucni. D. Daneff va înţelege nota aceasta ! Ea nu spune contra cui va fi îndreptată acţiunea noastră militară, — dar nici nu e nevoe ! Avertismentul e clar. D. Daneff poate să vadă toate, gravele consecinţe ce are pentru ţara sa, modul cum a înţeles să trateze cu România chestiunea delimitărei frontierei Vine acum întrebarea : fiva pace sau războifi ? Noi votăm încă pentru pace. Dacă însă pace va fi, — ea se va datora în bună parte Rondniei, care, cu un singur gest, va fi impus aliaţilor de eri, duşmanilor de azi, dezarmarea — şi menţinînd Serbiei o bună parte din teritoriul cucerit, va fi îngrijit ca bulgarii să nu fi luat proporţii prea mari, dîndu-le totdeodată o lecţie practică despre necesitatea pentru dînşii a unei loiale înţelegeri cu Romînia. Victoriile neaşteptate au ameţit pe bulgari, a căror megalomanie putea deveni o primejdie permanentă pentru pacea europeană. întâmplările ultimelor zile îi vor dezmetici şi aduce la realitate şi aşa vor învăţa din reversuri, mai mult şi mai bine, decit din triumfuri. Ad. Totul permis teilor! :gr • ------- i Am reprodus ori o notă a foii trptştlor de la laşi cu privire la nemulţumirea şi indignarea ce ar fi domnind în cercurile armatei împotriva guvernului". Intr'însa se găseşte în special, o aserţiune care pînă azi cel puţin nu s'a pomenit Info într'o foaie romînească. 1 'Se spune in acea notă următoare: . . „Noi inşine sîmtem informaţi că o mobilizare poruncită în asemenea împrejurări ar întîmpina mari dificultăţi“. Foaia care face o asemenea aserţiune are în capul ei un fost deputat un ministeriabil de pinacri, pe itf. Virgil Arion, preşedinte al Ligei'Culturale. ... Dace vreodată o foaie indepen- B, sau socialistă ar fi înserat o asemenea notă, întreaga pressă de partid ar fi tăbărît şi ar fi tratat de infamie, trădare şi mişelie o asemenea monstruozitate. Acum, nimeni nu a relevat-o. * Tocmai de aceea însă o relevăm noi Şi întrebăm : Oare totul este permis boerilor şi oamenilor lor? ‘Aşteptăm să vedem care va fi atitudinea pressei de partid, atît a liberalilor cit şi a conservatorilor.. Mobilizarea preocupă întreaga ţară. . ■ Oricit ea ar stingheri acum interese economice considerabile, nimeni nu se gîndeşte să paie acesteinterese în cumpănă cu intereselegenerale şi superioare ale statului şi neamului. Mai mult, acei cari în azi limbagiul citat pretind că au monopolul patriotismului şi al pricepereî în politica externă. Cu aserţiunea că o mobilizare ar întîmpina azi mari greutăţi în armată înţeleg aceşti fanatici patrioţi să-şi slujească ţara? . . A. B. ** Adeveruri Vivat concurenţa 1 . Se anunţă că odată cu pronunciamentul d. Filipescu va anunţa în programul său... votul universal ! ! Eî, da. ! ! Dacă e vorba de lupta. apoî să arate şi d. Filipescu ce înseamnă concurenţa la licitaţia poterei ! ! Franco Aurind că s'a pus campania ..sacrificaţilor" pe terenul unei campanii contra lui... Franco, un bun cunoscător al psichologiei politicianilor de la noi, a exclamat : — Nu e vorba de nici un Franco, ci e vorba de franci! _____Pactul Pactul Nababului cu conu Petrache, publicat acum de comitetul de direcţie al conservatorilor are toate însușirile unui act de arendare a șefiei. Nu e partidul un domeniul din patrimoniul Cantacuzinilor ? ! ! Rigoletto Justiţia îl filimentel. Decizia Curtea de apel din Iaşi, care a ridicat starea de faliment în care tribunalul, după stăruinţele parchetului local, a declarat pe Berman Juster, este obiectul discuţiunei generale în cercurile politice şi judiciare , pentru că impresia generală este că în această afacere s'a făcut mai mult politică decit justiţie. Ne-am abţinut cu tot dinadinsul de a ne ocupa de cazul Berman Juster, tocmai fiindcă am văzut că nu e vorba nici de gospodărie la acei cari a fi adus în discuţie chestia furnitureî de lemnne dela C. F. R. nici de justiţie la aceicari voiau să dea lovituri politice cu falimentul aceluia care obţinuse furnitura. Acum însă, fireşte, decizia Curţii de apel arată că ne aflăm în faţa unei racile în chestiunea falimentelor. ■ Interviewul acordat dri „Adevărului“ de d. Lascar Antoniu pune chestiunea pe adevăratul ei teren. Trebue limitat amestecul parchetelor în interesele materiale ale creditorilor cînd e vorba de falimente. Reprezentantul ministerului public este prea sub ordinele ministrului de justiţie ca să poată rămîne neînfluenţat de simpatiile ori antipatiile politice ale acestuia în anumite cazuri. La falimente asemenea influente pun în joc cinstea şi averea oamenilor şi pot da loc la adevărate tragedii familiare. Nu este permis să ne jucăm cu uşurinţă cu întreaga viaţa şi reputaţie a unui negustor recunoscut în piaţă ca solvabil, ignorînd interesele şi cererile creditorilor pentru a săvîrşi acte de violenţă judiciară şi a satisface anumite interese de ceterii politice. Cunoaştem bărbaţi politici cari nusînt influenţaţi nici de unii nici de alţii, în afacerea Berman Iuster, dar cari tremurau de indignare cînd a fi auzit în ce mod s’a procedat de parchetul şi tribunalul de Iaşi pentru a se declara în stare de faliment şi a se aresta pe B. Juster. Cînd a venit ştirea că Curtea de apel a ridicat starea de faliment şi Camera de punere sub acuzare a eliberat fără cauţiune pe numitul negustor, un membru al guvernului, care numai de idei preconcepute în această chestiune nu poate fi bănuit, a exclamat : — Bine că s’a reparat monstruozitatea ! E o adevărată uşurare pentru cei ce cred în justiţie ! La cea dinţii ocazie ,parlamentul va trebui să fie sesizat de amestecul parchetelor în interesele creditorilor. Trebue create suficiente garanţii că cinstea şi averea negustorilor nu poate fi lăsate la discreţia răzbunărilor şi influenţelor politice. P. O. Ammam Salvatoarea fir Vflaia =patrîei = O ţară ticăloşită, sus oligarchia coruptă şi nătîngă—drept rege, stomah şi casă de bani—jos mulţimea de froţi, fără drepturi şi fără de nici o năzuinţă, gata, la un nou prăpăd, fără de ţintă şi fără de rezultat, popor totuşi inteligent şi în stare să devie liber şi de sine conducător—dacă ai fi cineva care să rupă cercul viţios al robiei lui — iată icoana ţârei romeşti de astăzi ! • © Vezi, simţi, eşti gata de jertfă, propăvădueşti de ani de zile în pustiu şi sunt zile de restrişte sufletească şi nopţi de nesomn, în care îţi pui întrebarea, dacă poporul acesta bun şi mare, dacă acest pămînt blagoslovit. ..menite sínt. a rămîne pe veci în aceeaşî stare de ticăloşie? încotro să ţi îndrepţi privirea ? Partidele ? D. Carp a spus eu drept cuvînt că sínt ori ficţiuni, ori se rezumă într’o singură persoană, ori sínt vaste societăţi comerciale pe acţiuni ori în comandită. Partidele ? Dar ele sínt o emanaţiune a putereî regelui, singură existentă. Ele nu se pot avînta mai sus decit, le lasă sfoara de care sínt legate de rege. Partidele ? Dar ele sínt oligarhia celor cîteva sute, ori cîteva mii de oameni, cari au tot interesul ca să trăiască din robia şi întunericul care stapinesc ţara ! Singura putere este regele. Dar, de cînd Cuza a murit în surghiun, Romînia nu mai poate să-şi aţintească privirea către tron- Regele este tovarăşul şi capul oligarchic şi al plutocraţieî, este şeful nediscutat al claselor stăpînitoare, complicele lor, maî mult încă, agentul provocator al Împilare! şi fără delegii care conrupe şi trăeşte din corupţiune, vierme lacom care s’a introdus în corpul ţăreî, care face ravagii şi—cu cit ţara tânjeşte şi se veştejeşte, cu atât el se îngraşă mai mult, se îmbogăţeşte, devine mai puternic şi stomahul lui mai vorace şi lăzile de fier mai pline de băneţ e al Cui să te adresezi tu atunci ? Tinerime!—pe care o presupui, că deşi eşită din clasa oligarhică este entuziastă, curată la cuget, şi iubitoare de ţară? încercarea s’a făcut altădată. Dar puii rătăciţi s’au întors maî de vreme ori maî târziu la sînul mamei— şi sub dînşii, deţinând ei puterea— în 1907, s’a măcelărit ţărănimea şi s’au comis ororile inutile. Să te adresezi muncitorimei industriale dela oraşe ? Dar ea încă este prea slabă şi ar fi să faci o crimă, fiindcă ai expune-o să fie zdrobită şi să întuneci şi această mică rază de lumină şi pavăză de libertate... Să arunci scânteia sfirită a deşteptărei în popor, ar fi unica speranţă, dacă ar avea cel puţin un stat major care să te secondeze şi care să poată rezista, şi dacă n’ar porni la sate, cu tunuri şi mitraliere, ca în 1907, armata care sub biciul disciplinei oarbe, a făcut hecatomba celor 11.000 de ţărani, sacrificaţi pe altarul dezrobirei şi al Patriei... . 9 Atunci , întunericul îţi cade din nou pe ochi. Nu poţi rupe cercul viţios. Regimul oligarchiei este menit să rămîie veşnic. E frumos şi ispititor cuvintul de revoluţie. Dar cu cine să o facă ? Există totuşi în ţara aceasta o forţă şi o forţă reală, organizată, un factor decisiv; totul este ca el să fie hotărît ca să se mişte, să se pătrundă, de marele rol ce ar juca în istoria patriei, există armata, există maî cu seamă corpul ofiţeresc. Dacă prin imposibil—o zic de la început — prin imposibil — în cadrele armatei ar pătrunde acest sentiment înalt de datorie, dacă din corpul ofiţeresc ar reuşi acea putere nouă, pe care n’o vedem de nieăeri răsărind, dacă oştirea ,care este menită să salveze ţara de duşmănii din afară, o va salva şi din punctul de vedere al intereselor vitale interne, dacă aceasta s’ar întâmpla, ori n’aşi sta o clipă la îndoială să mă adresez oştire! şi să-i cer salvarea patriei. Dar pe lingă oştire — să zicem gata să facă această operă mare de regenerare a ţare!—ar mai trebui şi câţiva oameni — m’aşî mulţumi cu unul singur, cu un Venizelos romín, care după dărâmarea cetăţei blestemate a Oligarchie! romíne, să construiască cetatea cea nouă, să facă apel la poporul liber şi să-î ceară lui, ca să-î fie drept scut şi drept temelie a noueî stări de lucruri. © © © E întrebarea însă dacă corpul ofiţeresc poate să facă această operă ? Fără să-î aduc vreo insultă zadarnică,— şi care nu-î în cugetul meu—mă adresez ofiţerilor ca ei înşişi să răspundă, dacă, vai ! aceeaşi stare de corupţie mi şi în armată ca şi în lumea politică? Ticăloşii de noi, am introdus politica şi în raidurile ofiţerilor, — i-am învăţat să fie slugarnici şi tîrîtori, pentru a parveni; pe cei conştiin-eioşi şi cu sufletul curat, i-am silit să plece din armată. Sunt sigur că pentru un pronunciamento politic s’ar găsi ofiţeri, carî să şi cîştige tresele graţie acestui act politic. Nu vom găsi, însă destule elemente cari să se pătrundă de acest, mare rol de salvatori ai ţăreî, cari să-şi primejduiască şi viaţa şi cariera, şi să facă o operă revoluţionară — cea mai mare revoluţiune pe care am văzut’o noi. Armata desigur ar putea fi salvatoarea patriei, dar armata este însăşi ea fiica Oligarchiei romíne. Ea va merge mai uşor a face un nou 1907, decît să rupă ţăreîşi ţărănimeî lanţurile robiei !99 Şi apoi, chiar prin imposibil, dacă armata ar fi gata la sacrificiul suprem, unde este oare acel Veuizelos care să complecteze opera ? Zadarnic l’am căuta, cum altă dată Diogene, căuta un om- Poate există, dar nimeni nu’l ştie, poate se va naşte cândva—totul este cu putinţă, dar pina acum nud vedem răsărind luminos şi dominând cu înalta luî statură morală situaţiunea. Am avut doi: Cuza şi Kogălniceanu. Oligarchia însă a fost maî puternică de cit dînşii. Pe cel dinţii 1 ’a detronat, pe cel de al doilea, 1 ’a dezarmat — şi mormântul omului acesta este încă prea cald, ca să spunem prin ce mijloace s’a făcut aceasta. Recădem dar în marazmul desnădejdei. Toate porţile de speranţă le vedem închise. D. Petre Carp, vede venind Revoluţia. Eu cel mult dacă văd un nou 1907 —ceeace este, cu mult mai puţin decit o revoluţiune- Un 1907, am avut şi el n’a făcut decit să zguduie oligarchia, să o terorizeze pentru o clipă, apoi pe mormântul celor 11,000, danţul nebun a reînceput de a doua, zi şi robia şi-a luat cursul mohorît şi greoia. * Nu-i nici o scăpare—totul este negru, din toate părţile negru. Se va îndeplini o minune, dar cine mai crede astăzi în minuni? Totuşi, dacă de undeva va licări steluţa nădejde, eu voim invoca-o, voi chema-o să se scoboare jos, în ogorul sterp de speranţe al ţăreî româneşti şi dacă, prin imposibil, armata s’ar hotărî să fie salvatoarea patriei, dacă un Venizoles ar răsări, palia mea — tot ce am — este dată dinainte lor şi viaţa mea, dacă le-ar fi de folos, — fără să preget — le-aşi dămi-o. 10MST. MILLE ■ an Plîmgerile . Şedinţa de Mercur! a Skupeineî trebue să fi fost foarte tragică. Pentru a doua oară bătrîniul Pasici a trebuit să calmeze avîntul războinic, să înăbuşe indignarea patriotică, să pledeze pentru concesiuni dureroase. Serbia are, după războiul balcanic, soarta cea maî tragică între ţările aliate. Grecia s’a ales cu mult maî mult de cît se aştepta; Muntenegrul chiar, perzind Skutari, cîştigă totuşi mal mult teritoriu decit propria sa întindere dinaintea războiului; Bulgaria deţine Adrianopolul şi teritoriul pînă la porţile Constantinopolului, cea mai frumoasă parte a coaste! Măre! Negre şi o bună parte a coastei regeice. Aceste trei ţări au realizat cu războiul mai mult de cît nadăjduiau în visele lor cele mai îndrăzneţe. Singură Serbia e amputată din toate părţile. Spre Vest îî s’a tăiat eşirea la Adriatica, prin crearea Albaniei, necesară ce-i drept, s’a tăiat încă o aripă a viselor sîrbeştî; prin pretenţiunile bulgarilor asupra Vardarului, asupra Monastirului, e vorba să li se taie şi aripa cealaltă. Şi totuşi Pasici a fost acela care a spus primul cuvînt de concesiune. Protecţia Rusiei nu mergea .pînă la un război, presiunea Austriei împedeca orice acţiune războinică contra Bulgariei. Europa vrea pace, — aceasta s’a dovedit acum pentru a doua oară. Pasici a înţeles’o şi cedînd iutii, a pus din nou pe bulgari în nedreptate. Şi totuşi cită dreptate în cererile sîrbești, astfel formulate rbiei „Un teritoriu ca despăgubire pentru toate îndatoririle tratatului pe care Bulgaria ar fi trebuit să le îndeplinească dar nu le-a îndeplinit. Un teritoriu ca despăgubire în schimbul tuturor sacrificiilor pe care Serbia le-a făcut pentru Bulgaria, fără a fi obligată la aceasta prin vreun tratat. Un teritoriu ca despăgubire pentru teritoriul luat de bulgari peste cele prevăzute în tratat. Un teritoriu ca despăgubire pentru teritoriile ce i se cuvin în mod indiscutabil la Vest şi pe coasta Adriaticei şi pe care Serbia le-a perdut”. Dacă Serbia va obţine ceva mai multa dreptate, o va datora şi notei adresată de guvernul român celui din Sofia. E. O şedinţă a Skupcinei CHESTIA ZILEI Cei doi rivali Fiecara ! (despre celalt) Vite al dracului, ţip cit pot şi nu se sperie!! NAZBAŢII Păţania d-lui Lascar Antonia D-luî Lascar Antoniu, senator de Iaşi, i s’a întîmplat o păţanie care s'ar putea să-i inspire cele maî negre gînduri, cunoscută fiind scrupulozitatea sa în materie de cinste. * Gazeta luî Bogdan Ciupeştî, care se ştie că şi-a scos la Flora un certificat de flagrant delict de onestitate morală şi financiară, s’a gîndit să compromită dintr’o singură lovitură pe senatorul de Iaşi şi astfel în numărul de eri îi dă un certificat tratîndu-l de „unul din puţinii oameni cinstiţi din jurul d-lui Bădărăfi". Nu ştim ce va face d. Lascăr Antoniu. Ceea ce e sigur e că trebue să-şî ia măsurile şi să-şi păzească buzunarele. Faptul că a tratat de şantagiştî pe acei cari-i decern certificat de cinste nu-î va descuraja. Şantagiştiî îşi Înghit epitetul dacă e vorba ca odată cu el să poată vina pisoiul ! Pac. Ilinîn Silişti BULGARII ÎNCEARCĂ SĂ ESCAMOTEZE PROTOCOLUL DELA PETERSBURG Deşi guvernul crede că se va putea ajunge la o înţelegere cu delegaţii bulgari pentru executarea protocolului de la Petersburg, totuşi pina acum sunt semne că delegaţii de la Sofia vor să tărăgăneze chestiunea delimitărei şi în cele din urmă s’o dea pe mîna arbitrilor. De bună voie nu fac nimic bulgarii. Cu diplomaţii dela Sofia nu s’afi putut înţelege nimeni. Nici cu aliaţii lor nu s’afi înţeles chiar în toiul războiului. Afi fost de o rea credinţă şi de o lipsă de delicateţă care a revoltat toată lumea. Au cerut sârbilor plată pînă şi pentru transportarea sîrbilor căzuţi la Adrianopole. D. Daneff a indispus la Londra chiar şi pe diplomaţii puterilor cari simpatizau cu bulgarii. Acum delegaţii bulgari însărcinaţi cu delimitarea Silistrei încearcă să escamoteze şi protocolul de la Petersburg. Probabil că această procedare a lor este un răspuns la atitudinea de azi a Romîniei. Cînd s’a fi numit la Sofia comisiunele pentru delimitare, s’a anunţat prin ziarele din străinătate, din sursă bulgărească, că la Sofia s’afi dat instrucţiuni delegaţilor bulgari să fie cit se poate mai curanţi şi mai împăciuitori. Cum s’a început însă discuţia asupra delimitărei, a ieşit la iveală tendinţa bulgarilor de a mistifica pe delegaţii romîni şi a impune o rectificare contrarie textului precis al protocolului. Bulgarii vor să fixeze o linie care răpeşte cîţiva kilometri de la fruntaria pe care o prevede protocolul Desigur că chestiunea va ajunge la arbitri. Rezultă clar din atitudinea delegaţilor bulgari că prin bună înţelegere nu se poate face cu ei nimic , prin urmare nu ne putem aştepa nici la bune raporturi de vecinătate, pentru viitor, cu acest regat. Cei dela Sofia sînt ameţiţi de 'Tuintul repurtat faţă de turci şi iacă nu vor să recunoască aliaţilor şi concursul ce li l’afi dat, cu atît ’.ai puţin se vor supune hotărîrele la Petersburg faţă de noi. A. bonanente de vilegiaturi ziarele „Adeverul“ şi „Rîmi- SÎRSta“ primesc abonamente de vilegiatură cu N. Filipescu şi concursul citerimei de UN OFIŢER SUPERIOR Cu mare mirare am citit următoarele într’o foaie care vrea să se închirieze boerimei carpisto-filipescane : „îngrijorarea cercurilor guvernamentale este foarte serioasă, deoarece majoritatea partidului conservator urmează pe d. Carp şi o „violentă agitaţie pentru a se impune regelui o politică naţională nu „mai poate să întârzie. „Declaraţiile d-lui Carp trebue „puse în legătură şi cu zvonurile care circulă de mult, că d. Nicolae „Filipescu şi-a asigurat concursul „ofiţerimei (?!...) pentru a învinge „rezistenta regelui." Și apoi urmează încă : „Crederii că guvernul va căuta să „liniștească maî intîi surescitarea „spiritelor din armată (?!?) și în acest scop va ordona imediat mobilizarea“. Toate acestea nu probează decît intrigile politice ale d-lui N. Filipescu, fostul ministru de război şi de tristă memorie în ceea ce priveşte zdruncinarea pînă în temelii a moralului ofiţerilor armatei, rezultat al faimoasei sale legi de înaintare, făurită în folosul favoriţilor cu care a căutat a-şi crea atmosfera în oştire, pe care crede acum a o avea în mină pentru satisfacerea ambiţiunilor şi intrigilor, ce necontenit urzeşte în scopul asigurărei şefiei sale în partidul conservator. Rândurile de mai sus au produs o explozie de indignare în sufletul ofiţerilor romîni, pe care d. Filipescu crede că i-ar putea avea, cînd va voi la dispoziţie, pentru a sluji urîtele sale scopuri, sprijinit de aceia cărora le-a hărăzit grade şi favoruri în detrimentul demnităţei şi al caracterelor pe care a căutat să le sugrume în timpul ministeriatului său. Totuşi ţara poate fi liniştită, căci ofiţerii în general conştienţi de rolul lor, nu se vor pune în serviciul nimănui decît al ţăreî cînd ea va avea nevoe de braţele lor şi eî vor şti să judece această situaţiune. Dacă Ad. Filipescu şi cei cîţîva partizani ai săi cred că prin mijloacele întrebuinţate la ministerul de război şi şi prin presiunea ce încă şi astăzi exercită în oştire prin aceia ale căror favoruri şi răsplăţi nu le-a tîrguit de loc, pentru urmărirea scopului său, se înşeală amar de tot! Oştirea şi ofiţerii ei, nu vor sluji niciodată scopuri oculte cum ar putea crede d-lor ! Trebue să se ştie de toată lumea că armata este a ţăreî şi cu totul pentru alte scopuri decit acele socotite de d-sa şi de partizanii săi şi că ofiţerii ei conştienţi, nu vor urma niciodată inspiraţiunî clandestine şi nedemne de situaţiunea lor, chiar cînd ele ar fi conduse de acei şefi, creaturile sale, cu care a împănat armata umplîndu-i de favoruri în dauna camarazilor lor, sperînd ca astfel la un moment dat va avea întreaga oştire la dispoziţiunea d-sale ! ! ! S’o ştie dar şi d. Filipescu cu toţi partizanii săi, că niciodată nu va avea asigurat concursul ofiţerilor, pentru aînvinge rezistenţa regelui căci eî a fi jurat credinţă regelui nu pentru satisfacerea poftelor d-luî Filipescu şi a scopurilor ce d-sa urmăreşte, ci pentru a’şi jertfi viaţa in interesul ţăreî atunci cind trebuinţa va cere. Ţara poate să fie deci liniştită, neavînd de ce se teme, căci in armată nu este nici o surescitare, care degeaba MmMa Imaginaţia