Adevěrul, august 1913 (Anul 26, nr. 8579-8608)

1913-08-05 / nr. 8583

> 'h­­ > A <*= a/ vi/ Fără îndoiala ca poporul român, și cel de la orașe și cel de la țară, a alergat să-și facă datoria către ța­ră. Mobilizarea s-a făcut cu flori la pălărie și cu cîntece și dacă au tre­buit cincisprezece zile ca ea să fie complectă, nu a fost vina celor mobilizați, ci a imposibilităței mate­riale și teh­nice de a îmbrăca, de a echipa, de a matricula, de a siste­matiza și transporta la Dunăre pes­te 500.000 de oameni. In prima li­nie era nevoie de 11.000 de vagoa­ne și nu se putea pune la dispoziția armatei decît 7000. E natural dar că ceea ce grație chipului cum au răspuns oamenii, se putea face în cinci zile, nu s’a putut efectua de­cît în cincisprezece, ceea ce, spun teh­nicianiî, este totuși un record în ceea ce privește mobilizarea, o o o . In această privință nu­ e nimic de zis și aceasta face cinste poporu­lui român. E o dovadă că e pătruns de spiritul datoriei și că atunci cînd țara îl chiamă, el nu știe ce este co­­ceala. De altfel așa s’a purtat el în întreaga campanie, și deși ea nu a fost prea sîngeroasă în ceea ce pri­vește luptele cu inamicul, a fost greu­ de purtat, mai ales că s’au con­statat lipsuri și neglijente cari tre­­bue de semnalat și mai cu seamă, ceea ce este mai grav, s’a constatat lipsa de omenie a gradelor superi­oare față de acești oameni cari nu meritau decît laude și lauri. E­­ du­reros de spus, și n’am spus-o cu­ timp străinătatea ne privea, cu­ timp corespondenții străini erau aici la noi, n’am spus-o de rușine, dar acum trebue s’o spunem fără de înconjur. 000­ ­ De ani de zile protestăm contra relelor tratamente din cazărmi. Am avut iluzia însă că odată războiul declarat și soldații vor uita toate a­­ceste neomenii și gradații vor înțe­lege că în campanie soldatul le este frate. De altfel cunoaștem și multe căzuți în cari, în adevăr, trupa a găsit în superiori adevărați frați și părinți. Dar au fost, din nefericire, și multe excepțiuni, destul de multe. Au curs în timpul mobilizărei și a întregei campanii, scrisori și stri­găte de disperare ale celor maltra­tați. Nu le era d­e ajuns că serviciul subsistenței în multe părți a lăsat de dorit, că serviciul sanitar militar nu a fost la înălțime, în foarte dese ca­zuri, apoi soldatul, obosit, bolnav și f­lămînd, a avut de îndurat și relele tratamente, cele mai puțin ome­ne­ști. E în această privință o întreagă reformă intelectuală și sufletească, o școală întreagă de făcut. Cînd eu făceam­ armata, aveam cel puțin a face cu tipuri de militari învechiți în rele, eșitî cea mai mare parte din front. De atunci ofițerii sînt foști elevi ai școalelor noastre mili­tare și e de mirat cum se găsesc chiar și excepțiuni, cari să nu înțe­leagă că soldatul este om și că deci trebue tratat ca om, aceasta cu a­­tît mai vîrtos cu cu­ disciplina oar­bă îl oprește să discute și să ripos­teze. E ca și cum ai lovi pe un om cu mîinile și cu picioarele legate, care nu e în stare să se apere. 0­0­0 Pe lângă aceasta alte două lip­suri. Se poate să nu fi fost o re­gulă generală, dar cazuri sunt foar­te multe și dovedeesc cel puțin o lipsă de organizare, fie din partea intendenței care nu s-a putut ține de trupe, fie a comandanților supe­riori cari au înaintat fără de a se gîndi și la coloanele de aprovizio­nare. Destul este să spunem că foarte multe cazuri, în cari soldași­i și ofițerii au rămas nemîncați J0 întregi, hrănindu-se cu porm.... verde și cu griü necopt, cu pit. . mucegăită și cu carne intrată în pu­trefacție. Ni s’a spus de la ministerul de răz­­boi, că toate aceste cazuri se cer­cetează. Să se cerceteze și să se ia măsuri ca asemenea lucruri să nu se mai întîmple. Omul poate lupta cu toate greutățile. Cu foamea însă nu poate lupta. Nu­’i se poate cere a­ceasta. ... ..... e O . Tot astfel de defectuos și fără de sistematizare s’a arătat și ser­viciul medical. E de ajuns să spu­nem că armata a plecat în locali­tăți contaminate de holeră și deși se pretinde că existase gata 350.000 de doze de ser an­ti-holeric, trupa n’a fost vaccinată înainte d­e a tre­ce Dunărea. Acestei împrejurări se datorește faptul că holera a fă­cut și face ravagii printre soldați, și că pe deasupra sîntem amenin­țați să fie bîntuită întreaga țară de flagelul holerei. Sînt de altfel­­ și al­te lipsuri. Ni s’au citat localități, unde deși bîntuia holera, nu exista nici sublimat corosiv, nici acid fe­­nic, nici paturi, nici ligheanuri, nici o organizare serioasă pentru a înfrî­­na boala și a da ajutor celor îm­bolnăviți, nu din vina lor, nenoro­ciții. Toate acestea trebue să ne slu­­jască drept lecție, lipsurile acestea trebue de studiat, cei vinovați, dacă sînt, trebuesc de lovit fără de cru­țare, fiindcă nu cocoloșind lucrurile vom ajunge să fim la înălțimea sa­crificiului suprem pe care l’a făcut poporul român și căruia noi cei de sus i-am răspuns prin rele tratamen­te, prin lipsa de îngrijiri și prin lip­sa de hrană. Ossîs S. Mie ■— Ea nu mai vrea revizui­rea, ci revanșa —­ ­ r O declarație importantă a fost fă­cută de ministrul Bulgariei la Ro­ma. El asigură că Bulgaria e de a­­cord că nu se mai poate face revi­zuirea, căci pentru aceasta ar trebui o intervenție înarmată și cine se mai gândește la asemenea lucru? D­e altfel, ce ar putea da revizui­­­rea tratatului de pace Bulgariei? Ni­mica toată. Or, Bulgaria vrea mult, vrea revanșa. Această declarație are două Inte­re­suri: cei dinții este că bulgarii s'au­ convins de eșecul ideei revi­zuir­ei și că e un act de bună politi­că siî o ia înainte, arătînd că ea nu s-ar împăca in nici un caz, al doi­lea este că dinsii nu vor renunța niciodată la heghemonia in Balcani, pentru a cărei înfăptuire vor vărsa din nou torente de singe, după ce își vor reculege forțele. Dar în afară de înțelesul brutal al declarației ministrului bulgar la Ro­ma, mai e un altul nemărturisit, a­­scuns, care dictează atitudinea ce Bulgaria pare hotărită a o lua. E faptul că Bulgaria se crede trădată d­e Rusia. După ce nădăjduise că cu ajutorul ei va smulge grecilor Cer­vala, la conferința de pace de la București. WSi văzuse înșelate spe­ranțele, punea temei serios pe spri­jinul rusesc pentru a provoca o re­vizuire, care i-ar readuce Cavala. Dar Rusia s-a lăsat convinsă de Erfinta ca să nu mai fie la remorca Austriei, pentru a deschide acțiunea revizu­irii. Cu toate că dăduse Bul­gariei toate asigurările că, in acea­sta privință, va susține temeinic re­vendicările bulgare, ea a trecut foarte simpla la inacțiune si a lăsat pe bulgari în voia intim,lăr­ei. •Bulgaria se vede cu totul părăisi­­tă si izolată si in sufletul ei nu se mai zbuciumă decit o singură mare dorință: să­ si reciștige puterea si prestigiul pierdut. Dar aceasta nu se va face prin revizuire, ci numai prin revanșă. " L Sever d­im Brabant Dacă nu avem încă un răspuns al foilor liberale la inofensiva și pre­cisa noastră întrebare care este du­pă catagrafia oficială numărul vite­lor rechiziționate pe moșiile frați­lor Brătianu în Argeș, avem insă rezumatul telegrafic al unui inter­view pe care se vede că șeful libe­ralilor s’a decis să’l dea deși nu e încă demobilizat. Sau poate vom a­­vea iarăși dezmințirea interviewuăuiî, căci aceasta e soarta tuturor inter­­viewurilor acelor bărbați cari nu pot vorbi presei fără să nu se auto­­dezmintu. Interesant e că d. Ionel Brătianu, in deosebire de d. Costinescu, de întreaga Romînie si de aproape u­­nanimitatea marilor puteri, ar fi pentru revizuirea tratatului de Bu­curești. Așteptăm textul intervievat si mai ales... confirmarea lui de către presa d-lui Brătianu! s. y. R. o © Adeverim © [UNK] Metemien­ Foaia d-lui Filip­escu crede a fi descoperit lipsă de tact diplomatic d-lui Take Ionescu, fiindcă ar fi spus într’un interview că Romînia avea în conferință o situație hotărîtoare. Or, în interview se spune tocmai că Ro­mînia nu a abuzat de situația sa ho­­tărîtoare. N'ar putea s’o lase moartă meter­­nicit eminentului cumpărător de covoare de la Stambul ? ! Nu tregrodu­ce ,,Independența“ condamnă la moar­te prin tăcere interviewul acordat de d. Costinescu unei foi geramine. Cel puțin de astă dată „Indepen­denta“ e consecventă , pentru ea d. Costinescu e scos din politica țărei de cînd cu contractul hîrtiei de ți­garetă ! Dîmbovița „Dîmbovița apă dulce, vine te bea... se duce !’’ Asta e varianta versului acum, pe vremea holerei. Rigoletto G Bani Exemplarul fmnmaxsmmmmimmmwammBs^ests Ess» Anul al XXVI-lea No. 8583 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 EL L — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUIi București, Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii! Un an ................................ X.c­ Bm* iun!................................... JCtoi luni............................... . "l’S Pentru străinătate prețul este CadoiL TELEFON: Capitala ..... No. 1410 * n­ ..... n 34/73 Provincia . . . . .e 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 ci Oi ® Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la coresport­ ânții săi Luni 5 /.1 £ust 1913 »©.­l­:z *»r .. AttiStiSl Cm ocazia Inmormfrosturei sale Astăzi se înmormântează la Zu­rich cenușa lui August Bebel. Pînă la ultima suflare gândul său a fost la mișcarea socialistă germană și odată cu vestea morței sale, ziarul „Vorwaerts“ a primit o scrisoare a lui prin care, neobositul, anunța că va veni la conferința socialistă de la Jena. Cenușa lui Bebel se va odihni lângă aceea a „scumpei, neuitatei“ sale soții, de la moartea căreia (Noem­­brie 1910) se poate data și începutul sfîrșitului lui Bebel. A­­ceastă femeie n’a fost, cum s’ar pu­tea crede un „bas bleu“, o eman­cipată o sufragetă. Ea a împărtă­șit ideile soțului ei, dar singură nu s’a pus niciodată în evidență, ci s’a mulțumit a fi soția lui Bebel, lucru ce„ dată fiind viața de mun­că și de zbucium a acestuia, nu era ușor. La moartea sa, Bebel a ținut să mai alăture odată numele său de al ei. In Memoriile­ sale, din cari nu au apărut decît două volume, iar des­pre al treilea nu se știe dacă va mai putea fi publicat, în aceste Me­morii Bebel a pus soției sale cel mai frumos monument ce se poa­te pune unei brave neveste, scri­ind: „Pentru un bărbat, care se luptă în viața publică cu o lume de adversari, nu este indiferent ce stare de spirit are femeia care stă alături de dânsul. După această stare de spirit ea poate fi un spri­jin și un ajutor pentru tendințele sale sau o greutate de plumb și o piedică pentru dînsele. Sînt fericit să pot spune ca, femeea mea a făcut parte din rîndul­ celor dinții... N’am regretat micii odată căsătoria mea. O femeie miai iubitoare, mai devo­tată, mai totdeauna gata la sacri­ficii de cu­ dînsa, nu aș fi putut găsi. Dacă am putut face ce am fă­cut, apoi aceasta s’a putut în pri­mul rînd numai mulțumită îngriji­rea și ajutorului ei neobosit. Și multe zile, luni și­ ani grei a avut de gustat, înainte ca să-i fi luminat, și eu soarele unei vremi mai li­niștite“. Cu Bebel social-democrafia ger­­­miană duce la groapă pe ultimul ei mare bătrîn. După Liebknecht el rămăsese păstrătorul tradiției, prin­cipiilor neturburate, sufletul mulți­­mei; către dînsul se îndrepta dra­gostea și entuziasmul acesteia, spre el ațintea ea privirile cînd proble­me grele se puneau și între condu­cători începea asupra lor lupta și discuțiunea grea pentru soluțiunea cea mai bună, cea mai conformă învățăturilor socialiste. In asemenea ocazii, toată lumea socialistă aștepta cu nerăbdare cuvântul lui Bebel și n­u’mî amin­tesc o ocazie în care cuvîntul a­­cesta să nu fi fost hotărâtor. De aci reputația lui de autocrat, de aci acuzațiunea de despot ce’i aduceau unii, titlul de mare preot al social­­democratie cu care’l ironizau alții, de aci concluzia că partidul socia­list e o turmă necugetătoare care se supune celui mai mic gest al păstorului Bebel. Toate acestea însă sânt numai aparențe. încrederea, absolută ce avea miassa­­ muncitorimei germa­ne în Bebel, rezulta dintr'o semi­­seculară conlucrare cu dînsul, re­zulta din integritatea caracterului și principiilor sale, rezulta din le­gătura sufletească ce avea cu mun­citorimea, din sânul căreia se ridi­case și ale căreia gândiri și simțuri ascunse în adâncul cugetului ei, le apercepea cu o siguranță instinc­tivă. Așa că nu mulțimea îl urma pe Bebel, ci Bebel cu talentul său­, cu darul său oratoric incompara­bil, dădea expresiune clară dorin­țelor m­ulțim­eî. Darul oratoric al lui Bebel! Acest muncitor strungar, era so­cotit printre cei mai buni oratori ai Reichstagului german și aceasta timp de aproape cincizeci de ani. Duelurile Sale retorice cu... Bis­marck trebuesc recitite și astăzi pen­tru a se vedea, cum stătea acest umil fiu al poporului, în fața can­celarului de fer și singe, și cum îî arunca, în cap cele mai puternice argumente pentru a sfîrși, după cum se știe, cu complecta biruință. Bismarck stătea de mult la Frie­­drichsruh, de unde prin discursuri și articole neputincioase păta ce era mare în trecutul său politic, pe cînd Bebel continua mersul său înainte și influențat tot mai mult cu­­ partidul, la întemeierea căruia a avut cea mai mare parte, dezvol­tarea politică a Germaniei. Cîn­d președintele Reichstaigului anunța că deputatul Bebei are cm vîntul — o tăcere adincă și respec­tuoasă se făcea. Și calm își începea fostul strungar cuvântarea­, pentru ca în curând să se încălzească, să ridice acuzațiunii, să le sublinieze ci­tind fapte, documente secrete ce-i parveneau din toate părțile, criti­­cînd actele guvernului, provocând aplauze furtunoase la amici, striga­­­te, răgete, protestări indignate la adversari. Dar aceasta nu’l intimida, ci îl atîta numai. Lupta, polemica era­ domentul în care se simțea el mai bine și în care putea desfășura tot talentul său, toate uimitoarele sa­le cunoștințe. Strungarul Bebei a susținut astfel polemici cu savanți de meserie, cu oameni politici de cea mai vastă cultură și instrucție, — și de multe ori a eșit învingător, niciodată rușinat. "I" Și acum glasul lui Bebei nu va mai răsuna. Și zadarnic cauți chiar în rândurile social-democrației pe vrednicul său înlocuitor! Nu-i! Un Liebknecht, un Bebel, un Auer, un Singer, n’au putut apare decît în timpurile de luptă continuă, de zbu­cium, ei nu au putut deveni cum au fost, decît căliți la focul persecuțiu­­nilor, al martiragiului. Fruntașii de azi ai social-democrației germane, mulți de­ talent, mulți cu instrucți­une și cultură vastă, toți convinși și devotați. — sunt însă epigoni, sunt înainte de toate un fel de beati pos­­sidentes! Opera organizatorie este desăvârșită, — ei au sosit pe aproa­pe de culesul rodului... Semănătorii însă se odihnesc și cine știe dacă atei cum erau, n’au avut dreptate cînd credeau că din cenușa lor, nu vor renaște. _­­ 13 ■ Vedere din Zürich Socialiștii olandezi și puterea Sa, Amsterdam s’a întrunit acum cîteva zile un congres socialist, care trebuia să se pronunțe dacă sociali­știi ar putea să primească portofo­liile ministeriale ce li se ofereau. O minoritate din comitetul par­tidului socialist olandez era contra colaborărei socialiste la guvern; majoritatea se pronunța pentru co­laborare, asigurînd că astfel se vor putea realiza mai ușor două din re­formele revendicate de socialiștii o­­landezi: votul universal și pensiuni­le pentru bătrîni. S’au prezentat la congres două moțiuni în cele două sensuri indica­te. După dezbateri de un palpitant interes, moțiunea majorității a fost respinsă. Congresul a considerat că parti­ciparea socialiștilor olandezi la gu­vern nu poate lua acestui guvern caracterul său burghez; că rezulta­tul ar fi suspendarea luptei sociali­ste pentru mai mulți ani și, vrînd­­nevrînd, modificarea caracterului partidului socialist; că realizarea reformelor dorite se poate face și fără această participare. Ultimul cuvânt al congresului a fost că participarea socialiștilor la un guvern burghez c contrarie inte­reselor, proletariatului. -----­­Se* Scandalul Krupp Acum cîteva luni deputatul socia­list Liebknecht a destăinuit în Reichstag că fabrica Krupp utilizea­ză serc­retele apărărei naționale, pen­tru a-șî face mărite sale afaceri de războiu­. Aceste destăinuiri au dat loc la un proces militar care s’a ju­decat de curînd și care a stabilit în­­tr’adevăr că uzinele de­ tunuri Krup, în complicitate cu mai mulți ofițeri de­­ a4 statul major general al arma­tei germane, a pus în circulație știri alarmante asupra unor pretinse pre­gătiri de războiu ale unor state stră­ine, pentru a putea provoca noul înarmări din partea Germaniei și deci noul comenzi de tunuri la uzi­nele sale. CAROL LIEBKNECHT NAZBATII TOȚI NE­FELCITA! Sîntem țara cea mai felicitată din lume, in momentul de față. Tot ce e cap încoronat, prim-mi­­nistru și diplomat se crede dator a ne trimite o telegramă urgentă cu „p. t.“ la care cea mai elementară curt­enie dictează să răspundem cu un tot atît de urgent, „p. m.” Această din urmă obligație ar fi fost cu deosebire plăcută d-lui Fili­­pescu, dacă era d-sa ministru de ex­terne. Cea­­ mai sinceră dintre felicitări a fost aceea a Austriei, care se știe că a voit taman ce am voit și noi !... D. Maiorescu trebue să-șî resimtă brațul de atîta scuturătură. D’aia îl voi­ trimite de aici feli­citările mele, cari au cel puțin atîta bun, că nu cer răspuns !.! Pac. Spripler. Intre înreii și liee în Berlin. 3 August. — Coresponden­tul din Constan­tinopol al ziarului „Berliner Tageblatt” anunță că un important bărbat politic turc i-a fă­­cut declarații foarte favorabile des­pre situația din Turcia. El prevede o iminentă apropie­re între Turcia și Grecia. Această innorplare va fi mult mai intimă decît o alianță. Apoi s-a vorbit despre o înțele­gere cu Bulgaria în chestia Adri­­anopolului în calea căreia puteri­le nu vor mai pune nici o piedecă.­­■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] —•­ ­ f Km­ii vii . De vorbă ca­d. prof. dr. Babeș ‘ft*­ — Cunoscînd competența și lun­ga dv. experiență în ce privește combaterea holerei, ne-am permis a vă ruga, ca pentru lămurirea pu­blicului să răspundeți la unele între­bări cari se prezintă în fața flage­lului ce ne amenință. D-voastră ați fost delegat de către d-nii miniștri de interne și de războiu ca să stu­diați holera în armata de ocupație din Bulgaria și să colaborați împre­ună cu d. dr. I. I. Cantacuzino pen­tru combaterea ei. Cari sunt impre­­siunile și rezultatele d-voastre? Situația nu e dispe­rată ■ — Impresiunea mea este ca situ­ația este gravă, fără însă a fi dispe­rată. Am formulat, împreună cu dr. Cantacuzino un plan amănunțit pen­tru combatera holerei. — Care este cauza că holera a putut să se întindă atît de repede în armata noastră de ocupație? — Cred că infecțiunea armatei se datorește faptului că nu s’au lu­at de la început toate măsurile ne­cesare pentru a cunoaște întinde­rea holerei în Bulgaria înaintea o­­cupațiunei. In adevăr trupele noas­tre au venit în contact — fără ne­cesitate imperioasă — cu focarele cele mai importante cari au existat de mai înainte în Bulgaria. M’am mai convins că nu eram bine pre­gătit­ în­potriva epidemiilor, lip­sind cele necesare pentru preveni­re, combatere și îngrijirea bolnavi­lor. Toate­­ acestea au contribuit la lățirea repede a boalei care acuma bîntue în cele mai multe unități de trupe ale corpurilor I, II și IV de armată. Și instalările de spitale, mij­oacele de prevenire și de tra­tament, laboratoarele lipseau la în­ceput, tocmai cînd ele ar fi putut da cele mai bune rezultate. Cu toate acestea, medicii au fost la înălțimea misiune­­lor și au dat de la început probă de un devotament mai presus de orice laudă, precum și de o cunoștință și de­ o inteligen­ță perfectă. Hăsurile luate — Nu s’ar fi putut împiedica in­fecțiunea precum și lățirea boalei în armată? Și cine este responsabil pentru dezastrul de astăzi? — Cred că s’ar fi putut împiedica dacă nu infectiunea, dar întinderea mare a boalei. Nu este însă acum momentul de-a intra in discutiunea responsabilităților. — Cari sunt pe scurt măsurile pe cari le-ați luat în comun acord cu d. dr. Cantacuzino? — Pot să zic, în scurt, că am ac­tivat cît se poate acțiunea preven­tivă, vaccinările și izolarea, pro­­nunțîndu-ne pentru depărtarea uni­tăților încă îndemne din mijlocul focarelor de infecțiune. Am atras atențiunea serviciului sanitar civil asupra pericolului ce prezintă căruțașii cari nu erau su­­praveghiați din punctul de vedere sanitar, nici de serviciul sanitar al armatei, nici de cel civil — și am stabilit un plan de demobilizare. — Măsurile stabilite au fost ele executate ? — Sper că da. Insă afară de a­­ceste măsuri am făcut și alte pro­puneri cari după părerea mea, tre­­buiau să fie imediat executate, cari însă din diferite cauze nu s’au e­­­xecutat. Astfel, nu s'a executat depărtarea unităților neinfectate din mijlocul ce­lor infectate. In adevăr, după cîteva zile era deja prea tîrzie, căci s’au infectat la Oh­rania toate unitățile îndemne. Asemenea, cerința mea ca bolna­vii de holeră să nu se repatrieze, ci să fie tratați acolo unde se gă­sesc, introducîndu-se în tratatul de pace o clauză pentru a asigura si­guranța soldaților noștri, nu s-a ad­mis. Rezultatele cele mai importante ale delegațiuniei m­ele erau: a) con­statarea necesității transportării i­­mediate a ambulanțelor în focarele de infecțiune, unde îngrijirea bolna­vilor era imposibilă; b) recunoaște­rea importanței apei de băut pentru propagarea boalei și inzistența pen­tru instalarea mai­ multor labora­toare pentru a constata prin înșiși miile de soldați izolați ca suspecți, cari anume au holeră și cari nu. d) Luarea măsurilor pentru demobi­— Dar acuma­ armata fiind infec­tată prin mii de holerici, cum­ vom putea să ne apărăm? _ — Invaziunea holerei în țară, a și început. ^ Poate nu s’au luat la­ timp măsuri pentru supraveghierea căruțașilor și persoanelor venind de pe cîmpul de operațiune. Nu sînt însă de părerea acelor cari afirmă că fatalmente vom avea peste pu­țin o­­ epidemie formidabilă și cari aruncă armele lăsînd mai mult la aprecierea individuală măsurile de luat. — Cari ar fi după d-voastră mij­loacele pentru a scăpa încă acuma țara de holeră? — Principiile combatereî holerei, stabilite de marele Koch, au reușit de multe ori în împrejurări tot a­­tît de grave ca și acele ce ne ame­nință astăzi. Ele trebue aplicate cu mare energie după un plan bine în­tocmit și condus de o persoană dînd toate garanțiile de știință, de experiență și de energie. Această persoană va trebui să aibă mî­nă li­beră și va dispune de toate mijloa­cele și de toată puterea pe care i-o poate acorda statul. Neapărat însă că rezultatele cer­cetărilor mai nouî, au mai compli­cat astăzi problema combaterea ho­lerei. ■— Cari sînt aceste rezultate? — Sînt două: 1) Constatarea pur­tătorilor de vibrioni ai holerei și 2) vaccinarea antiholerică. Purtătorii de microbi — Ce sunt acești purtători și în­tru­cît sînt periculoși? — Intr’un focar de holeră se gă­sesc indivizi cari fără să fie bol­navi sau după o ușoară indispozi­­țiune, păstrează în corpul lor și e­­­limină prin defecțiuni și urină vi­­brioni virulenți. Acești vibrioni pot infecta pe alte­ persoane, însă pe­ricolul acestor purtători­­ s’a exage­rat, căci: 1) nici defecțiunile lor ' cari de obiceiu sînt mai rare și mai insistente nu prezintă un așa ma­re pericol de răspîndire; 2) în practică numai în mod excepțional s’a putut constata în mod neîndo­ios că purtătorii de vibrioni ar­ fii dat naștere la epidemii. In adevăr, dacă purtătorii ar fi atît de periculoși precum unii afir­mă, atunci am fi aproape dezar­mați, căci nu putem examina de­­fecțiunile armatei întregi pentru ai găsi și a izola toți purtătorii de vi­brioni din armată. Trebue deci să facem ce' a făcut' Koch pentru a combate holera. A combătut-o cu succes strălucit în­­tr’o epocă cînd nimeni nu știa de purtători de vibrioni. Vaccinarea — Dar ce valoare are vaccina­­­țiunea înpotriva holerei? — Vaccinarea a fost în cele din­ urmă aplicată cu succes neîndoios­ in Japonia și s’a arătat că mii de vaccinați cu o cantitate suficientă de vaccin (0.4 mgr. de barili) n’au căpătat holera pe cînd printre cei nevaccinați a bîntuit epidemia. Institutul nostru precum și acela­ al d-lui dr. Cantacuzino au dat armatei sute de mii de doze del vaccin, astfel încît astăzi poate ju­mătatea armatei de ocupație este vaccinată. Asemenea s’au vaccinat cu vacci­nul meu căruțașii și un mare nu­măr de persoane cari vin din con­tact cu holericii. De asemenea lo­cuitorii localităților, infectate din țară. Am mers mai departe: vaccinezi pe orice persoană care în vederea­ epidemiei cere acest mijloc de pre­venire. In adevăr, vaccinul este inofen­siv și nu produce decît cîte­odată o mică jenă care durează cel mult 1—2 zile. De altă parte el garan­tează pe cel vaccinat împotriva ho­­lerei cel puțin timp de un an. Numai puțini, din cei vaccinați pot căpăta holera și anume o ho­­­leră mult atenuată. — Credeți dv­­că vaccinarea u­­nei populațiuni întregi ar scăpa o țară de holeră? — Nu cred aceasta. Sunt însă convins că prin vaccinarea de-o parte și prin executarea severă a măsurilor indicate de Koch și print­­re cari alimentarea cu o apă ster­rilizată (fiartă, sau ceaia, sau apa minerală) de alta, va putea să scape încă țara noastră de flagelul hole­rei. Apa la Bucarești — Ce s’ar putea face la Bucu­­­rești in privința apei? — Avem o apă ireproșabilă, a­­dică cea suzerană de la Braga din"" și de la Ulmi. Se știe că aceasta se amestecă cu apă de suprafață de la Bleu. E adevărat că obicinuit aceastăi apă e bine filtrată și conține puțini microbi. Insă nu e exclusă posibili­tatea ca dintr’un moment într’altul să fie infectată. Ar trebui deci examinată chestiunea dacă pe tim­pul epidemiei de holeră nu s’ar pu­tea cetiuuta la apa de Bîcu. la £|£

Next