Adevěrul, iunie 1914 (Anul 28, nr. 8876-8905)

1914-06-11 / nr. 8886

n mrn de Duminică fei* I interpelări irit­e ----— bagtft, ^ la Senat, d. ministru de iLsa • privința ticăloşiilor in­fect r* Ziua de Duminică, cînd I '& bătăuşi au ^ zădărnicit, p0*’a' tecţiunea politicî, libertatea 1 runire, d-sa a răspuns că _au p­edepsiţi.— un Sai'dist, un in­i' şi că un comisar va fi dat i­ata consiliului administrativ. Danier­ă, interpelat ministrul tuoc. ■ de către scriitorul aces- A y numele d-sale și a băn- Wntor. dale a răspuns d. Emil ftrufi«,. ■ We a desaprobat cu c­­fonww. 'lîm­platc și a făgăduit D. V.' j vor fi pedepsiţi, ast­­justit'ft, ,ie se va da opiniunei ' -At _ ată. Șt „ , . al ver­iror dela C' de vedere paria­­jolul că răspunsul d-luî tcu a trebuit să ne sa­ca, c nu tot astfel este cu uns1 ' ' -fe V. O. Morţun. A pe- i rdist, care a avut ordin a'tfV/ fşi să nu audă nimic, a a­­da , ■]'n sută de lei pe un îns­or ,ţ 'gtjţienesc si a da în jude­­pe­rtP biet comisar, nu poa- I fie-ji satisfacţie deplină pentru ;i' 5ui:a nu poate fi atît de simplă o Jlluțiune atît de sumară de­­'"'iculă. Cum adică, timp de ore, anarhia domnește în '' mea fuge îngrozită, sîngele n­imenii' sínt bătutî la lo­­,*■ -toate aceste sălbăticii se N lotrul Capitalei, la cîteva de :tri de prefectura de pe­­*»' 'prefect nu știe nimic, nu "°L° , d. ministru de interne . *v ' format, nici un ministru ? * ,, pe cînd există telefon, mai, . trăsuri de piață și cînd fi sp, ficiorul se putea ajunge în caM* t Vsl la Ploești? datrr « • * eet’ 'mai sus pus trebue să fie de aceste ticăloşii, cari în j ■ ml s'au făptuit cu ştirea d-lui­­ de poliţie, căci dacă nici d-sa a ştiut timp de patru ore că “’fiaiul şi bătaia domnesc în Ia­­şi au­ luat stăpînirea stradei, 1. iul acesta, acest domn ar tre- 11 restituit imediat şi cu decret­at, ca incapabil. L);.r noi vedem în toate acestea nu fratelui Vintilă, şi — tocmai noică ticăloşia nu a fost întocmită chip inteligent — îl vedem pe sa. Şi dacă vedem bine, atunci se alică totul, complicitatea tuturor ganelor poliţieneşti, complezenţa lui ministru de interne, şi încerca­­,a băncei ministeriale de a eşi din bcurcătură, la Senat prin o decla­­r­aţiune insuficientă, la Cameră, prin alta care în formă cel puţin, ne sa­tisface.... • » • Dar dacă fratele Vintilă a deve­nit stăpîn pe guvern, pe ţară şi pe Capitală, să ni se spună cel puţin, fiindcă în, cazul acesta cetăţenii vor şti să se apere şi contra acestui şo­bolan, care nici măcar nu are cu­­ragiul să iasă din gaura lui, ci ope­rează din umbră şi... pe răspunde­rea altora prea naivi şi prea com­plezenţi pentru a nu-i da de gît. CQftSt. MiSie Ic. 3­9 Am xxvn-lea No. 8888 6 Bani Exemplarul «DIRECTOR POUTIC CONST. MILLE » ompator ALEX. V. BELDIMANU Abonamente cu premiui ............................... aS.-■ nul luat ............. Pentru străinătate prețul este îndoit. * TELEFON: Capitala.....................No. 1410 »» •••••.. 34/73 Provincia . . . . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 LUBRICITATEA COn­CEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL­ SCHULDER « Comp. str. Karageorqevlcl, Wo. 9 Et. L—Telet®» 3/4 BIROURILE ZIARULUI* No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦.» Miercuri 11 iunie 1914 Cine-i stăpîn? Cînd după scenele vandalice de Duminică întrebai pe oamenii d-luî Vintilă Brătianu despre rostul a­­cestor scene, ei îţî răspundeau: — Dar ce? Să rămîie Miile sau Filipescu stăpînul Capitalei? Tre­buie să se simtă cine-i la putere şi cine-i stăpîn. Iată explicaţia stupidă, dar singu­ra explicaţie care există pentru fap­­t a­ ne mai­pomenit că, timp de pa­tru ore, o parte a centrului Capita­lei a fost sub teroarea bandelor de bătăuşi, protejaţi de binevoitoarea atitudine a poliţiei. Până azi amicul Vintilă Brătianu a avut ocaziunea să se convingă că prin gestul energic pe care ’l-a fă­cut, a dat cea mai strălucită probă că dinastia nu e stăpînă pe Capita­lă. Lucrul acesta ’l-a aflat ea în mod drastic în alegeri, dar îl va afla în mod şi mai drastic de acum încolo. Cusurul cel mai mare al celor trei fraţi este că în egoismul lor brutal, n’au ştiut să găsească dru­mul spre inima nici măcar a celor mai intimi partizani ai lor. Sînt serviţi de dînşii pentru avantagiile materiale ce le asigură, dar atîta tot. Acum au­ vroit să se impuie cu ciomagul! Rezultatul a fost că au­ trebuit să se deszică erî în Parla­ment şi să încaseze mai ales de la d. Costinescu o lecţie usturătoare, de care însă, aşa sperăm cel puţin, nu se vor putea răzbuna cu cioma­£uL » . Aci* Banditismele ile­risftfinica înaintea parlamentului — INTERPELĂRILE DIN SENAT ŞI CAMERA ALE D-LOR FLEVA, MILLE ŞI G. DOBRESCU — Guvernul şi conducătorii parti­dului liberal au simţit revolta şi in­dignarea tuturor după scenele ru­şinoase şi sălbatice cari s’a fi des­făşurat Duminică dimineaţă în cen­trul Capitalei de către aceleaşi bande cari au operat în alegeri. Sub presiunea opiniei publice, s’au încredinţat că nu există altă esire decit o categorică desaprobare cu riscul de a se arunca un blam pre­fectului Capitalei, cu riscul de a se mărturisi că într’adevăr Capitala a fost lăsată o jumătate zi sub stăpî­nirea unor­ bandiţi cari afi fost con­duşi de un şef de culoare, de d. Ulvineanu, care se află sub directa conducere a d-luî Vintilă Brătianu. Guvernul a fost interpelat atît în Senat cit şi în Cameră. In Senat a protestat energicul şi simpaticul deputat democrat de Prahova d. George Dobrescu. Mi­nistrul de interne i-a răspuns ime­diat. Nici un fapt n’a putut fi tăgă­duit. S’a recunoscut că bande de mizerabili a fi ciomăgit lumea şi a fi suprimat o întrunire publică. Vino­vaţii îşi vor primi pedeapsa ! — a zis d. Morţun. S’a anunţat chiar că un inspector de poliţie şi un comi­sar afi fost pedepsiţi fiindcă n’a fi... prevenit sau reprimat acele scene! Impresia care a făcut’o declara­ţia d-luî Mortun este că în loc să arunce peste bord pe prefectul de poliţie, în loc să fi fost şi mai franc şi să declare că adevăratul" respon­sabil al celor ce se petrec de o bu­cată de vreme în Capitală este d. Vintilă Brătianu, şeful Capitalei care a dat mină liberă abilului pri­mar al Capitalei, în loc ca să se spună acest adevăr, oalele sparte le plătesc acum doi poliţişti! * * La Cameră a fi interpelat d-nii Eleva şi Miile. Interpelarea d-luî Eleva avînd un caracter politic mai larg a rămas să fie dezvoltată în altă zi. Dar d. Miile şi-a dezvoltat inter­pelarea. De astădată deputatul Ca­pitalei a fost ascultat. Prea erau ruşinaţi membrii majoritatei de cele petrecute sub regimul... revi­zuire! şi afi tăcut. D. Miile a povestit cum bandiţii afi operat opt ore în centrul Capi­talei suprimînd o întrunire publică prin stîlcirea cetăţenilor cari se a­­propiafi de localul întrunire!. Cele relatate de d. Miile afi fă­cut adîncă impresie asupra Came­rei şi cînd interpelatorul a între­bat de rostul nebuniei de Dumini­că, cînd a stabilit că acea întrunire n’avea nici un caracter politic şi la ea erau­ invitaţi doi deputaţi revi­zionişti — căci d. Miile a făcut de­claraţia că este revizionist dar nu revizionist în sensul brăticnist ci în sens larg democratic — cînd a fă­cut această constatare, majoritatea care l’a apostrofat încercînd să-l împiedice să vorbească la validări, de astă-dată l’a aplaudat, aplauze cari a fi încreţit frunţile fraţilor Vin­tilă şi Dinu Brătianu. La interpelarea d-luî Miile a răs­puns d. Costinescu, ministrul de in­terne fiind reţinut la Senat. De cîtva timp ori de cite ori este o încurcătură în partid ,şi în parla­ment apare patriarhul de la finanţe ca să potolească lucrurile cu duhul blîndeţeî şi cu sfaturi bătrîneştî. Ce să spună d. Costinescu ? A roşit şi d-sa de ticăloşiile făptuite Duminică şi a mărturisit că aseme­nea ticăloşii deservesc guvernele, că e regretabil că poliţia nu a in­tervenit şi că se vor pedepsi şi po­liţiştii nepăsători şi... “particularii,,, adică bătăuşii cari aui ciomăgit lu­mea ! D. Ferechide s’a grăbit apoi să închidă incidentul. Dar acum va re­veni d. Fleva și va mai vorbi, la me­saj, și d. Miile spre a constata ce anume măsuri de... pedepsire s’a fi luat. R. X. «4 Adeveruri Indiscreţie. D. Nicuşor Săveanu a declarat era solemn, în Senat, că opoziţia con­servatoare nu are dreptul de a-l în­treba în­­ce­­scopuri a, dat d. Anag­­nostiade suma pe care a dat-o. «Tusta meritei»! Opoziţia e de o indis­creţie care frizează necuviinţa ! Miile sînt chestiuni particulare! Curios! Cînd d. Filipescu a adresat majo­rităţi?! cîteva... complimente mai pu­ţin înmînuşate, senatorii au făcut scandal. Era însă cînd acelaşi orator a ară­tat. în mod drastic, cum conducă­torii partidului liberal jefuesc ţara cu reţeaua lor de întreprinderi co­interesate, d. Filipescu a fost lăsat in pace. Curios ! Iată niște oameni pe cari iî supără violentele cari nu spun ni­mic și îî lasă nepăsători adevărurile cari spun tot! Rib­bietto alish­il. Oamenii cari n’afi trecut prin miş­carea socialistă pentru a deveni miniştri, sunt extrem de miraţi de purtarea foştilor socialişti în mo­mentul în care afi acceptat­­ vre-o demnitate, prefectură sa fi minister, indiferent. Nici­odată un om de guvern, eştt din partidele burghezeştî, nu va fi capabil de violenţele, de ilegalităţile, de brutalităţile chiar, de cari se a­­rată capabil un fost socialist. Cine nu’şî aminteşte de purtarea d-luî Atanasiu la Galaţi? D-sa care înfipsese altădată steagul roşiu, ve­dea roşiu la ori­ce mişcare a mun­citorilor şi nu se dădea înapoi de la nici un mijloc pentru a’î teroriza. De la arestarea ilegală şi maltrata­rea în poliţie, pînă la trimitere la urmă şi expulzare, d. Atanasiu a u­­zat de toată gama persecuţiilor contra cărora altă dată protestase din răsputeri. Fiind socialiştii la putere s’a su­primat lucrătorilor de la C. F. R. dreptul de coaliţiune, ceia ce nici un politician burghez nu s’a gîndit să facă pe cînd d-nii Mortun, Atanasiu, Radovici, organizaţi în partid socia­list pe aceşti lucrători, ba chiar îi aţîţa fi la grevă. Acum a trebuit să fie d. V. G. Mortun ministru de interne, pentru ca timp de patru ore, cetăţeni paci­nici să fie Snopiţi în bătăi in­ mijlo­cul Capitalei, sub ochii binevoitori ai poliţiei... * # Cum se explică faptul că aceste izbucniri neobicinuite, se produc tocmai sub socialişti? Explicaţia nu poate fi de­cit psichologică. Socia­liştii deveniţi prefecţi, miniştrii, a­­duc cu dînşii temperamentul, apu­caturile­­revoluţionare. Fiind însă­ ei la putere,, nu le mai pot aplica contra guvernelor şi atunci le apli­că poprului. E drept că în opoziţie cu d. Ata­nasiu, d. Morţun a dezaprobat sce­nele de azi, dar a pedepsit pe ser­gentul de stradă, sărmanul, care a­vea ordin să nu vadă și să nu audă Atît e de naiv fostul socialist Mor­tun,­ în­cit să creadă că sergentul fost neglijent și că altfel între scandalul nu ar fi avut loc?Iss. D­ EAZBIŢII LA TELEFON! Corb­escu, prefectul poliţiei Ca­pitaleî, n’a ştiut, nimic de cele pe­trecute Duminică timp de 5 ore în jurul săleî „Amiciţia“. D-sa a luat cunoştinţă de bandi­tismele săvîrşite, din ediţia specia­lă a „Adeveruluî“, apărută la orele 6 seara!­ Aşa fiind convenim şi noi că d-sa nu e răspunzător întru nimic de cele intim­plate! Pentru noi însă e o sarcină cam grea, deoarece nu putem scoate în fiecare zi o ediţie specială pentru a-l pune în curent cu cele ce se în­­tîmplă în Capitală! Atîta îi putem însă conceda, ca să ne întrebe la telefon, din cînd în cînd, ce mai e n­ou! Cum tânărul prefect ne e simpatic îl vom send bucuros! Pac. ------------ «Cii I ♦---------------­ latperetva ingerinţelor In timp ce de pe tribuna Camerei directorul nostru interpela guvernul asupra suprimărei dreptului de în­trunire de care autorităţile s’afi fă­cut vinovate Duminică, d. Scarlat Orăscu înfiera la Senat ocîrmuirea pentru chipul cum a prezidat ale­gerile pentru Constituantă. Senato­rul de Prahova a protestat cu deo­sebire împotriva sistemului guver­nanţilor de acum de a-şî ascunde ti­căloşiile sub paravanul păcatelor altora. Senatorul de Prahova a ţinut să arunce primului ministru în faţă în­­văţămîntul alegereî d-lui C. Miile, împotriva căruia a luptat un întreg partid fără să-l poată doborî. D. SCARLAT ORASCU Liberalisai şi democraţie! Toţi aceia cari au asistat la şe­dinţa de erî a Camerei a fi rămas stupefiaţi de cinismul unei teorii constituţionale ad-hoc a d-luî I. G. Duca. D. A. C. Cuza îşi dezvoltase in­terpelarea sa adresată ministrului instrucţiune! publice, arătînd că un profesor suplinitor de la Iaşi a fost destituit pentru că, în timpul cam­paniei electorale, l-a înjurat pe d. Stere ! Ştiţi ce răspunde d. Duca ? Că, în învăţămînt, numai profe­sorii­­definitivi pot face politică, pe cînd suplinitorii şi funcţionarii pot cel mult să se ducă la vot, dar le este interzis să-şi arate preferinţa pentru un partid sa fi altul. Şi d. Duca a justificat faptul că a desti­tuit pe suplinitorul în chestie prin afirmarea că acesta şi-a permis să facă politică. Declaraţia d-luî Duca este, în a­­devăr, fenomenală. Iată un guvern care vine la putere pe baza unui program care urmăreşte în prima linie extinderea drepturilor politi­ce. Şi înaintea Constituantei menită a vota această lărgire, vine un mi­nistru care face declaraţia că func­ţionarii şi profesorii suplinitori nu au­ folosinţa drepturilor lor cetăţe­neşti ! Iar Camera, aplaudă o teorie atît de monstruoasă. Printre cei ce a fi aplaudat, se afla şi d. Stere, rapor­torul propunerea de revizuire, d. Stere care, de altfel, este adevăra­tul autor al destituire! profesorului cu pricina, căci din cauza d-sale a fost acesta depărtat din învăţă­­mînt. E ruşinos lucru pentru d. Stere că s’a răzbunat în felul acesta pe suplinitorul de la Iaşi, dar e şi mai ruşinos faptul că admite teorii ca aceea a d-luî Duca. împrejurarea aceasta ne aduce aminte de expresia cunoscută : „Zgîrie-1 pe rus, şi vei da peste ca­zac“. Aşa şi la noi : „Zgîrie-1 pe li­beralul cel mai înaintat, şi vei da peste reacţionarul cel mai hotă­­rît“. Dovadă d-niî Duca şi Stere cari, într’o Cameră care voeşte să lăr­gească drepturile politice, tăgă­­duesc aceste drepturi unei impor­tante categorii de cetăţeni. Nestor ­3ia,si»I num­ ţăran­ioM mmmmmlşi arondarea la obşti Stimate d­-le Miile, Noi ţăranii, cam târziu putem primi ştirile ce ne interesează cite­odată şi pe cari nu Ie găsim decit numai în vreun ziar pe care nu-l pu­tem avea totdeauna la îndemînă ca orăşenii­ Eram nerăbdător să aflu rezulta­tul alegerea d-voastră şi iată că în­tr-o zi capăt ziarul „Dimineaţa“ din care văd că aţi fost ales ca deputat. Şi mi-am zis: Oare nu ar fi bine să-i scriu şi eu o scrisoare­­şi să-i arăt mulţumirea sufletească ce o am a­­cum cînd îl ştiu deputat? Dar mai zi­ceam: Poate am să-i provoc o ne­plăcere, cu scrisul meu şi am să-i răpesc din timp care pentru d-sa e atît de preţios în aceste împreju­rări. Ori­cum, cred că mă va ierta. Şi zic : Acum cînd aţi pus piciorul în ogorul părăginit, să dea Dumne­zeu ca din sămînţa bună care o veţi arunca să răsară încă mulţi ca d-v. şi cu toţii să­ susţineţi pentru n­oi ţăranii, două din principiile scumpe ale dv­ precum scumpe ne sunt şi nouă. Şi anume: Votul Universal şi Arendarea moşiilor actuale şi vii­toare ale statului în întregime ob­­ştiilor săteşti, făcîndu-se legi în a­ceastă privinţă. Acesta este crezul­ nostru al ţăranilor. Şi să vă a­rătăm de ce: 1. Pentru că noi ţăranii nu ne pu­tem folosi de dreptul de vot cu le­gea de azi, aşa că unii mor şi nu ştiu ce e votul, deoarece pentru a­­legerile coleg, al II-lea de deputaţi nu votează de crt. 8­9 delegaţi a­­leşi pe sprinceană de autorităţi şi totdeauna de acei ce plac guvernu­lui care e la putere. Şi de aceea voim ca totul universal să vie cit mai curînd. 2) Cu împămîntenirea individuală nu ne putem împăca şi să vă ară­tăm de ce. Ştim că statul cînd va veni să ne dea pămînt are să ne ceară poate garanţii mari safi oarecari sume date înainte din valoarea lotului, sume pe care cea mai mare parte din noi nu le avem. Din pricina asta vor cumpăra pămîntul tot ţăranii cari vor avea bani şi cari poate au şi pămînt, iar cei în mizerie şi fără palmă de pămînt vor rămîne tot cum se găsesc. Mai e şi­­altă­ cauză care face să cerem arendarea­­a obştii şi anu­me: Pentru că loturile mici de 4 safi 5 hectare cu timpul ajung a se îm-­ părţi între moştenitorii proprieta-­ rului şi se fărimiţează în curele atît de mici că aproape nu te poţi folosi de ele şi nu servesc decit de vraj bă moştenitorilor celui împroprietă­rit­ Şi dovadă este împămîntenirea marelui domnitor Cuza Vodă făcu­tă ţăranilor la 1864, care poate pe acele timpuri era bună, însă astăzi loturile au ajuns împărţite aşa fel că aproape nu ai ce întoarce cu plugul. Iată de ce Vin eu, d-le Miile, cu asemenea rugăminte, nu numai în numele meu­, ci şi al altora ca mi­ne, ca să susţineţi aceasta în sfa­tul ţarei, căci dacă nu acum poate mai tîrziui se vor putea înfăptui a­­ceste dorinţî, cari cred că vor fi­­ale tuturor ţăranilor fără pămînt şi fără mijloace de traifi. Aceste vi le scriu cu persoana-mi independentă şi suflet curat, căci politică nu fac, fie la guvern cine ar fi, numai bine să fie. Terminînd vă rog a mă ierta că am lungit atîta, dar sînt lucruri cari le simţim ca foarte trebuincioase. Primiţi vă rog stima ce vă păs­trez- Grigore M. Scutariu Corn. Cepliniţa, jud. Iaşi Cărţi şi reviste „Evoluţiisitea in mimă şi sgurefafiie ome­­nieşti“ tie H. Fusstrăfe»i. Intr’un volumaş modest ca înfă­ţişare, d. H. Fundăţeanu conden­sează un bogat material de cuge­tare asupra metodei evoluţioniste în studiul naturei şi al societate! o­­meneştî. E o lucrare de sinteză, de concentrare în care evoluţia socia­lă este arătată ca o continuare a evoluţiei din natură — organică şi anorganică — autorul privind viaţa socială ca un fenomen al nature!, ajuns la faza actuală mulţumită li­nei evoluţii din cele m­aî fireşti. E o idee pe care am Întîlnit-o şi în „Sociologia“ aceluiaşi autor şi care acum capătă mai multă precizare. Evoluţionismul care încă acum cîteva decenii părea atît de revo­luţionar şi era respins de doctrina­rii ştiinţei este astăzi atot­stăpî­­nitor asupra cugetăreî ştiinţifice. Descoperirea lui Lamarck şi Dar­uin, cum că toate speciile animale şi vegetale descind din forme an­terioare mai simple cari şi ele la rîndul lor descind din altele şi mai simple şi că aceste specii se gă­sesc în continuă transformare, a fost una din acele descoperiri ge­niale cari lămuresc un domeniui vast al ştiinţei şi pun la îndemînă cercetătorului o metodă superioară, capabilă să dea roadele cele m­aî fericite. Ideea aceasta genială, pe care marele filozof Herbert Spen­cer şi-a întemeiat filozofia lui evo­luţionistă, a revoluţionat in adevăr ştiinţa, căci i-a deschis im cîmp larg de cercetări şi a transfor­mat-o din statică, în dinamică.­­ „Am putea zice că mulţumită a­­cestei metode — spune d. Fundă­­ţeanu — ştiinţa din statică sa fi des­criptivă cum era mai înainte, a de­venit dinamică­ sau istorică cum es­te şi acum; şi că în loc de a face, ca altădată, numai fotografia lu­crurilor din natură, ea face cine­matografia lor, adică le arată în mişcarea lor continuă de transfor­mare, din momentul apariţiuniî şi pînă în momentul dispariţiuniî lor“. * . Pentru a arăta că fenomenele naturei decurg unele din altele, d. Fundăţeanu pleacă dela manifestă­rile vieţeî sociale în formele eî cele mai complicate pentru a ajunge, din cauză în cauză, pînă la origi­nea lor primordială. E un mers îna­poi din cele mai sugestive. Socie­tăţile cele mai civilizate de astăzi s’afi dezvoltat din societăţile foarte înapoiate ale anticităţeî. Civilizaţia greco-romană a avut şi ea la bază viaţa triburilor barbare, iar dacă urmărim viaţa acestor triburi ajun­gem pînă în vremurile cele mai în­depărtate ale preistoriei, cînd omul ducea o viaţă animalică şi se adă­postea prin peşteri. Astfel, vedem cum, urmărind viaţa omului civili­zat din treaptă în treaptă,­eşim din domeniul istoriei pentru a intra în acela al zoologiei şi a studia pe om ca animal. Dar biologia ne arată şi ea că speciile animale derivă li­nele din altele, şi u­rmîndu­-ne drumul, găsim că omul îşi trage o­­rigina, ca orice fiinţă vie, de la pro­toplazma, care la rîndu-i rezultă din combinarea mai multor materii chimice simple prin intervenţia u­­nor anumite împrejurări din natu­ră. Odată ajunsă aci, mintea ome­nească voind să-şi explice pricina , combinaţiunea corpurilor simple, este fatal, adusă să-şi pună între­barea : care este cauza primordia­lă din care derivă toate fenome­nele din natură ? Drumul urmat de d. Fundăţeanu de la societăţile civilizate pînă la origina primordială a fenomenelor, poate fi făcut şi în sens invers. Fa­­cem ’ acest drum autorul arată cum cu ajutorul mecanicei, fizicei, chi­miei corpurile simple se pot com­bina pentru a da naştere la diverse corpuri pînă la substanţa vie nu­mită protoplasma; apoi, cu ajuto­rul­ biologiei, cum protoplasma dă­ naştere la fiinţe din ce în ce mai complicate, pînă la om;­ în sfîrşit, cu ajutorul sociologiei, cum oame­nii se grupează la rîndul lor în for­maţiuni sociale şi cum societăţile se dezvoltă din ce în ce mai mult. Iar concluziile autorului sînt: 1. Că fenomenele naturii for­mează un kivit nesfîrşit de cauze şi de efecte ce se deduc unele din­­tr’altele şi cari constitue ceea ce se numeşte evolutiune şi disoluti­­une. 2. Că ştiinţa care se ocupă cu a­­ceste fenomene formează şi dînsă un singur tot, avînd de scop tocmai cercetarea acestor, evolutiune şi * # D. H. FUNDATEANU CHESTIA ZILEI Ipostasul aen In ipostasul acesta sunt siguri de inf­ring­ere Cum Italia era să fie republică ---------------*--------------­O revoluţie politică simptomatică Mişcarea grevistă din Italia a fost’ de fapt o mişcare revoluţionară, a cărei însemnătate se vede abia a­­cuma. N’a trebuit, poate, de cit o zguduire mai mare, o înjghebare chibzuită de forţe, pentru ca monar­chia să se prăbuşească şi Italia să se transforme în republică. Primul ministru italian, d- Salan­­dra, a recunoscut fără ocol în Ca­meră că monarchia a trecut în Italia printr’o criză dintre cele mai seri­oase şi că numai lipsa de solida­ritate şi organizare generală a fi scăpat-o din situaţia gravă în care se afla. Cum s’a produs această mişcare revoluţionară? Mai întîi, din cauza unui fapt, socotit samavolnic de populaţia din Ancona. Un soldat fi­ind trimis în companiile de discipli­nă pentru a­cte considerate ca anar­­chice, populaţia a protestat zgomo­tos. Poliţia, ca în­totdeauna, a bru­talizat lumea şi a aţîţat şi mai mult spiritele. Manifestaţia s’a schimbat astfel în încăerare şi în luptă­ S’a fi adus trupe şi sîngele a curs. Atunci ca o protestare violentă împotriva sălbătăciilor autorităţilor, muncito­rimea a proclamat greva. Greva aceasta n’a fost generală în toată Italia, dar s’a întins în­ toa­te regiunile cuprinse între marea Adriatică, fluviul Po şi munţii Ape­­nini. Pe măsură, însă, ce cîştiga în întindere, pierdea caracterul eî de simplă protestare, pentru a deveni o vastă mişcare antimonarchică. In mai puţin de 48 de ore, spiritul ace­stei mişcări a prins rădăcini şi populaţiile din aceste regiuni afi proclamat republica safi, după ter­menul adoptat de ziarele guverna­mentale italiene, ele s’afi constituit într’o federaţie de republici comu­nale. Foarte serios, timp de trei-patru zile, o jumătate­ din Italia a ridicat pe clopotniţele bisericilor steagul roşu, a sunat clopotele pentru a ve­sti schimbarea de regim, a fost în adevăr republică. Mulţi negustori nu mai primeaţi banii cu marca regală, socotindu-i fără valoare­ Pentru a merge de la Fabiano la Ancona, trebuia să ai un bilet de circulaţie liberat de comitetul re­voluţionar, cu marcă republicană. Populaţiile din Romagna şi Emilia erau convinse că republica s’a pro-­ clamat în toată ţara. In aşteptarea unei veşti oficiale, ele era şi consti­tuite în comitete și grupuri de a-a­parare, gata , să-şi­­ verse sîngele, pentru noul regim republican şi pe» alocurea, opunînd o rezistenţă sin-* geroasă carabinerilor. A fost o mare decepție pentru ele cînd au aflat că mişcarea revolution­­ară a păstrat în celelalte părți ale Italiei aspectul numai al unei greve ceva mai turbulente, care s’a domo­lit treptat, şi că nu e vorba încă de prăvălirea monarchismuluî. Acuma, aceste populaţii s’afi mai potolit şi ele, dar cu mare regret şi încă nu se pot deprinde cu gîndul că trebue să înlocuiască din nou­ steagul roşu prin cel tricolor­ Aşa­dar, o nedreptate administra­tivă a dat naştere mai mult de­cit unei greve ,şi unei revolte, unei re­voluţii politice. Dar, de sigur, acea­stă izbucnire uriaşă are o cauza mai adîncă de cit cea care ,s’a­ vă­dit. Spiritele erau pregătite­ pentru o mişcare revoluţionară,­ pentru­ ca în regiunile de la Ancona la Lorii, trecînd prin Emilia, Romagna, Ran­verina,­ Parma şi Bolonia, populaţia e esenţial republicană. Aceste regiuni năzuesc un regim comunist, care să facă din comună, un centru­ şi un focar al vieţei poli­tice şi sociale, fie­care comună fiind ANTONIO SALANDRA

Next