Adevěrul, august 1913 (Anul 26, nr. 8579-8608)
1913-08-05 / nr. 8583
> 'h > A <*= a/ vi/ Fără îndoiala ca poporul român, și cel de la orașe și cel de la țară, a alergat să-și facă datoria către țară. Mobilizarea s-a făcut cu flori la pălărie și cu cîntece și dacă au trebuit cincisprezece zile ca ea să fie complectă, nu a fost vina celor mobilizați, ci a imposibilităței materiale și tehnice de a îmbrăca, de a echipa, de a matricula, de a sistematiza și transporta la Dunăre peste 500.000 de oameni. In prima linie era nevoie de 11.000 de vagoane și nu se putea pune la dispoziția armatei decît 7000. E natural dar că ceea ce grație chipului cum au răspuns oamenii, se putea face în cinci zile, nu s’a putut efectua decît în cincisprezece, ceea ce, spun tehnicianiî, este totuși un record în ceea ce privește mobilizarea, o o o . In această privință nu e nimic de zis și aceasta face cinste poporului român. E o dovadă că e pătruns de spiritul datoriei și că atunci cînd țara îl chiamă, el nu știe ce este coceala. De altfel așa s’a purtat el în întreaga campanie, și deși ea nu a fost prea sîngeroasă în ceea ce privește luptele cu inamicul, a fost greu de purtat, mai ales că s’au constatat lipsuri și neglijente cari trebue de semnalat și mai cu seamă, ceea ce este mai grav, s’a constatat lipsa de omenie a gradelor superioare față de acești oameni cari nu meritau decît laude și lauri. E dureros de spus, și n’am spus-o cu timp străinătatea ne privea, cu timp corespondenții străini erau aici la noi, n’am spus-o de rușine, dar acum trebue s’o spunem fără de înconjur. 000 De ani de zile protestăm contra relelor tratamente din cazărmi. Am avut iluzia însă că odată războiul declarat și soldații vor uita toate aceste neomenii și gradații vor înțelege că în campanie soldatul le este frate. De altfel cunoaștem și multe căzuți în cari, în adevăr, trupa a găsit în superiori adevărați frați și părinți. Dar au fost, din nefericire, și multe excepțiuni, destul de multe. Au curs în timpul mobilizărei și a întregei campanii, scrisori și strigăte de disperare ale celor maltratați. Nu le era de ajuns că serviciul subsistenței în multe părți a lăsat de dorit, că serviciul sanitar militar nu a fost la înălțime, în foarte dese cazuri, apoi soldatul, obosit, bolnav și flămînd, a avut de îndurat și relele tratamente, cele mai puțin omenești. E în această privință o întreagă reformă intelectuală și sufletească, o școală întreagă de făcut. Cînd eu făceam armata, aveam cel puțin a face cu tipuri de militari învechiți în rele, eșitî cea mai mare parte din front. De atunci ofițerii sînt foști elevi ai școalelor noastre militare și e de mirat cum se găsesc chiar și excepțiuni, cari să nu înțeleagă că soldatul este om și că deci trebue tratat ca om, aceasta cu atît mai vîrtos cu cu disciplina oarbă îl oprește să discute și să riposteze. E ca și cum ai lovi pe un om cu mîinile și cu picioarele legate, care nu e în stare să se apere. 000 Pe lângă aceasta alte două lipsuri. Se poate să nu fi fost o regulă generală, dar cazuri sunt foarte multe și dovedeesc cel puțin o lipsă de organizare, fie din partea intendenței care nu s-a putut ține de trupe, fie a comandanților superiori cari au înaintat fără de a se gîndi și la coloanele de aprovizionare. Destul este să spunem că foarte multe cazuri, în cari soldașii și ofițerii au rămas nemîncați J0 întregi, hrănindu-se cu porm.... verde și cu griü necopt, cu pit. . mucegăită și cu carne intrată în putrefacție. Ni s’a spus de la ministerul de război, că toate aceste cazuri se cercetează. Să se cerceteze și să se ia măsuri ca asemenea lucruri să nu se mai întîmple. Omul poate lupta cu toate greutățile. Cu foamea însă nu poate lupta. Nu’i se poate cere aceasta. ... ..... e O . Tot astfel de defectuos și fără de sistematizare s’a arătat și serviciul medical. E de ajuns să spunem că armata a plecat în localități contaminate de holeră și deși se pretinde că existase gata 350.000 de doze de ser anti-holeric, trupa n’a fost vaccinată înainte de a trece Dunărea. Acestei împrejurări se datorește faptul că holera a făcut și face ravagii printre soldați, și că pe deasupra sîntem amenințați să fie bîntuită întreaga țară de flagelul holerei. Sînt de altfel și alte lipsuri. Ni s’au citat localități, unde deși bîntuia holera, nu exista nici sublimat corosiv, nici acid fenic, nici paturi, nici ligheanuri, nici o organizare serioasă pentru a înfrîna boala și a da ajutor celor îmbolnăviți, nu din vina lor, nenorociții. Toate acestea trebue să ne slujască drept lecție, lipsurile acestea trebue de studiat, cei vinovați, dacă sînt, trebuesc de lovit fără de cruțare, fiindcă nu cocoloșind lucrurile vom ajunge să fim la înălțimea sacrificiului suprem pe care l’a făcut poporul român și căruia noi cei de sus i-am răspuns prin rele tratamente, prin lipsa de îngrijiri și prin lipsa de hrană. Ossîs S. Mie ■— Ea nu mai vrea revizuirea, ci revanșa — r O declarație importantă a fost făcută de ministrul Bulgariei la Roma. El asigură că Bulgaria e de acord că nu se mai poate face revizuirea, căci pentru aceasta ar trebui o intervenție înarmată și cine se mai gândește la asemenea lucru? De altfel, ce ar putea da revizuirea tratatului de pace Bulgariei? Nimica toată. Or, Bulgaria vrea mult, vrea revanșa. Această declarație are două Interesuri: cei dinții este că bulgarii s'au convins de eșecul ideei revizuirei și că e un act de bună politică siî o ia înainte, arătînd că ea nu s-ar împăca in nici un caz, al doilea este că dinsii nu vor renunța niciodată la heghemonia in Balcani, pentru a cărei înfăptuire vor vărsa din nou torente de singe, după ce își vor reculege forțele. Dar în afară de înțelesul brutal al declarației ministrului bulgar la Roma, mai e un altul nemărturisit, ascuns, care dictează atitudinea ce Bulgaria pare hotărită a o lua. E faptul că Bulgaria se crede trădată de Rusia. După ce nădăjduise că cu ajutorul ei va smulge grecilor Cervala, la conferința de pace de la București. WSi văzuse înșelate speranțele, punea temei serios pe sprijinul rusesc pentru a provoca o revizuire, care i-ar readuce Cavala. Dar Rusia s-a lăsat convinsă de Erfinta ca să nu mai fie la remorca Austriei, pentru a deschide acțiunea revizuirii. Cu toate că dăduse Bulgariei toate asigurările că, in aceasta privință, va susține temeinic revendicările bulgare, ea a trecut foarte simpla la inacțiune si a lăsat pe bulgari în voia intim,lărei. •Bulgaria se vede cu totul părăisită si izolată si in sufletul ei nu se mai zbuciumă decit o singură mare dorință: să si reciștige puterea si prestigiul pierdut. Dar aceasta nu se va face prin revizuire, ci numai prin revanșă. " L Sever dim Brabant Dacă nu avem încă un răspuns al foilor liberale la inofensiva și precisa noastră întrebare care este după catagrafia oficială numărul vitelor rechiziționate pe moșiile fraților Brătianu în Argeș, avem insă rezumatul telegrafic al unui interview pe care se vede că șeful liberalilor s’a decis să’l dea deși nu e încă demobilizat. Sau poate vom avea iarăși dezmințirea interviewuăuiî, căci aceasta e soarta tuturor interviewurilor acelor bărbați cari nu pot vorbi presei fără să nu se autodezmintu. Interesant e că d. Ionel Brătianu, in deosebire de d. Costinescu, de întreaga Romînie si de aproape unanimitatea marilor puteri, ar fi pentru revizuirea tratatului de București. Așteptăm textul intervievat si mai ales... confirmarea lui de către presa d-lui Brătianu! s. y. R. o © Adeverim © [UNK] Metemien Foaia d-lui Filipescu crede a fi descoperit lipsă de tact diplomatic d-lui Take Ionescu, fiindcă ar fi spus într’un interview că Romînia avea în conferință o situație hotărîtoare. Or, în interview se spune tocmai că Romînia nu a abuzat de situația sa hotărîtoare. N'ar putea s’o lase moartă meternicit eminentului cumpărător de covoare de la Stambul ? ! Nu tregroduce ,,Independența“ condamnă la moarte prin tăcere interviewul acordat de d. Costinescu unei foi geramine. Cel puțin de astă dată „Independenta“ e consecventă , pentru ea d. Costinescu e scos din politica țărei de cînd cu contractul hîrtiei de țigaretă ! Dîmbovița „Dîmbovița apă dulce, vine te bea... se duce !’’ Asta e varianta versului acum, pe vremea holerei. Rigoletto G Bani Exemplarul fmnmaxsmmmmimmmwammBs^ests Ess» Anul al XXVI-lea No. 8583 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 EL L — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUIi București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii! Un an ................................ X.c Bm* iun!................................... JCtoi luni............................... . "l’S Pentru străinătate prețul este CadoiL TELEFON: Capitala ..... No. 1410 * n ..... n 34/73 Provincia . . . . .e 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 ci Oi ® Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la coresport ânții săi Luni 5 /.1 £ust 1913 »©.l:z *»r .. AttiStiSl Cm ocazia Inmormfrosturei sale Astăzi se înmormântează la Zurich cenușa lui August Bebel. Pînă la ultima suflare gândul său a fost la mișcarea socialistă germană și odată cu vestea morței sale, ziarul „Vorwaerts“ a primit o scrisoare a lui prin care, neobositul, anunța că va veni la conferința socialistă de la Jena. Cenușa lui Bebel se va odihni lângă aceea a „scumpei, neuitatei“ sale soții, de la moartea căreia (Noembrie 1910) se poate data și începutul sfîrșitului lui Bebel. Această femeie n’a fost, cum s’ar putea crede un „bas bleu“, o emancipată o sufragetă. Ea a împărtășit ideile soțului ei, dar singură nu s’a pus niciodată în evidență, ci s’a mulțumit a fi soția lui Bebel, lucru ce„ dată fiind viața de muncă și de zbucium a acestuia, nu era ușor. La moartea sa, Bebel a ținut să mai alăture odată numele său de al ei. In Memoriile sale, din cari nu au apărut decît două volume, iar despre al treilea nu se știe dacă va mai putea fi publicat, în aceste Memorii Bebel a pus soției sale cel mai frumos monument ce se poate pune unei brave neveste, scriind: „Pentru un bărbat, care se luptă în viața publică cu o lume de adversari, nu este indiferent ce stare de spirit are femeia care stă alături de dânsul. După această stare de spirit ea poate fi un sprijin și un ajutor pentru tendințele sale sau o greutate de plumb și o piedică pentru dînsele. Sînt fericit să pot spune ca, femeea mea a făcut parte din rîndul celor dinții... N’am regretat micii odată căsătoria mea. O femeie miai iubitoare, mai devotată, mai totdeauna gata la sacrificii de cu dînsa, nu aș fi putut găsi. Dacă am putut face ce am făcut, apoi aceasta s’a putut în primul rînd numai mulțumită îngrijirea și ajutorului ei neobosit. Și multe zile, luni și ani grei a avut de gustat, înainte ca să-i fi luminat, și eu soarele unei vremi mai liniștite“. Cu Bebel social-democrafia germiană duce la groapă pe ultimul ei mare bătrîn. După Liebknecht el rămăsese păstrătorul tradiției, principiilor neturburate, sufletul mulțimei; către dînsul se îndrepta dragostea și entuziasmul acesteia, spre el ațintea ea privirile cînd probleme grele se puneau și între conducători începea asupra lor lupta și discuțiunea grea pentru soluțiunea cea mai bună, cea mai conformă învățăturilor socialiste. In asemenea ocazii, toată lumea socialistă aștepta cu nerăbdare cuvântul lui Bebel și nu’mî amintesc o ocazie în care cuvîntul acesta să nu fi fost hotărâtor. De aci reputația lui de autocrat, de aci acuzațiunea de despot ce’i aduceau unii, titlul de mare preot al socialdemocratie cu care’l ironizau alții, de aci concluzia că partidul socialist e o turmă necugetătoare care se supune celui mai mic gest al păstorului Bebel. Toate acestea însă sânt numai aparențe. încrederea, absolută ce avea miassa muncitorimei germane în Bebel, rezulta dintr'o semiseculară conlucrare cu dînsul, rezulta din integritatea caracterului și principiilor sale, rezulta din legătura sufletească ce avea cu muncitorimea, din sânul căreia se ridicase și ale căreia gândiri și simțuri ascunse în adâncul cugetului ei, le apercepea cu o siguranță instinctivă. Așa că nu mulțimea îl urma pe Bebel, ci Bebel cu talentul său, cu darul său oratoric incomparabil, dădea expresiune clară dorințelor mulțimeî. Darul oratoric al lui Bebel! Acest muncitor strungar, era socotit printre cei mai buni oratori ai Reichstagului german și aceasta timp de aproape cincizeci de ani. Duelurile Sale retorice cu... Bismarck trebuesc recitite și astăzi pentru a se vedea, cum stătea acest umil fiu al poporului, în fața cancelarului de fer și singe, și cum îî arunca, în cap cele mai puternice argumente pentru a sfîrși, după cum se știe, cu complecta biruință. Bismarck stătea de mult la Friedrichsruh, de unde prin discursuri și articole neputincioase păta ce era mare în trecutul său politic, pe cînd Bebel continua mersul său înainte și influențat tot mai mult cu partidul, la întemeierea căruia a avut cea mai mare parte, dezvoltarea politică a Germaniei. Cînd președintele Reichstaigului anunța că deputatul Bebei are cm vîntul — o tăcere adincă și respectuoasă se făcea. Și calm își începea fostul strungar cuvântarea, pentru ca în curând să se încălzească, să ridice acuzațiunii, să le sublinieze citind fapte, documente secrete ce-i parveneau din toate părțile, criticînd actele guvernului, provocând aplauze furtunoase la amici, strigate, răgete, protestări indignate la adversari. Dar aceasta nu’l intimida, ci îl atîta numai. Lupta, polemica era domentul în care se simțea el mai bine și în care putea desfășura tot talentul său, toate uimitoarele sale cunoștințe. Strungarul Bebei a susținut astfel polemici cu savanți de meserie, cu oameni politici de cea mai vastă cultură și instrucție, — și de multe ori a eșit învingător, niciodată rușinat. "I" Și acum glasul lui Bebei nu va mai răsuna. Și zadarnic cauți chiar în rândurile social-democrației pe vrednicul său înlocuitor! Nu-i! Un Liebknecht, un Bebel, un Auer, un Singer, n’au putut apare decît în timpurile de luptă continuă, de zbucium, ei nu au putut deveni cum au fost, decît căliți la focul persecuțiunilor, al martiragiului. Fruntașii de azi ai social-democrației germane, mulți de talent, mulți cu instrucțiune și cultură vastă, toți convinși și devotați. — sunt însă epigoni, sunt înainte de toate un fel de beati possidentes! Opera organizatorie este desăvârșită, — ei au sosit pe aproape de culesul rodului... Semănătorii însă se odihnesc și cine știe dacă atei cum erau, n’au avut dreptate cînd credeau că din cenușa lor, nu vor renaște. _ 13 ■ Vedere din Zürich Socialiștii olandezi și puterea Sa, Amsterdam s’a întrunit acum cîteva zile un congres socialist, care trebuia să se pronunțe dacă socialiștii ar putea să primească portofoliile ministeriale ce li se ofereau. O minoritate din comitetul partidului socialist olandez era contra colaborărei socialiste la guvern; majoritatea se pronunța pentru colaborare, asigurînd că astfel se vor putea realiza mai ușor două din reformele revendicate de socialiștii olandezi: votul universal și pensiunile pentru bătrîni. S’au prezentat la congres două moțiuni în cele două sensuri indicate. După dezbateri de un palpitant interes, moțiunea majorității a fost respinsă. Congresul a considerat că participarea socialiștilor olandezi la guvern nu poate lua acestui guvern caracterul său burghez; că rezultatul ar fi suspendarea luptei socialiste pentru mai mulți ani și, vrîndnevrînd, modificarea caracterului partidului socialist; că realizarea reformelor dorite se poate face și fără această participare. Ultimul cuvânt al congresului a fost că participarea socialiștilor la un guvern burghez c contrarie intereselor, proletariatului. -----Se* Scandalul Krupp Acum cîteva luni deputatul socialist Liebknecht a destăinuit în Reichstag că fabrica Krupp utilizează sercretele apărărei naționale, pentru a-șî face mărite sale afaceri de războiu. Aceste destăinuiri au dat loc la un proces militar care s’a judecat de curînd și care a stabilit într’adevăr că uzinele de tunuri Krup, în complicitate cu mai mulți ofițeri de a4 statul major general al armatei germane, a pus în circulație știri alarmante asupra unor pretinse pregătiri de războiu ale unor state străine, pentru a putea provoca noul înarmări din partea Germaniei și deci noul comenzi de tunuri la uzinele sale. CAROL LIEBKNECHT NAZBATII TOȚI NEFELCITA! Sîntem țara cea mai felicitată din lume, in momentul de față. Tot ce e cap încoronat, prim-ministru și diplomat se crede dator a ne trimite o telegramă urgentă cu „p. t.“ la care cea mai elementară curtenie dictează să răspundem cu un tot atît de urgent, „p. m.” Această din urmă obligație ar fi fost cu deosebire plăcută d-lui Filipescu, dacă era d-sa ministru de externe. Cea mai sinceră dintre felicitări a fost aceea a Austriei, care se știe că a voit taman ce am voit și noi !... D. Maiorescu trebue să-șî resimtă brațul de atîta scuturătură. D’aia îl voi trimite de aici felicitările mele, cari au cel puțin atîta bun, că nu cer răspuns !.! Pac. Spripler. Intre înreii și liee în Berlin. 3 August. — Corespondentul din Constantinopol al ziarului „Berliner Tageblatt” anunță că un important bărbat politic turc i-a făcut declarații foarte favorabile despre situația din Turcia. El prevede o iminentă apropiere între Turcia și Grecia. Această innorplare va fi mult mai intimă decît o alianță. Apoi s-a vorbit despre o înțelegere cu Bulgaria în chestia Adrianopolului în calea căreia puterile nu vor mai pune nici o piedecă.■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] —• f Kmii vii . De vorbă cad. prof. dr. Babeș ‘ft* — Cunoscînd competența și lunga dv. experiență în ce privește combaterea holerei, ne-am permis a vă ruga, ca pentru lămurirea publicului să răspundeți la unele întrebări cari se prezintă în fața flagelului ce ne amenință. D-voastră ați fost delegat de către d-nii miniștri de interne și de războiu ca să studiați holera în armata de ocupație din Bulgaria și să colaborați împreună cu d. dr. I. I. Cantacuzino pentru combaterea ei. Cari sunt impresiunile și rezultatele d-voastre? Situația nu e disperată ■ — Impresiunea mea este ca situația este gravă, fără însă a fi disperată. Am formulat, împreună cu dr. Cantacuzino un plan amănunțit pentru combatera holerei. — Care este cauza că holera a putut să se întindă atît de repede în armata noastră de ocupație? — Cred că infecțiunea armatei se datorește faptului că nu s’au luat de la început toate măsurile necesare pentru a cunoaște întinderea holerei în Bulgaria înaintea ocupațiunei. In adevăr trupele noastre au venit în contact — fără necesitate imperioasă — cu focarele cele mai importante cari au existat de mai înainte în Bulgaria. M’am mai convins că nu eram bine pregătit înpotriva epidemiilor, lipsind cele necesare pentru prevenire, combatere și îngrijirea bolnavilor. Toate acestea au contribuit la lățirea repede a boalei care acuma bîntue în cele mai multe unități de trupe ale corpurilor I, II și IV de armată. Și instalările de spitale, mijoacele de prevenire și de tratament, laboratoarele lipseau la început, tocmai cînd ele ar fi putut da cele mai bune rezultate. Cu toate acestea, medicii au fost la înălțimea misiunelor și au dat de la început probă de un devotament mai presus de orice laudă, precum și de o cunoștință și de o inteligență perfectă. Hăsurile luate — Nu s’ar fi putut împiedica infecțiunea precum și lățirea boalei în armată? Și cine este responsabil pentru dezastrul de astăzi? — Cred că s’ar fi putut împiedica dacă nu infectiunea, dar întinderea mare a boalei. Nu este însă acum momentul de-a intra in discutiunea responsabilităților. — Cari sunt pe scurt măsurile pe cari le-ați luat în comun acord cu d. dr. Cantacuzino? — Pot să zic, în scurt, că am activat cît se poate acțiunea preventivă, vaccinările și izolarea, pronunțîndu-ne pentru depărtarea unităților încă îndemne din mijlocul focarelor de infecțiune. Am atras atențiunea serviciului sanitar civil asupra pericolului ce prezintă căruțașii cari nu erau supraveghiați din punctul de vedere sanitar, nici de serviciul sanitar al armatei, nici de cel civil — și am stabilit un plan de demobilizare. — Măsurile stabilite au fost ele executate ? — Sper că da. Insă afară de aceste măsuri am făcut și alte propuneri cari după părerea mea, trebuiau să fie imediat executate, cari însă din diferite cauze nu s’au executat. Astfel, nu s'a executat depărtarea unităților neinfectate din mijlocul celor infectate. In adevăr, după cîteva zile era deja prea tîrzie, căci s’au infectat la Ohrania toate unitățile îndemne. Asemenea, cerința mea ca bolnavii de holeră să nu se repatrieze, ci să fie tratați acolo unde se găsesc, introducîndu-se în tratatul de pace o clauză pentru a asigura siguranța soldaților noștri, nu s-a admis. Rezultatele cele mai importante ale delegațiuniei mele erau: a) constatarea necesității transportării imediate a ambulanțelor în focarele de infecțiune, unde îngrijirea bolnavilor era imposibilă; b) recunoașterea importanței apei de băut pentru propagarea boalei și inzistența pentru instalarea mai multor laboratoare pentru a constata prin înșiși miile de soldați izolați ca suspecți, cari anume au holeră și cari nu. d) Luarea măsurilor pentru demobi— Dar acuma armata fiind infectată prin mii de holerici, cum vom putea să ne apărăm? _ — Invaziunea holerei în țară, a și început. ^ Poate nu s’au luat la timp măsuri pentru supraveghierea căruțașilor și persoanelor venind de pe cîmpul de operațiune. Nu sînt însă de părerea acelor cari afirmă că fatalmente vom avea peste puțin o epidemie formidabilă și cari aruncă armele lăsînd mai mult la aprecierea individuală măsurile de luat. — Cari ar fi după d-voastră mijloacele pentru a scăpa încă acuma țara de holeră? — Principiile combatereî holerei, stabilite de marele Koch, au reușit de multe ori în împrejurări tot atît de grave ca și acele ce ne amenință astăzi. Ele trebue aplicate cu mare energie după un plan bine întocmit și condus de o persoană dînd toate garanțiile de știință, de experiență și de energie. Această persoană va trebui să aibă mînă liberă și va dispune de toate mijloacele și de toată puterea pe care i-o poate acorda statul. Neapărat însă că rezultatele cercetărilor mai nouî, au mai complicat astăzi problema combaterea holerei. ■— Cari sînt aceste rezultate? — Sînt două: 1) Constatarea purtătorilor de vibrioni ai holerei și 2) vaccinarea antiholerică. Purtătorii de microbi — Ce sunt acești purtători și întrucît sînt periculoși? — Intr’un focar de holeră se găsesc indivizi cari fără să fie bolnavi sau după o ușoară indispozițiune, păstrează în corpul lor și elimină prin defecțiuni și urină vibrioni virulenți. Acești vibrioni pot infecta pe alte persoane, însă pericolul acestor purtători s’a exagerat, căci: 1) nici defecțiunile lor ' cari de obiceiu sînt mai rare și mai insistente nu prezintă un așa mare pericol de răspîndire; 2) în practică numai în mod excepțional s’a putut constata în mod neîndoios că purtătorii de vibrioni ar fii dat naștere la epidemii. In adevăr, dacă purtătorii ar fi atît de periculoși precum unii afirmă, atunci am fi aproape dezarmați, căci nu putem examina defecțiunile armatei întregi pentru ai găsi și a izola toți purtătorii de vibrioni din armată. Trebue deci să facem ce' a făcut' Koch pentru a combate holera. A combătut-o cu succes strălucit într’o epocă cînd nimeni nu știa de purtători de vibrioni. Vaccinarea — Dar ce valoare are vaccinațiunea înpotriva holerei? — Vaccinarea a fost în cele din urmă aplicată cu succes neîndoios in Japonia și s’a arătat că mii de vaccinați cu o cantitate suficientă de vaccin (0.4 mgr. de barili) n’au căpătat holera pe cînd printre cei nevaccinați a bîntuit epidemia. Institutul nostru precum și acela al d-lui dr. Cantacuzino au dat armatei sute de mii de doze del vaccin, astfel încît astăzi poate jumătatea armatei de ocupație este vaccinată. Asemenea s’au vaccinat cu vaccinul meu căruțașii și un mare număr de persoane cari vin din contact cu holericii. De asemenea locuitorii localităților, infectate din țară. Am mers mai departe: vaccinezi pe orice persoană care în vederea epidemiei cere acest mijloc de prevenire. In adevăr, vaccinul este inofensiv și nu produce decît cîteodată o mică jenă care durează cel mult 1—2 zile. De altă parte el garantează pe cel vaccinat împotriva holerei cel puțin timp de un an. Numai puțini, din cei vaccinați pot căpăta holera și anume o holeră mult atenuată. — Credeți dvcă vaccinarea unei populațiuni întregi ar scăpa o țară de holeră? — Nu cred aceasta. Sunt însă convins că prin vaccinarea de-o parte și prin executarea severă a măsurilor indicate de Koch și printre cari alimentarea cu o apă sterrilizată (fiartă, sau ceaia, sau apa minerală) de alta, va putea să scape încă țara noastră de flagelul holerei. Apa la Bucarești — Ce s’ar putea face la București in privința apei? — Avem o apă ireproșabilă, adică cea suzerană de la Braga din"" și de la Ulmi. Se știe că aceasta se amestecă cu apă de suprafață de la Bleu. E adevărat că obicinuit aceastăi apă e bine filtrată și conține puțini microbi. Insă nu e exclusă posibilitatea ca dintr’un moment într’altul să fie infectată. Ar trebui deci examinată chestiunea dacă pe timpul epidemiei de holeră nu s’ar putea cetiuuta la apa de Bîcu. la £|£