Adevěrul, noiembrie 1913 (Anul 26, nr. 8671-8700)

1913-11-25 / nr. 8695

1 Anul art Xxvi-lea No. 8695/ 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV’ Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. , StP. Karageorgevicî, No. 9 Et. I.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: f­o. 11, București Strada Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la cores j0, Luni 25 Noembrie 1913 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE Abonamente cu premii: pentru străinătate prețul este îndoiL » luni rolyji­ Ml 'r<l TELEFON: Capitala ..... No. 14/tO „ ......................... 34/73 ^Vrovincia..................... 14/99 m. Străinătatea = enții săi «j ♦ i» 12/40 Lei 20— . I»— 6— m Primară ori prin Palat? *■­ ­ Omul de la Rătești s’a încercat o clipă să facă pe rege să cînte. De aceia înainte de­ a fi chemat la putere, a aruncat bomba refor­melor sa­le, bombă care a explo­dat, dar n’a rănit pe nimeni. Cu ttot colegiul unic, cu toată expro­prierea, nimeni nu s’a emoționat și încă mai puțin palatul deprins cu pangificăriile scoborîtorului lui Kir Enache Grecul din satul Brătieni- Fiecare și-a spus, cu durere, că în­­trereaga reformă se va rezuma în­­tr’un vast gheșefi și lucrul s’a a­­d­eve­rit imediat, deoarece toți vi­itorii expropriați, au și dat buzna să cumpere moșii, cu prețuri des­­­tul de mari, pentru a le vinde prin­­ expropriere cu prețuri înzecite. • • • • Dar nici palatul nu s’a emofio­­m­at, deși fratele Vintilă spune ori și pum că exproprierea, va începe cu domeniile Coroanei. Regele cel b­ătrîn — dar care își cunoaște marfa lui politică, — a rîs în bar­ba lui albă și a înțeles de ce este vorba. Și — O să coste țara, cîteva jertfe b­oul — și-a zis regele, și a aștep­tat ca domnul Brătianu să în­ceapă tîrgul. Și tîrgul s’a început, șeful Dinastiei, ne spun ziarele, a mers la palat, acolo s’a pus la cale ,totul, s’a cerut și s’a lăsat, regele este sigur că domeniile Coroanei vor fi lăsate în pace, însă și ex­proprierea s’a adeverit că este simplu bluff, o pangilicărie, de ace­lea pe care Ion Brătianu cel bă­trân, le punea la cale, când avea nevoe să-și facă treburile fie ale lui particulare, fie ale Simuleștilor lui, fie — în cazul cel mai rău, ale partidului, ale tărei însă nici odată. • • • T 'Care va să zică onorabilul ca­re se răfuia că de astă-dată va veni la guvern prin țara, că va refuza puterea, dacă suveranul nu’i va pri­mi programul său de reforme poli­tice și agrare, onorabilul a lăsat-o m­­ai jos. Va intra la palat, ca toa­tă lumea, pe scara de serviciu—ö­­dacă tîrgul încheiat, va eși pe sca­ra cea mare sub braț cu portofo­­liul de prim-ministru, cu contractul de arendă al țării pe termen scurt de 3—4 ani, va face alegerile, în chip brătienist — și — odată insta­lat la guvern, revizuirea Constitu­ției, colegiul unic, exproprierea și — noua formulă, pămînt țăranilor, toate vor fi uitate, ori mai bine zis amînate, pentru alte vremuri, cînd ele de pildă, vor fi complect studiate. Formula aceasta a studii­lor reformelor­ noi o cunoaștem și știm că’­ la fel cu altă formulă, po­pulară de astădată: Paște murgule iarbă verde. Dar cum un guvern Brătianu­l este legat totdeauna cu singe țărănesc, e foarte posibil că prologul ori e­­pilogul reformelor liberale să fie un nou 1907, cu mii de jertfe omenești, cu orori inutile, cu un lac de singe. Const. Mille i­ 44 Aveveruri *♦ Slinad­a — Nu e­­ de­ci € o soluție pentru par­tidul conservator: aceea de a se în­tări cu d. Filipescu, spunea un fili­­pescan. La aceasta­ un guvernamental a răspuns : — Prefer să stați un an cu Take Ionescu la putere decît ș­apte ani cu Filipescu în opoziție. ________Altă profesie Se știe că Cei Trei Frați au tot so­iul de profesiuni. Așa, de pildă, fratele Dinu între­­bat fiind ce caută la congresul viti­cultorilor, a răspuns : — EO... Simulescu pe viticultorul­ Viticulturg Congresul viticultorilor ar fi putut face un lucru foarte folositor, iar fi putut acoperi Rușinea politicianilor noștri cu o enormă viță de vie ! Democratismul gheșeftarilor Dictatura fraților Brătianu. — Prostia conservatorilor . " E un adevăr prea cunoscut că­­ proprietatea latifundiară împiedică pretutindeni propășirea economică și socială a țărănimei. In Rusia, în Ungaria, în Romînia și în toate ță­rile unde există această proprietate, țărănimea e săracă și cufundată în întuneric, e exploatată și redusă e­­conomicește la o stare vecină cu ro­bia. De aceea, ca democrați, dorim din Suflet transformarea latifundiilor în proprietate țărănească, dorim ca so­lul tare! să fie ci­ mai drept repar­tizat între săteni! plugar!. Avem chiar datoria de a lupta pentru în­făptuirea acestui ideal de justiție socială. Dar tot ca democrați, ne simțim dator! a face rezervele noastre, a fi în gardă față de reformatorii libe­rali, de ace! car! vorbesc de expro­prierea marei proprietăți și, mai a­­les, față de cei trei frați Brătianu ajunși stăpîni ai partidului liberal. Cunoaștem antecedentele acestor­­ oameni și deci, înțelegem perfect motivele determinante ale politicei lor reformatoare. Știe, de altminteri, toată lumea că nu e nici o reformă înfăptuită de liberali și din care ei, în primul loc, să nu fi tras cel mai mare profit bănesc și politic. Cînd au înființat băncile și cre­ditele privilegiate de stat, fapt pen­tru cari și-au făcut o reclamă din cele mai gălăgioase, mai toți frun­tașii liberali au intrat în acele cre­dite, săraci lipiți, îmbrăcați în haine de dril. iarna, și în foarte scurt timp,­­ ei au devenit arhimisionari, caste­lani și proprietari de vaste domenii. Și an de an, au perfecționat ei arta gheșefturilor patriotice. Culmea a­­cestei perfecțiuni a fost atinsă în vremea din urma, prin faimoasa­­ concepție economică a d-lui Vintilă Brătianu de a cointeresa statul și­­ comunele la gheșefturile liberalilor. Bine­înțeles, comunele și statul vor suporta toate pierderile eventuale, pe cînd liberalii vor beneficia de toate cîștigurile. * " ! < £ît privește chestia țărănească, e ’un vechiu obiceiu al liberalilor de a plînge cu lacrimi de crocodil mi­zeria sătenilor, de a se înduioșa de soarta lor și de a­ le promite toate îmbunătățirile. Dar asta numai cînd sînt în opoziție, de îndată ce vin la guvern, nu mai suflă un cuvînt, uită toate promisiunile din ajun. Cine nu știe, de pildă, că în apro­pierea anului de groază 1907, acești oameni zugrăveau în culorile cele mai negre — prin broșuri și articole de gazetă — suferințele sătenilor și deșteptați în sufletul acestora spe­ranțe pe cari nu se gândeau a­ le în­­plini, — cei­a ce, poate, nu puțin a contribuit la izbucnirea revoltelor ! Și ce crudă ironie a împrejurărilor! Le-a fost dat, apoi, tocmai lor, pre­­sfinșîi apărători ai țărănime!, să facă acea represiune sălbatică, care a lă­sat cu mult în urmă cruzimile unui Tamerlan și ale unui Atila. Repre­siunea aceasta va rămîne în istorie ca cea mai mare crimă politică du­­blatft at tm mi j*vQlt*tostr* mi*e- 1­jM---------— ~ r­›y-iT Și pe urmă, după ce opera de ma­sacrare a țăranilor a fost terminată, liberalii —­ cu îndrăzneala care-l ca­racterizează — și-au luat aere de salvatori ai patriei și ai statului. Au crezut că, în această calitate, totul le-a permis­ că pot dispune mai a­­les, cum vor voi, de averea statului și a comunelor. Au înființat diferite societăți anonime, de comerț și de bancă cum și o „Casă Rurală" pri­vilegiată de stat și menită, chipurile, a veni în ajutorul sătenilor plugari. Roadele ce le-a dat această casă, sunt cunoscute de toți. Din 80—90 mii h. cumpărate de ea, s’au vîndut sătenilor vreo 10—12 mii h„ iar res­tul s’au arendat sau se caută în re­gie. Acolo unde proprietarul ori a­­rendașul lua de la sătean 50—60 lei la hectarul de cultură „Casa Rurală" — fiindcă e instituție privilegiată de stat — la 70—75 de lei. Și rezul­tatul e că acțiunile numitei case, de la 500 lei valoare nominală, cotează azi 1500 de lei, — ceea ce face la 10 mii de acțiuni cîte­va societarii, un cîștig de 10 milioane de lei, — plus alte cîștiguri de milioane realizate de liberali și pe cari nu le putem stabili cu cotele bursei. Vedeți dar, cit de lucrativă e politica agrară a acestor oameni, ce îmbelșugată re­coltă de aur aduce fruntașilor li­berali s­i­ ­­m­a­­r D. Vintilă Brătianu poate să fie mîndru de strălucita reușită a con­cepțiilor sale economice. Și, în ade­văr, el e mîndru. Căci atunci cînd a fost chemat la răspundere de opinia publică, — fiindcă înșelaseră în mod neomenos comuna București, prin constituirea societăței tramvae­­lor comunale, — fratele Vintilă a răspuns cu cinism și cu impertinen­ță: „Nu vă atingeți de mine, eu sunt o mare energie a neamului; eu fac educația economică a țărei, eu pun în valoare aptitudinele romînilor“. Și ați văzut opera educativă a fra­telui Vintilă. Aceasta e sfidarea cea mai îndrăzneață ce s’a aruncat vre­odată conștiinței morale a unui po­por. Daca politicienii din celelalte ta­bere ar fi mai avizați, dacă ei ar înțelege ideile vremea și ar face ceea ce nu se mai poate evita, desi­gur că liberalii nu și-ar lua așa na­sul la purtare. Inchipuiți-vă că liberalii ar face exproprierea. Știți ce se va întîm­­­pla atunci ? Prin o combinație meș­­șteșugită, ei ar păcăli și pe țărani, și pe o parte din proprietari, și pe stat și, pe lîngă că ar realiza enor­me foloase bănești, ar reuși să întro­neze dictatura lor politică asupra țarei. De aceea, noi le spunem că țara cinstită n’are încredere în ei, că le lipsește autoritatea morală pentru a înfăptui o mare reformă socială. E un adevăr banal că partidul li­beral a devenit o vastă asociațiune de afaceri, mai ales sub conducerea celor trei frați Brătianu, Argus Vin liberalii! Se afirmă în anumite cercuri po­litice că un personaj în strînse le­gături cu palatul nu se sfia acum cîte­va zile, în convorbirile ce le-a avut cu diferiți oameni politici, să facă aceasă observațiune la adresa șefului liberalilor : — Cum se poate ca un șef­­ de partid care a fost și șef­­ de gu­vern să declare sus și tare că se angajează, venind la guvern, să exproprieze, să revizuiască Con­­situația,să răstoarne o mulțime de lucruri, toate acestea fără ca re­gele să fi fost prealabil consultat? — Pe acest ton a vorbit acel per­sonaj cu mulți politiciani, în spe­cial cu mulți liberali. Peste cîteva zile a cerut audien­ță la rege d. Ionel Brătianu și a doua zi cei din jurul șefului libera­lilor au spus radios : — Șeful nostru s'a pus de acord cu regele. Totul s’a aranjat. Venim la guvern repede, maximum peste o lună și jumătate ! — Iar personajul palatist care probabil a determinat audiența d-lui Ionel Brătianu, a vorbit și după această audiență spunînd de astă­ dată unui personaj conser­vator : — Reforme ca aceea a exproprie­­rei nu se aruncă în masă pînă cînd nu se pun de acord toți factorii. Dar dacă ai aruncat-o, nu mai o poți retrage. Acum trebuie căuta­tă forma cea mai admisibilă care să aranjeze lucrurile ! — Ați înțeles­­ e foarte probabil că d­­linei Brătianu a aranjat cu regele cea mai anodină formă de expropriere. Toată ambițiunea d-lui Ionel Brătianu este, în acest moment, de-a lua cît mai repede guvernul, căci dacă cum­va mai rămîne mult în opoziție, și prin mult înțelegem chiar numai șase luni, acțiunile șe­fului liberalilor ar scădea. D. Brătianu ține cu orice preț ca după ce se va discuta în parla­ment chestia externă și d-sa va revendica pentru partidul liberal determinarea guvernului actual la acțiunea diplomatică care a fost acWonată de succes, după ce va anunța, în parlament, reformele ce-șî propune partidul liberal să realizeze, după aceasta d. Brătianu se va pune în frac și va aștepta ca regele să-l chieme ca să-i dea gu­­ver­nul. Cum situația la conservatori nu s’a schimbat întru nimic, cum mie nici o șansă că regele ar putea a­­corda conservatorilor prezidarea Ji­nei Constituante, e foarte probabil ca pînă la mijlocul lui Ianuarie să avem o schimbare de regim. R. X. NAZBATII VOTURI DE BLAM A fi la blam nu a fost poate nici­odată în politica apusană. Reichstagul german a tras un vot de blam cancelarului. In Germania însă guvernele tră­esc cu blamul Reichstagului și nu le doare nici capul. Camera franceză a tras și ea un blam guvernului. Acesta, mai tîfnos și-a dat demisia. Numai Camerele române nu dau vot de blifft Din contră au dat și vor mai da m» voturi de încredere și e­­fectul. I«­­*> cert: guvernul o să plece. Fiinag' * boi guvernele nu sunt nicî­ poag^ ^Amate. Se blamează ele singure»*? Pac. Criza din Franța Ca orele care scriem aceste rîn­­duri, criza ministerială din Franța nu e încă rezolvată. E după cum se vede, și în conformitate cu îm­prejurările o criză foarte labori­oasă. Cele mai multe șanse de a con­stitui noul minister le are d. Jean Dupuy legat cu breasla gazetărea­scă prin ziarul „Petit Parisien“ al cărui director este și prin faptul că e președinte al secțiunei franceze a Asociațiunei internaționale a pre­sei. Ori­care ar fi însă noul guvern ce s’ar constitui, el nu are sorti de viată de­cît pe terenul reformelor financiare mari și fundamentale. JEAN DUPUY Congresul viticultorilor Toate obiectele cari ne fac plă­cere, cari sînt menite să ne distre­ze, cari formează luxul vietei noas­tre, sînt în acelaș timp, mai ales în vremurile noastre mercantile, și obiecte de mare comerț. Mii și mii de oameni trăiesc din desfa­cerea lor și tata Noe cel bătrin, care a descoperit via,­­iaci s’ar trezi astăzi... din somn se ’ntelege, ar fi de­sigur foarte miru­t>­sal va­dă că­ cultivatorii ei se adună oda­tă în asociații și congrese, du­pă cum de­sigur nu s’a gîndit că oamenii vor găsi mijlocul să facă vin din orice, afară de... vită. Dar vremurile se schimbă și noi cu ele și avem astăzi congrese de viticultură, după cum avem con­grese de adversari în principiu ai vinului. Vinul a devenit și el o pro­blemă economico-socială, ca atare a pierdut mult, dacă nu tot din poe­zia sa și a încăput între pietrele măcinătoare ale moare­ intereselor sociale care multe macină, multe preface și multe distruge. D. Take Ionescu în discursul ce a rostit la congresul viticultorilor noștri a relevat că cultivarea vi­ței a fost simptomul unei stări cul­turale mai înaintate. De la meritul de a o fi cultivat iuții se ceartă în istorie două din popoarele cari au avut cea mai veche civilizație : chinezii și fenicienii. Azi oamenii nu se ceartă pe tema cine a desco­perit vița și a cultivate mai întîi, ci pe tema dacă trebuie sau nu băut vin. Și cetitorii au putut ve­dea din dezbaterile congresului vi­ticultorilor noștri, că și ei trebuie să se lupte pentru a asigura liber­tatea consumațiunei vinului.­. Se ciocnesc aci două interese sociale: cel al viticultorilor, producători de vin, deci producători ai unei părți a avuției naționale, și cel al mul­țimei celeilalte, despre care se spune că băutura îi minează să­nătatea și-î slăbește facultățile in­telectuale și morale. Dar mi se pare că extremele nu au nici ac­ dreptate. Nici viticulto­rii cari ar dori stîrpirea acelor mă­suri cari se îndreaptă contra be­ției, dar nici antialcoolicii cari ar dori dispariția băuturei generoase, pe care germanii au botezat-o atît de frumos: „der Sorgenbrecher“, frîngătorul de griji. Vinul consu­mat cu măsură, e un bun tovarăș. El nu strică, și din contră drege moravurile. O experiență seculară o spune. Un poet francez a cîntat încă acum cinci secole că : „Qui aime le vin est de bonne nature „Les morts ne boivent plus de dans la seputure’’ Iar 'dictonul german e mai ca­tegoric­­ , ' . „Wo du trinken siehst „Da Kehre ruhig ein, „Boese Menschen „Trinken keinen Wein’’. Dar unde să găsești mijlocul pentru ca să nu se uzeze prea mult de bietul viu, să nu se abuzeze a­­dică de el, căci așa e omul făcut, să abuzeze de ce este bun, abuzul în­să e desigur dăunător și rai, iarăși experiența arată că nici cele mai strălucite inteligente nu au putut rezista în­totdeauna tentațiunea de a trece măsura? Iată problemă pusă și cu e­însa antagonismul dintre producătorii de vin și interesul social de a păs­tra intactă sănătatea mulțimei... Și fiindcă problema e atît de bine pu­să de viticultori, pusă de medici, pusă de sociologi, de­sigur că va trebui să i se găsească soluțiunea. Și dacă merge greu, dacă nu ne putem încă înțelege, haide, să ne așezăm la masă, și savurînd ca cu­noscătorii, cu picătura, un vin ge­neros, să-i cerem lui soluțiunea și generos cum e, desigur că nu ne-o va refuza. B. Br. — ~ ■ I vn——— 1 .ii—— încă o categorie de mnetionari ii Statului se agită pentru a-sî îm­bunătăți soarta : sunt directorii de penitenciare. Ei cer, în primul rînd, să l­i se asigure stabilitatea „să nu mai fie supuși fluctuațiunilor poli­tice". Intr'adevăr, in bine­cuvîntata noastră țară, nu numai posturile de miniștri, paznici de cimitire, gardiști de stradă și moașe comu­nale sunt posturi politice ci și lo­curile de directori de pușcării sunt rezervate pentru partizanii poli­tici. Mai multă... stabilitate are un client al pușcăriei decit directorul acesteea ! De fiecare schimbare de regim se resimt pușcăriașii tarei, căci le vine un nou­ director care, probabil își plasează simpatiile asupra co­religionarilor săi politici pe cari ii găsește în închisoare ! E deci foarte îndreptățită cere­rea actualilor directori de pușcă­rie ca să li se asigure locul și să fie socotiți ca funcționari de carieră ca unii cari îndeplinesc și ei o funcțiune socială. Mai mult ca oricare altă catego­rie de funcționari, directorii de puș­căriei au drept la solicitudinea oa­menilor noștri de guvern și a par­tidelor politice. E bine să fie me­najați pentru că... de­ multă oameni politici le pot deveni clienți și n'ar fi­ rău­ să aibă titluri la recunoștin­ța directorilor penitenciarelor res­pective ! Maximin !s. ' >>■ CHESTIA ZILEI Vin Cei Trei! Ramfula: Cu cele trei capete ale Hydrei aș fi gata, mai greu e cu cele trei stomacuri!! Balcanii după picii de la București -----------------**--------*---------­­i 3 Sau ce să nu pierdem din vedere — •vis­­ de C. N. BURILEANU Liniște în Balcani nu va fi. — certurile și vrăjmășii] vechi vor continua în noua formațiune. — Macedo­români sub sârbi și Greci. Abia s’au liniștit lucririîșjn Bal­­­cani, și mulți se întreabă dacă din noua stare a lucmrior nu vor iz­bucni tulburări care ar putea pe­riclita mai tîrziu pacea europeană. Peninsula Balcanică e ca cutia cu surprize: cînd crezi că s’au ispră­vit, apare una nouă. Nu credea oa­re toată lumea că popoarele bal­canice se înfrățiseră pentru de-a punuri, odată cu Constituțiunea turcească? Dar cîte surprize n’am avut de atunci încot! Nu e deci de mirare dacă cei mai puțini opti­miști rămân cu convingerea că era surprizelor balcanice n’a trecut. Și eu mărturisesc că împărtășesc părerea celor cari cred că va mai trebui mult pînă ce pacea să poată domni suverană în mult încercata peninsulă. Să fiu în greșală ? Oricum, rea­mintesc cititorilor „Adeverului“ cele ce arătam într’unul din artico­lele mele publicate înainte de cam­pania din Buglaria. „Ori­care va fi rezultatul final al frământărilor din Balcani, — ziceam atunci — vor rămîne în picioare, de-o parte, zi­zania dintre Serbia și Bulgaria pentru slavii­ macedoneni; de alta, dintele albano-slavo-romînilor con­tra Greciei“. S’ar părea că e vorba de­ amă­nunte care n’ar putea încurca prea mult socotelile mai mari. Dar, cît au dat de lucru Europei,­­pînă mai alaltă erî­ luptele de­­ naționalitate din însăși inima­ vechei Macedo­­niî? Prin împărțirea eî nu s’au dis­râmîne nestins orî de cîte ori pacea tras de­sigur populațiunile de aci. * Iată focarul din însăși inima pe­ninsulei Balcanice, acel focar ce se reîntoarce în Balcani. Așa­ a fost totdeauna în trecut, și nimic nu ne­ îndreptățește să credem că va fi altfel pe viitor. Macedonia veche­ va trăi în cea nouă îmbucătățită, și­ va continua să dea de lucru Euro­pei. Mulți consideră situația actu­ală din Balcani mai anormală și­ mai primejdioasă ca în trecut. Pro­vincia care servea de tampon în­tre statele creștine din Peninsulă, nu mai există. Cînd ciocnirea din­tre aceste state va deveni inevita­bilă, ea va fi directă și deci cu a­­tît mai periculoasă pentru pacea generală. De altă parte, dacă în ur­ma războaielor dintre de popoare­le balcanice se privesc azi cu ură și dușmănie, sentimentele acestea­ vor fi mai curând s­usceptibile de creștere mai ales că și așa zisa chestiune macedoneană rămîne pe viitor aceeași ca în trecut. Ea e1­a parte a complexului de date ale marei proleme balcanice, și s’ar­ putea ch­ema cu un nume mai pu­țin vag: chestia naționalităților ,din fosta Turcie europeană.­­. .­­* ' Areopagul Muzelor ’ —--------------------------------------■­ ­ O ședință de Curtea cu Juri pe Pann?",‘ Pe Panas in ziua­ aceea, la Fîntîna Castaliei. Ara larmă, larmă mare, fiindcă, muza Poeziei Convocase-Areopagul celor­l­alte opt su­rorî, Ca să judece procesul dintre ea și detractorî. Era mult decind sărmana, fără­ nici un pic de vină. , Pentru cîntecele sale suferea ocări și tină. O biruise criticaștrii cu surîs pervers pe buze. Toți bastarezii sotei sale, celei dea zecea muze. Insă, cum la tribunale, pe minori iresponsabi Cît de mare le-ar fi crima, nu-l poți face condamnabili După toată procedura, pe Parnas a fost citată Critica, a zecea muză, ca sa fie judecată. Așa­dar in ziua­ aceea era larmă, larmă mare . Zeii înșiși coborîse cu „bilete de favoare“ v­in spre sala de ședințe, iară fauni și dryade, Zei silvani și zei acvatici, nimfe, satiri și naiade Se­mbulzeau pe la ferestre, pe la uși, cu gălăgie și cereau să li se facă măruț, loc „la galerie“. v In zadar Areopagul ar fi vrut ședinți intime Pentru .,certuri de familii" — nefiind cazul unei crime - Zeii protestaț­ că nu e doar o ceartă între frați Că scandalul este public, deci de „Ci­rtea cu Jurați". Atunci muzele cerură ca să fie prezidate de zeita 'nțelepciunii, de Minerva ,cu dreptate, ,Fără pic de părtinire, să se curme un scandal Ce-adusese 'ntreg Pâmasul într’un hal fără de hal Poezia — avu cuvîntul­ și din lira­l ideală. Începu să glăsuiască, în tăcere mormîntați — Zei puternici, scumpe Muze, prea cinstit ,­re op­ătiți ca n'am avut pe lum­e vis mai mare și mai dur.[ Decit cela d’a cuprinde și pămv­nt și cer cu stele Și să le'nfrățesc în visul ;și­]în cîntecele mele. Presărat'am praf de aur pe' a timpului cărare Am dat sufletului aripi, iară versului picioare Ca, pe ele să se urce, mai ușor aleși­ meî Pe Parnas și pe Olimpul plin cu, mituri și cu zel. Nu, prin critice, severe,, nu cu patimi, și povețe Am dat omului edenuri și eternă, tinerețe, Ci prin stihuri, printr'un cintec, glăsuit pe struna lirei, V am deschis și poarta, minții, dar și poarta, fericirii. _ P­intr’un bob infim de rouă în cuvîntul meu cel magic Se resfrînge infinitul universului cel tragic; Nesfirșitul val de singe al vieților ce mor E un val d­e­ armonie prin cuvîntul mei­, sonor, Martoră îmi e cîntarea cea divină­ a Iliadei Unde curge­ atîta sînge! dar și gloria Eladd! Ritmul meu­ devine ritmul unei inimi sbuciumate, ' Versul meu­ e una’n care string comori de nestimate Și le-asvîrl cu dărnicia unei Ceres pe ogorul Suferințelor umane; zeea Venus și Amorul Vă pot spune mai cu seamă, cît de darnică le-am fost. Le-am jertfit averea n’treagă și cu rost și fără­ rost. Totuși, n’am rămas sărmană; cît mai port o liră'n mină Fermecatele ei coarde mă vor face’n veci stăpînă Pe comorile naturii, pe întregul univers, Mai bogată ca nababil printr'o rimă la un vers . Căci cunoașteți, pare-mi-se, „rimele miliardare“ Ce-mi împodobesc hlamida în eteraica-mi plimbare. Și cînd sînt așa modestă și-mi torc visul meu senin, Critica 'mi întinde zilnic numai cupe cu venin > O, pe Zeus ! de unde dreptul ca toți scribii ei bastarzi Să lovească cu toporul în olimpicii mei barzi ? < Paraziți ce-șî duc viața ca și viermii prin cloace, Agramați inculți și anoștî și stiliști de prin băltoace Îmi pun lira la cenzură sau voesc să mi-o fă­rime. Incapabili să creeze, se trudesc să mă dărîme. Cîrtițe ce ies din umbra unei vage existențe. Toți neputincioșii Artei, ale el murdare sdrențe, Toți lacheii de reviste, asasini „la drumul mare". Au adus miros de grajduri în moravuri literare! Iar cînd sila mă cuprinde și le-arunc din coarda lirei Bîrfitorilor, disprețul și săgețile Satire!, Vre­un scrib, la o gazetă... mă numește „pamfletară." Fără să-și privească mutra în oglinda lui murdară Zei puternici, scumpe muze, prea cinstit areo pag­iată critica de astăzi! deci închei, și mă retrag. Se făcu atunci „rumoare“ Minunat ! strigară unii. Zeus lua partea Poeziei, dar zeița'nțelepciunii Dînd cuvîntul acuzatei. Critica își drese glasul și de cum deschise gura amuți din nou Parnasul. Rece ca un sloi de ghiață și cu spiritul caustic Începu­­t vă cer crlore, pentru scumpul nerv acustic Dacă nu mă­ voi pricepe să-l desm­icrd în stil dulcean Să vă­ zic ca Poezia „prea­­cinstit Areopag". Fără, „flori de stil“ ca, dinsa, nu îl fie de deochi!, N'am, ca ea o garderobă plină, de superbe rodii , Să-mi acopăr, goliciunea de idei și de simțire. Nici n’aștept ca să mă treacă vrin Homer la nemurire... Știă că’mi­ contestați chiar dreptul de a vă fi a zecea sor Că v'ați lepădat de mine de pe cînd eram minoră Fiindcă-mi permiteam cu vorba și cu mintea înțeleaptă Pe cînd voi o luaseți­rasna, să v'aduc pe calea dreaptă. 1 Mai ales cu Poezia am avut actes de furcă . Doamna a crezut d'apururi fiindcă Zeița slăvi o urcă N'o să-i pese dacă unii din amanți o s'o coboare Prin obscure mahalale, prin tavernele murdare. A uitat, se vede, Doamna, cam căzută dintre stele Și-a cam terfelit hlamida printre stîlpi de cafenele Și femee, sclavă model decadente și boeme, Asvîrlind sub mese­riia cu olimpice poeme, Aninîndu-și pietre false peste rochii de mătasă. Cîn­tăreață de taverne, ajunsese ofu­coasă, l’ați fi pus de mult o cruce pe mormint] la cimitir Dacă nu ’ntîlnea în mine și un doctor și un­ Sbir. Am certat’o, am lovit'o chiar, la vreme de novoe, Tam­ tăiat in care vie ca chirurgii, dar, pe Joe!, Am făcut’o din iubire pentru ea și fără plată. Fiindcă nu vream pe trecutul ei olimpic nici o pată! Iar răsplata ei, priviți-o, mă acuză că-i haină CA-l vreau moartea și mi-aruncă cum vedeți întreaga vină. Insă val­­amar se'nșeală, dac'o șleahtă de pigmei Ce o latră, Doamna crede că sînt chiar copiii meȘ Este drept, odinioară am avut și, eu amanți. Critic! se numeau aceia, nu apași și sicofanți. Cărturari albiți în templul Muzelor știaă să ție Dreapta cumpănă'n cîntarul cu balast și poezie. Au tras brazde de lumină, dar cărările vieții Mi i-a smuls pe unii gîrbovi, alții’n floarea tinereții ! Unii au ajuns miniștrii, alții restauratori Și-au rămas să­ mi fie trena cabotini și detractori. O 1 de-aceștia din urmă, cea dintîi, mă lapăd, eu, Blestemind clipita'n care au dat buzna'n templul meu­. Am și azi, desigur, preoți luminați în slujba mea Care-și spun cinstit cuvîntul, dar cum stau după perdea. Totuși criticii de seamă, dacă’numbră vegetează Critica olimpiană e senină și veghează ! Astfel se­ rosti în fața­ Aeropagului de muze Acuzata, cu mîndrie și surîsul fin pe buze. După cinci minute „Curtea!" iese din deliberare Si' n aplaosu­l mulțimii dă­ verdict de împăcare. Critica. întinse mina prietenească Poeziei Si se'ncinse horă mare la Fîntîna Castalieî! Radu tissmin

Next