Adevěrul, iunie 1913 (Anul 26, nr. 8518-8547)

1913-06-16 / nr. 8533

Anul XX­VI-lea No. 8533 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea concedata exclusiv Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI 3 București, Strada Sărindar No. II ŞASE 6 Bani Exemplarul PAGINI DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: V» an ... ........................................ . Lei 20.­£»»« ................................. . . . UL­Trei luni.................... » .­.­Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 14 10 „ V. ...............................34/73 Provincia .................. 14/99 Străinătatea . . . 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i*i» \V ' -'I; . i ■- • . . ; ■ ; țfc .­­ Duminică 16 Iunie 1993 Ultin notă diplomatică Cînd devenise tot mai evident. Că fraţii aliaţi din Balcani nu se vor putea înţelege cu binele asupra Impărţirei prăzeî, cînd devenise tot mai evident că Bulgariei i-a venit pofta imncînd şi că în avidi­tatea ei de pămînt e hotărîtă să­­procedeze cu lipsa de scrupule ca­­racteristică întregei ei acțiuni din Ultimul an. — s’a vorbit, primul n nostru ministru a vorbit, de trenul al doilea al Romîniei care vine. Cei cari se i­rdoiau de aceasta, spuneau: Momentul psichologic a trecut, el a fost la izbucnirea răz­boiului cu Turcia și vor trebui să treacă sute de ani pînă când să se întoarcă. N'a fi trecut nici sute de zile și monumentul psichologic a sosit din nou. Un moment mult mai', ban, mult mai potrivit pen­tru noi, căci Ifiînd atitudine la iz­bucnirea războiului cu Turcia, ne puneam în calea popoarelor balca­nice cari vroiau să-şi libereze fra­ţii de sub jugul turcesc, ne puneam în calea unei cauze care era sim­patică lumei întregi. Astăzi, însă, punîndu-ne în calea Bulgariei care vrea neapărat un război şi cu Ser­bia, nu numai că ne punem de par­tea păcei, simpatică Europei, lumei întregi, dar spunem cuvântul nos­tru hotăritor în cea mai importan­tă problemă politică ce a pus-o războiul.­­In războiul dintre aliaţi şi Tur­cia, noi, luînd atitudine, ne asigu­ram în cazul cel mai fericit, o fron­tieră dobrogeană mai bună, trebuia renunţăm însă a ne spune cu- Jjitul atunci cînd împărţirea pră­si air fi pus pe tapet problema e­­librului balcanic. Acum sintem­ în poziţiune de a ne spune în mod decisiv acest cuvînt şi de a impune Bulgariei acele proporţii cari sint pentru siguranţa noastră o m­ai e­­fficace garanţie, decit frontiera ce Bim fi putut obţine şi pe care o re­vendicăm şi azi. Bulgaria simte astăzi, se Înţele­ge, toată marea greşală ce a co­mis în tratativele cu noi. Simte azi că neutralitatea noastră nu e toc­mai un lucru de dispreţuit şi că cel ■mai elementar bun simţ politic şi diplomatic, trebuia să-i spună abi­lului domn Daneff că are im inte­res neapărat să-şi asigure amiciţia Romîniei. Această amiciţie preţuia frontiera Turtucaia—Balcic, sau barem Silistra—Kavarna, a cărei concedare prin bună înţelegere ar fi asigurat astăzi Bulgariei deplină libertate de mişcări. E bine că s’a nimerit ca şef al guvernului bulgar să fie acum d. Daneff, ca d-sa să primească nota Romîniei, prin care aceasta anun­ţă­­că va porni o acţiune militară îndată ce un război şi cu Serbia va izbucni. D. Daneff va înţelege nota aceasta ! Ea nu spune contra cui va fi îndreptată acţiunea noastră militară, — dar nici n­u e nevoe ! Avertismentul e clar. D. Daneff poate să vadă toate, gravele conse­cinţe ce are­ pentru ţara sa, modul cum a înţeles să trateze cu Româ­nia chestiunea delimitărei frontie­rei Vine acum întrebarea : fiva pace sau războifi ? Noi votăm încă pen­tru pace. Dacă însă pace va fi, — ea se va datora în bună parte Ro­nd­niei, care, cu un singur gest, va fi impus aliaţilor de eri, duşmanilor de azi, dezarmarea — şi menţinînd Serbiei o bună parte din teritoriul cucerit, va fi îngrijit ca bulgarii să nu fi luat proporţii prea mari, dîn­­du-le totdeodată o lecţie practică despre necesitatea pentru dînşii a unei loiale înţelegeri cu Romînia. Victoriile neaşteptate au­ ameţit pe bulgari, a căror megalomanie putea deveni o primejdie perma­nentă pentru pacea europeană. în­tâmplările ultimelor zile îi vor dez­metici şi aduce la realitate şi aşa vor învăţa din reversuri, mai mult şi mai bine, decit din triumfuri. Ad. Totul permis teilor! :gr • ------- i Am reprodus ori o notă a foii trptştlor de la laşi cu privire la nemulţumirea şi indignarea ce ar fi domnind în cercurile armatei îm­potriva guvernului". Intr'însa se gă­seşte în special, o aserţiune care pînă azi cel puţin nu s'a pomenit In­fo într'o foaie romînească. 1 'Se spune in acea notă următoa­­r­­e: . . „Noi inşi­ne sîmtem in­­formaţi că o mobilizare poruncită în asemenea împrejurări ar întîmpina mari dificultăţi“. Foaia care face o asemenea aser­ţiune are în capul­­ ei un fost depu­­tat un ministeriabil de pina­cri, pe itf. Virgil Arion, preşedinte al Ligei­­'Culturale. ... Dace vreodată o foaie indepen- B, sau socialistă ar fi înserat o ase­menea notă, întreaga pressă de partid ar fi tăbărît şi ar fi tratat de infamie, trădare şi mişelie o aseme­nea monstruozitate. Acum, nimeni nu a relevat-o. * Tocmai de aceea însă o relevăm noi Şi întrebăm : Oare totul este permis boerilor şi oamenilor lor? ‘Aşteptăm să vedem care va fi atitudinea pressei de­ partid, atît a liberalilor cit­ şi a conservatorilor.. Mobilizarea preocupă întreaga ţară. . ■ Oricit ea ar stingheri acum in­­­terese economice considerabile, ni­meni nu se gîndeşte să paie aceste­­interese în cumpănă cu interesele­­generale şi superioare ale statului şi neamului. Mai mult, acei cari în azi lim­­bagiul citat pretind că au monopo­lul patriotismului şi al pricepereî în politica externă. Cu aserţiunea că o mobilizare ar întîmpina azi mari greutăţi în armată înţeleg a­­ceşti fanatici patrioţi să-şi slu­jească ţara? . . A. B. ** Adeveruri Vivat concurenţa 1 . Se anunţă că odată cu pronuncia­­mentul d. Filipescu va anunţa în programul său... votul universal ! ! Eî, da. ! ! Dacă e vorba de lupta. apoî să­ arate şi d. Filipescu ce în­seamnă concurenţa la licitaţia po­­terei ! ! Franco Aurind că s'a pus campania ..sa­crificaţilor" pe terenul unei campa­nii contra lui... Franco, un bun cu­noscător al psichologiei politiciani­­lor de la noi, a exclamat : — Nu e vorba de nici un Franco, ci e vorba de franci! _____Pactul Pactul Nababului cu conu Pe­­trache, publicat acum de comitetul de direcţie al conservatorilor are toate însușirile unui act de aren­dare a șefiei. Nu e partidul un domeniul din pa­trimoniul Cantacuzinilor ? ! ! Rigoletto Justiţia îl filimen­tel. Decizia Curtea de a­pel din Iaşi, care a ridicat starea de faliment în care tribunalul, după stăruinţele parchetului local, a declarat pe Berman Juster, este obiectul discu­­ţiunei generale în cercurile politice şi judiciare , pentru că impresia generală este că în această afacere s'a făcut mai mult politică decit justiţie. Ne-am­ abţinut cu tot dinadinsul de a ne ocupa de cazul Berman Juster, tocmai fiindcă am văzut că nu e vorba nici de gospodărie la acei cari a fi adus în discuţie ches­tia furnitureî de lemnne dela C. F. R. nici de justiţie la acei­­cari voiau să dea lovituri politice cu falimentul a­­celuia care obţinuse furnitura. Acum însă, fireşte, decizia Curţii de apel arată că ne aflăm în faţa unei racile în chestiunea falimen­telor. ■ Interviewul acordat dri „Adevă­­rului“ de d. Lascar Antoniu pune chestiunea pe adevăratul ei teren. Trebue limitat amestecul parchete­lor în interesele materiale ale cre­ditorilor cînd e vorba de falimente. Reprezentantul ministerului public este prea sub ordinele ministrului de justiţie ca să poată rămîne neîn­­fluenţat de simpatiile ori antipa­tiile politice ale acestuia în anumite cazuri. La falimente asemenea influente pun în joc cinstea şi averea oame­nilor şi pot da loc la adevărate tra­gedii familiare. Nu este permis să ne jucăm cu u­­şurinţă cu întreaga viaţa şi reputa­ţie a unui negustor recunoscut în piaţă ca solvabil, ignorînd interese­le şi cererile creditorilor pentru a săvîrşi acte de violenţă judiciară şi a satisface anumite interese de ceterii politice. Cunoaştem bărbaţi politici cari nu­­sînt influenţaţi nici de unii nici de alţii, în afacerea Berman Ius­­ter, dar cari tremurau de indignare cînd a fi auzit în ce mod s’a proce­dat de parchetul şi tribunalul de Iaşi pentru a se declara în stare de faliment şi a se aresta pe B. Jus­­ter. Cînd a venit ştirea că Curtea de apel a ridicat starea de faliment şi Camera de punere sub acuzare a eliberat fără cauţiune pe numitul negustor, un membru al guvernului, care numai de idei preconcepute în această chestiune­ nu poate fi bă­nuit, a exclamat : —­ Bine că s’a reparat monstruo­zitatea ! E o adevărată uşurare pentru cei ce cred în justiţie ! La cea dinţii ocazie ,parlamentul va trebui să fie sesizat de ameste­cul parchetelor în interesele credi­torilor. Trebue create suficiente garanţii că cinstea şi averea negus­torilor nu poate fi lăsate la discre­ţia răzbunărilor şi influenţelor po­litice. P. O. A­m­m­a­­­m Salvatoarea fir Vflaia =patrîei = O ţară ticăloşită, sus oligar­chia coruptă şi nătîngă—drept rege, stomah şi casă de­ bani—­­jos mulţimea de froţi, fără drep­turi şi fără de nici o năzuinţă, gata, la un nou­ prăpăd, fără de ţintă şi fără de rezultat, po­por totuşi inteligent şi în stare să devie liber şi de sine conducă­tor—dacă ai­ fi cineva care să rupă cercul viţios al robiei lui — iată icoana ţârei rom­eşti de astăzi ! • ©­­ Vezi, simţi, eşti gata de jertfă, propăvădueşti de ani de zile în pustiu şi sunt zile de restrişte su­fletească şi nopţi de nesomn, în care îţi pui întrebarea, dacă po­porul acesta bun şi mare, dacă acest pămînt blagoslovit. ..me­nite sínt. a r­ămîne pe veci în a­­ceeaşî stare de ticăloşie? încotro să ţi îndrepţi privi­rea ? Partidele ? D. Carp a spus eu drept cuvînt că sínt ori fic­ţiuni, ori se rezumă într’o sin­gură persoană, ori sínt vaste so­cietăţi comerciale pe acţiuni ori în comandită. Partidele ? Dar e­­le sínt o emanaţiune a putereî regelui, singură existentă. Ele nu se pot avînta mai sus decit, le lasă sfoara de care sínt legate de rege. Partidele ? Dar ele sínt oligarhia celor cîteva sute, ori cîteva mii de oameni, cari au tot interesul ca să trăiască din ro­bia şi întunericul care stapinesc ţara ! Singura putere este regele. Dar, de cînd Cuza a murit în surghiun, Romînia nu mai poa­te să-şi aţintească privirea către tron- Regele este tovarăşul şi capul oligarchic­ şi al plutocra­­ţieî, este şeful nediscutat al cla­selor stăpînitoare, complicele lor, maî mult încă, agentul provoca­tor al Împilare! şi fără de­legii care conrupe şi trăeşte din corup­­ţiune, vierme lacom care s’a in­trodus în corpul ţăreî, care face ravagii şi—cu cit ţara tânjeşte şi se veştejeşte, cu atât el se îngra­şă mai mult, se îmbogăţeşte, de­vine mai puternic şi stomahul lui mai vorace şi lăzile de fier mai pline de băneţ­ e a­l Cui să te adresezi tu atunci ? Tinerime!—pe care o presupui, că deşi eşită din clasa oligarhică este entuziastă, curată la cuget, şi iubitoare de ţară? încercarea s’a făcut altădată. Dar puii rătă­ciţi s’au întors maî de vreme ori maî târziu­ la sînul mamei— şi sub dînşii, deţinând ei puterea— în 1907, s’a măcelărit ţărănimea şi s’au comis ororile inutile. Să te adresezi muncitorimei industriale dela oraşe ? Dar ea încă este prea slabă şi ar fi­­ să faci o crimă, fiindcă ai expune-o să fie zdrobită şi să întuneci şi această mică rază de lumină şi pavăză de libertate... Să arunci scânteia sfirită a deşteptărei în popor, ar fi uni­ca speranţă, dacă ar avea cel pu­ţin un stat major care să te se­condeze şi care să poată rezista, şi dacă n’ar porni la sate, cu tu­nuri şi mitraliere, ca în 1907, armata care sub biciul discipli­nei oarbe, a făcut hecatomba ce­lor 11.000 de ţărani, sacrificaţi pe altarul dezrobirei şi al Pa­triei... . 9 Atunci , întunericul îţi cade din nou­ pe ochi. Nu poţi rupe cercul viţios. Regimul oligar­ch­iei este menit să rămîie veşnic. E frumos şi ispititor cuvintul­ de revoluţie. Dar cu cine să o facă ? Există totuşi în ţara aceasta o forţă şi o forţă reală, orga­nizată, un factor decisiv; totul este ca el să fie hotărît ca să se mişte, să se pătrundă, de marele rol­­ ce ar juca în istoria patriei, există armata, există maî cu sea­mă corpul ofiţeresc. Dacă prin imposibil—o zic de la început — prin imposibil — în cadrele armatei ar pătrunde a­­cest sentiment înalt de datorie, dacă din corpul ofiţeresc ar reuşi acea putere nouă, pe care n’o vedem de nieăeri răsărind, dacă oştirea ,care este menită să sal­veze ţara de duşmănii din afa­ră, o va salva şi din punctul de vedere al intereselor vitale inter­ne, dacă aceasta s’ar întâmpla, ori n’aşi sta o clipă la îndoială să mă adresez oştire! şi să-i cer salvarea patriei. Dar pe lingă oştire — să zi­cem gata să facă această operă mare de regenerare a ţare!—ar mai trebui şi câţiva oameni — m’aşî mulţumi cu unul singur, cu un Venizelos romín, care după dărâmarea cetăţei blestemate a Oligarchie! romíne, să construia­scă cetatea cea nouă, să facă apel la poporul liber şi să-î ceară lui, ca să-î fie drept scut şi drept te­melie a noueî stări de lucruri. © © © E întrebarea însă dacă corpul ofiţeresc poate să facă această o­­peră ? Fără să-î aduc vreo in­sultă zadarnică,— şi care nu-î în cugetul meu­—mă adresez ofiţe­rilor ca ei înşişi să răspundă, dacă, vai ! aceeaşi stare de co­rupţie mi­­ şi în armată ca şi în lumea politică? Ticăloşii de noi, am introdus politica şi în raidu­rile ofiţerilor, — i-am învăţat să fie slugarnici şi tîrîtori, pen­tru a parveni; pe cei conştiin-eioşi şi cu sufletul curat, i-am si­lit să plece din armată. Sunt si­gur că pentru un pronuncia­­mento politic s’ar găsi ofiţeri, carî să şi cîştige tresele graţie a­cestui act politic. Nu vom găsi, însă destule elemente cari să se pătrundă de acest, mare rol de salvatori ai ţăreî, cari să-şi pri­mejduiască şi viaţa şi cariera, şi să facă o operă revoluţionară — cea mai mare revoluţiune pe care am văzut’o noi. Armata desigur ar putea fi salvatoarea patriei, dar armata este însăşi ea fiica Oligarchiei romíne. Ea va merge mai uşor a face un nou­ 1907, decît să ru­pă ţăreî­­şi ţărănimeî lanţurile robiei !­­99 Şi apoi, chiar prin imposibil, dacă armata ar fi gata la sacri­ficiul suprem, unde este oare a­­cel Veuizelos care să complecte­ze opera ? Zadarnic l’am căuta, cum altă dată Diogene, căuta un om- Poate există, dar nimeni nu’l ştie, poate se va naşte când­va—totul este cu putinţă, dar pi­na acum nud vedem răsărind luminos şi dominând cu înalta luî statură morală situaţiunea. Am avut doi: Cuza şi Kogăl­­niceanu. Oligarchia însă a fost maî puternică de cit dînşii. Pe cel dinţii 1 ’a detronat, pe cel de al doilea, 1 ’a dezarmat — şi mor­mântul omului acesta este încă prea cald, ca să spunem prin ce mijloace s’a făcut aceasta. Recădem dar în marazmul desnădejdei. Toate porţile de speranţă le vedem închise. D. Petre Carp, vede venind Revo­luţia. Eu­ cel mult dacă văd un nou 1907 —ceeace este, cu mult mai puţin decit o revoluţiune- Un 1907, am avut şi el n’a făcut decit să zguduie oligarchia, să o terorizeze pentru o clipă, apoi pe mormântul celor 11,000, dan­­ţul nebun a reînceput de a doua­, zi şi robia şi-a luat cursul mo­­h­orît şi greoia. * Nu-i nici o scăpare—totul este negru, din toate părţile negru. Se va îndeplini o minune, dar cine mai crede astăzi în minuni? Totuşi, dacă de undeva va lică­ri steluţa nădejde­, eu voim­ in­voca-o, voi ch­ema-o să se scoboa­­re jos, în ogorul sterp de spe­ranţe al ţăreî româneşti şi dacă, prin imposibil, armata s’ar ho­tărî să fie salvatoarea patriei, dacă un Venizoles ar răsări, pa­lia mea — tot ce am — este da­tă dinainte lor şi viaţa mea, dacă le-ar fi de folos, — fără să preget — le-aşi dămi-o. 10MST. MILLE ■ an P­lîmgerile . Şedinţa de Mercur! a Skupeineî trebue să fi fost foarte tragică. Pen­tru a doua oară bătrîniul Pasici a trebuit să calmeze avîntul războinic, să înăbuşe indignarea patriotică, să pledeze pentru concesiuni dureroase. Serbia are, după războiul balcanic, soarta cea maî tragică între ţările aliate. Grecia s’a ales cu mult maî mult de cît se aştepta; Muntenegrul chiar, perzind Skutari, cîştigă to­tuşi mal mult teritoriu decit propria sa întindere dinaintea războiului; Bulgaria deţine Adrianopolul şi teri­toriul pînă la porţile Constantinopo­­lului, cea mai frumoasă parte a coaste! M­­ăre! Negre şi o bună parte a coastei r­egeice. Aceste trei ţări au­ realizat cu războiul mai mult de cît nadăjduiau în visele lor cele mai în­drăzneţe. Singură Serbia e amputa­tă din toate părţile. Spre Vest îî s’a tăiat eşirea la Adriatica, prin crea­rea Albaniei, necesară ce-i drept, s’a tăiat încă o aripă a viselor sîrbeştî; prin pretenţiunile bulgarilor asupra Vardarului, asupra Monastirului, e vorba să li se taie şi aripa cealaltă. Şi totuşi Pasici a fost acela care a spus primul cuvînt de concesiune. Protecţia Rusiei nu mergea .pînă la un război, presiunea Austriei împe­­deca orice acţiune războinică contra Bulgariei. Europa vrea pace, — acea­sta s’a dovedit acum pentru a doua oară. Pasici a înţeles’o şi cedînd iu­tii, a pus din nou pe bulgari în ne­dreptate. Şi totuşi cită dreptate în cererile sîrbești, astfel formulate­­ r­biei „Un teritoriu ca despăgubire pen­tru toate îndatoririle tratatului pe care Bulgaria ar fi trebuit să le în­deplinească dar nu le-a îndeplinit. Un teritoriu ca despăgubire în schimbul­ tuturor sacrificiilor pe care Serbia le-a făcut pentru Bulgaria, fără a fi obligată la aceasta prin vreun tratat. Un teritoriu ca despă­gubire pentru teritoriul luat de bulgari peste cele prevăzute în tra­tat. Un teritoriu ca despăgubire pentru teritoriile ce­ i se cuvin în mod indiscutabil la Vest şi pe coas­ta Adriaticei şi pe care Serbia le-a perdut”. Dacă Serbia va obţine ceva mai multa dreptate, o va datora şi notei adresată de guvernul român celui din Sofia. E. O şedinţă a Skupcinei CHESTIA ZILEI Cei doi rivali Fie­cara ! (despre celalt) Vite al dracului, ţip cit pot şi nu se sper­ie!! N­AZB­AŢII Păţania d-lui Lascar Antonia D-luî Lascar Antoniu, senator de Iaşi, i s’a întîmplat o păţanie care s'ar putea să-i inspire cele maî ne­gre gînduri, cunoscută fiind scrupu­­lozitatea sa în materie de cinste. * Gazeta luî Bogdan­ Ciupeştî, care se ştie că şi-a scos la Flora un certi­ficat de flagrant delict de onestitate morală şi financiară, s’a gîndit să compromită dintr’o singură lovitură pe senatorul de Iaşi şi astfel în nu­mărul de eri îi dă un certificat tra­­tîndu-l de „unul­ din puţinii oameni cinstiţi din jurul d-lui Bădărăfi". Nu ştim ce va face d. Lascăr An­toniu. Ceea ce e sigur e că trebue să-şî ia măsurile şi să-şi păzească buzunarele. Faptul că a tratat de şantagiştî pe acei cari-i decern certificat­ de cinste nu-î va descuraja. Şantagiştiî îşi Înghit epitetul dacă e vorba ca odată cu el să poată vina pisoiul ! Pac. Ilin­în­ Silişti BULGARII ÎNCEARCĂ SĂ ESCA­MOTEZE PROTOCOLUL DELA PETERSBURG Deşi guvernul crede că se va pu­tea ajunge la o înţelegere cu dele­gaţii bulgari pentru executarea protocolului de la Petersburg, totuşi pina acum sunt semne că delegaţii de la Sofia vor să tărăgăneze ches­tiunea delimitărei şi în cele din ur­mă s’o dea pe mîna arbitrilor. De bună voie nu fac nimic bulga­rii. Cu diplomaţii dela Sofia nu s’afi putut înţelege nimeni. Nici cu a­­liaţii lor nu s’afi înţeles chiar în to­iul războiului. Afi fost de o rea cre­dinţă şi de o lipsă de delicateţă ca­re a revoltat toată lumea. Au ce­rut sârbilor plată pînă şi pentru tran­sportarea sîrbilor căzuţi la Adria­­nopole. D. Daneff a indispus la Londra chiar şi pe diplomaţii puterilor cari simpatizau cu bulgarii. Acum delegaţii bulgari însărci­naţi cu delimitarea Silistrei încear­că să escamoteze şi protocolul de la Petersburg. Probabil că această procedare a lor este un­ răspuns la atitudinea de azi a Romîniei. Cînd s’a fi numit la Sofia comisiu­­nele pentru delimitare, s’a anunţat prin ziarele din străinătate, din sursă bulgărească, că la Sofia s’afi dat instrucţiuni delegaţilor bulgari să fie cit se poate mai curanţi şi mai împăciuitori. Cum s’a început însă discuţia a­­supra delimitărei, a ieşit la iveală tendinţa bulgarilor de a mistifica pe delegaţii romîni şi a impune o rec­tificare contrarie textului precis al protocolului. Bulgarii vor să fixeze o linie ca­re răpeşte cîţiva kilometri de la frun­taria pe care o prevede protocolul Desigur că chestiunea va ajunge la arbitri. Rezultă clar din atitudinea dele­gaţilor bulgari că prin bună înţele­gere nu se poate face cu ei nimic ,­ prin urmare nu ne putem aştep­­a nici la bune raporturi de veci­nătate, pentru viitor, cu acest regat. Cei dela Sofia sînt ameţiţi de 'Tuintul repurtat faţă de turci şi iacă nu vor să recunoască aliaţilor şi concursul ce li l’afi dat, cu atît ’.ai puţin se­ vor supune hotărîre­­le la Petersburg faţă de noi. A. bonanente de vilegiaturi ziarele „Adeverul“ şi „Rîmi- SÎRSta“ primesc abonamente de vilegiatură cu N. Filipescu şi concursul c­iterimei de UN OFIŢER SUPERIOR Cu mare mirare am citit urmă­toarele într’o foaie care vrea să se închirieze boerimei carpisto-filipes­­cane : „îngrijorarea cercurilor guverna­­­mentale este foarte serioasă, de­­oarece majoritatea partidului con­servator urmează pe d. Carp şi o „violentă agitaţie pentru a se impu­ne regelui o politică naţională nu „mai poate să întârzie. „Declaraţiile d-lui Carp trebue „puse în legătură şi cu zvonurile ca­re circulă de mult, că d. Nicolae „Filipescu şi-a asigurat concursul „ofiţerimei (?!...) pentru a învinge „rezistenta regelui."­­ Și apoi urmează încă : „Crederii că guvernul va căuta să „liniștească maî intîi surescitarea „spiritelor din armată (?!?) și în a­­­cest scop va ordona imediat mo­bilizarea“. Toate acestea nu probează decît intrigile politice ale d-lui N. Fili­pescu, fostul ministru de război şi de tristă memorie în ceea ce priveşte zdruncinarea pînă în temelii a mo­ralului ofiţerilor armatei, rezultat al faimoasei sale legi de înaintare, făurită în folosul favoriţilor cu ca­re a căutat a-şi crea atmosfera în oştire, pe care crede acum a o avea în mină pentru satisfacerea ambi­ţiunilor şi intrigilor, ce necontenit urzeşte în scopul asigurărei şefiei sale în partidul conservator. Rândurile de mai sus au produs o explozie de indignare în sufletul o­­fiţerilor romîni, pe care d. Filipes­cu crede că i-ar putea avea, cînd va voi la dispoziţie, pentru a sluji urî­­tele sale scopuri, sprijinit de aceia cărora le-a hărăzit grade şi favo­ruri în detrimentul demnităţei şi al caracterelor pe care a căutat să le sugrume în timpul ministeriatului său. Totuşi ţara poate fi liniştită, căci ofiţerii în general conştienţi de ro­lul lor, nu se vor pune în serviciul nimănui decît al ţăreî cînd ea va avea nevoe de braţele lor şi eî vor şti să judece această situaţiune. Dacă Ad. Filipescu şi cei cîţîva partizani ai săi cred că prin mij­loacele întrebuinţate la ministerul de război şi şi prin presiunea ce în­că şi astăzi exercită în oştire prin aceia ale căror favoruri şi răsplăţi nu le-a tîrguit de loc, pentru urmă­rirea scopului său, se înşeală amar de tot! Oştirea şi ofiţerii ei, nu vor sluji niciodată scopuri oculte cum ar pu­tea crede d-lor ! Trebue să se ştie de toată lumea că armata este a ţăreî şi cu totul pentru alte scopuri decit acele so­cotite de d-sa şi de partizanii săi şi că ofiţerii ei conştienţi, nu vor urma niciodată inspiraţiunî clan­destine şi nedemne de situaţiunea­ lor, chiar cînd ele ar fi conduse de acei şefi, creaturile sale, cu care a împănat armata umplîndu-i de fa­voruri în dauna camarazilor lor, sperînd ca astfel la un moment dat va avea întreaga oştire la dispozi­­ţiunea d-sale ! ! ! S’o ştie dar şi d. Filipescu cu toţi partizanii săi, că nici­odată nu va avea asigurat concursul ofiţeri­lor, pentru a­­învinge rezistenţa re­gelui căci eî a fi jurat credinţă re­gelui nu pentru satisfacerea pofte­lor d-luî Filipescu şi a scopurilor ce d-sa urmăreşte, ci pentru a’şi jertfi viaţa in interesul ţăreî atunci cind­ trebuinţa va cere. Ţara poate să fie deci liniştită, neavînd de ce se teme, căci in ar­mată nu este nici o surescitare, care degeaba MmMa Imaginaţia

Next