Adevěrul, septembrie 1914 (Anul 28, nr. 9868-9897)

1914-09-16 / nr. 9883

A XXVII-îea No. 9883 BBaSitDTemplarni rODD4TOR A tex. V. BELOIMANU F£H»MCtYATEA COBCEDâneXCUlSIf Agential d* PoBHoHate CAROL 6CHU1.0E» 4 Comte­ftiv Kirag eergevlol, No. 9 L—Teleîoe 8/4 BIROURILE ZIARULUI* Now­el, București Strada Sărindar No. 11 director păune CONST. MIU.K Abonamente cu premiu • • ••te* •••••• •■■r Im« ou Portra striinitate preţul asta n** ” CoHats TE^0S* Capitala . . . . a No. 1410 fc ■ », , • . 04/70 ,V Provincia _ 14/49 Străinătatea .V, „ 10/40 «ei» Apare zilnic cu ultimele’ştiri f telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦» V*»i Iui»* MartS 16 Septembrue Kfr­ Cel mai mare pericol de A. D. XENOPOL­ ­**• Fîe­care zi ce trece deslânţueşte b noua fată a primejdiei ce ame­­niinţă pe poporul român, irt cazul cînd neh­otărîrea şi tărăgănarea in­trării­ noastre în acţiune s ar pre­lungi. Se înţelege, după toate cele urmate pina acuma, că nu poate îi ,vorba decît de o cooperare cu Ru­sia și că acea plănuită la început fie JVL S. Regele, o alipire către ÎAustro-Un­garia este cu totul ex­tinsă. Acuma chiar s’a ivit un zvon ca­re, dacă a­r corespunde realitate! Viitoare, ar îngropa pentru vecie Visul nostru de realizare a unireî rond­nilor într’un singur sfat. Anu­me, de mai m­ult timp se vorbea prin ziare că în cazul unei izbînzî a Germaniei va­ încorpora pe ger­manii­ din monarhia habsburgică. In acest caz, însă, ea va alipi şi pe unguri, cari, bine înţeles, pentru a fi mai tari, vor­ lua cu ei si pe romîniî din regatul actual al Un­gariei, poate şi pe sîrbî, slovaci, ruteni şi croaţi, incit, cu alte cu­vinte-, regatul ungar va trece în im­periul german,­­cum stă azi în îm­părăţia austro-ungară, cu deosebi­rea numai că va lua poziţia Bava­­­variei şi Saxonieî, în loc de a avea iPe aceea dualistă din actualul stat. # Dar ungurii, cari se îngrijesc înainte de toate de existenţa lor, nu­­.a putut să nu ia în privire şi cazul unei înfringeri a monarhiei aus­­triace împreună cu acea a Germa­niei. Ca­ pisica ce cade totdeauna în picioare, au găsit ci leacul şi pentru această întîmplare cu putin­ţă. S'au­ gîndit să se desfacă de monarhia dualistă şi să se dea in partea ruşilor. I­ată anume ce citim în marele: Saar rus Odeski Listoc (No. 209 a. c.): „Oare doreşte Romînia .Să pri­mească Semigradia (Transilvania , aşa numită de ruşi) şi Bucovina sudică, sau mai are in­tenţiunea să aştepte să se facă între Rusia şi reprezentanţii poporului maghiar o înţelegere amicală, în virtutea că­reia Semigradia ar trebui să ră­­mîna pe veci în mîinele maghiari­lor? Acuma, pentru acest moment, noi preferăm să ajungem la acord cu romînii, dar mai pe urmă, după ce vom avea victoria definitivă a­­supra armatelor austriace, noi vom­­ua preferinţă unei înţelegeri cu maghiarii. Care din aceste două în­ţelegeri ar fi preferabilă pentru românî?? Şi ce este mai scump: litera moartă, destinată pentru des­fiinţarea tratatului din Bucureşti, sau­ aproape deplina întregire a tu­turor ţărilor romîneşti? Iată ceea­­ce acei din Bucureşti trebue să chibzuiască şi să hotărască cit mai curînd, căci timpul e scump pentru noi şi nu mai putem aştepta. „Rusia­, Franţa şi Anglia trebuie imediat să pună capăt jocului bal­canic d’a baba-oarba şi să înlăture nehotărîrea intolerabilă pentru o a­­şa vreme serioasă. Rusia, Franţa şi Anglia trebuie să garanteze ami­cilor lor avantaje mari şi bine de­finite, iar Î11 acelaş timp să fae prin termine ferme toate speranţele şi poftele maroderilor politici. Asta este grija diplomatică de astazî a Rusiei, cea mai însemnată1'. *• Ca picături de plumb topit au că­zut fiecare din aceste cuvinte pe spiritul meu­ îndurerat, cînd cuge­­tînd asupra putinței unei asemenea noui alcătuiri, nu am văzut’o de loc ca ruptă numai din lumea închipu­ire!. Este cunoscută ura cea înverşu­nată a ungurilor contra nemţilor şi cu toate aceste duc cu ei casă de mai multe sute de ani. Vazîndu-î că pier şi cad, pentru ce nu s’ar alipi ei de ruşi cu toată respingerea rămasă în sufletul lor de la atminti­­rea din 1848? Şi să se bage bine de seamă cum se poate îndeplini lucrul. Ungurii pot părăsi pe nemţi chiar acuma, în timpul războiului trecînd la viitorii lor proteguitori ruşi, şi în acest caz iată in­vederat că această defecţiune a jumatăţeî 'din împărăţie va fi mai bine primită de ruşi 'de cit cooperarea romînilor, intru­de desfacerea monarhiei habsbur­­gice va fi numai­decît înfăptuită. Nu credem că ruşii vor lăsa sub unguri şi elementele slave din re­gatul lor actual ci le vor constitui în a­lte organizări politice. Dar o romînî pentru ce nu i-ar jertfi ? Le-a oferit doar Transilvania şi Bucovina şi ei nu au­ vrut să­­-i a­­jute. I-au ajutat ungurii ! ! "Aces­tora deci le vor da ca mulţumire ta­rile romîneştî. Aceasta este aşa de precis, încât pare că ne temem a nu vedea întrupat spectrul înfioră­tor­­!­­ Cînd se va întîmpla aceasta? în­dată după prima mare înfrângere a oştirilor austro-ungare, înfrîngere ce va îndeplini cu siguranţă desfa­cerea monarhiei. Perspectiva nu numai o continu­ăm mai departe a regatului ungu­resc, dar chiar a întăririi lui prin alipirea la un stat puternic înteme­iat pe o largă bază etnică. v.­,în­semna nu numai moartea des­ă.vîr­­şită a fraţilor noştri din Ungaria, ci şi scăderea, prăpudirea propriului nostru stat. Dispariţia Austriei, duşmănia Ru­siei, care nu va putea uita refuzul încăpăţînat al ofertelor ei, cînd a­­vea mai mare nevoie de ajutorul nostru şi întărirea regatului ungu­resc, nu va însemna nimic mai pu­ţin decît moartea neamului rom­î­­nesc. Dacă voim să ieşim la acest sfîr­­şit, să rămânem neutri. A. D. XENOPOL Sa vorbim desluşit In haosul şi în harababura în ca­­­­e minţile noastre au fost tîrîte de­­ marile evenimente prin care trece omenirea, nu e rău­ ca să ne silim să vor­bim­ desluşit, fără a recurge la­­vorbe mari, cu înţeles mic. Rind pe rînd în presă au mişunat cuvinte şi împerechieri de cuvinte, care numai în aparenţă însemnează ceva, dar cam­ în realitate, cînd îţi­i­ dau niţică, nu prea multă, bătae de cap, vezi că nu înseamnă absolut nimic. Aşa : „factori răspunzători”, aşa: „politică de Sentimente” şi aşa mai departe. Acum asistăm la acest lucru ne­mai­pomenit, că nu poţi să-i ex­primi părerea asupra evenimentelor şi asupra atitudinei ţărei noastre, fără să fii învinuit că pui la îndoia­lă patriotismul oamenilor politici, ca să judecăm niţel. Punem la îndoială dragostea unui părinte pentru copilul său, dacă constatăm că-l răsfaţă, sau îl înfofo­leşte ? Evident­ul îl răsfaţă sau îl înfofoleşte din exces de dragoste. E absurd a pretinde că atunci cînd îţi permiţî sa-i atragi atenţia că fa­ce rău răsfăţîndu-1, pui la îndoială dragostea lui de părinte. A ! dar pui la îndoială priceperea oamenilor politici ? Nici de tura, cu toate că criticile ce reciproc­ î­şî aruncă în vremuri normale oamenii politici şi foarte numeroasele lor greşeli,­­mărturisi­te însuşi de cei ce le-au comis, ar putea îndreptăţi îndoiala asupra pri­ceperi­­lor. Dar mă rog, într’o chestie atît de ‘ complexă ca aceasta, poate fi o cri­mă cu, cineva să-şi dea părerea în Scris ? Părintele căruia, i-ar atrage­ a­ten­­­­ia că prea îşi răsfaţă copilul, ar putea răspunde că n’aî dr­eptul să te amesteci în treburile lui — şi poate ar avea dreptate. Dar omul politic, care îţi răspunde aşa, n’are nici o dreptate. Ţara nu e numai a lui, e a tuturor, soarta ţarei nu-i preocu­­pă numai pe el, ci pe toţi, iar af­ir­maţia, că numai el are dreptul de a gîndi asupra treburilor ţării e o monstruozitate. Dar el e „factor răspunzător”. Sa lăsăm la o parte­ adevărul că nici­odată oamenii politici 11’au răs­puns de greşelile ce zilnic comit; — dar ce, acel care na apucat un loc într’un minister trecut, sau prezent, şi care n’are nici o intenţie de a a­­puca vre-unul în viitor, n’are drep­tul să-şî­ spue părerea, fără a risca de a fi învinuit de nerespect pentru „factorii răspunzători ?” II. loc ca oamenii politici să fie încîntaţi de adevăratul concurs, ce în mod dezinteresat îi se dă de unii oameni cinstiţi şi de bună credinţă, ei sînt supăraţi — şi tăgăduesc drep­tul de a le da consilii acelor care nu deţin un portofoliu! E monstruos, cu atît mai mons­truos cu cît e în contrazicere cu toa­te credinţele democratice, care trebue să anime orice suflet de om politic cinstit şi cuminte. In loc să fiţi îneîntaţi de constata­rea acestui plus de conştiinţă publi­că, sînteţî alarmaţi.­­Luaţi un feno­men care dovedeşte progresul, drept un fenomen care ar­ dovedi regresul. Aşa o maimuţă de acum 200.000 de ani, care ar fi putut observa că scade coada maimuţelor ar fi zis cu disperare: „hait! ni se duce nea­mul de ripă, ne cade­ coada”. Fără a învinovăţi pe cineva de lip­să de­­patriotism, sau de lipsă de pricepere, cineva îşi poate exprima părerea intr’o chestie atît de com­plexă ca aceasta la ordinea zilei. Factorii răspunzători sínt datori să asculte toate părerile şi mai ales sínt datori să nu încerce lucruri con­­trarii opiniei ţării,, contrarii instinct­­ului de conservare al unui neam. Această obligaţie e formulată în a­­dagiul: vox populi vox dei. Și popo­rul nu e alcătuit numai din „factori răspunzători’’, chiar dacă i-am pre­supune și solvabili. M. BUMBRAVE­ANU Consiliul de Coroană — .—-—.——■ - E vorba ca zilele acestea— Mier­curi ori Joi -— în loc să se con­voace parlamentul^ — singura pu­tere constituţională care să decidă asupra păceî ori a războiului — să se adune în loc de parlament, un nou­ consiliu de Coroană... In ga­rantează fie zis—aceasta dovedeşte încă odată mai mult, falsitatea con­stituţionalismului nostru.­­ • • Dar în sfîrşit, se va aduna sub prezidenţia regelui un nou consiliu de Coroană ca să examineze dacă de cînd s’a hotărît starea de neu­tralitate, n’au­ intervenit fapte, care ne impun eşirea din această stare? Consiliul de Coroană care se va ţine este de o mare însemnătate, fiind­că ne va da măsura, nu a iu­­birei de ţară a regelui, pe care văi­ o cunoaştem, ci a patriotismului partidelor politice şi a independen­ţei lor faţă de capul statului. Impor­tanţa lui mai stă în faptul că de la hotăririle ce se vor lua depinde şi starea de război şi ori de pace a ţarei, da­r mai ales se va şti dacă se vor putea menţine în stare de funcţionare regulată puterile legale ale statului, ori dacă­ va fi frevoe să intre în joc forţele populare, for­ţele revoluţionare, în care caz re­galitate, partide politice, parla­ment, toate vor fi îndepărtate. • •• T11 consiliul de Coroană se vor pu­ne mai multe întrebări la cari se va cere un răspuns hotărîtor şi i­­mediat. 1) Râmi­nerea in neutralitate. 2) Mergerea cu tripla înţelegere Si intrarea deci in acţiune. 3) Mer­gerea cu Austro-Germania ,şi anu­me in ce condiţiunî si cu ce preţ. Din­ toate aceste trei ipoteze ul­tima trebue de înlăturat ca impo­sibilă. Sentimentul public din pri­ma' zi s’a ridicat împotriva­ soluţiu­­nei suveranului aşa că nu răm­ne ’de 'discutat de­cit cele doua prime ipoteze, adică ori rămînem în neu­tralitate—şi ce căpătăm în schimb, dacă mai căpătăm acum ceva; ori intrăm în acţiune, trecem Carpaţii şi ocupăm Transilvania­ şi Buco­vina. • • • A răm­îne­ astăzi în neutralitate, este a l­e sinucide, fiindcă la caz cînd întreita înţelegere va eşi vic­torioasă, ori d­acă numai Rusia va bate pe Austro-Ungaria, nu vom că­păta­ nici cele două provincii româ­ne şi mai puţin încă Basarabia. Cei ce nu riscă­ nu cîştigă nimic, cei cari vin cu talerul, sînt înlăturaţi ca inoportunii ,ba şi batjocoriţi. E dar de absolută nev­oe de păşit spre acţiune — fie chiar cu preţul de a ne desparţi de actuala Dinas­­tie­, care n'a înţeles ca să fie romî­­nească, ci a rămas tot germana. A­­ces­t incident,­­preliminar recunoaş­tem, că va fi penibil partidelor po­litice, dar vor avea de ales între ţară şi regele ei — şi ele vor su­porta* urmările actului ce s’ar face. • • • Totuşi poate, ar fi o soluţiune ca să împace şi idealul nostru naţional şi dorinţa de pace a multora şi in­teresele acelor două puteri belige­rante, dar această soluţiune atîrnă nu de noi, ci de ele... Dacă Austro- Ungaria înţelege că pentru ea, parti­da este pierdută și ca trebue să plătească, inteligent ar fi ca să dea de bună voe aceea ce i se poate, lua cu mina armata. Asa fiind, dacă A­­stro-Ungaria ne-ar ceda de bună voe Transilvania, fără de obligaţi­unea, de o cooperare armată, dacă Rusia şi int­reit ţi aliaijiă ..s’ar mulţu­mi cu folotasele vtSjjfe ale neutra­litate) noastre, dărerite fapt i-a’ folo­sit . pîriu acum,­lucrurile s’ar putea sfîrşi fără­ de acţiune armată. Am octîpa imediat , Transilvania şi' am mentine-o în puterea .baionetelor, noastre, d­acă va fi nevoe 'de acea­­sta, în caz cînd dubla înţelegere victorioasă — ceea ce pare foarte îndoelnic — şi-ar lua cuvîntul în­dărăt. . . Mărturisim că pentru deşarte susceptibilităţi, s’ar putea adopta şi formula intermediară al autono­miei Transilvaniei, sub suzeranita­tea iisă rominească şi cu ocupaţi­­unea militară imediată, ceea ce ar dauri pilula de şi faptul va rămîne absolut acelaş... Toate acestea sînt de sigur spe­­culaţiuni în abstract, pentru că nu ştim dacă acţiunea noastră diplo­matică a­ fost îndreptată şi în a­­cest sens, pentru că nu ştim dacă Austro-Ungaria şi în special Unga­ria înţelege să facă acest sa­crificiu silit, fiindcă nu ştim dacă factorii noştri răspunzători, celebrii noştri factori, ajunşi de pomină şi de rîs, s’aiî gîndit în această direc­ţiune. • • • Deasupra tutulor Gestiunilor, una singură predomină, acea că o h­o­­tărîre trebue de luat şi de luat i­­mediat, fiindcă timpul trece şi pe­­zi ce merge ne apropiem de o so­­luţiune armată, care nouă ne poate fi fatală. fizic este de sigur, dar cine mt .riscă nu cîştigă. E clipa su­premă, după^cum s’a spus de atî­­tea ori, clipă supremă şi pentru ţară şi pentru rege şi pentru parti­dele politice. Dar înainte de toate este de vă­zut dacă regele nu va căuta să sca­pe şi de acest consiliu de coroană,­ fie cu ajutorul doctorului Mamulea, fie cu­­alte mijloace de­ animare şi întârziere, ceea ce pentru el este o soluţiune, dar nu şi pentru ţară. Const Hille Regele tot contra răz­boiului Dacă conducătorii partidelor noastre ar fi pus pe rege ia ţaţa ţi­nut fapt îndeplinit, fără vre-o lovi­tură de stat ci numai printr'o dis­cretă forţare a minei sale, suvera­nul s’ar fi supus şi, ca rege consti­tuţional, lăsa să cadă toată răsputi-­ der­ea asupra bărbaţilor de stat iarî au 'determinat intrarea Rominieî in acţiune. Dar nu s’a procedat astfel. Du­pă cit ştim ,şefii partidelor cui nu­tru­ speranţa că in cele din urmă, citul suveranul se va încredinţa — cum este încredinţată_ toată (ara — că a sunat ceasul reintregireî nea­­m­u­hti, el nu se va mai opune, ci are să-si dea si asentimentul său­. Regele a rămas insă absolut in­transigent si dacă s’a resemnat că na putut porni Ui Basarabia a tre­ia zi după primul consiliu de coma­­ndo așa precum plănuise si după cum se vede că se stabilise Ut Vie­­na, nu va admite acum pentru ni­mic în lume să meargă contra ’Aus­triei. * * * Pentru ce această atitudine a re­­geluî după aproape 50 ani de dom­nie? Regele fireşte că spune că nu vrea să sfirşească domnia sa cu o aven­tură fiindcă e încredinţat de victo­ria germanilor şi austriacilor, — aceasta o spune în mod invariabil. Fireşte că mai e la mijloc şi tratatul de alianţă, mai e la mijloc faptul că un Hohenzollern nu vrea să meargă in contra unui alt Ho­­henzollern şi în contra lui Frantz-Jo­­sef, — dar argumentul regelui e că vor triumfa nemţii! Dar austriacii m­ănîncă bătaie, dar dacă oamenii noştri de stat s'aiî rostit pentru intrarea in acţiune as­ta înseamnă că aă examinat bine situaţiunea şi propunerile ce ni s’au făcut, asta înseamnă că acţiunea diplomatică a reuşit, asta înseamnă că nu mai este îngăduit nimănui să peardă un asemenea moment isto­ric. Regele nare însă de cit un răs­puns invariabil: vor triumfa nemţii. Ei bine, chiar şi această even­tualitate s’a discutat, adică triumful germanilor. Şi în acest caz încă se impune intrarea noastră in acţiune pentru a contribui la lichidarea Austriei. A. W„ Intelectualitatea rusă în războiu Intre savanţii şi scriitorii ruşi cari se află sub arme se citează: poetul Gumilev, economistul El­a­­cev, jurisconsultul Nabocov, profe­sorul Aniik­ov, scriitorul Artibaceli, Cuprîn, şi Stevin. Aceştia funcţionează la sanitari. Războiul franco-german GENERALUL VON BULOW care conduce una din armatele ger­mane în­. Franţa ZBIŢI ! NIMIC! Nil se­­face nimic pentru ajutorarea familiilor concentraţilor. Nici „Fami­lia Luptătorilor“ nici guvernul nu vor da ajutoare decît numai în caz de mobilizare. Nevestele şi copiii con­centraţilor pot să moară de foame— sport la care probabil au şi început să se dedea — căci guvernul socoate că ceî cari de două luni de zile se tă­vălesc prin­ corturi, au cel puţin ve­niturile familiei Brătianu, aşa că ceî rămaşi acasă, pot emite cecuri! Aşa dar, pînă la mobilizare? Lun­geşte-i, Doamne, boala, pin’ s’o coace strugurii — dacă s’or coace vreodată —căci cu vieri ca actualul, prim-mi­­nistru riscăm ca strugurii neamului să răvnîie aguridă! • D. Ionel Brăt­ianui se pricepe numai lu îngrijirea viilor particulare dela Florica și Drăgășanî ! Pac. Războiul In colonii GENERALUL BEYERS Ca­ protestare împotriva participă­rii Angliei în războiul contra Ger­maniei, generalul Bey­ers coman­dantul trupelor engleze din Africa de sud şi-a­ dat demisia. Generalul Beyers a însoţit demisia sa, cu o scrisoare de dezaprobare, a războiu­lui transportat la colonii. Dramele Peleşului ‘ Stimate d-te Miile, Fiecare român datoreşte ţărei sale tot adevărul in aceste clipe de generală îngrijorare. Ceea ce sufere Domniţa Maria, regina noastră de iniine, trece pes­te toate închipuirile şi trebue să fie ştiut de toţ! romînii. Fie că sufletul său tînăr s’a asi­milat maî lesne cu aspiraţiile nea­mului nostru, fie că idealurile ei se simt contopite în aie noastre, ceea ce este sigur, e că moştenitoa­rea Tronului e la unison cu voin­ţa ţărei. Ei bine, Carmen Sylva nu mai găseşte răgaz întru a lucra ca nu numai Regele nostru, dar şi Prin­cipele moştenitor să opuie hotărâ­rea lor nestrămutată de a abdica şi părăsi ţara împreună cu Prin­cipele Carol, dacă lumea politică va cere ca Romînia să meargă îm­potriva Austro-Ungariei. Romîncele cari sunt în jurul Dom­niţei Maria, în aceste ceasuri grele, înţeleg, văd şi aud ceea ce nu ar fi voit să înţeleagă, să vadă şi să au­dă nicî­odată. Să nă credeţi că numai în ţară e grijă şi frămîntare. La Peleş şi la Perisop e §­ maî multă. . Poate că D-zeu, Cel a‘-tot-puter­­nic, va lumina sufletul Reginei noa­stre şi o va face să-şi regăsească drumul spre inima şi visurile nea­mului nostru. O romnncă adine îndurerată Sinaia, Vîrful cu dor. A­dev­er­uri ♦« la Elveţia Se afirmă că regele va pleca în Elveţia, dacă Romînia va declara razboiu Austriei. Rămîne de văzut dacă armata ro­­mînă e bună la ceva şi fără „marele căpitan”. Pensionar peste un an jumătate,­­regele şi-ar fi serbat jubileul unei jumătăţi de veac de domnie. Şi in loc de jubileu, să’nceapă, la poalele Alpilo­r, viaţa unui pensi­­nar posomorit Nu e de loc veselă perspectiva ! Neînţelegere Nici între doamnele şi domniţe­­le noastre nu e înţelegere: discordie mare între regina Elisabeta, şi prin­cipesa Maria. Ţara ar dori să-şî croiască, soarta fără intervenţia femeilor, fie ele chiar doamne şi domniţe încoronate. RIGOLETTO A mîhcit-o de PETRE GRADIŞTEANU „Viitorul“ îdin 14 Septembrie, cu o aroganţă care nu se găseşte decît la cei m­iei la suflet şi cu mintea şubredă,a trata pe toţi aceia­ cari nu au­ deplină încredere Î11 vederile clare ale celor cari ne guvernează, ca fiinţe cari ascund iniţiative şi interese nemărturisite, ca exploa­tatori ai sentimentelor curate romî­­neşti in folosul unor cauze cari mii­­ne se vor dovedi STRĂINE adevă­ratelor noastre interese (le stat şi NEAM, ca inspiraţi din sorgintea cafenelei.., crezînd că ne facem o celebritate de duzină dînd satisfac­ţie patimelor de pescuitori în apă tulbure, şi că, in fine, nu căutăm de­cît să ne punem de-a curmezişul intereselor romîneştî! Ba, d. Vintila Brătianuu crede ni­merit să ponegrească şi ziarele cari cutează să nu se supună disciplinei, de sigur, între acestea, în prima li­nie, urmează să punem „Adeverul“. Aşa dar, pentru d. Vintila Brătia­­nu noi toţi aceia cari nu urm­ăm or­beşte pe d. prim-ministru, cari ne permitem să’l îndemnăm a înceta cu şovăirea, a lua o h­otărîre virilă, a da drumul bravilor noştri ostaşi să’şî îndeplinească înalta misiune de a dezrobi cele 4 milioane de ro­­mînî cari gem sub jugul austro-un­­gar, suntem­ nişte st­îl­pi de cafenele, servim interese străine de stat şi neam, exploatând credulitatea pu­blicului spre a ne face o celebritate de duzină, pescuiţii in apă tulbure şi ne punem de-a curmezişul intere­selor romîneşti ! Şi cine ne ia aşa în răspăr? D. Vintila Brătianu care revendică pentru d-sa monopolul Sentimente­lor curate romîneştî, care nu cuge­tă şi nu lucrează cu o dezinteresare admirabilă, decît la satisfacerea intereselor de stat şi NEAM, care a dobîndit o celebritate mare... unică în­ ţară şi care nu pescueşe decit în apă­ curată, dar pescueşte ! Cît pentru ziarul „Adeverul“ se vede că d. Vintila Brătianu nu poate ui­ta că directorul lui, C. Miile, a putut pătrunde în parlament cu o imensă majoritate, în ciuda şi în necazul marelui elector al Capitalei, care n’a omis a întrebuinţa în contra lui toate mijloacele cele mai reproba­bile, făcîmd apel chiar la’ morţi spre a luă parte la vot. Am aşteptat să vad dacă va maî continua pe acest ton măreţ, în­drăzneţ, ca să nu zic obraznic, ca să’i pot striga: Maî domol, Brătie­­nuş, puiule, şi, înainte de a da drum condeiului, spală-te pe mâini. Astăzi însă, văd, că a mîhcit’o. Ce s’a în­­tîmplat? Articolul d-luî Iorga, ca­re termină amintind guvernului şi tronului că „nimeni nu­­poate gu­verna­ împotriva ţărei“, să fi avut puterea de a potoli pe marele om de stat Vintilică, care binevoeşte a recunoaşe cel puţin că cei cari nu voesc a se supune disciplinei sale de om inspirat, care nu cere decît timpul necesar, fără termen precis, pentru ca ţara să fie garantată con­tra verî­ cărei eventualităţi posi­bile, nu cer o mai repede hotărî« de cît „de sigur, numai dintr’o lipsă de cunoştinţă exactă a situaţiem". Limbagiul e mult maî blajin, deşi totuşi pretenţios.... dar ce să’î faci ?, Năravul din fire, n’are lecuire. Dacă a mîhcit’o, cauza este că toţi profesorii noşrii universitari au înmînat ori primului ministru, spre a o comunica M. S., o adresă prin care „declară că intrarea Romîni­­ei în acţiune întru apărarea intere­selor şi drepturilor noastre naţio­nale şi ocuparea pământului nostru romînesc din monarhia austro-un­­gară, se impune“. Ce dusă de apă rece ! Cum să mai susţie­ că cei cari au susţinut şi susţin acest ,mod de'a­ vedea ca absolut necesar in interesul ta­rei şi al neamului sunt stâlpi de ca­fenea şi alte amănunte drăgălaşe? Iată pe purtătorii cei maî autori­zaţi ai faclei luminei naţionale­ îm­părtăşind aceleaşi vederi cari m’au condus a demerita dela indulgenta lui Vintilică ! In fata acestei declaratiuni, si a atitudine! ,celor mai valoroşi mi­nistrii din cabinet,­­ cari au pus pi­ciorul în prag, d. I. I. C. Brătianu s’a simtit izolat si a declarat că se va retrage. Fratele Vintila a băga­­t’o pe mînecă. Nu cred însă pe d. I. I. C. Brătianu capabil de a face o­­asemenea prostie, căptuşită, cu servilitate şi trădare de neam. Fă cugete bune, să lase la o parte toa­te temenelele către rege, cari nu’î mai pot servi, să lase să treacă mi­rosul de tămîe al cădelniţei paracli­serului său frate şi, reeditînd cu­­vîntul regelui Italiei să declare sus şi tare că nu poate trăda interesele şi voința ţărei. Va fi mare, va fi puternic, partidul în capul căruia se află, se va putea mîndri în viitor că a realizat idealul naţional pe ca­re el singur îl poate îndeplini. Alt­fel, pe­ lingă ura şi dispreţul între­gului popor romînesc, să nu uite că popoarele indignate sunt stupine pe ex­presiunea indignărei lor şi se poate prea bine ca pe dinsul şi pe ai săi să’i considere’culpabili de trădare naţională şi să curme oda­ ■ tă şi speranţele­ lor ,şi respectul da­torit întemeitoruluî,­­dinastiei. Petre GrădişteanM Sîngele romînesc răsplătit cu singe — Răspunsul Romîniei va trebui să fie LA ARME!­­ Numeroase persoane demne de toata încrederea, străbătîtul Austro- Ungaria şi intrind în ţară, ne des­criu în culorile cele mai negre tablo­ul dezastrului prin care trece azi monarchia vecină, atît de semeaţă şi neînţelegătoare pînă in momentul nenorocit cînd a expediat la Belgrad faimoasa notă de umilire a Serbiei. O jale imensă şi cea maî despe­­ranta depresiune morală stănineşte azi tot întinsul imperiului austro­­t ungar. Dintr’un stat liniştit, deşi era fo­carul atitor nedreptăţi şi asupriri seculare, fericita Austro-Ungarie de piuă mai eri, nu mai este azi de­cit un vast spital, din care se aud numai ţipete şi racte de durere şi nici un accent de energie mîntui­­toare. Deznădejdea cea mai cumplită a­­cuprins piuă şi sferele conducătoa­re din Viaţa şi Budapesta, unde de­ja de citeva zile a încolţit con­vingerea că pacea, mult dorita pace, stă azi in vîrful baionetelor italiene şi române, în cazul, bineînţeles, cină acestea ar interveni alături de cele austro-ungare, aflate azi în com­plectă descurajare. Intr'adevăr, ca culme a dezastru­lui pe care şi l’au făurit singure, cercurile conducătoare din Viaţa şi Budapesta au­ naivitatea de a maî crede că o asemenea intervenţie ar­mată din partea Italiei şi a Romîniei ar fi încă posibilă ! In ce priveşte Rovinitia, ni putem decît să ne mirăm că vecinii noştri nu văd şi fiu simt că piuă şi copiii de tră ar protesta in contra unei asemenea atitudini, azi, ca şi ori cu desăvirşire exclusă. Credinţa aceasta este generală şi bine întemeiată in toate sufletele romîneşti. Şi tocmai fiindcă cunoaş­tem şi sintem­ adine convinşi de această unică stare de spirit dela noi, datori sintem­ ca in ajunul ho­­tărîreî celei mau şi stime să preci­zăm următoarele adevăruri, menite a accelera cu un ceas mai curînd luarea hotărirei supreme a intra­­rei noastre in acţiune. Nu mai este, sper, pentru nimeni in aceste civ.c un secret de stat că tot tineretul român de peste Car­­paţi, toată vlaga rominească a fra­ţilor noştri, este azi aproape com­plect secătuită şi distrusă pe cîmpu­­rile de războiu din Serbia şi Galifia. Nimeni din ceî duşi pe aceste do­uă timpuri de războiu nu maî con­testă că toate dar absolut toate re­gimentele romîneştî de infanterie austro-ungare ai fost crud decimate de cazacii ruşi şi de bombele sir­­beştî, în ţaţa cărora cu toată vitejia lor proverbială şi recunoscută de înseşi organele competente austro­­ungare, găsindu-se în număr infe­rior scai fiind stupid conduse, au­ fost nevoite să se dea învinse. Nu vom comite de­sigur copilăria de a imputa statului major austriac că prea a ţin­ut mult la carnea de tun rominească. Nu, rușinea aceasta nu vom săvirşi-o. • 1 -Dar nimeni nu se­ poate împiede­ca de a constata că generalul Con­rad von Hötzendorf, şeful statului major austriac, în chip regulat şi, cu anume intenţii a trimis maî întîi Crucea roșie germană PRINCIPESA HELMTRULL fiica regelui Bavarieî, care s’a înscO* ca soră d* caritate-

Next