Adevěrul, noiembrie 1914 (Anul 28, nr. 9929-9958)
1914-11-25 / nr. 9953
4KÎJI SXfU lep So. í 9ő3 g Ban! Exemplarul ^ONOtîOR ALEX. V. 8ELDÍMANÜ PUBLICITATEA CONCEDAT* EXCLUSIV v Agenție* de Publicitate Cf ROL SCHULDER A Comp, Stn Kaeageoi«ge*ici, No. 9 Et, L-~TeSef©n 8)4) BIROURILE ZIARULUI t fi« tti București Strada Sărindar No 11 DIRfcCTOH POLITIC CONST SV) 3 L L E Abonamente cu «remii •».............................................................. Le* IO.— luai.................................................... .9.5 ianl..................................................... . |ra Pentru străinătate prețul este îndoit, reuiForth Capitala . . No. 14 ta n ■••••• 73 Provincia . . . , „ *4 Străinătatea . . _ 12'40 «di Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «o» Datoria opoziţiei Nu putem fi bănuiţi de simpatie fata de guvernul Celor trei traii. Totuşi, din prima zi a desfăşurărei evenimentelor cari iu sugerează Europa, ne-am impus linia de ooîî■ duită, de-a servi numai interesele ^ţarei, indiferent de cine este la cîrma statului. Cu atît mai bine pentru Cei trei şobolani dacă, servind ţara, vor putea să treacă în Istorie că dînşii au prezidat la actele mari ale ţarei. Pentru noi, un singur lucru ne interesează: ca în adevăr oamenii aceştia să fie la înălţimea situaţiei şi să-şi facă datoria... Ne-am declarat dispuşi a înceta ori şi ce luptă. Ne-am da concursul nostru necondiţionat, oricît prin aceasta i-am întări, oricît mîine. * dînşii vor şti să profite, cu procente cămătăresc, de ceea ce împrejurările i-au împins să îndeplinească. Nu facem parte din tagma inconştienţilor cari dau foc moarei ca'să arză şoarecii — fie dînşii şi cogeat*fie şobolanii! • • • i Din nefericire — şi pentru durerea intregei ţări — oamenii aceştia, toleraţi şi ajutaţi de toată lucr:rea, sînt incapabili de fapte marii şi energice. Trec pe lingă trenul Care se opreşte pentru el şi pleacă, înainte, aşteptînd ca ceva netiptărit să vină totdeauna miine, pierzînd fără de leac — ziua de azi. E aproape intrat în toat minţile !La oamenii aceştia ne duc la dezastru şi la ruşine. Şi dacă astfel este, "ce trebue noi să facem? Să stăm locului, să ne văicărim ca nişte femei bătrîne şi neputincioase, să blestemăm dar să rămînem în inacţiune, să ne spălăm iniinile, să ne declinăm ori şi ce răspundere, dar să nu luăm nici o hotărire bărbătească, şi , deşi guvernul tărcî este ticălos şi neputincios, să lăsăm in pace ,ca să ne compromită interesele şi viitorul statului român? Şi aci vine datoria opoziţiei. Ţara se întreabă : dacă nu are guvern, nu are nici măcar opoziţie? Şi dacă opoziţia este pătrunsă de interesele imediate ale ţăreî, dacă ea ştie pertinamente, că cu acest guvern nimic nu se poate face , ori din cauza insuficienţei sale, ori din cauza trădăreî ce se pune la cale— ea, opoziţia, mi trebue oare să’şî facă datoria ? Şi timp nu mai este de pierdut. Fiecare clipă ce trece este o crimă fată de tară. Erî am pierdut momentul cucerirei Lemberguilui, fapt de care dacă am fi ştiut să ne folosim, de mult eram in cantonamentele de iarnă din nordul Transilvaniei. Azi, dacă lăsăm ca Serbia să fie definitiv zdrobită, sintem încercuiţi, avînd în flancul nostru sting şi la spatele nostru armatele austro-germane, pe lingă că încurajăm Bulgaria să iasă din neutralitate alături de Austria şi, aşa fiind, ne facem mult mai grea expediţiunea noastră peste munţi. A • • Opoziţia este datoare să nu lase să treacă şi această clipă. Ea trebue în prima linie să silească guveul d-lui Brătianu să iasă din somnul lui letargic şi să păşească ia acta. In caz cînd guvernul, nici de data aceasta nu se mişcă, opoziţia este datoare să treacă peste el, să ia cîrma statului şi să-şi, facă ea datoria, trecină peste cei 1 tari fără de interes şi peste chestii de persoane şi de intiietate, odioase în aceste momente... Să vedem însă dacă şi opoziţia este mai pătrunsă de simţul datoriei, decit nu este guvernul. * ov. re Hărfuială diplomatică IFOSELE D-LLl IONEL BRATIANU Şeful guvernului e supărat foc pe acei cari conduc Acţiunea Naţională şi a poruncit foilor guvernamentale să continue a ataca Acţiunea Naţională şi în special pe d. Nicu Filipescu care i-a turburat liniştea şi i-a încurcat toate planurile. D. Brătianu vroia să aibe un acord perfect în chestia externă, nici o mişcare, tocmai spre a dovedi că atunci cînd d-sa e la guvern nu se mai mişcă nimic fără voia d-sale. Ei bine, s’a înşelat. Acum cercurile politice conducătoare sunt informata asupra modului cum d. Ionel Brătianu conduce — vorba vine ! — acţiunea diplomatică. Primul-ministru nu s’a gindit la nici un fel de acţiune diplomatică, idealul d-sale, atunci cînd s’a hotărît neutralitatea, a fost ca să reuşească a menţine neutralitatea astfel încit dubla alianţă să creadă că noi vom merge cu ea şi tripla înţelegere să fie mulţumită că stăm neutră. Dacă ar fi fost nevoie de o asemenea politică de duplicitate —şi citeodată în politica externă e nevoie să ai o asemenea atitudine — n'am fi avut nimic de zis. Dar ce a folosit d. Brătianu că timp de patru luni noi am avut o nutralitate mai mult decit bine-voitoare faţă de Austria şi Germania? Nu numai că n’am tras nici un folos, dar am înlesnit înarmarea unor duşmani şi am desgustat puterile cari Tic au arătat cele mai bune intenţiunî dela începutul războiului. » * Fiind împins din toate părţile ca să pornească o acţiune diplomatică care să asigure Romîniei, la momentul... oportun, realizarea idealului naţional, d. Brătianu s’a supus, dac cu o acreală parcare şi cu rezerve mintale, s’a supus de sigur şi, de teama răspundere! şi din motive de politică internă, căci parada care o face şeful guvernului că nu-l preocupă politica internă , asta nu prinde. In sfîrşit d. Brătianu, controlat pas cu pas, în guvern şi în afară de guvern, cum conduce acţiunea diplomatică, s’a... enervat la un moment dat şi a început să se hărţuiască cu... diplomaţii pe chestiuni de un ordin cu totul secundar. Cum zice românul : căuta o artă cu luminarea ! Toate acestea pentru ca lucrurile să meargă cit mai încet şi dacă s’ar fi putut să nu se termine într’o anumită direcţiune, ci să continuam a plana în vag. Dar citiva jandarmi urmăreau de aproape ifosele d-lui Brătianu şi înţelegeau unde vrea să ajungă cu hărţuiala diplomatică. Azi d. Brătianu nu vroia să mai trateze fiindcă cutare diplomat ar fi un indiscret, mîine descoperea că alt diplomat a voit să-l inducă în eroare, altădată bănuia că anumiţi diplomaţi se inspiră în propunerile ce le fac guvernului de la anumiţi oameni politici, etc. Malu -i curgea şi la alte manopere : se făcea nevăzut şi umblau diplomaţii zile întregi să-l prindă, dar d. Brătianu se ascundea la Buftea sau în alt castel princiar. Dar cu hărţuiala aceasta diplo- ■ matică se pirdea vremea. Cu anchetele pe cari d. Brătianu le făcea pentru a stabili un fleac fără nici o importanţă, treceau săptămîni. Aşa s’a născut Acţiunea Naţională care, orice s’ar zice, a zguduit pe d. Ionel Brătianu şi iar l’a pus lucru întocmai cum a fost silit să pregătească acum două luni acţiunea diplomatică care se impunea atunci. A. B. AAPARUTA „Siphiidna Irishsisial“ Beifflia zdrobiți JDLXau» WLAC n.,-1 O .-ii Oi EU l lifi iîî*© acest Orășei belgian Dinomata germană PRINCIPELE DE BUELOW in docul ambasadorului german în Roma, von Filotow, a fost numit principe'Cde Budow, fost catocdar german. ____ România în defensivă „Acţiunea Naţionala“ a avut eri încă o strălucită adunare publică în sala „Dacia“, la care s au asociat şi reprezentanţi ai provinciei; oratorii au ştiut mai mult ca oricind să vorbească sufletului Naţiunei; moţiunea votată arată că în interesul Romîniei este ca guvernul să-şi puie în joc toată autoritatea şi toată puterea spre a împiedica ocuparea Serbiei — dar constatarea cea mai reală şi cea mai îngrijitoare pentru tară este aceea făcută de d. Nicolae Filipescu. Intrucît expectativa noastră de vreo două luni încoace, ne-a adus foloase ? Ajutat-a ea realizărea idealului nostru naţional ? Nu prea vedem cum. . D. Filipescu se întreabă cu drept cuvînt dacă situaţia de acum două luni, cînd ruşii erau învingători la Lemberg şi austriacii bâtuţi în Serbia nu era mai bună pentru noi ca cea de azi, cînd austriacii par a înainta în Serbia şi drumul spre Budapesta, nu mai e atit de deschis ca ipai înainte. Intr’un cuvînt, d. Filipescu a caracterizat situaţia cu o constatare care e în simţul nostru al tuturora , acum două luni Rominia avea sentimentul că e în ofensivă şi gîndid tuturora era spre Ardeal, azi, graţie expectativei, ea se simte oarecum în defensivă, căci, blocaţi la Dunăre ca şi în Bosfor, avem aerul de a fi destinaţi nu sa facem o politică de întindere peste hotarele actuale, ci una de apărare a lor. Chiar dacă această constatare ar fi întru cîtva prea pesimistă poate , ea este însă îndreptăţită şi singur guvernul ar putea risipi impresia ce ea va face iu fără. A îl în defensivă fără a îl intrat îa acţiune — aceasta e o situaţie pe care numai acţiunea diplomatică a guvernului a putut reuşi s’o determine. Oricit de deprimantă este constatarea d-lui Filipescu, ea corespunde unei impresiuni generale şi e mai bine să fie mărturisită decit să ne compacem in beatitudinea ţinui optimism înşelător. Guvernul a cerut opiniei publice linişte. Teamă ne ie că cu cit se va linişti mai mult cu atîta va fi semn rău şi pentru guvern şi pentru ţară. Ad. Un ziar gracesc despre inCeGs'gi'B Rorîiîh? Atena, 23 Wcembr'e. — Ziarul „Erncs1 într’un articol prim arată, că războiul european va dura Încă mn'i timp. Germanii nu pot înainta. Fe cind celesul rusesc înaintează ince* dar sigur, austriacii și germanii sunt mereu împinși îndărăt. Itala se înarmează, iar Romînia va arunca la sigur îa primăvară, sabia ei în cumpana nedecisă a victoriei. In cazul acesta infringerea militarismului german şi micşorarea Austro-Ungariei vor fi definitive şi va suna şi ceasul pentru Vstat-Ie balcanice cari a fi avut o purtare înţeleaptă. Pămînt e pentru toţi. Serbia poate lua Bosnia şi Herţegov na şi poate şi o parte din 'iban.-a, v- - ? dob'ndi Transilvania, Bulgaria pe lingă concesiile Romîniri . Serbie va lua Adrianopoluî. În cazul acesta, Gresia nu va tolera nici de cum ca bulgaria să se mărească pe socoteala Grecie. Echilibrul în Tarcani trene să fie asigurat printr’o măr re e.ala a tuturora. Grecia nu trebue să fie maî mică ca unul din vecinii ei. NAZBIT'I I LIGA „ADORMIREA» ! Răposatul Hard a creat o Ligă care a fost botezată .Deşteptarea' s care era menită să facă lucru mare - dacă Europa nu ar fi făcut un luciui mai mare : războiul actual ! Cum însă războiul acesta dureaz, şi are de gînd să mai dureze „Lig Deşteptarea“ a cam ajuns ,,Lig Adormirea*'. Se vede că iutii din deșteptători ai băgat de seamă și și au zis • dară aadormi', noi să id.oar fl și citesti r.'.'a Transilvaniei S, a'ă ci „L.c Dișteptaiva * vrea H se rr..r* ** — dea va adormi chts* a Trans 'van c* Norc: că Liga De;! piarea nu • •; i.ga di:'.£p'..,or, ®ac. Romina şl italia Desigur că ministrul de externe al Italiei d. Sonnino, cind a rostit în Cameră şi în Senatul din Roma acel călduros elogiu pentru memoria regelui Carol, n’a ascultat numai de-o obligaţie protocolară şi nu şi-a îndeplinit numai o datorie de bune uzanţe internaţionale. Şi ca dovadă, au fost manifesaţiile atit de vii ale parlamentarilor italieni, cari au aplaudat cu o deosebită căldură mai ales atunci cind d. Sonnino a spus că Haga este legată cu Rominia prin legături de tradiţiuni comune şi printr-o amiciţie cordială, cum şi atunci cind preşedintele Senatului, d. Manfredi, a amintit de afinităţile politice dintre cele două ţări. * Caracterul acestor manifestaţii semnificative a fost bine înţeles în România unde ele au stîrnit un ecou din cele mai puternice. In urma cererei preşedintelui Camerei italiene, d. Sonnino a comunicat guvernului şi Parlamentului român manifestaţiile atit de vii ale Parlamentului italian pentru ţara noastră. Comunicarea acestor manifestaţii în Parlamentul nostru va da loc, desigur, la demonstraţii tot aşa de călduroase pentru Italia. Şi astfel, ceea ce în împrejurări obişnuite ar fi provocat doar um schimb de banalităţi, iar în împrejurările de astăzi proporţiile unei demonstraţii de o extraordinară importanţă. * ** între România şi Italia nu sunt numai legături etnice, ci şi legături de interese din cele mai vitale. Poziţia noastră faţă de războiul european este identică cu aceea a Italiei. Problema întregirei noastre naţionale se pune la fel cu problema întregirei naţionale a Italiei. Nimic mai firesc, deci, ca cele două state să procedeze de comun acord la rzolvarea unor chestiuni cari se pun în acelaş chip pentru amîndouă. De altfel, este evident că intrarea în acţiunne a uneia din cele două ţări va atrage după sine în mod fatal şi intrarea celeilalte, aşa încît nimic rău a mai indicat ca o înţelegere prealabilă. * * * D. Salandra a arătat în expozeul său care este poziţia Italiei faţă de războiul european. Dar ca şi Italia Rominia are „interese vitale de salvgardat“; ca şi Italia ea are „aspiraţiuni juste de afirmat şi de sus- tinut* şi ca şi Italia, Rominia nu poate lăsa ca situaţia ei să fie ..micşorată în mod relativ prin mărirea posibilă a altor state“. Aceasta fiind situaţia şi venite în aceste momente de criză supremă, manifestaţiile italo-romîne iau o importanţă deosebită. Pai» â ------ ■ «w Păreri și impresii ^‘S==SBe===aWî A (-lorii pe jgSÎ cari g ncta% Moarta asul a:tor tiuni țp * " " unu dutit ~°p auilat Und mureau. în actul al cincilea, trec aproape nebăgaţi în seamă cînd more a binelea şi-i duce spre locaşul de veci. Lumea ştie mai bine să aplaude decît să regrete... Cu toate acestea, să ne facem datoria faţă de ,,un actor de provincie“, pe care nu odată l’o fi durut în viaţă această umilitoare clasificare şi să spunem cuvîntul unei sincere păreri de rău la moartea lui Pantele Nicolau, societar al Teatruluî Naţional din Craiova, care a slujit îteva decenii această scenă oficală şi care a fost un preţios camarad in generaţia lui Anestin, Creţu, Tănăsescu, — mai tînăr ca ei, dar destul ele chemat spre aşi fi făcut un ac în activitatea teatruluî craiovean. Pandele Nicolau a început prin a se releva în turneele Operetei craiovene şi a ţinut în urmă genul „intriganţilor“ şi al personagiilor dure din marele repertoriu. Viaţa actorilor noştri de provincie, chiar a acelor de la teatrele subvenţionate, nu este şi, mai cu seamă nu a fost o viaţâ prea comodă. Lipa a fost tovarăşa permanentă a aestor naturi, cari se hrănesc mai mult cu aplauzele spectatorilor gratuit şi cu speranţele de mime, cari nu se realizează niciodată. Incorigibili în perseverenţa cu care şi urmăresc vocaţiunea şi mizeria, oamenii aceştia au dreptul să rămînă în registrul acelor puţini cariăresc spre a goni măcar cîte o clipă reocupările prozaice ale existenţei. Pândele Nicolau a fost unul din aeştî incorigibili. Decenii de-a rîndul lupta — şi D-zeu ştie, nu însă şi oţî miniştrii de instrucţie! — cută trudă şi cu cite apeluri şi interenţiî disperate, pentru a salva, staune cu sagiune. Teatrul Naţional in Craiova. Lui, acest teatru i -a dat cel muit pîine care i se părea cozonac în na cind culegea ai cîteva aplauze. După moarte îi va putea da mai uit : înscrierea numelui său prine arei săraci cu bufetul bogat, cari n bogăţia lor au ştiut să înavu■ascS sui creie tuturora. E. O. F. Marți 75 Jósára *914 BUCOVINA Interesul ce se arată zilnic romînilor din ţările de sub coroana habsburgică cere negreşit o descriere exactă şi temeinică, a Bucovinei şi Transilvaniei, pentru ca în lumina unor date concrete să se cunoască mai bine pămînturile văduvite acum de mîndrii lor feciori. Politica sgomotoasă a maghiarilor a atras în totdeauna mai mult atenţia romîniior din regat asupra transilvănenilor de cît asupra bucovinenilor, pe cînd cea a austriacilor s’a făcut între culise, pe şopite şi ,cu mai multă insinuare, şi pentru • aceea cu efect de distrugere mai I sigur. Sistemul iscusit și viclean de guvernare al austriacilor, evitînd de obiceiu excesele, ascundea pustiirea elementului romînesc din Bucovina sub o fata morgana, așa că cei ce priveau dela București ’ nu arareori avură iluzii optice. Dacă din descrierea ce va urma se va vedea ce s’a ales din neamul romînesc din Bucovina pe urma robiei lui dela 1777 încoace, atunci să nu se tragă concluzia, că pentru corciturile rămase în Bucovina, ea n’ar mai merita vărsare d singe pentru a putea fi recîștigată. Nu atit poporul romînesc de acolo, care vecinie fluctuează, cît mai mult pămîntul cel atit de istoric trebuie recucerit. Și apoi să nu se uite cuvintele clasice ale profesorului univer sitar I. Ursu, că Rominia ca insulă • latină în marea slavă pentru a’șî asigura existenta are nevoe de o lărgire a hotarelor ei. In fiecare pădure se află uscături, cu atit mai multe se vor afla în Arboroasa, dar după dispariţia graniţă unitatea culturală se va întinde uşor şi peste Bucovina, care în curînd va putea fi din nou prefăcută intr'o Veselă grădină Cu pomi roditori Şi mindri feciori... căci puterea de vitalitate a romînilor bucovineni s’a dovedit, ca pretutindeni, că nu stă în clasa dirigentă, înstrăinată cu desăvîrşire, în clasă de mijloc aproape neexistentă şi nici în burghezime, despre I care nici nu se poate vorbi, ci in clasa ţărănească, clasă, care cu ex- I cepţia cel ia din partea nordică a , Bucovinei a rămas neatinsă. I înstrăinarea succesivă a elementului romînesc din Bucovina a fost favorizată întru cîtva şi de poziţia geografică a ţărei. Inspre sud şi est contactul romînilor bucovineni cu masele compacte ale transilvănenilor e împiedecat de Carpaţi, înspre est paza draconică a autorităţilor austriace rupea orice legătură cu regatul liber şi întuneca privirile vreunui român bucovinean peste frontieră, iar cel ce trecea graniţa pentru a vizita România, era urmărit pas cu pas, chiar aci in ţară, de agenţi secreţi, şi reîntors în Bucovina, vizitatorului î se spunea cu de-amăruunturi unde a fost şi ce a vorbit. Astfel, nişte studenţi bucovineni aflîndu-se la Serbarea Unirei la Iaşi, unul din ei a spus în vorbirea sa : „Noi nu venim la voi, ci noi venim la noi afată". Reîntorşî în Bucovina, prefectul poliţiei i-a citat pe toţi, Ie-a spus unde au fost şi i-a întrebat, care din ei a rostit cuvintele amintite. Cel bărmuit cu tendinţe de gravitate înspre Bucureşti avea să urce apoi toată viaţa sa calvarul de suferinţe şi nedreptăţi. Aceasta poate fi o dovadă eclatantă, că mai tare de cit Carpaţii măgurile hipersevere ale austriacilor despart ca un perete de granit pe poporul romînesc din Bucovina de regatul liber. Deschis a rămas numai contactul înspre nord cu Gallția. Ba mai mult, acest contact dinspre nord s'a întărit prin încorporarea Bucovinei la Galiţia, de unde s’a revărsat apoi poporul de Ruteni în spre sud, ajunghel în zilele noastre pînă aproape de Siret. Aşa se explică faptul că, deşi la ocuparea Bucovinei de către Austria s’a aflat pe teritoriul ei de 10.100 km. o poporaţie de 65.000 aproape toată romînească, rezultatul ultimei catagrafii din 31 Decmbrie 1910 dă un număr de abia . 273.254 romîni şi 526.844 străini — întreaga poporaţie a Bucovinei reprezintînd numărul de 800.058 su- I fite. I Pînă la anul 1880 catagrafia popoarelordin Austria se făcea, in aşa fel că naţionalitatea unui individ se stabilea după limba materna (Muttersprache). Tendința pangermanistă ce se observă la Viena de la 1880 încoace aduse o schimbare pentru catagrafiile următoare în favorul idei urmărite. Contele Taaffe, pe atunci ministru-preşedinti şi de interne, decretă prin o lege specială că recensămîntul nu se va mai face după limba maternă ci după limba de conversaţie (Lungangsprache). Oricine va înţelege că principiul acestei legi e o curată neghiobie, pe care însă guvernul central trebuia s’o facă, pentru ca să dea în mina comisarilor o armă, cu ajutorul căreia să poată aduce la îndeplinire ideia pangermanistă. Rezultatul e uimitor de favorabil pentru guvern și izbitor de anormal pentru romîni. Punem fată i, iată cifrele catagrafiei înainte de. aplicarea faimoasei legi a lui Taafîe: In anul 1871 s’au aflat 298.475 romînî și după aplicarea ei . In amil 1880 s’au aflat 190.005 romîni. In anul 1890 s’au aflat 208.401 romíni. In anul 1900 s’au aflat 229.018 romîni. In anul 1910 s’au aflat 273.254 romini. . Sancţionarea acestei legi criminale a avut pentru neamul romi- nesc din Bucovina urmări dezastruoase şi nespus de păgubitoare. Prin ea s’a dat organelor administrative mină liberă de a comite abuzuri, de a introduce la catagrafii, pe individ în rubrica ce le convenia. Aşa dacă românul declara că cunoaşte limbile romina, germană şi ruteană, era introdus sau în lista ruteană sau chiar în cea germană. Zicem că în lista cea ruteană,pentru că e un fapt cunoscut dorinţa Austriei de a avea un partid puternic al Ucrainilor, cu privilegii şi libertăţi aproape nesfirşite, numai pentru a arăta Ucrainilor din Rusia situaţia fericită a confraţilor lor din Austria şi prin aceasta pentru a-i face pe aceia să graviteze în afară. în cazul acesta înspre Austria De aici protejarea Rutenilor austrieci de către diferitele guverne centrale şi locale, de aici luptele romînilor bucovineni pentru drepturile bisericeî şi şcoaleî, lupte în care guvernele întotdeauna i-a ajutat pe Ruteni în diavolul rominilor. Comisarii chezaro-crăieşti au mers chiar aşa de departe cu protejarea Rutenilor, în cit comiteau crima falsificării listelor catagrafiei"' ştergînd ulterior cuvîntul limbei de conversaţie : romineşte şi înlocuindu-l cu rumenește. Prin aceste mijloace, la ultima catagrafie din 1910 s’a putut ajunge la următoarele date : După limbă : romîni 273.254 ; ruteni 305.101 ; germani 16. 851; poloni 36.210 ; boemi, moravi, slovaci 1.005; maghiari 10.391; slovaci 80; sîrbo-croatî 1; italieni 36; După religie : ortodoxi 547.603; romano-catolici 98.565 ; greco-catolici (uniţi) 26.182 ; armeno-catolici 657; armeno-orientali 341; evrei 102.919; luterani 20.029; evang. reformaţi 484; lipoveni 3.232; anglicani 1; menoniţi 1; mohamedani 14; fără confesiune 62. E de observat că la limba germană sunt trecuţi şi evreii, iar la rutenii ortodoxi şi lipovenii. In numărul 168 851 de germani este cuprins numărul de 102.919 evrei iar , în numărul de 305.101 ruteni, sunt deprinşi şi 3232 lipoveni. • Prin falsificarea listelor, româniii au fost trecuţi cu zeci de mii în numărul rutenilor, iar pe evrei în numărul germanilor, numai ca cei dela centrul vienez să se poată mîngîia că şi în Bucovina germanismul înfloreşte şi ucrainismul — propteaua şandramalei austriace — i se întăreşte pas pe pas. Numai aşa se explică faptul că la 1910 statistica oficială bucovineană se află cu 25.231 mai puţin romîni decît la 1871. Dar de aici înainte falsurile criminale ale sistemului de guvernare austriace se ţin lant. Toate calculaţiile oficialitătii se întemeiază pe această statistică oficială şi pe baza ei se clădesc concluziile, de care cei de sus au nevoie şi dai. drepturile în coiîîdi'rmitate ?a din^a. Pornind aşa dar dela o premisă falsă, ei primesc şi un rezultat fals. Astfel clădirea paj firei duble aşezată fiind pe nisip, uraganul ce s'a pornit asupra Europei nu va înceta pînă ce nu ca spulbera totul ce va afla clădit de minciuni si samavolnicii. Ea—Austria a ridicat întotdeauna sabia împotriva celor slabi, si cine ridică sabia de sabie Piere ! U. P. ACPVeHhi Abţinere Poliţia s’a pus ori în grevă, abţinîndu-se de la orice spargere de geamuri. Astfel, „Acţiunea naţională“ a devenit subit o mişcare de perfectă ordine !... Blocul Graţie blocului „factorilor responsabili“ România a atins un rezultat însemnat: e blocată şi pe Dunăre şi în Bosfor. Ieşirea.» Italia şi România caută o ieşire. Şi nu e alta decît: intrarea ! Rigoletto inaUSsul german şi violarea Belgiei de IUUU DUNCEA E un adevăr incontestabil că la baza actualei conflagraţiuni europene stă dezvoltarea prodigioasă ce a luat forţa germană în decursul secolului trecut. Germania de astăzi, la începutul secolului al XIX-lea era o ţară agricolă, săracă, reprezentînd vreo 25 milioane de locuitori. Cum populaţia creştea în proporţiuni considerabile,germanii au trebuit să muncească aprig, ca solul lor ingrat să-i poată mări. Dar încet, încet, technica agricolă se perfecţionează, spiritul de întreprindere se dezvoltă, mijloacele de comunicaţie se înmulţesc, industria se emancipa. Marile progrese ale naţiunei germane încep însă de la 1870. Miliardele binefăcătoare ale francezilor provoacă o dezvoltare considerabilă a întreprinderei capitaliste , aşa că după 30 ani Germania depăşeşte Franţa şi Statele Unite, arac.rîntind Anglia, în ceea ce priveşte forţa industrială şi comercială. Pentru a da o deplină dezvoltare forţelor sale economice şi pentru unificarea statelor ce o compun, Germania resimte nevoe de heghermonie poitică. D. H. Lichtenberger observă câ : .Politica germană din secolul al XIX-lea este unitară şi imperialistă. Ea tinde să realizeze unitatea politică şi să restaureze imperiul. Darou se mulţumeşte numai cu atit. Ea se obişnueşte a considera imperiul german constituit în urma victoriilor de la 1866 şi 1870, ca simburele unuiimperiu“ pangermanist, cu muu mai întins. „Istoricii germani afirmă că imperiul german act.a. nu este decit ,o smluţiune incompletă şi unovizone a chestiune! germane. Germania se întinde peste tot unde domneşte limba germană, unde înfloreşte cultura germană’’. La coprinde ci Austria, provinciile baltice ruse, Elveţia germană, Olanda şi Belgia flamandă , apoi ţinuturile unde elementul german s’a împlîntat de mult şi în masă. Germania ideală mai coprinde afara de germanii cari au părăsit ţara, pe soldaţii cari oferă serviciile lor naţiunelor străine, pe misionarii catolici şi protestanţi, pe emigranţii plecaţi din mizene sau spini de întreprindere. Astfel imperialismul german se sileşte a dezvolta puterea germană pretutindeni şi sub toate formele. El strînge legăturile de solidaritate dintre germanii din imperiu şi cel de afără. „Imperialismul este, după cum zice d. fr. Lichtenberger, programul regimului de întreprindere aplicat in politică“. Istoria ne arată că unitatea germană se datoreste voinţei de putere a statului prusian. Dacă această uniune s'a făcut fără mari rezistenţe din partea statelor gernane. Eu tot astfel a fost cu popoarele negermane pe cari victoriile prusiene le-a anexat la imperiu. Această stare de lucruri impunea Germaniei regimul păcei înarmate. Alsacia-Lorena luată prin forţă, trebue menţinută tot prin forţă aşa că s'a înrădăcinat în sufletul german şi mai mult cultul forţei A cultiva forţa şi o menţine constituie pentru Germania o chestiune de viaţă sau de moarte. Bismark zicea :Eu cit Germania va fi mai bine armată cu atitmai muit se va afirma superminatea sa zdrobitoare, şi indiscutabilă, iar pacea va fi mai bine asigurată“. Acest militarism a necesitat mari sacrificii pentru naţiunea germană. Spiritul militar e propovăduit copiilor in şcoală, e infiltrat soldaţilor, e întreţinut de numeroase asociaţiuni patriotice. El e Crezul naţiune! germane, încrederea germanilor în forţele lor cresc pe măsură ce puternica lor natalitate Ie asigură o oarecare preponderenţă militară asupra Franţei. Ei au privit Franţa la început cu indiferenţă, apoi cu dispreţ si mîndrîe. Astăzi o consideră în decadenţă, încă Hau.să ne a se lansa încă mult i:mp in politica mondială. Această dezvoltare a voinţei de putere, face ca Germania să treacă de la stat naţional la stat expansiv , de la o politică europeană şi naţionalistă la o politică mondială ţi imperialimta. In convingerea pesimistă că fora brutală e singurul aibitru intre nat.uni. Numeroși istorici germani constării că o cr.nsrt ntă avoiuf.unei partidelor politice in Germania este scâde. rea n.ve.uiiii inieîec’ual'a! adunări, lor celiberaule Intradevar partide'o perii ior rari ia începui erau fondate pe pr.nripri de egalitate si autentare, cu timp... se socializează după clase, spre a deveni la urmă sindicale de inerese economice. Or aceasta tendință materialistă a adus decadența vietei publice. D. Grmbiii scrie:". ..Tinâra generațiune surlele cind î se vorbeşte de lupta pentru libertatra publică Discuțiunile de interes nu înlocuit dezbaterilepublice I.egisistiuiua și administrațiunea au fost Citiți continuarea în pactina a II-a*