Adevěrul, septembrie 1914 (Anul 28, nr. 9868-9897)
1914-09-16 / nr. 9883
A XXVII-îea No. 9883 BBaSitDTemplarni rODD4TOR A tex. V. BELOIMANU F£H»MCtYATEA COBCEDâneXCUlSIf Agential d* PoBHoHate CAROL 6CHU1.0E» 4 Comteftiv Kirag eergevlol, No. 9 L—Teleîoe 8/4 BIROURILE ZIARULUI* Nowel, București Strada Sărindar No. 11 director păune CONST. MIU.K Abonamente cu premiu • • ••te* •••••• •■■r Im« ou Portra striinitate preţul asta n** ” CoHats TE^0S* Capitala . . . . a No. 1410 fc ■ », , • . 04/70 ,V Provincia _ 14/49 Străinătatea .V, „ 10/40 «ei» Apare zilnic cu ultimele’ştiri f telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦» V*»i Iui»* MartS 16 Septembrue Kfr Cel mai mare pericol de A. D. XENOPOL **• Fîecare zi ce trece deslânţueşte b noua fată a primejdiei ce ameniinţă pe poporul român, irt cazul cînd nehotărîrea şi tărăgănarea intrării noastre în acţiune s ar prelungi. Se înţelege, după toate cele urmate pina acuma, că nu poate îi ,vorba decît de o cooperare cu Rusia și că acea plănuită la început fie JVL S. Regele, o alipire către ÎAustro-Ungaria este cu totul extinsă. Acuma chiar s’a ivit un zvon care, dacă ar corespunde realitate! Viitoare, ar îngropa pentru vecie Visul nostru de realizare a unireî rondnilor într’un singur sfat. Anume, de mai mult timp se vorbea prin ziare că în cazul unei izbînzî a Germaniei va încorpora pe germanii din monarhia habsburgică. In acest caz, însă, ea va alipi şi pe unguri, cari, bine înţeles, pentru a fi mai tari, vor lua cu ei si pe romîniî din regatul actual al Ungariei, poate şi pe sîrbî, slovaci, ruteni şi croaţi, incit, cu alte cuvinte-, regatul ungar va trece în imperiul german,cum stă azi în împărăţia austro-ungară, cu deosebirea numai că va lua poziţia Bavavariei şi Saxonieî, în loc de a avea iPe aceea dualistă din actualul stat. # Dar ungurii, cari se îngrijesc înainte de toate de existenţa lor, nu.a putut să nu ia în privire şi cazul unei înfringeri a monarhiei austriace împreună cu acea a Germaniei. Ca pisica ce cade totdeauna în picioare, au găsit ci leacul şi pentru această întîmplare cu putinţă. S'au gîndit să se desfacă de monarhia dualistă şi să se dea in partea ruşilor. Iată anume ce citim în marele: Saar rus Odeski Listoc (No. 209 a. c.): „Oare doreşte Romînia .Să primească Semigradia (Transilvania , aşa numită de ruşi) şi Bucovina sudică, sau mai are intenţiunea să aştepte să se facă între Rusia şi reprezentanţii poporului maghiar o înţelegere amicală, în virtutea căreia Semigradia ar trebui să rămîna pe veci în mîinele maghiarilor? Acuma, pentru acest moment, noi preferăm să ajungem la acord cu romînii, dar mai pe urmă, după ce vom avea victoria definitivă asupra armatelor austriace, noi vomua preferinţă unei înţelegeri cu maghiarii. Care din aceste două înţelegeri ar fi preferabilă pentru românî?? Şi ce este mai scump: litera moartă, destinată pentru desfiinţarea tratatului din Bucureşti, sau aproape deplina întregire a tuturor ţărilor romîneşti? Iată ceeace acei din Bucureşti trebue să chibzuiască şi să hotărască cit mai curînd, căci timpul e scump pentru noi şi nu mai putem aştepta. „Rusia, Franţa şi Anglia trebuie imediat să pună capăt jocului balcanic d’a baba-oarba şi să înlăture nehotărîrea intolerabilă pentru o aşa vreme serioasă. Rusia, Franţa şi Anglia trebuie să garanteze amicilor lor avantaje mari şi bine definite, iar Î11 acelaş timp să fae prin termine ferme toate speranţele şi poftele maroderilor politici. Asta este grija diplomatică de astazî a Rusiei, cea mai însemnată1'. *• Ca picături de plumb topit au căzut fiecare din aceste cuvinte pe spiritul meu îndurerat, cînd cugetînd asupra putinței unei asemenea noui alcătuiri, nu am văzut’o de loc ca ruptă numai din lumea închipuire!. Este cunoscută ura cea înverşunată a ungurilor contra nemţilor şi cu toate aceste duc cu ei casă de mai multe sute de ani. Vazîndu-î că pier şi cad, pentru ce nu s’ar alipi ei de ruşi cu toată respingerea rămasă în sufletul lor de la atmintirea din 1848? Şi să se bage bine de seamă cum se poate îndeplini lucrul. Ungurii pot părăsi pe nemţi chiar acuma, în timpul războiului trecînd la viitorii lor proteguitori ruşi, şi în acest caz iată invederat că această defecţiune a jumatăţeî 'din împărăţie va fi mai bine primită de ruşi 'de cit cooperarea romînilor, intrude desfacerea monarhiei habsburgice va fi numaidecît înfăptuită. Nu credem că ruşii vor lăsa sub unguri şi elementele slave din regatul lor actual ci le vor constitui în alte organizări politice. Dar o romînî pentru ce nu i-ar jertfi ? Le-a oferit doar Transilvania şi Bucovina şi ei nu au vrut să-i ajute. I-au ajutat ungurii ! ! "Acestora deci le vor da ca mulţumire tarile romîneştî. Aceasta este aşa de precis, încât pare că ne temem a nu vedea întrupat spectrul înfiorător! Cînd se va întîmpla aceasta? îndată după prima mare înfrângere a oştirilor austro-ungare, înfrîngere ce va îndeplini cu siguranţă desfacerea monarhiei. Perspectiva nu numai o continuăm mai departe a regatului unguresc, dar chiar a întăririi lui prin alipirea la un stat puternic întemeiat pe o largă bază etnică. v.,însemna nu numai moartea desă.vîrşită a fraţilor noştri din Ungaria, ci şi scăderea, prăpudirea propriului nostru stat. Dispariţia Austriei, duşmănia Rusiei, care nu va putea uita refuzul încăpăţînat al ofertelor ei, cînd avea mai mare nevoie de ajutorul nostru şi întărirea regatului unguresc, nu va însemna nimic mai puţin decît moartea neamului romînesc. Dacă voim să ieşim la acest sfîrşit, să rămânem neutri. A. D. XENOPOL Sa vorbim desluşit In haosul şi în harababura în cae minţile noastre au fost tîrîte de marile evenimente prin care trece omenirea, nu e rău ca să ne silim să vorbim desluşit, fără a recurge lavorbe mari, cu înţeles mic. Rind pe rînd în presă au mişunat cuvinte şi împerechieri de cuvinte, care numai în aparenţă însemnează ceva, dar cam în realitate, cînd îţii dau niţică, nu prea multă, bătae de cap, vezi că nu înseamnă absolut nimic. Aşa : „factori răspunzători”, aşa: „politică de Sentimente” şi aşa mai departe. Acum asistăm la acest lucru nemaipomenit, că nu poţi să-i exprimi părerea asupra evenimentelor şi asupra atitudinei ţărei noastre, fără să fii învinuit că pui la îndoială patriotismul oamenilor politici, ca să judecăm niţel. Punem la îndoială dragostea unui părinte pentru copilul său, dacă constatăm că-l răsfaţă, sau îl înfofoleşte ? Evidentul îl răsfaţă sau îl înfofoleşte din exces de dragoste. E absurd a pretinde că atunci cînd îţi permiţî sa-i atragi atenţia că face rău răsfăţîndu-1, pui la îndoială dragostea lui de părinte. A ! dar pui la îndoială priceperea oamenilor politici ? Nici de tura, cu toate că criticile ce reciproc îşî aruncă în vremuri normale oamenii politici şi foarte numeroasele lor greşeli,mărturisite însuşi de cei ce le-au comis, ar putea îndreptăţi îndoiala asupra priceperilor. Dar mă rog, într’o chestie atît de ‘ complexă ca aceasta, poate fi o crimă cu, cineva să-şi dea părerea în Scris ? Părintele căruia, i-ar atrage atenia că prea îşi răsfaţă copilul, ar putea răspunde că n’aî dreptul să te amesteci în treburile lui — şi poate ar avea dreptate. Dar omul politic, care îţi răspunde aşa, n’are nici o dreptate. Ţara nu e numai a lui, e a tuturor, soarta ţarei nu-i preocupă numai pe el, ci pe toţi, iar afirmaţia, că numai el are dreptul de a gîndi asupra treburilor ţării e o monstruozitate. Dar el e „factor răspunzător”. Sa lăsăm la o parte adevărul că niciodată oamenii politici 11’au răspuns de greşelile ce zilnic comit; — dar ce, acel care na apucat un loc într’un minister trecut, sau prezent, şi care n’are nici o intenţie de a apuca vre-unul în viitor, n’are dreptul să-şî spue părerea, fără a risca de a fi învinuit de nerespect pentru „factorii răspunzători ?” II. loc ca oamenii politici să fie încîntaţi de adevăratul concurs, ce în mod dezinteresat îi se dă de unii oameni cinstiţi şi de bună credinţă, ei sînt supăraţi — şi tăgăduesc dreptul de a le da consilii acelor care nu deţin un portofoliu! E monstruos, cu atît mai monstruos cu cît e în contrazicere cu toate credinţele democratice, care trebue să anime orice suflet de om politic cinstit şi cuminte. In loc să fiţi îneîntaţi de constatarea acestui plus de conştiinţă publică, sînteţî alarmaţi.Luaţi un fenomen care dovedeşte progresul, drept un fenomen care ar dovedi regresul. Aşa o maimuţă de acum 200.000 de ani, care ar fi putut observa că scade coada maimuţelor ar fi zis cu disperare: „hait! ni se duce neamul de ripă, ne cade coada”. Fără a învinovăţi pe cineva de lipsă depatriotism, sau de lipsă de pricepere, cineva îşi poate exprima părerea intr’o chestie atît de complexă ca aceasta la ordinea zilei. Factorii răspunzători sínt datori să asculte toate părerile şi mai ales sínt datori să nu încerce lucruri contrarii opiniei ţării,, contrarii instinctului de conservare al unui neam. Această obligaţie e formulată în adagiul: vox populi vox dei. Și poporul nu e alcătuit numai din „factori răspunzători’’, chiar dacă i-am presupune și solvabili. M. BUMBRAVEANU Consiliul de Coroană — .—-—.——■ - E vorba ca zilele acestea— Miercuri ori Joi -— în loc să se convoace parlamentul^ — singura putere constituţională care să decidă asupra păceî ori a războiului — să se adune în loc de parlament, un nou consiliu de Coroană... In garantează fie zis—aceasta dovedeşte încă odată mai mult, falsitatea constituţionalismului nostru. • • Dar în sfîrşit, se va aduna sub prezidenţia regelui un nou consiliu de Coroană ca să examineze dacă de cînd s’a hotărît starea de neutralitate, n’au intervenit fapte, care ne impun eşirea din această stare? Consiliul de Coroană care se va ţine este de o mare însemnătate, fiindcă ne va da măsura, nu a iubirei de ţară a regelui, pe care văi o cunoaştem, ci a patriotismului partidelor politice şi a independenţei lor faţă de capul statului. Importanţa lui mai stă în faptul că de la hotăririle ce se vor lua depinde şi starea de război şi ori de pace a ţarei, dar mai ales se va şti dacă se vor putea menţine în stare de funcţionare regulată puterile legale ale statului, ori dacă va fi frevoe să intre în joc forţele populare, forţele revoluţionare, în care caz regalitate, partide politice, parlament, toate vor fi îndepărtate. • •• T11 consiliul de Coroană se vor pune mai multe întrebări la cari se va cere un răspuns hotărîtor şi imediat. 1) Râminerea in neutralitate. 2) Mergerea cu tripla înţelegere Si intrarea deci in acţiune. 3) Mergerea cu Austro-Germania ,şi anume in ce condiţiunî si cu ce preţ. Din toate aceste trei ipoteze ultima trebue de înlăturat ca imposibilă. Sentimentul public din prima' zi s’a ridicat împotriva soluţiunei suveranului aşa că nu rămne ’de 'discutat decit cele doua prime ipoteze, adică ori rămînem în neutralitate—şi ce căpătăm în schimb, dacă mai căpătăm acum ceva; ori intrăm în acţiune, trecem Carpaţii şi ocupăm Transilvania şi Bucovina. • • • A rămîne astăzi în neutralitate, este a le sinucide, fiindcă la caz cînd întreita înţelegere va eşi victorioasă, ori dacă numai Rusia va bate pe Austro-Ungaria, nu vom căpăta nici cele două provincii române şi mai puţin încă Basarabia. Cei ce nu riscă nu cîştigă nimic, cei cari vin cu talerul, sînt înlăturaţi ca inoportunii ,ba şi batjocoriţi. E dar de absolută nevoe de păşit spre acţiune — fie chiar cu preţul de a ne desparţi de actuala Dinastie, care n'a înţeles ca să fie romînească, ci a rămas tot germana. Acest incident,preliminar recunoaştem, că va fi penibil partidelor politice, dar vor avea de ales între ţară şi regele ei — şi ele vor suporta* urmările actului ce s’ar face. • • • Totuşi poate, ar fi o soluţiune ca să împace şi idealul nostru naţional şi dorinţa de pace a multora şi interesele acelor două puteri beligerante, dar această soluţiune atîrnă nu de noi, ci de ele... Dacă Austro- Ungaria înţelege că pentru ea, partida este pierdută și ca trebue să plătească, inteligent ar fi ca să dea de bună voe aceea ce i se poate, lua cu mina armata. Asa fiind, dacă Astro-Ungaria ne-ar ceda de bună voe Transilvania, fără de obligaţiunea, de o cooperare armată, dacă Rusia şi intreit ţi aliaijiă ..s’ar mulţumi cu folotasele vtSjjfe ale neutralitate) noastre, dărerite fapt i-a’ folosit . pîriu acum,lucrurile s’ar putea sfîrşi fără de acţiune armată. Am octîpa imediat , Transilvania şi' am mentine-o în puterea .baionetelor, noastre, dacă va fi nevoe 'de aceasta, în caz cînd dubla înţelegere victorioasă — ceea ce pare foarte îndoelnic — şi-ar lua cuvîntul îndărăt. . . Mărturisim că pentru deşarte susceptibilităţi, s’ar putea adopta şi formula intermediară al autonomiei Transilvaniei, sub suzeranitatea iisă rominească şi cu ocupaţiunea militară imediată, ceea ce ar dauri pilula de şi faptul va rămîne absolut acelaş... Toate acestea sînt de sigur speculaţiuni în abstract, pentru că nu ştim dacă acţiunea noastră diplomatică a fost îndreptată şi în acest sens, pentru că nu ştim dacă Austro-Ungaria şi în special Ungaria înţelege să facă acest sacrificiu silit, fiindcă nu ştim dacă factorii noştri răspunzători, celebrii noştri factori, ajunşi de pomină şi de rîs, s’aiî gîndit în această direcţiune. • • • Deasupra tutulor Gestiunilor, una singură predomină, acea că o hotărîre trebue de luat şi de luat imediat, fiindcă timpul trece şi pezi ce merge ne apropiem de o soluţiune armată, care nouă ne poate fi fatală. fizic este de sigur, dar cine mt .riscă nu cîştigă. E clipa supremă, după^cum s’a spus de atîtea ori, clipă supremă şi pentru ţară şi pentru rege şi pentru partidele politice. Dar înainte de toate este de văzut dacă regele nu va căuta să scape şi de acest consiliu de coroană, fie cu ajutorul doctorului Mamulea, fie cualte mijloace de animare şi întârziere, ceea ce pentru el este o soluţiune, dar nu şi pentru ţară. Const Hille Regele tot contra războiului Dacă conducătorii partidelor noastre ar fi pus pe rege ia ţaţa ţinut fapt îndeplinit, fără vre-o lovitură de stat ci numai printr'o discretă forţare a minei sale, suveranul s’ar fi supus şi, ca rege constituţional, lăsa să cadă toată răsputi- derea asupra bărbaţilor de stat iarî au 'determinat intrarea Rominieî in acţiune. Dar nu s’a procedat astfel. După cit ştim ,şefii partidelor cui nutru speranţa că in cele din urmă, citul suveranul se va încredinţa — cum este încredinţată_ toată (ara — că a sunat ceasul reintregireî neamuhti, el nu se va mai opune, ci are să-si dea si asentimentul său. Regele a rămas insă absolut intransigent si dacă s’a resemnat că na putut porni Ui Basarabia a treia zi după primul consiliu de comando așa precum plănuise si după cum se vede că se stabilise Ut Viena, nu va admite acum pentru nimic în lume să meargă contra ’Austriei. * * * Pentru ce această atitudine a regeluî după aproape 50 ani de domnie? Regele fireşte că spune că nu vrea să sfirşească domnia sa cu o aventură fiindcă e încredinţat de victoria germanilor şi austriacilor, — aceasta o spune în mod invariabil. Fireşte că mai e la mijloc şi tratatul de alianţă, mai e la mijloc faptul că un Hohenzollern nu vrea să meargă in contra unui alt Hohenzollern şi în contra lui Frantz-Josef, — dar argumentul regelui e că vor triumfa nemţii! Dar austriacii mănîncă bătaie, dar dacă oamenii noştri de stat s'aiî rostit pentru intrarea in acţiune asta înseamnă că aă examinat bine situaţiunea şi propunerile ce ni s’au făcut, asta înseamnă că acţiunea diplomatică a reuşit, asta înseamnă că nu mai este îngăduit nimănui să peardă un asemenea moment istoric. Regele nare însă de cit un răspuns invariabil: vor triumfa nemţii. Ei bine, chiar şi această eventualitate s’a discutat, adică triumful germanilor. Şi în acest caz încă se impune intrarea noastră in acţiune pentru a contribui la lichidarea Austriei. A. W„ Intelectualitatea rusă în războiu Intre savanţii şi scriitorii ruşi cari se află sub arme se citează: poetul Gumilev, economistul Elacev, jurisconsultul Nabocov, profesorul Aniikov, scriitorul Artibaceli, Cuprîn, şi Stevin. Aceştia funcţionează la sanitari. Războiul franco-german GENERALUL VON BULOW care conduce una din armatele germane în. Franţa ZBIŢI ! NIMIC! Nil seface nimic pentru ajutorarea familiilor concentraţilor. Nici „Familia Luptătorilor“ nici guvernul nu vor da ajutoare decît numai în caz de mobilizare. Nevestele şi copiii concentraţilor pot să moară de foame— sport la care probabil au şi început să se dedea — căci guvernul socoate că ceî cari de două luni de zile se tăvălesc prin corturi, au cel puţin veniturile familiei Brătianu, aşa că ceî rămaşi acasă, pot emite cecuri! Aşa dar, pînă la mobilizare? Lungeşte-i, Doamne, boala, pin’ s’o coace strugurii — dacă s’or coace vreodată —căci cu vieri ca actualul, prim-ministru riscăm ca strugurii neamului să răvnîie aguridă! • D. Ionel Brătianui se pricepe numai lu îngrijirea viilor particulare dela Florica și Drăgășanî ! Pac. Războiul In colonii GENERALUL BEYERS Ca protestare împotriva participării Angliei în războiul contra Germaniei, generalul Beyers comandantul trupelor engleze din Africa de sud şi-a dat demisia. Generalul Beyers a însoţit demisia sa, cu o scrisoare de dezaprobare, a războiului transportat la colonii. Dramele Peleşului ‘ Stimate d-te Miile, Fiecare român datoreşte ţărei sale tot adevărul in aceste clipe de generală îngrijorare. Ceea ce sufere Domniţa Maria, regina noastră de iniine, trece peste toate închipuirile şi trebue să fie ştiut de toţ! romînii. Fie că sufletul său tînăr s’a asimilat maî lesne cu aspiraţiile neamului nostru, fie că idealurile ei se simt contopite în aie noastre, ceea ce este sigur, e că moştenitoarea Tronului e la unison cu voinţa ţărei. Ei bine, Carmen Sylva nu mai găseşte răgaz întru a lucra ca nu numai Regele nostru, dar şi Principele moştenitor să opuie hotărârea lor nestrămutată de a abdica şi părăsi ţara împreună cu Principele Carol, dacă lumea politică va cere ca Romînia să meargă împotriva Austro-Ungariei. Romîncele cari sunt în jurul Domniţei Maria, în aceste ceasuri grele, înţeleg, văd şi aud ceea ce nu ar fi voit să înţeleagă, să vadă şi să audă nicîodată. Să nă credeţi că numai în ţară e grijă şi frămîntare. La Peleş şi la Perisop e § maî multă. . Poate că D-zeu, Cel a‘-tot-puternic, va lumina sufletul Reginei noastre şi o va face să-şi regăsească drumul spre inima şi visurile neamului nostru. O romnncă adine îndurerată Sinaia, Vîrful cu dor. Adeveruri ♦« la Elveţia Se afirmă că regele va pleca în Elveţia, dacă Romînia va declara razboiu Austriei. Rămîne de văzut dacă armata romînă e bună la ceva şi fără „marele căpitan”. Pensionar peste un an jumătate,regele şi-ar fi serbat jubileul unei jumătăţi de veac de domnie. Şi in loc de jubileu, să’nceapă, la poalele Alpilor, viaţa unui pensinar posomorit Nu e de loc veselă perspectiva ! Neînţelegere Nici între doamnele şi domniţele noastre nu e înţelegere: discordie mare între regina Elisabeta, şi principesa Maria. Ţara ar dori să-şî croiască, soarta fără intervenţia femeilor, fie ele chiar doamne şi domniţe încoronate. RIGOLETTO A mîhcit-o de PETRE GRADIŞTEANU „Viitorul“ îdin 14 Septembrie, cu o aroganţă care nu se găseşte decît la cei miei la suflet şi cu mintea şubredă,a trata pe toţi aceia cari nu au deplină încredere Î11 vederile clare ale celor cari ne guvernează, ca fiinţe cari ascund iniţiative şi interese nemărturisite, ca exploatatori ai sentimentelor curate romîneşti in folosul unor cauze cari miine se vor dovedi STRĂINE adevăratelor noastre interese (le stat şi NEAM, ca inspiraţi din sorgintea cafenelei.., crezînd că ne facem o celebritate de duzină dînd satisfacţie patimelor de pescuitori în apă tulbure, şi că, in fine, nu căutăm decît să ne punem de-a curmezişul intereselor romîneştî! Ba, d. Vintila Brătianuu crede nimerit să ponegrească şi ziarele cari cutează să nu se supună disciplinei, de sigur, între acestea, în prima linie, urmează să punem „Adeverul“. Aşa dar, pentru d. Vintila Brătianu noi toţi aceia cari nu urmăm orbeşte pe d. prim-ministru, cari ne permitem să’l îndemnăm a înceta cu şovăirea, a lua o hotărîre virilă, a da drumul bravilor noştri ostaşi să’şî îndeplinească înalta misiune de a dezrobi cele 4 milioane de romînî cari gem sub jugul austro-ungar, suntem nişte stîlpi de cafenele, servim interese străine de stat şi neam, exploatând credulitatea publicului spre a ne face o celebritate de duzină, pescuiţii in apă tulbure şi ne punem de-a curmezişul intereselor romîneşti ! Şi cine ne ia aşa în răspăr? D. Vintila Brătianu care revendică pentru d-sa monopolul Sentimentelor curate romîneştî, care nu cugetă şi nu lucrează cu o dezinteresare admirabilă, decît la satisfacerea intereselor de stat şi NEAM, care a dobîndit o celebritate mare... unică în ţară şi care nu pescueşe decit în apă curată, dar pescueşte ! Cît pentru ziarul „Adeverul“ se vede că d. Vintila Brătianu nu poate uita că directorul lui, C. Miile, a putut pătrunde în parlament cu o imensă majoritate, în ciuda şi în necazul marelui elector al Capitalei, care n’a omis a întrebuinţa în contra lui toate mijloacele cele mai reprobabile, făcîmd apel chiar la’ morţi spre a luă parte la vot. Am aşteptat să vad dacă va maî continua pe acest ton măreţ, îndrăzneţ, ca să nu zic obraznic, ca să’i pot striga: Maî domol, Brătienuş, puiule, şi, înainte de a da drum condeiului, spală-te pe mâini. Astăzi însă, văd, că a mîhcit’o. Ce s’a întîmplat? Articolul d-luî Iorga, care termină amintind guvernului şi tronului că „nimeni nupoate guverna împotriva ţărei“, să fi avut puterea de a potoli pe marele om de stat Vintilică, care binevoeşte a recunoaşe cel puţin că cei cari nu voesc a se supune disciplinei sale de om inspirat, care nu cere decît timpul necesar, fără termen precis, pentru ca ţara să fie garantată contra verî cărei eventualităţi posibile, nu cer o mai repede hotărî« de cît „de sigur, numai dintr’o lipsă de cunoştinţă exactă a situaţiem". Limbagiul e mult maî blajin, deşi totuşi pretenţios.... dar ce să’î faci ?, Năravul din fire, n’are lecuire. Dacă a mîhcit’o, cauza este că toţi profesorii noşrii universitari au înmînat ori primului ministru, spre a o comunica M. S., o adresă prin care „declară că intrarea Romîniei în acţiune întru apărarea intereselor şi drepturilor noastre naţionale şi ocuparea pământului nostru romînesc din monarhia austro-ungară, se impune“. Ce dusă de apă rece ! Cum să mai susţie că cei cari au susţinut şi susţin acest ,mod de'a vedea ca absolut necesar in interesul tarei şi al neamului sunt stâlpi de cafenea şi alte amănunte drăgălaşe? Iată pe purtătorii cei maî autorizaţi ai faclei luminei naţionale împărtăşind aceleaşi vederi cari m’au condus a demerita dela indulgenta lui Vintilică ! In fata acestei declaratiuni, si a atitudine! ,celor mai valoroşi ministrii din cabinet, cari au pus piciorul în prag, d. I. I. C. Brătianu s’a simtit izolat si a declarat că se va retrage. Fratele Vintila a băgat’o pe mînecă. Nu cred însă pe d. I. I. C. Brătianu capabil de a face oasemenea prostie, căptuşită, cu servilitate şi trădare de neam. Fă cugete bune, să lase la o parte toate temenelele către rege, cari nu’î mai pot servi, să lase să treacă mirosul de tămîe al cădelniţei paracliserului său frate şi, reeditînd cuvîntul regelui Italiei să declare sus şi tare că nu poate trăda interesele şi voința ţărei. Va fi mare, va fi puternic, partidul în capul căruia se află, se va putea mîndri în viitor că a realizat idealul naţional pe care el singur îl poate îndeplini. Altfel, pe lingă ura şi dispreţul întregului popor romînesc, să nu uite că popoarele indignate sunt stupine pe expresiunea indignărei lor şi se poate prea bine ca pe dinsul şi pe ai săi să’i considere’culpabili de trădare naţională şi să curme oda ■ tă şi speranţele lor ,şi respectul datorit întemeitoruluî,dinastiei. Petre GrădişteanM Sîngele romînesc răsplătit cu singe — Răspunsul Romîniei va trebui să fie LA ARME! Numeroase persoane demne de toata încrederea, străbătîtul Austro- Ungaria şi intrind în ţară, ne descriu în culorile cele mai negre tabloul dezastrului prin care trece azi monarchia vecină, atît de semeaţă şi neînţelegătoare pînă in momentul nenorocit cînd a expediat la Belgrad faimoasa notă de umilire a Serbiei. O jale imensă şi cea maî desperanta depresiune morală stănineşte azi tot întinsul imperiului austrot ungar. Dintr’un stat liniştit, deşi era focarul atitor nedreptăţi şi asupriri seculare, fericita Austro-Ungarie de piuă mai eri, nu mai este azi decit un vast spital, din care se aud numai ţipete şi racte de durere şi nici un accent de energie mîntuitoare. Deznădejdea cea mai cumplită acuprins piuă şi sferele conducătoare din Viaţa şi Budapesta, unde deja de citeva zile a încolţit convingerea că pacea, mult dorita pace, stă azi in vîrful baionetelor italiene şi române, în cazul, bineînţeles, cină acestea ar interveni alături de cele austro-ungare, aflate azi în complectă descurajare. Intr'adevăr, ca culme a dezastrului pe care şi l’au făurit singure, cercurile conducătoare din Viaţa şi Budapesta au naivitatea de a maî crede că o asemenea intervenţie armată din partea Italiei şi a Romîniei ar fi încă posibilă ! In ce priveşte Rovinitia, ni putem decît să ne mirăm că vecinii noştri nu văd şi fiu simt că piuă şi copiii de tră ar protesta in contra unei asemenea atitudini, azi, ca şi ori cu desăvirşire exclusă. Credinţa aceasta este generală şi bine întemeiată in toate sufletele romîneşti. Şi tocmai fiindcă cunoaştem şi sintem adine convinşi de această unică stare de spirit dela noi, datori sintem ca in ajunul hotărîreî celei mau şi stime să precizăm următoarele adevăruri, menite a accelera cu un ceas mai curînd luarea hotărirei supreme a intrarei noastre in acţiune. Nu mai este, sper, pentru nimeni in aceste civ.c un secret de stat că tot tineretul român de peste Carpaţi, toată vlaga rominească a fraţilor noştri, este azi aproape complect secătuită şi distrusă pe cîmpurile de războiu din Serbia şi Galifia. Nimeni din ceî duşi pe aceste două timpuri de războiu nu maî contestă că toate dar absolut toate regimentele romîneştî de infanterie austro-ungare ai fost crud decimate de cazacii ruşi şi de bombele sirbeştî, în ţaţa cărora cu toată vitejia lor proverbială şi recunoscută de înseşi organele competente austroungare, găsindu-se în număr inferior scai fiind stupid conduse, au fost nevoite să se dea învinse. Nu vom comite desigur copilăria de a imputa statului major austriac că prea a ţinut mult la carnea de tun rominească. Nu, rușinea aceasta nu vom săvirşi-o. • 1 -Dar nimeni nu se poate împiedeca de a constata că generalul Conrad von Hötzendorf, şeful statului major austriac, în chip regulat şi, cu anume intenţii a trimis maî întîi Crucea roșie germană PRINCIPESA HELMTRULL fiica regelui Bavarieî, care s’a înscO* ca soră d* caritate-