Adevěrul, iunie 1914 (Anul 28, nr. 8876-8905)

1914-06-10 / nr. 8885

ANUL XXVII-lea No. 8885 6 Bani Exemplarul Abonamente cu premii» Ob *b ............... Lai 9cu.a lent ....a........ „ 0»£0«~» TMOX lUDI ••eeteeaee»*«. ^ %*-**■ Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala ..... No. 1410 n ••*••••» 34/73 Provincia ..*■•. . „ 14/99 Străinătatea . „ 12/40 F on­oareR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCUUbf» Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. 8tft KafP­oroegiot- Wo" 9 BL I.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI* fip. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice dela corespondenţii săi «tei» Marţi 10 Iu­nie 1914 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE LIBERTATEA INTRUNIREI SUPRIMATA In plina nebunie * —--------**---------­Adeveruri ©♦ Vorbeşte! HM ţărănimel Givernul şi-a perdut cu desavirşire minţile... ^ „ InIată ce a văzut că opoziţiunea conservatoare plănueşte sa iaca o întrunie publică, s’a recurs la vechiul truc de a opri închirierea tuturor sălilor de întrunire, sub cuvînt că unul din membrii partidului liberal le-a inchirat pe toate, cu toptanul...­ e • Eri, guvernul a mers şi mai departe. Şi-a pierdut ori şi ce umbră de r­uşini şi a suprimat cu totul şi pe faţă dreptul de întrunire, chiar pentru scopuri nepolitice. In adevăr ,Clubul Meseriaşilor din Bucureşti, convocase pentru cin 'dimineaţă în Sala Amiciţia o întrunire pentru a protesta contra urcatei preţului pîineî, şi în general contra scumpirei traiului. La aceasta întrunire fuseseră invitate între alţi! şi d. N. Fleva, precum şi acel care­­xine aceste rîndurî. w „ Disdedimineată însă, bătăuşii guvernului au scos afara din casa pe d. uh. Stănescu, prezidentul clubului şi deci organizatorul acestei întruniri şi -au snopit în bătăi. , ^ „ Pe cînd acestea se petreceau în strada Berzei, Ia d. Stănescu acasa, sala Amiciţia a fost luată cu asalt de bătăuşi, iar Bulevardul Elisabeta, strada Brezoianu şi intrarea spre Cişmegiui, au fost toate înţesate de a­­ceşt cetăţeni indignat, înarmat cu bîte şi cari luau la goană pe tot acei cari ori treceau pur şi simplu, după afacerile lor, ori cu adevărat voiau să meargă la întrunire ca să asculte şi pe deputaţii Capitalei ,şi pe a­­şa cumi credeau ei, vor găsi o soluţiune ca viaţa în Capitală să fie mai­­ measca? mai eftină. . . Şi pe cînd bandele operau astfel, nici un picior de poliţie, gardiştii­i, ia impasibili, la acest scandal şi la aceste bătăi, căci ordinale era .. it a să nu se amestece, adică să nu dea protecţiunea legei cetăţenilor i.t mergeau­ să-şi exerciteze un drept consfinţit prin Constituţie. • te Acestea sint faptele. Stăm şi ne gîndim ce însemnează ele şi ce concluzie trebue ue tras î­n reînvierea timpurilor dela­ 1884—1888? Dacă guvernul crede că în a­­ceastă atmosferă de teroare şi de scandaluri publice va putea legifera, se înşeală amar. Dacă el crede că-i trebue un pretext ca să se retragă dela putere, putea găsi altul, putea şi încă poate şi acum cădea cu onoare, jM'intr’un’act al Parlamentului, care de pildă ar refuza—ceeace ar fi re­gretabil —înfăptuirea celor două reforme pentru care s’a convocat Constituanta. . , , . „­­. Oricare ar fi gîndul guvernului și în special al treimei bratieniste— un fapt este sigur că trecem prin vremuri grele. Cînd singurul mijloc, de protecţiune al cetăţenilor nu’i decit revolverul şi cînd cei­ cari de în ad­ministraţia şi poliţia pentru a păstra ordinea, tocmai dînşiî seamănă de­zordinea şi desfrîul şi provoacă pe cetăţeni ca să iasă din lege, ii pun în legitimă apărare.. Voiu interpela în Cameră banca ministerială şi îi voiu cere lămuriri. Inutilitatea acestui demers îl ştiu dinainte. Totuşi îmi voiu face datoria, căci de aceea m-au trimis cetăţenii Capitalei în Camera deputaţilor,îmi voiu face datoria, dar nu aceasta va aduce îndreptare stărei de lucruri bandi­teşti prin care trecem şi care înspre ziua ,,marilor“ reforme,­­ne dă în­dărăt d­e treizeci de ani, pe noi, cari am trăit vremurile lui Radu Mihai şi ale căpitanului Stănoiulescu­, ale lui Toboc şi Ulmeanu, dar care cre­deam că ele a fi rămas de domeniul istoriei, pe cînd acum le trăim din nou. . .­­ Sintem in plina nebunie guvernamentala lConst. Mille­r ® o Pînă acum nimeni n’a avut. încă plăcerea de a-1 auzi vorbind în Ca­meră pe d. Gingir. — D-le Gingir, te rugăm, vorbeşte, ca să nu începem să regretăm pe d. Carp. Pin poliţie Un cetăţean, indignat de barbaria ciomăgaşilor cari znopeau !­um­ea du­pă întrunirea de la ,,Amiciţia“, se a­­dresează unui gardist care privea impasibil: — De ce nu intervine poliţia dom­nule? — Păi ăla nu-s din poliţie? răs­punde foarte sincer bietul gardist! Absolut autentic! ______Plinea In zminteala care i-a cuprins libe­ralii au schingiuit pe cetăţenii ve­niţi să protesteze contra scumpirea pîineî.­­ Se vede că se apropie pîinea amară a opoziţiei. Rigoletto Talpa ţării este reprezentată în Constituantă. Moravurile electorale ale ţarei, abilitatea d-luî N. Săvea­­nu şi puterea de sacrificiu a d-luî Anagnostiade au hărăzit ţărănimei un glas în sfatul ţatei. Şi a fost dat partidului liberal, partidului refor­melor şi al dragostei pentru ţărani, ca el să prezideze alegerea d-luî Anagnostiade ca deputat al colegiu­lui al III-lea. A fost într’adevăr prea­ puternică şi cu prea mare ră­sunet dovada chemării pe care o simţea într’însul d. Anagnostiade de a fi alesul colegiului al III-lea, ca d. Săveanu să fi putut rezista­ Sub regimul nostru parlamentar nu se putea să nu cîntărească mai greu­ în balanţa electorală, jertfa mare şi lucitoare a d-luî Anagnostiade, de cit ideea de a se lăsa colegiului ţă­rănesc posibilitatea de a’şi alege un deputat după voia mamei. Partidul liberal a dovedit şi de astădată că ştie să aprecieze pe 9111 după fapte- Şi fapta d-luî Anagnos­tiade care n’a cruţat nimic — nici chiar averea părinţilor săi — ca să fie alesul ţărănimei, a fost răsplăti­tă de d. N. Săveanu cu sprijinul poliţiei, a jandarmilor, bătăuşilor­­ şi hangiilor din Focşani, în numele gu­vernului şi al ideei democratice. M. S. V. N. N. SAVEANU D. TACHE ANAGNOSTIADE deputat al Capitalei •_ ■- ■■ ■ H---­lefii mai ill. Milam ----------------------------— J convorbire cu un fost ministru liberal După ce s’a stabilit. Sîmbătă sea­ra, armistiţiul de la Senat, am ţi­nut să cunoaştem ce anume semni­ficaţie se dă în cercurile diriguitoa­re liberale acestui prim... acord în­tre şeful guvernului şi şeful opoziţi­­unei conservatoare. Am avut o convorbire cu un fost ministru liberal, un personaj care împinge pe d. Brătianu la acordul partidelor şi la o revizuire mode­rată. Primele cuvinte ce ne-a adre­sat acest fost ministru sunt elogi­oase pentru noul şef al conservato­rilor: — Marghiloman a fost la rege Vi­neri seara. Atunci opoziţia avea pretextul invalidărilor, Ideia invali­dărilor a pornit dela partizanii lui Stere. Prin aceasta s’a urmărit lăţirea scandalului şi îndîrjirea lui Brătia­­’nianu-Am parat lovitura şi am validat toate alegerile. Marghiloman nu mai avea motiv să împingă mai de­parte lupta, ba a profitat de cel din­­tîi­ gest de împăciuire şi astfel s’a pus la cale armistiţiul. Sperăm i că avem să ne înţelegem cu Marghi­loman şi sperăm că el va sili pe Fi­­lipescu să adopte altă atitudine. E dar cert că armistiţiul acesta de 48 ore, are un rost şi tinde la un acord asupra revizuirei, acord ca­re se poate stabili şi mai tîrziu, Î11 Ajunul redeschidereî Constituantei. Continuînd a vorbi despre şefia ÎJ-Iuî Marghiloman fostul ministru­­liberal a făcut aceste interesante a­­precieri: — Ce însemna această republică în partidul conservator? De la retra­gerea lui Carp nu mai era nici o di­rectivă, era o babilonie, un partid cu şapte şefi. Nu ştiai pe cine să tragi la răspundere, nu ştiai cu cine să ?Stai de vorbă. Se putea oare pre­­lungi o asemenea situaţie şi în mo­mentul cină se aduna Constituanta?­­De sigur că nu. Dincolo, la conser­vat­o­riîr dem­o eraţi un partid cu un şef care şi-a cîştigat in afară şi în ţară o extraordinară autoritate, la noi un guvern şi un partid care pă­şeşte cu hotărîre la revizuirea Con­stituţiei şi la conservatori o repu­blică şi ceartă pentru şefie. Bine aă 'făcut dar că au ales un şef şi bine 'au făcut că au ales pe Marghilo­man şi nu pe unul din cei cari spun dă s’aă.­. sacrificat­„Marghiloman va fi un şef care nu va eşi din cuvîntul regelui. Dacă­­acesta e un cusur—şi mai toți şefii, partidelor istorice, afară de Carp, au­ avut acest cusur,acum însă, cină procedăm la revizuirea Constituţiei, cine are să apropie pe şefi dacă nu regele? „Apoi conservatorii au­ procedat cuminte: după ce au­ avut ca şef pe Maiorescu al cărui bunic a fost un ţăran în opinci, au­ ales acum un şef ridicat d­in mica burghezie, din aren­­dăşie, ridicat prin anumite însuşiri cari l’au­ consacrat că om politic ele­mina întîi. S’a dus clar tradiţia că in carna partidului conservator tre­buie să fie un boier de neam mare. „S’a mai d­us apoi o legendă şi a­­nume că partidul conservator nu poate fi lăsat pe mina junimiştilor. După Carp a venit Maiorescu, apoi Marghiloman. „S-au distrus prin urmare o serie de legende odată cu alegerea lui Marghiloman. Dacă vom avea de aci încolo o eră de linişte în frămin­­tatul partid conservator, d­acă Mar­ghiloman, care este şi un politician, ceea ce n’au fost Carp şi Maiorescu, va şti să „cucerească sufletele" tu­turor conservatorilor, cum a spus Deşliu; dacă mai ales Marghiloman va şti cum să conducă pe Filipescu, — asta e greu­ ele prevăzut. Deo­camdată şi lui Brătianu, şi lui Take Ionescu trebue să re pară bine că s’a clarificat situaţia la conserva­tori şi că au­ un şef, un om cu răs­pundere şi cu care, după împrejurări şi la nevoie, vor putea sta" de vorbă"­Cam în acest sens şi fără gînd ascuns vorbesc şi mai mulţi frun­taşi ai conservatorilor-democrat. K R. X. N A­ Z B I T I l' ŞARPELE ŞI NAPIRCA Se vede că deputatul liberal de Prahova, d. Becescu Silvan, a avut să plătească scump îndrăzneala , de a discuta şi combate „ideile“ fratelui Dinu, căci d-sa adresează o scrisoare „Epocei“, din c­are reese evident că şi-a aprins pae în cap, cu sfînta tre­ime a şobolanilor! D. Silvan respinge sinul la care ci­că ar vrea să-l încălzească conser-­ vatorii *şi-l avertizează că o să-l muşte, d-sa fiind un şarpe! Nu ştim dacă deputatul de la Plo­eşti, a devenit şarpe, dar în toată scrisoarea d-sale se vede capul de năpîrcă al fratelui Vintilă secretînd în penița d-luî Silvan doza de venin necesară pentru a-î da posibilitatea de a reintra în gratiile binefăcătoare ale Dinastiei. Pac „Raporturile” din Senat ROSTUL ARMISTIŢIULUI DF. 48 ORE PRIMIT DE D-NII BRATIANU ŞI MARGHILOMAN După trei zile de luptă crîncenă în Senat a intervenit un armistiţiu de 48 de ore. Acest armistiţiu a fost chiar justificat , pentru a nu se înăspri raporturile între majori­tate şi minoritate. Şi la acest ar­mistiţiu s’a ajuns fiindcă, încă cu două luni înainte de a lua şefia, d. Marghiloman a reluat raporturile personale cu şeful liberalilor graţie interventimei d-luî Ferechide. Armistiţiul acesta de 48 de ore este considerat în cercurile noas­tre politice ca un prim pas spre sta­bilirea unui acord asupra revizui­rei între partidele istorice, ceea ce surîde mult cercurilor moderate din partidul liberal. Se relevează două politici în partidul liberal şi două atitudini, precum apar două politici şi două atitudini în partidul conservator. Moderaţii din partidul liberal s’au manifestat de mult pentru a­­cordul partidelor şi se pare că, la un moment dat, au cîştigat şi pe d. Ionel Brătianu. Atitudinea modera­ţilor a fost pînă acum păstrarea u­­ne r espectative discretă şi o acţiu­ne personală pentru cîştigarea şe­fului. In contra moderaţilor s’a accen­tuat acţiunea d-luî Stere şi a par­tizanilor unei politici contra acor­dului ,şi contra vechilor cadre libe­rale. In aparentă mişcarea d-luî Stere se îndreaptă împotriva con­servatorilor, dar în realitate ea ţin­tea pe moderaţii din partidul libe­ral. * # * La conservatori, înainte şi după proclamarea d-luî Marghiloman ca şef, s’au accentuat două politici şi două atitudini. Pe deoparte d. Nicu Filipescu a­­gita o politică intransigentă mai a­­les în chestia reformei electorale şi o acţiune hotărîtă pentru a îm­­pedica guvernul, în actuala lui for­maţiune, să prezideze revizuirea. Pe de altă parte, d. Marghilo­man căuta să imprime o directivă care să nu facă imposibil un even­tual acord asupra revizuirei. Deocamdată nota şi acţiunea d-luî Filipescu s’au manifestat mai viguros. Acum, după armistiţiul care a intervenit, se reculeg toţi acei cari conduc partidele istorice. D. Ionel Brătianu constată că majorităţile s’au unit, în urma ati­­tudinei opoziţiei conservatoarei şi partizanii curentului Stere, pro­fitând de războiul «ce s’a declarat de conservatori, s’au aruncat cu o fu­rie luare asupra opoziţiei tocmai spre a înăspri şi mai mult raportu­rile între partidul conservator, gu­vern şi majorităţile parlamentare şi a strînge rîndurile liberale. La conservatori s’a observat în­torsătura şi atunci d. Marghiloman, cu sau fără­ asentimentul prealabil al d-luî Filipescu — aceasta încă nu e stabilit — a primit un­ armis­tiţiu de 48 ore. Rămîne acum de văzut, după ce va trece şi ziua de azi, ultima pen­tru terminarea operaţiunei de va­lidare din Senat, cum se va desem­na situaţiunea la discuţia mesaju­lui. A. W. Guvernul bătăuşilor Ce să crezi despre un guvern ca­re organizează el tulburărî de stra­dă, de cit că are intenţiunea să se retr­agă? Căci nimeni nu va admite că guvernul actual are mutră de a face o lovitură de stat, în afară de faptul că pentru o asemenea lovitu­ră ar mai trebui şi asentimentul re­gelui. * Atunci? D. Ionel Brătianu înce­pe primul guvern alcătuit de d-sa ca şef al partidului, așa, cum Ion Brătianu e isprăvit. Cine a crezut că vremile dela 1­888 au trecut, poa­te vedea acum că nimic nu s’a schimbat în dulcea noastră tară. întrunirea pe «sr. bătăușii dinas­tiei Brătieniste, plătiţi din punga statului, au împedicat’o cu bîta, în­trunirea aceasta n’a avut alt scop decit să protesteze impotriva­ scum­­pirei pîineî. Dar guvernul d-luî Io­nel Brătianu protejează această scumpire a pîineî, cu bîta chiar. Ce­tăţeanul muncitor trebuie să plă­tească fără să crîcnească. Ei bine, cred Brătieniî, cred gu­vernanţii de astăzi că le va mer­ge cu sistemul acesta ? Guvernul dacă dă exemplul dezordinei, — nu va trece mult şi cetăţenii îl vor ur­ma. Contra bîteî se vor apăra cu bila — iar dreptul lor nu’l vor re­clama dela bătăuşii plătiţi. Se spune în cercurile liberale că bătaia aceasta a fost organizată pentru a se răzbuna­ dinastia celor trei fraţi de alegerile din­ Capitală şi pentru a se da un avertisment conservatorilor. •*­ Dar nimeni nu se va lăsa‘a fi intimidat ! Virtuţiile cetăţeneşti spo­resc,sub regimul teroare! și cei trei fraţi merg cu paşi repezi spre sfîr­­şit­ul stăpînireî­­lor.­­ • • Ah­. Mi şi pîinea Populaţia Capitalei a şi început să simtă pe piele binefacerile regi­mului care ne guvernează , abia instalat la primărie, d. Emil Petres­­cu­ a permis brutarilor să scumpeas­că pîinea. Brutarii urmăreau de mult acest gînd, şi a trebuit să vi­nă în capul administraţiei comunale d. Emil Petrescu, pentru ca, cu ges-* tu! nepăsător al omului pe care chestiunea nu-l atinge, să le îngă­­due a şi-l satisface. * Dar populaţiunea nevoiaşe nu poate privi chestiunea scumpire! pîineî cu nepăsare ciocoiască a pri­marului Capitalei. Scumpirea pli­nei, venită acum cînd populaţia su­feră atît de cumplit de pe urma scumpirei traiului, e o lovitură ca­re nu poate fi uşor suportată. De aci agitaţia atît de îndreptăţită a cetăţenilor. Nemulţumirea acestora e cu atît mai justificată, cu cit pri­măria n’a făcut nimic pentru a-l cruţa de acest bir neomenos pe ca­re o impun acum brutarii in com­plicitate cu primarul. D. Emil Pe­trescu n’a încercat absolut nimic pentru a determina pe brutari să renunţe la intenţia lor odioasă, şi ştie oricine ce poate un primar, a­­tuncî cînd vrea. D. Petrescu, dim­potrivă, s’a grăbit să consfinţească birul, prin ordonanţa d-sale privi­toare la preţuri. Greu plătesc cetăţenii cinstea de a avea la primărie 1111 consiliu co­munal liberal. Şi-a fi dat părul pe mina d-luî Emil Petrescu, şi acum trebue să rabde şi să tacă văzînd cum politician!! îşi bat joc de su­ferinţele lor. Pan. 60.000 lei Ţărănimea­­din Putna are de ce fi mîndră. Demnitatea de reprezen­tant al ei a fost preţuită la suma de 60.000 lei, sumă care, nu s’a plătit pentru ţărănimea nici unui judeţ­ Ni se afirmă că ţăranii din restul ţării sînt foarte geloşi pe putnenî, deoarece pentru mandatul lor s’a plătit sume mult mai micr. E drept că cei din Putna sínt în mare parte răzeşi, urmaşi ai plăeşilor lui Şte­fan cel Mare şi nu puteau fi puşi pe acelaşi picior de egalitate cu ţăranii din preajma Bărăganului, de pildă, sau cu semi-bulgarii din salcie înşi­rate de-a lun­gul Dunărei. Vrîncenii sunt elita ţărănimei, şi dintr'un sen­timent de condescendenţă pentru ei, d-nii Săveanu n'au voit să lase mai jos de 60.000 de lei, plătiţi înainte! Şi, se vede, tot din acelaşi senti­ment de stimă, celor mai romîni ţă­rani din ţara romînească li s’a­flat ca reprezentant în Constituantă pe un om al cărui nume, nefiind din ce­le consemnate în Cronici, ţăranii, cu toată bunăvoinţa, nu-l pot pro­nunţa fără să li se împleticească limba! Judecind însă imparţial, credem că 60.000 lei nu e mult. La Putna, mai mult ca oriunde, mandatele costă, fand în vremuri normale un loc de deputat sau senator le scoate la+10—15.000 de lei un fotoliu­ într'o Constituantă care — cum a spus ef. Ferechide __ are de înfăptuit opere aşa de mari, cu adevărat naţionale, nu, partea, fi obţinut cu preţul zilei! Se ştie doară că la „reprezentaţii­le extra­ordinare" preţurile sunt mai ridicate ca de obicei". D. Anagnostiade voind să aibă un joc, şi încă un fotoliu­ de orchestră, reprezentant al ţăranilor, în actuala reprezentaţie parlamentară extra­or­­dinara, a plătit după tariful excep­ţional. Aşa­dar, totul e în regulă şi opo­­ziţia bate apa în piuă pa veresie! Maximin inuiilil ji iei Pentru a’şî apăra gheşeftul tram­vaiului, dinastia Brătienistă tri­metea în fiecare zi cite două sute de indivizi turmentaţi de băutură ca să, manifesteze în faţa Senatu­lui. Guvernul conservator de atunci— era un guvern conservator la pu­tere,—a respectat şi acest drept al manifestaţiilor publice, şi d. Miti­­lineu, prefectul de poliţie de pe vremuri, parlamenta cu beţivii manifestante şi prin purtarea sa dreaptă şi legală îi dezarma chiar, şi pe dînşii.­­ * Cetăţeni cinstiţi, modeşti, mulţi cari nu fac nici măcar politică, au vroit să manifesteze împotriva faptului că pîinea a ajuns in „grî­­narul Europei“ mai scumpă de­cit în ţările în cari se aduce griul de la noi. Dar cine sunt oare cetăţenii? Sint ei rudăi cu dinastia Brătianu?, Au ei vreo legătură cu aceştia?, Sint ei acţionari la Banca Naţio­nală? Mii Atunci? Atunci cum îndrăz­­nesc să manifesteze împotriva fap­tului că sînt despuiaţi? Se com­­­pară ei cu cei două sute de beţivi cari protestau la Senat că de ce se ia Brătienilor mănoasa afacere a tramvaiului? Pe eî. Şi iată de ce afi fost bătuţi cetăţenii cari m­ergeau la întrunirea din sala Amiciţia._________Ies, în curînd un nou roman in ziarul „Dimineaţa: SOMitTâ dia GALCOVA Parlamentul Celor trei fraţi Pentru ca Să se vadă cam ce Parlament au alcătuit cei trei fraţi cu pretextul de a realiza acele re­forme, pe cari, reacţionari cum ştiu­, nu s’au­ h­otărit să le accepte de­cit pentru că li s’a suggerat că prin ele îşi vor reface virginitatea politică, —dăm în cele ce urmează după no­tele stenografice din „Monitorul O­­ficial", cuvintarea d-lui Const. Miile rostită in Cameră cu ocazia discu­­țiunei asupra vandurei alegerilor din Capitală. Se va vedea cum mame­­luciî, cari de obicei nu deschid gu­ra, au crezut că vor putea tăia cu­­vîntul, alesului liber al colegiului al doilea al Capitalei. D. PREŞEDINTE : D. Mille are cuvîntul. D. C. MILLE : D-lor deputaţi, n’aş fi voit să debutez în Consti­tuantă... O VOCE : Nici noi nu am fi voit. (Aplause, mare ilaritate). D. C. MILLE : N’am auzit între­ruperea, aşa că nu pot răspunde. (Sgomot). O VOCE : Este mai uşor de scris decit de vorbit. D. C. MILLE : Binevoi, vă rog a asculta, căci poate voia fi tot deo­potrivă în vorbire ca și în scriere. D. ATANASE GHEORGHIU : Dar să fii de un alt stil decit acela pe care îl întrebuinţezi în gazeta dumitale. (Sgomot, întreruperi). D. C. MILLE : Aceasta este trea­ba mea. (Sgomot). D. ATANASE GHEORGHIU : Este şi treaba noastră. D. POMPILIU IOANIŢESCU : Lăsaţi pe d. Mille să vorbească, căci are să fie foarte interesant. D. C. MILLE : Fostul meu cola­borator poate să aibă dreptate. D. POMPILIU IOANIŢESCU : Aş vrea să vă aud că sunteţi în contra reformelor. D. C. MILLE : Chestia reforme­lor nu este astăzi la ordinea zilei. Dar dacă mă întrerupeţi nu prin a­­ceasta mă veţi face să renunţ la cuvînt. Dacă d-voastre sunteţi ,gră­biţi, eu nu sunt de loc grăbit şi pot aştepta ca să vă liniştiţi. D-lor deputaţi, ziceam că nu aş fi vrut să debutez cu o chestiune de validare, o chestiune măruntă, faţă de chestiunile mari, cari vor fi pu­se la ordinea zilei, dar mă simt da­tor şi către conştiinţa mea. (între­ruperi, sgomot). D. GR. VERICEANU : Dacă în­trerupeţi d-voastre vom întrerupe şi noi cînd veţi vorbi d-voastră. (Sgomot). D. EM. COSTINESCU, ministru de finanţe : Vă rog, d-lor, să as­cultaţi, căci altfel pierdem mai mult timp. D. C. MILLE : D-voastre vă plîn­­geţî de violenţele de la Senat, vio­lenţele minorităţii, dar văd că d-v. daţi dovadă de violenţe, majorita­tea, faţă cu membrii minorităţii. (Sgomot, întreruperi). Nu am pro­nunţat nici un­ cuvînt neparlamen­­tar, nu am atacat personal pe ni­meni, de abia am deschis gura şi întreruperile au început să curgă şi invectivele în contra mea. Eu îmi fac o datorie de reprezen­tant al naţiune!, şi oricît d-voastră mă veţi întrerupe eu voiu răspun­de şi voiu rămîne la această tri­bună ca să-mi fac datoria faţă de acei cari m’afi trimis aci. Daţi do­vadă, d-lor, de toleranţă, d-voastre cari sunteţi Parlamentul reviziuniî şi cari voiţi ca toate ideile şi toate sentimentele să fie arătate de pe a­­ceastă tribună. Ziceam că este o datorie către conştiinţa mea ca­­să protestez pen­tru chipul cum s’au făcut alegerile la colegiul al doilea de Cameră dtin Ilfov şi zic, este o datorie şi către alegători şi acei cari m’ai l­a votat trecînd peste toate dificultăţile şi samavolniciile, şi faţă de acei cari nu m’au­ putut vota, din cauza sa­mavolniciilor. D-lor, trebuie să de­clar dela început că persoana celor alese este străină discuţiunii mele, unii din dumnealor mi-au fost prie­teni, şi sper că-mi sunt şi acum, u­­nii îmi sunt simpatici, alţii îmi sunt indiferenţi, în orice caz, faţă de ni­meni din cei aleşi nu am nici un re­sentiment personal, care să-l aduc în aceste desbateri. Dar e, d-lor, o chestiune de sistem, de obiceiu, o chestiune de moravuri electorale, cari sunt întronate în această ţară, pe cari voiu să le biciuesc şi să-mi daţi voie ca să-mi desvolt cugeta­rea mea întreagă, astfel cum o înţe­leg eu, D-lor, în chestiuni de alegeri ştiu refrenul. La Senat cînd s’a întîm­­plat altercaţiunea, între un minis­tru şi d. Filipescu, a fost pe tema aceasta : Aţi făcut alegeri mizera­bile; şi s’a răspuns : dar voi cum le-am făcut? D. G. DRAGU : Nu s’a răspuns aşa, s'a spus : la 1911 d-voastră cum aţi făcut ? D. C. MILLE : Eu nu sunt steno­graf, d-le Dragu, şi iau înţelesul cuvintelor, şi cred­ că înţelesul nu mam denaturat. Dar faţă de mine, d-lor deputaţi, acest argument cade.­­Eu nu am avut nici fericirea, nici nefericirea să fac alegeri, sunt un sălbatec, sunt un independent care totdeauna am suferit consecinţele alegerilor sălbatice, dar nici­odată nu le-am făcut, prin urmare am dreptul să biciuesc şi alegerile cari le-a făcut un partid, şi alegerile fă­cute de celălalt partid. Prin urmare, nu voim­ insista dacă alegerile dela 1914 au fost mai vehemente, şi mai pătate de fraude şi ingerinţe, de cit acelea dela 1911, după cum vorbea d. Dragu, sau altele în decurs de 50 de ani, de cînd avem viaţa par­lamentară. Acestea nu importă, căci nu im­­­­portă dacă s’au primit 2, 3 sau 1 baston, este vorba că s’a întrebuin­ţat bastonul la alegeri şi aceasta e esenţialul la discuţia de faţă. D. I. G. SAITA : L’am­­văzut şi eu bastonul, vă adusem aminte. D. C. MILLE : D-le Saita, aveţi răbdare, voiu veni şi la Cuibul cu Barză. D. C. MILLE :­ Le-am văzut a­mîn­doi, dar am văzut bătut şi pe partizanii opoziţiunei şi pe aceia guvernului. D. I. G. SAITA : Nu l’am văzut,­­ aduceţi-vă aminte că nu l am văzut. D. C. MILLE : Binevoia a aştep­ta şi voiu veni la­ Cuibu cu Barză, unde graţie d-tale, d-le Saita, nu s’a încercat,ciomagul şi pe spatele meu. D. I. G. SAITA : Nu l’am văzut. D. C. MILLE : D-ta nu ştii, d-le Saita, dar eu o ştiu. D-lor, prin urmare, dacă ar fi în alte împrejurări, învederat că nu aşi veni la această tribună, să ri­dic glasul meu contra ingerinţelor cari sunt obişnuite în alegeri. M’aş mulţumi cu satisfacţia morală că, în contra acestor ingerinţe, am pu­tut să reuşesc, şi care satisfacţie morală mai mare poate să o aibă un om care a fost confibătut cu în­verşunare şi care totuşi azi poate privi cu fruntea senină pe acei cari­­au combătut şi nu Fail putut să-l împiedice să intre în Parlament ? Dar sunt unele fapte cari trebuiesc relevate, cari trebuiesc să fie aduse înaintea ţării şi a d-voastre, dacă voi# să le înţelegem , e faptul grav că d-voastre, partid liberal, vă pre­zentam înaintea ţării ca partidul re­formelor, ca partidul acesta care voieşte să moralizeze ţara şi viaţa politică, şi în loc ca d-voastre să a­­ducem morala în luptele politice, a# întronat tot aceleaşi moravuri, a# adus tot aceeaş urgie electorală şi în Capitală şi în toată ţara. Acest lucru nu poate să vă facă simpatici în faţa ţării, aceasta vă compro­mite de la început, şi vă lipseşte­­1 de puterea morală de a legifera mai departe. (Aplause din partea minorităţii.) O VOCE : Uite cine propovă­dueşte morala ! D. GENERAL D. LAMBRU ■: D-nealui care a scris două articole contră mea, făcîndu-mă că am o­­morît oameni, contra mea care am fost mai liniștit decit ori­ce om ! (Aplauze prelungite, strigăte de bravo). Nu-i permitem... (Sgomot mare, întreruperi, nu se aude). O VOCE : D-le general fie calm, căci noi avem dorința să ascultăm. D. GENERAL D. LAMBRU : Pofti# de asculta# pe omul acesta, ca să vorbească în numele moralei ! (Sgomot, aplause, întreruperi). Eu nu-i permit să vorbească în numele moralei într’un Parlament romî­­nesc. (Strigăte de bravo, aplause, întreruperi). D. LUCA ELEFTERESCU : Nu întrerupem pe orator; lăsaţi-l să vorbească ! D. GENERAL D. LAMBRU Eu am dreptul să protestez contra acestui om, care în ajunul alegeri­lor mia făcut omorîtor. (Aplause, întreruperi). D. LUCA ELEFTERESCU : Nu sugruma# libertățile ! D. C. MILLE : D-lor nu voiu pu­tea continua, dacă nu mă lăsa# să vorbesc ! Cînd vă ved liniști, a­­tuncî voiu relua cuvîntul. D. PREȘEDINTE : Eu vă rog să

Next