Adevěrul, noiembrie 1914 (Anul 28, nr. 9929-9958)

1914-11-25 / nr. 9953

4KÎJI SXfU lep So. í 9ő3 g Ban! Exemplarul ^ONOtîOR ALEX. V. 8ELDÍMANÜ PUBLICITATEA CONCEDAT* EXCLUSIV v Agenție* de Publicitate Cf ROL SCHULDER A Comp, Stn Kaeageoi«ge*ici, No. 9 Et, L-~TeSef©n 8)4) BIROURILE ZIARULUI t fi« tti București Strada Sărindar No 11 DIRfcCTOH POLITIC CONST SV) 3 L L E Abonamente cu «remii­­ •».............................................................. Le* IO.— luai.................................................... .9.5 ianl..................................................... . |ra Pentru străinătate prețul este îndoit, reuiForth Capitala . . No. 14 ta n ■••••• 73 Provincia . . . , „ *4 Străinătatea . . _ 12'40 «di Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «o» Datoria opoziţiei Nu putem fi bănuiţi de simpatie fata de guvernul Celor trei traii. Totuşi, din prima zi a desfăşurărei evenimentelor cari iu sugerează Europa, ne-am impus linia de ooîî­­■ duită, de-a servi numai interesele ^ţarei, indiferent de cine este la cîr­­ma statului. Cu atît mai bine pen­tru Cei trei şobolani dacă, servind ţara, vor putea să treacă în Istorie că dînşii au prezidat la actele mari ale ţarei. Pentru noi, un singur lu­cru ne interesează: ca în adevăr oamenii aceştia să fie la înălţimea situaţiei şi să-şi facă datoria... Ne-am declarat dispuşi a înceta ori şi ce luptă. Ne-am da concursul nostru necondiţionat, oricît prin a­­ceasta i-am întări, oricît m­îine. * dînşii vor şti să profite, cu procent­e cămătăresc, de ceea ce împrejură­rile i-au împins să îndeplinească. Nu facem parte din tagma incon­ştienţilor cari dau foc moarei ca­­'să arză şoarecii — fie dînşii şi co­­geat*fie şobolanii! • • • i Din nefericire — şi pentru dure­rea intregei ţări — oamenii aceş­tia, toleraţi şi ajutaţi de toată lu­­c­r:rea, sînt incapabili de fapte marii­­ şi energice. Trec pe lingă trenul Care se opreşte pentru el şi pleacă, înainte, aşteptînd ca ceva netiptă­­rit să vină totdeauna miine, pier­­zînd fără de leac — ziua de azi. E aproape intrat în toat minţile !La oamenii aceştia ne duc la dezas­tru şi la ruşine. Şi dacă astfel este, "ce trebue noi să facem? Să stăm­ locului, să ne văicărim ca nişte fe­­­­mei bătrîne şi neputincioase, să­­ blestemăm dar să rămînem în inac­ţiune, să ne spălăm iniinile, să ne declinăm ori şi ce răspundere, dar să nu luăm nici o h­otărire bărbă­tească, şi , deşi guvernul tărcî este ticălos şi neputincios, să­ lă­săm in pace ,ca să ne compromită­­ interesele şi viitorul statului român? Şi aci vine datoria opoziţiei. Ţara se întreabă : dacă nu are guvern, nu are nici măcar opoziţie? Şi dacă opoziţia este pătrunsă de in­teresele imediate ale ţăreî, dacă ea ştie pertinamente, că cu acest gu­vern nimic nu se poate face , ori din cauza insuficienţei sale, ori din cauza trădăreî ce se pune la cale— ea, opoziţia, mi trebue oare să’şî­­ facă datoria ? Şi timp nu mai este de pierdut. Fiecare clipă ce­­ trece este o crimă fată de tară. Erî am pierdut momentul cucerirei­­ Lemberguilui, fapt de care dacă am fi ştiut să ne folosim, de mult eram in cantonamentele de iarnă din­­ nordul Transilvaniei. Azi, dacă lă­săm ca Serbia să fie definitiv zdro­bită, sintem­ încercuiţi, avînd în flancul nostru sting şi la spatele no­stru armatele austro-germane, pe lingă că încurajăm Bulgaria să iasă din neutralitate alături de Austria şi, aşa fiind, ne facem mult mai grea expediţiunea noastră peste munţi. A • • Opoziţia este datoare să nu lase să treacă şi această clipă. Ea tre­bue în prima linie să silească gu­­v­eul d-lui Brătianu să iasă din somnul lui letargic şi să păşească­­ ia acta. In caz cînd guvernul, nici de data aceasta nu se mişcă, opo­ziţia este datoare să treacă peste el, să ia cîrm­a statului şi să-şi, facă ea datoria, trecină peste cei­ 1 tari fără de interes şi peste chestii de persoane şi de intiietate, odioase în aceste momente... Să vedem însă dacă şi opoziţia este mai pătrunsă de simţul dato­riei, decit nu este guvernul. * o­­v. re Hărfuială diplomatic­ă IFOSELE D-LLl IONEL BRA­­TIANU Şeful guvernului e supărat foc pe acei cari conduc Acţiunea Naţio­nală şi a poruncit foilor guverna­mentale să continue a ataca Acţiu­nea Naţională şi în special pe d. Nicu Filipescu care i-a turburat li­niştea şi i-a încurcat toate planu­rile. D. Brătianu vroia să aibe un a­­cord perfect în chestia e­xtern­ă, nici o mişcare, tocmai spre a do­vedi că atunci cînd d-sa e la gu­vern nu se mai mişcă nimic fără voia d-sale. E­­i bine, s’a înşelat. Acum cercurile politice conducă­toare sunt informata asupra mo­dului cum d. Ionel Brătianu condu­ce — vorba vine ! — acţiunea di­plomatică. Primu­l-ministru nu s’a gindit la nici un fel de acţiune diplomatică, idealul d-sale, atunci cînd s’a ho­­tărît neutralitatea, a fost ca să reu­şească a menţine neutralitatea ast­fel în­cit dubla alianţă să creadă că noi vom merge cu ea şi tripla înţelegere să fie mulţumită că stăm neutră. Dacă ar fi fost nevoie de o ase­menea politică de duplicitate —şi cite­odată în politica externă e ne­voie să ai o asemenea atitudine — n'am fi avut nimic de zis. Dar ce a folosit d. Brătianu că timp de patru luni noi am avut o n­utralita­­te mai mult de­cit bine-voitoare faţă de Austria şi Germania? Nu numai că n’am tras nici un folos, dar am înlesnit înarmarea unor duşmani şi am desgustat pu­terile cari Tic­ au arătat cele mai bune intenţiunî dela începutul răz­boiului.­ ­ » * Fiind împins din toate părţile ca să pornească o acţiune diplomatică care să asigure Romîniei, la mo­mentul... oportun, realizarea idea­lului naţional, d. Brătianu s’a su­pus, dac cu o acreală par­­care şi cu rezerve mintale, s’a supus de sigur şi, de teama răspundere! şi din motive de politică internă, căci parada care o face şeful guvernu­lui că nu-l preocupă politica inter­nă­ , asta nu prinde. In sfîrşit d. Brătianu, controlat pas cu pas, în guvern şi în afară de guvern, cum conduce acţiunea diplomatică, s’a... enervat la un moment dat şi a început să se hărţuiască cu... diplomaţii pe ches­tiuni de un ordin cu totul secun­dar. Cum zice românul : căuta o artă cu luminarea ! Toate aces­tea pentru ca lucrurile să meargă cit mai încet şi dacă s’ar fi putut să nu se termine într’o anumită direcţiune, ci să continuam a pla­na în vag. Dar citiva jandarmi urmăreau de aproape ifosele d-lui Brătianu şi înţelegeau unde vrea să ajungă cu hărţu­iala diplomatică. Azi d. Brătianu nu vroia să mai trateze fiindcă cutare diplomat ar fi un in­discret, mîine descoperea că alt diplomat a voit să-l inducă în e­­roare, altădată bănuia că anumiţi diplomaţi se inspiră în propunerile ce le fac guvernului de la anu­miţi oameni politici, etc. Mal­u -i curgea şi la alte manopere : se fă­cea nevăzut şi umblau diplomaţii zile întregi să-l prindă, dar d. Bră­tianu se ascundea la Buftea sau în­ alt castel princiar.­­ Dar cu hărţuiala aceasta diplo- ■ matică se pirdea vremea. Cu an­chetele pe cari d. Brătianu le fă­cea pentru a stabili un fleac fără nici o importanţă, treceau săptă­­mîni. Aşa s’a născut Acţiunea Naţio­nală care, orice s’ar zice, a zguduit pe d. Ionel Brătianu şi iar l’a pus­­ lucru în­tocmai cum a fost silit să pregătească acum două luni acţiunea diplomatică care se impu­nea atunci. A. B. AAPARUTA „Siphiidna Irishsisial“ Beifflia zdrobiți JDLXau» W­LAC n.,-1 O .-ii Oi EU l lifi iîî*© acest Or­ășei belgian Din­omat­a germană PRINCIPELE DE BUELOW in docul ambasadorului german în Roma, von Filotow, a fost numit principe'C­­de Budow, fost catocdar german. ____ România în defensivă „Acţiunea Naţionala“ a avut eri încă o strălucită adunare publică în sala „Dacia“, la care s au asociat şi reprezentanţi ai provinciei; orato­rii au ştiut mai mult ca ori­cind să vorbească sufletului Naţiunei; mo­ţiunea votată arată că în interesul Romîniei este ca guvernul să-şi puie în joc toată autoritatea şi toată pu­terea spre a împiedica ocuparea Serbiei — dar constatarea cea mai reală şi cea mai îngrijitoare pentru tară este aceea făcută de d. Nico­­lae Filipescu. Intrucît expectativa noastră de vreo două luni încoace, ne-a adus foloase ? Ajutat-a ea realizărea idealului nostru naţional ? Nu prea vedem cum. . D. Filipescu se întreabă cu drept cuvînt dacă situaţia de acum două luni, cînd ruşii erau învingători la Lemberg şi austriacii bâtuţi în Ser­bia nu era mai bună pentru noi ca cea de azi, cînd austriacii par a înainta în Serbia şi drumul spre Budapesta, nu mai e atit de deschis ca ipai înainte. Intr’un cuvînt, d. Filipescu a ca­­racterizat situaţia cu o constatare care e în simţul nostru al tuturora , acum două luni Rominia avea sen­timentul că e în ofensivă şi gîndid tuturora era spre Ardeal, azi, gra­ţie expectativei, ea se simte oare­cum în defensivă, căci, blocaţi la Dunăre ca şi în Bosfor, avem aerul de a fi destinaţi nu sa facem o po­litică de întindere peste hotarele actuale, ci una de apărare a lor. Chiar dacă această constatare ar fi întru cîtva prea pesimistă poate , ea este însă îndreptăţită şi singur guvernul ar putea risipi impresia ce ea va face iu fără. A îl în defensivă fără a îl intrat îa acţiune — aceasta e o situaţie pe care numai acţiunea diplomatică a guvernului a putut reuşi s’o deter­mine. Ori­cit de deprimantă este con­statarea d-lui Filipescu, ea cores­punde unei impresiuni generale şi e mai bine să fie mărturisită decit să ne comp­acem in beatitudinea ţi­nui optimism înşelător. Guvernul a cerut opiniei publice linişte. Teamă ne ie că cu cit se va li­nişti mai mult cu atîta va fi semn rău şi pentru guvern şi pentru ţară. Ad. Un ziar gracesc despre inCeGs'gi'B Rorîiîh? Atena, 23 Wcembr'e. — Ziarul „Er­­ncs1 într’un articol prim arată, că războiul european va dura Încă mn'i timp. Germanii nu pot înainta. Fe cind celesul rusesc înaintează ince* dar sigur, austriacii și germanii sunt mereu împinși îndărăt. Ital­a se înarmează, iar Romînia va arunca la sigur îa primăvară, sabia ei în cum­pana nedecisă a victoriei. In cazul acesta infringerea mili­tarismului german şi micşorarea A­­ustro-Ungariei vor fi definitive şi va suna şi ceasul pentru Vstat-Ie bal­­canice cari a fi avut o purtare înţe­leaptă. Pămînt e pentru toţi. Serbia poa­te lua Bosnia şi Herţegov na şi poate şi o parte din 'iban.-a, v- - ? dob'ndi Transilvania, Bulgaria pe lingă concesiile Romîniri . Serbie va lua Adrianopoluî. În cazul aces­ta, Gresia nu va tolera nici de cum ca bulgaria să se mărească pe so­coteala Grecie. Echilibrul în Tarcani tren­e să fie asigurat printr’o măr re e.­ala a tu­­turora. Grecia nu trebue să fie maî mică ca unul din vecinii ei. N­AZBIT'I I LIG­A „ADORMIREA» ! Răposatul Hard a creat o Ligă care a fost botezată .Deşteptarea' s care era menită să facă lucru mare - dacă Europa nu ar fi făcut un luci­ui mai mare : războiul actual ! Cum însă războiul acesta dureaz, şi are de gînd să mai dureze „Lig Deşteptarea“ a cam ajuns ,,Lig Adormirea*'. Se vede că iutii din deșteptători ai băgat de seamă și și au zis • dară a­­adormi', noi să id.oar­ fl și citesti r.'.'a Transilvaniei S, a'ă ci „L.c Di­șteptaiva * vrea H se rr..r* ** — dea va adormi cht­s* a Trans 'van c* Norc: că Liga De;! piarea nu • •; i.ga di:'.£p'..,or, ®ac. Romina şl italia De­sigur că ministrul de externe al Italiei d. Sonnino, cind a rostit în Cameră şi în Senatul din Roma acel călduros elogiu pentru me­moria regelui Carol, n’a ascultat numai de-o obligaţie protocolară şi nu şi-a îndeplinit numai o datorie de bune uzanţe internaţionale. Şi ca dovadă, au fost manifes­aţiile atit de vii ale parlamentarilor ita­lieni, cari au aplaudat cu o deose­bită căldură mai ales atunci cind d. Sonnino a spus că Ha­ga este legată cu Rominia prin legături de tradiţi­­uni comune şi printr-o amiciţie cor­dială, cum şi atunci cind preşedin­tele Senatului, d. Manfredi, a a­­mintit de afinităţile politice dintre cele dou­ă ţări. * Caracterul acestor manifestaţii semnificative a fost bine înţeles în România unde ele au stîrnit un ecou din cele mai puternice. In urma cererei preşedintelui Ca­merei italiene, d. Sonnino a comu­nicat guvernului şi Parlamentului român manifestaţiile atit de vii ale Parlamentului italian pentru ţara noastră. Comunicarea acestor ma­nifestaţii în Parlamentul nostru va da loc, desigur, la demonstraţii tot aşa de călduroase pentru Italia. Şi astfel, ceea ce în împrejurări obişnuite­ ar fi provocat doar um schimb de banalităţi, iar în împre­jurările de astăzi proporţiile unei demonstraţii de o extraordinară im­portanţă.­­ * **­­ între România şi Italia nu sunt nu­mai legături etnice, ci şi legături de interese din cele mai vitale. Po­­­ziţia noastră faţă de războiul eu­ropean este identică cu aceea a Ita­liei. Problema întregirei noastre na­ţionale se pune la fel cu problema întregirei naţionale a Italiei. Ni­mic mai firesc, deci, ca cele două state să procedeze de comun a­­cord la r­zolvarea unor chestiuni cari se pun în acelaş chip pentru amîndouă. De altfel, este evident că intrarea în acţiunne a uneia din cele două ţări va atrage după sine în mod fa­tal şi intrarea celeilalte, aşa încît nimic rău a mai indicat ca o înţele­gere prealabilă. * * * D. Salandra a arătat în expozeul­ său care este poziţia Italiei faţă de­­ războiul european. Dar ca şi Italia Rominia are „interese vitale de salvgardat“; ca şi Italia ea are „as­­piraţiuni juste de afirmat şi de sus-­ tinut* şi ca şi Italia, Rominia nu poate lăsa ca situaţia ei să fie ..mic­şorată în mod relativ prin mărirea posibilă a altor state“.­­ Aceasta fiind situaţia şi venite în aceste momente de criză supremă, manifestaţiile italo-romîne iau o im­portanţă deosebită. Pai» â ------ ■ «w Păreri și impresii ^‘S==SBe===aWî A (-lorii pe jgSÎ cari g ncta­% Moarta asul a:tor tiuni țp * " " unu dut­it ~°p auilat Und mureau. în actul al cincilea, trec a­­proape nebăgaţi în seamă cînd mor­­e­ a binelea şi-i duce spre locaşul de veci. Lumea ştie mai bine să aplau­de de­cît să regrete... Cu toate acestea, să ne facem da­toria faţă de ,,un actor de provincie“, pe care nu odată l’o fi durut în via­­ţă această umilitoare clasificare şi să spunem cuvîntul unei sincere păreri de rău la moartea lui Pan­tele Nicolau, societar al Teatruluî Naţional din Craiova, care a slujit îteva decenii această scenă ofic­a­­lă şi care a fost un preţios camarad in generaţia lui Anestin, Creţu, Tă­­năsescu, — mai tînăr ca ei, dar­ des­tul ele chemat spre aşi fi făcut un ac în activitatea teatruluî craiovean. Pandele Nicolau a început prin a se releva în turneele Operetei craio­­vene şi a ţinut în urmă genul „intri­ganţilor“ şi al personagiilor dure din marele repertoriu.­­ Viaţa actorilor noştri de provincie, c­hiar a acelor de la teatrele subven­­ţionate, nu este şi, mai cu seamă nu a fost o viaţâ prea comodă. Lip­­a a fost tovarăşa permanentă a a­­estor naturi, cari se hrănesc mai mult cu aplauzele spectatorilor gra­tuit­ şi cu speranţele de mime, cari nu se realizează niciodată. Incorigibili în perseverenţa cu care şi urmăresc vocaţiunea şi mizeria, oamenii aceştia au dreptul să ră­­mînă în registrul­­ acelor puţini cari­ăresc spre a goni măcar cîte o clipă reocupările prozaice ale existenţei. Pândele Nicolau a fost unul din a­­eştî incorigibili. Decenii de-a rîndul lupta­ — şi D-zeu ştie, nu însă şi oţî miniştrii de instrucţie! — cu­tă trudă şi cu cite apeluri şi inter­­enţiî disperate, pentru a salva, sta­une cu s­agiune. Teatrul Naţional in Craiova. Lui, acest teatru i -a dat cel muit pîine care i se părea cozonac în na cind culegea ai cîteva aplauze. După moarte îi va putea da mai u­it : înscrierea numelui său prin­­e arei săraci cu buf­etul bogat, cari n bogăţia lor au ştiut să înavu­­■ascS sui creie tuturora. E. O. F. Marți 75 Jósára *914 BUCOVINA Interesul ce se arată zilnic rom­î­­nilor din ţările de sub coroana hab­­sburgică cere negreşit o descriere exactă şi temeinică, a Bucovinei şi Transilvaniei, pentru ca în lumina unor date concrete să se cunoască mai bine pămînturile văduvite a­­cum de mîndrii lor feciori. Politica sgomotoasă a maghiari­lor a atras în totdeauna mai mult atenţia romîniior din regat asupra transilvănenilor de cît asupra buco­vinenilor, pe cînd cea a austriacilor s’a făcut între culise, pe şop­ite şi ,cu mai multă insinuare, şi pentru • aceea cu efect de distrugere mai I sigur. Sistemul iscusit și viclean de guvernare al austriacilor, evi­­tînd de obiceiu excesele, ascundea pustiirea elementului romînesc din Bucovina sub o fata morgana, așa­­ că cei ce priveau dela București ’ nu arareori avură iluzii optice. Dacă din descrierea ce va urma se va vedea ce s’a ales din neamul romînesc din Bucovina pe urma ro­biei lui dela 1777 încoace, atunci să nu se tragă concluzia, că pentru corciturile rămase în Bucovina, ea n’ar mai merita vărsare d singe pentru a putea fi recîștigată. Nu a­­tit poporul romînesc de acolo, care vecinie fluctuează, cît mai mult pă­­mîntul cel atit de istoric trebuie re­cucerit. Și apoi să nu se uite cuvin­­­tele clasice ale profesorului univer­­­ sitar I. Ursu, că Rominia ca insulă • latină în marea slavă pentru a’șî asigura existenta are nevoe de o­­ lărgire a hotarelor ei. In fiecare pădure se află uscă­turi, cu atit mai multe se vor afla în Arboroasa, dar după dispariţia graniţ­ă unitatea culturală se va întinde uşor şi peste Bucovina, care în curînd va putea fi din nou prefăcută intr'o Veselă grădină Cu pomi roditori Şi mindri feciori... căci puterea de vitalitate a romî­­nilor bucovineni s’a dovedit, ca pretutindeni, că nu stă în clasa di­­rigentă, înstrăinată cu desăvîrşire, în clasă de mijloc aproape neexis­tentă şi nici în burghezime, despre I care nici nu se poate vorbi, ci in­­ clasa ţărănească, clasă, care cu ex- I cepţia cel ia din partea nordică a , Bucovinei a rămas neatinsă. I înstrăinarea succesivă a elemen­tului romînesc din Bucovina a fost favorizată întru cîtva şi de poziţia geografică a ţărei. In­spre sud şi est contactul romînilor bucovineni cu masele compacte ale transilvă­nenilor e împiedecat de Carpaţi, înspre est paza draconică a auto­rităţilor austriace rupea orice le­gătură cu regatul liber şi întuneca privirile vre­unui român bucovinean peste frontieră, iar cel ce trecea graniţa pentru a vizita România, era urmărit pas cu pas, chiar aci in ţară, de agenţi secreţi, şi reîntors în Bucovina, vizitatorului î se spu­nea cu de-amăruunturi unde a fost şi ce a vorbit. Astfel, nişte studen­ţi bucovineni aflîndu-se la Serbarea Unirei la Iaşi, unul din ei a spus în vorbirea sa : „Noi nu venim la voi, ci noi venim la noi afată". Reîn­­torşî în Bucovina, prefectul poliţiei i-a citat pe toţi, Ie-a spus unde au fost şi i-a întrebat, care din ei a rostit cuvintele amintite. Cel bărmuit cu tendinţe de gravitate înspre Bu­cureşti avea să urce apoi toată via­ţa sa calvarul de suferinţe şi ne­dreptăţi. Aceasta poate fi o dova­dă eclatantă, că mai tare de cit Carpaţii măgurile hipersevere ale austriacilor despart ca un perete de granit pe poporul romînesc din­­ Bucovina de regatul liber. Deschis­­ a rămas numai contactul în­spre nord cu Gallția. Ba mai mult, acest contact dinspre nord s'a întărit prin încorporarea Bucovinei la Galiţia, de unde s’a revărsat apoi poporul de Ruteni în spre sud, ajunghel în zilele noastre pînă aproape de Si­ret. Aşa se explică faptul că, deşi la ocuparea Bucovinei de către Austria s’a aflat pe teritoriul ei de 10.100 km. o poporaţie de 65.000 aproape toată romînească, rezulta­tul ultimei catagrafii din 31 De­­c­mbrie 1910 dă un număr de abia . 273.254 romîni şi 526.844 străini —­­ întreaga poporaţie a Bucovinei re­­prezintînd numărul de 800.058 su- I fi­te. I Pînă la anul 1880 catagrafia po­poarelor­­din Austria se făcea, in aşa fel că naţionalitatea unui individ se stabilea după limba materna­­ (Muttersprache). Tendința panger­­manistă ce se observă la Viena de la 1880 încoace aduse o schimbare pentru catagrafiile următoare în fa­vorul ide­i urmărite. Contele Ta­­affe, pe atunci ministru-preşedin­ti şi de interne, decretă prin o lege­­ specială că recensămîntul nu se va mai face după limba maternă ci după limba de conversaţie (Lun­­gangsprache). Oricine va înţelege că principiul acestei legi e o cura­tă neghiobie, pe care însă guvernul central trebuia s’o facă, pentru ca­ să dea în mina comisarilor o armă, cu ajutorul căreia să poată aduce la îndeplinire ideia pangermanistă. Rezultatul e uimitor de favorabil pentru guvern și izbitor de anormal pentru romîni. Punem fată i­, iată cifrele catagrafiei înainte de. apli­carea faimoasei legi a lui Taafîe: In anul 1871 s’au aflat 298.475 romî­­nî și după aplicarea ei . In amil 1880 s’au­ aflat 190.005 romîni. In anul 1890 s’au aflat 208.401 ro­míni. In anul 1900 s’au aflat 229.018 ro­­mîni. In anul 1910 s’au aflat 273.254 ro­­mini. . Sancţionarea acestei legi crimi­nale a avut pentru neamul romi-­­ nesc din Bucovina urmări dezastru­oase şi nespus de păgubitoare. Prin ea s’a dat organelor administra­tive mină liberă de a comite a­­buzuri, de a introduce la catagrafii, pe individ în rubrica ce le conve­­nia. Aşa dacă românul declara că cunoaşte limbile romina, germană şi ru­teană, era introdus sau în lista ruteană sau chiar în cea germană. Zicem că în lista cea ruteană,­pen­tru că e un fapt cunoscut dorinţa Austriei de a avea un partid pu­ternic al Ucrainilor, cu privilegii şi libertăţi aproape nesfirşite, numai pentru a arăta Ucrainilor din Rusia situaţia fericită a confraţilor lor din Austria şi prin aceasta pentru a-i face pe aceia să graviteze în afa­ră. în cazul acesta înspre Austria De aici protejarea Rutenilor aus­trieci de către diferitele guverne centrale şi locale, de aici luptele romînilor bucovineni pentru drep­turile bisericeî şi şcoaleî, lupte în care guvernele în­totdeauna i-a a­­jutat pe Ruteni în d­iavolul romi­­nilor. Comisarii chezaro-crăieşti au­ mers chiar aşa de departe cu pro­tejarea Rutenilor, în cit comiteau crima falsificării listelor catagra­fiei"' ştergînd ulterior cuvîntul lim­­bei de conversaţie : romineşte şi înlocuindu-l cu rumenește. Prin aceste mijloace, la ultima catagrafie din 1910 s’a putut ajun­ge la următoarele date : După limbă : romîni 273.254 ; ruteni 305.101 ; germani 16. 851; poloni 36.210 ; boemi, moravi, slo­vaci 1.005; maghiari 10.391; slo­vaci 80; sîrbo-croatî 1; italieni 36; După religie : ortodoxi 547.603; romano-catolici 98.565 ; greco-ca­­tolici (uniţi) 26.182 ; armeno-cato­­lici 657; armeno-orientali 341; evrei 102.919; luterani 20.029; evang. re­formaţi 484; lipoveni 3.232; angli­cani 1; menoniţi 1; mohamedani 14; fără confesiune 62. E de observat că la limba ger­mană sunt trecuţi şi evreii, iar la rutenii ortodoxi şi lipovenii. In nu­­m­ărul 168 851 de germani este cu­prins numărul de 102.919 evrei iar , în numărul de 305.101 ruteni, sunt deprinşi şi 3232 lipoveni. • Prin falsificarea listelor, româniii au fost trecuţi cu zeci de mii în numărul rutenilor, iar pe evrei în numărul germanilor, numai ca cei dela centrul vienez să se poată mîngîia că şi în Bucovina germa­nismul înfloreşte şi ucrainismul — propteaua şandramalei austriace — i se întăreşte pas pe pas. Numai aşa se explică faptul că la 1910 statistica oficială bucovi­neană se află cu 25.231 mai puţin romîni de­cît la 1871. Dar de aici înainte falsurile cri­minale ale sistemului de guvernare austriace se ţin lant. Toate calcu­­laţiile oficialitătii se întemeiază pe această statistică oficială şi pe ba­za ei se clădesc concluziile, de ca­re cei de sus au nevoie şi dai. drep­turile în coiîîdi'rmitate ?a din^a. Pornind aşa dar dela o premisă falsă, ei primesc şi un rezultat fals. Astfel clădirea paj firei duble aşe­zată fiind pe nisip, uraganul ce s'a pornit asupra Europei nu va înceta pînă ce nu ca spulbera totul ce va afla clădit de minciuni si samavol­nicii. Ea—Austria a ridicat în­tot­deauna sabia împotriva celor slabi, si cine ridică sabia de sabie Piere ! U. P. A­CPVeHh­i Abţinere Poliţia s’a pus ori în grevă, abţi­­nîndu-se de la orice spargere de gea­muri. Astfel, „Acţiunea naţională“ a de­venit subit o mişcare de perfectă or­dine !... Blocul Graţie blocului „factorilor respon­sabili“ România a atins un rezultat însemnat: e blocată şi pe Dunăre şi în Bosfor. Ieşirea.» Italia şi România caută o ieşire. Şi nu e alta de­cît: intrarea ! Rigoletto inaUSsul german şi violarea Belgiei de IUUU DUNCEA E un adevăr incontestabil că la baza actualei conflagraţiuni euro­pene stă dezvoltarea prodigioasă ce a luat forţa germană în decursul seco­lului trecut. Germania de astăzi, la începutul secolului al XIX-lea era o ţară agri­colă, săracă, reprezentînd vre­o 25 milioane de locuitori. Cum populaţia creştea în proporţiuni considerabile,­­germanii au trebuit să muncească aprig, ca solul lor ingrat să-i poată m­ări. Dar încet, încet, technica agri­colă se perfecţionează, spiritul de în­treprindere se dezvoltă, mijloacele de comunicaţie se înmulţesc, industria se emancipa. Marile progrese ale na­­ţiunei germane încep însă de la 1870. Miliardele binefăcătoare ale france­­­­zilor provoacă o dezvoltare conside­rabilă a întreprinderei capitaliste , aşa că după 30 ani Germania depă­şeşte Franţa şi Statele­ Unite, arac.­­­rîntind Anglia, în ceea ce priveşte forţa industrială şi comercială. Pentru a da o deplină dezvoltare forţelor sale economice şi pentru uni­ficarea statelor ce o compun, Germa­nia resimte nevoe de hegherm­onie po­­itică. D. H. Lichtenberger observă câ : .Politica germană din secolul al­­ XIX-lea este unitară şi imperialist­­­ă. Ea tinde să realizeze unitatea po­­­­litică şi să restaureze imperiul. Dar­­­ou se mulţumeşte numai cu atit. Ea s­­e obişnueşte a considera imperiul german constituit în urma victoriilor de la 1866 şi 1870, ca simburele unui­­imperiu“ pangermanist, cu muu mai întins. „Istoricii germani afirmă că impe­riul german act­.a. nu este decit ,o smluţiune incompletă şi unovizone a chestiune! germane. Germania se în­­tinde peste tot unde domneşte limba germană, unde înfloreşte cultura germană’’. L­a coprinde c­i Austria, provinciile baltice ruse, Elveţia ger­mană, Olanda şi Belgia flamandă , apoi ţinuturile unde elementul ger­man s’a împlîntat de mult şi în masă. Germania ideală mai coprinde afara de germanii cari au părăsit ţara, pe soldaţii cari oferă serviciile lor naţiunelor străine, pe misionarii catolici şi protestanţi, pe emigranţii plecaţi din mizene sau spini de în­treprindere. Astfel imperialismul german se si­leşte a dezvolta puterea germană pre­tutindeni şi sub toate formele. El strînge legăturile de solidaritate din­­tre germanii din imperiu şi cel de a­­fără. „Imperialismul este, după cum zice d. fr. Lichtenberger, programul regimului de întreprindere aplicat in politică“. Istoria ne arată că unitatea ger­mană se datoreste voinţei de putere a statului prusian. Dacă această uniune s'a făcut fără mari rezistenţe din partea statelor gern­ane. Eu tot ast­fel a fost cu popoarele negermane pe cari victoriile prusiene le-a a­­nexat la imperiu. Această stare de lucruri impunea Germaniei regimul păcei înarmate. Alsacia-Lorena luat­ă prin forţă, trebue menţinută tot prin forţă­­ aşa că s'a înrădăcinat în sufle­tul german şi mai mult cultul forţei A cultiva forţa şi­­ o menţine consti­tuie pentru Germania o chestiune de viaţă s­au de moarte. Bismark zicea :­­Eu cit Germania va fi mai bine armată cu atit­­mai muit se va afirma superminatea sa zdrobitoare, şi indiscutabilă, iar pa­cea va fi mai bine asigurată“. Acest militarism a necesitat mari sacrificii pentru naţiunea germană. Spiritul militar e propovăduit copiilor in şcoală, e infiltrat soldaţilor, e întreţi­nut de numeroase asociaţiuni patrio­tice. El e Crezul naţiune! germane, încrederea germanilor în forţele lor cresc pe măsură ce puternica lor natalitate Ie asigură o oarecare pre­­ponderenţă militară asupra Franţei. Ei au privit Franţa la început cu in­­diferenţă,­ apoi cu dispreţ si mîndrîe. Astăzi o consideră în decadenţă, încă­ Hau.să ne a se lansa încă mult i:mp in politica mondială. Această dez­­voltare a voinţei de putere, face ca Germania să treacă de la stat naţio­nal la stat expansiv , de la o politică europeană şi naţionalistă la o politi­­că mondială ţi imperialimta. In con­­vingerea pesimistă că fora brutală e singurul aibitru intre nat.uni. Numeroși istorici germani constării că o cr.nsrt ntă avoiuf.unei parti­delor politice in Germania este scâde. rea n.ve.uiiii inieîec’ual'a! adunări, lor celiberaule Intradevar partide'o perii ior rari ia începui erau fondate pe pr.nripri de egalitate si autentare, cu timp... se socializează după clase, spre a deveni la urmă sindicale de inerese economice. Or aceasta ten­dință materialistă a adus decadența vietei publice. D. Grmbiii scrie:". ..Tin­âra generațiune surlele cind î se vorbeşte de lupta pentru libertatra publică Discuțiunile de interes nu înl­ocuit dezbaterile­­publice I.egisis­­tiuiu­a și admini­strațiunea au fost Citiți continuarea în pactina a I­I-a*

Next