Adevěrul, noiembrie 1914 (Anul 28, nr. 9929-9958)
1914-11-26 / nr. 9954
iMaT miUM tfo. m$5 Ban! Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE abamuntnt* * ©a premii s «bw . ..................................................... Ui sa»e. |M| oooooooooofto* e $Wi «OQOOOOOOOOOO • iPsbSwj «ftrUnitate prețul este ItidofL TELEFONS eepifsfs o e * MO, 1*10 • tt ® ® © O) 3473 ® © ® © e© 14 91$ Străinătatea . * • ® 12/40 FONDATOR AL EX» V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER © Comp. Str. Karsgeorgevici, No. 9 EL L—T«!»f©« S[4 BIROURILE ZIARULUI» Nrf 11, București Strada Sărindar No. 11 «♦!» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi lerefort 21 Noembrie 1914 Pînă cînd? Războiul îşi urmează înainte opera lui de foc şi de sînge, şi dacă pe ici pe colo, pe frontul cel colosal şi din Polonia şi din Franţa, victoria surâde, austro-germanilor— faptul evident care sare în ochi, e că îsbînda finală va fi, a întreitei alianţe. In ipoteza cea mai fericită, pentru dubla alianţă, chiar dacă nu va căpăta izbînde aşa de mari ca să pună capăt incontestabil şi brusc războiului —■ întreita inţelegere va fi victorioasă, numai prin faptul că e- a fost răpusă. Nu din ea a pornit războiul, ci ea a fost atacată şi dacă Germania cu aliata sa Austrie, nu vor putea eşi biruitoare, şi atît ajunge pentruca toată lumea să ie socoată învinse. v •• Pe noi în special ne interesează ti se petrece intre Austro-Ungaria şi Rusia. In această privinţă iarăşi îndoială nu poate fi. Armatele ruseşti n’afi dat o prea strălucită dovadă de calităţile lor. Valoarea însă a armatei austro-ungare este absolut nulă şi dacă ar fi stat înaintea altor oştiri, de mult Pesta şiViena ar fi fost ocupate. In aceste împrejurări se pune întrebarea: ce mai aşteptăm noi? Avem în capul ţării un guvern care nu ştie nici pe ce lume este! N’a Înţeles nimic, n’a învăţat nimic, nu s’a putut încă orienta —• şi deci a lua o hotărîre. Atâta ştie: că sub toate pretextele, cu ori şi ce preţ, să amîie pe ziua de mîine hotărîrea cea mare. Şi această amînare stupidă şi laşă se face de patru luni, această amînare s'a făcut şi după Lemberg, ea s'a făcut și după ce rușii intraseră în Transilvania, deriziunea s’a amînat și atunci ani Transilvania era'golită de trupe, cind Bulgaria nu era încă orientată și mal ales cind Turcia nu era in stare de războiu... • •• Am amînat hotărârea de-a intra fiindcă nu era gata cică mobilizarea, fiindcă aşteptam din... Austria şi Germania arme şi muliţiuni, fiindcă speram să ne vină medicamente, fiindcă era prea cald, azi aminăm fiindcă'î prea frig; erî ne codeam fiindcă nu aveam garanţii diplomatice, acum fiindcă avem prea multe,... In fond nu-i decît frica Şobolanului cel mare de a face un gest eroic, de care nu-i capabil, este insuficienta lui de-a lua o hotărire virilă, este lipsa de vigoare a odaliscei obosite, este în sfirsit ticăloşia partidelor politice, cari nu sînt şi ele capabile ca să ia hotărirea, fie şi aceea de a lua de git pe d. Brătianu şi—a-’i face vint de la guvern, de acolo unde dezonorează şi compromite ţara... . •• • Şi jie cînd guvernul nostru aşteaptă, herită, se indoeşte, se sfătueşte cu Iulia Poloneza ori cu umbra ei, timpul trece; iremediabil, Germania dă concurs Austriei ca să înfringă pe sîrbi. Belgradul este In mina oştirilor habsburgice, ruşii din nou pătrund în Transilvania, pentru a o ocupa in locul nostru, dar nu desigur, pentru a ne-o da nouă peşcheş, iar ziua cea de mîine, nu ştim ce va aduce, poate! pacea şi deci gonirea noastră de la împărţirea unei prăzi, pentru capă- tarea căreia noi nam făcut nimic... Aceasta este starea de lucruri şi de spirit din ţara rorrânească. in a patra lună a războiului european şi ea nu poate să ne aducă nici laude şi mai puţin încă să ne aducă realizarea idealului Romînieî celei mari, ideal despre care d. Brătianu se sinchiseşte tot aşa de puţin ca şi de papucii lui Mahomed, nu însă şi de acţiunile tramvaielor asasine. Const. Mille Guvernul şi libertaie publice Dumineca trecută libertăţile publice au suferit în Capitală două lovituri: de dimineaţă poliţia a oprit cu forţa manifestaţia socialiştilor; după amiază s-a întrebuinţat iarăşi forţa, pentru a risipi pe participanţii la întrunirea Acţiunea Naţionale. Faptul nu ne-a surprins. Atacul din calea Victoriei şi spargerea geamurilor d-lui Marghiloman n’au fost doar puse la cale fără un scop precis. Şi scopul s’a văzut care era: justificarea suprimare! dreptului de a manifesta. La noi manifestaţiile au fost totdeauna lăsate libere. Singura res-tricţie care li se punea era aceea de a nu trece prin faţa Palatului, restricţie nejustificată în sine. Pe timpul afacerei tramvaiului, d. Carp care era la guvern, a rupt şi cu această tradiţie, lăsînd libere manifestaţiile prin faţa Palatului. S’a dovedit cu acest prilej că dacă poliţia nu se amestecă spre a provoca mulţimea, ordinea publică nu e tulburată. Acum, guvernul naţional liberal al d-luî Ionel Brătianu, găseşte cu cale să suprime complect libertatea manifestaţiilorpublice, intrebuinţînd forţa chiar la uşa sălii de întrunire. D. Carp lărgea dreptul de manifestaţie, recunoscînd absoluta libertate a străzeî; d. Ionel Brătianu suprimă complect dreptul de manifestaţie. Şi totuşi d. Carp e reacţionar, pe cînd d. Brătianu e.„ liberal şi democraţi Ce farsor! Rob. NAJE BIŢII CAVEAT MARGHILOMANUS ! Să bage de seamă d. Marghiloman, că se petrece ceva în politica internă a Romînieî — şi aici e toată tăria şi toată şansa d-sare, căci dela politica externă d. Marghiloman nu are mult de aşteptat — şi nici ea dela d sa ! E mai imirt de cît suspect faptul că Duminică poliţia nu a mai spart geamuri, iar pe ziua de orî în loc să auzim iarăşi recriminări contra „Acţiunei naţionale“, foile primului-ministru, vorbind de întrunirea de la „Dacia“ declară că „cu toţii suntem român!“... chiar d-lui Racovski! Ce să fie ?! ! Caveat Marghilomanus!! Pae. La Crucea Roşie fosta arhiducesă Ştefania a Austriei, contesa de Longay, se afîă in rîndurile Crucei Roşii austriace. Din trecutul ei îndurerat sulege milă nemăsurată, pentru a alina suferinţele răniţilor. E grea astăzi munca Crucei Roşii, cînd marea tragedie europeană spo- reşte mereu numărul răniţilor, dar devotamentul tuturor e neobosit . Bismarkul României NU E VORBA DE D. P. P. CARP, CI DE D. IONEL BRATIANU ! Aşa de bine s’a.... învîrtit politica internă a Romînieî in timpul din urmă în cit marile evenimente prin care trece omenirea şi cari au cuprins şi mica noastră ţărişoară, căreia i-a sunat ceasul să devină o Rominie mare,—aceste evenimente mari ne-au surprins, la guvern cu... d. Ionel Brătianu. Un spiritual personaj politic de la noi, de cîteva zile foarte deziluzionat de atitudinea d-lui Brătianu, a caracterizat astfel situaţia internă . In aceste vremuri grele şi mari, ne conduc oameni uşurateci şi mici. Dacă Nicu Filipescu se înţelegea cu Take Ionescu acum doi-trei ani, n'am fi avut azi pe d. Brătianu la putere şi nici pe d. Marghiloman ca şef al conservatorilor ! Aşa este. E foarte mult adevăr în această afirmaţie. Cele două partide istorice sunt azi conduse de doi oameni cari pot fi doi politicianî de mina întîi, cari ştiu să se învîrtească cu abilitate în culisele partidelor lor şi la palat, dar cari mi au, mai ales în situaţiuni excepţionale, externe safi interne, acele însuşiri cari să-i consacre în faţa tuturor ca desăvîrşiţi bărbaţi de stat. Orice s ar zice d. Brătianu nu este de talie să dezlege problemele mari cari sunt pe tapet şi de cari atirnă nu numai viitorul ţarei şi al neamului, dar chiar existenţa statului aşa cum e azi constituit. * Se vorbeşte de acordul partidelor, adică de acordul şefilor, căci bietele partide habar n’au de ceea ce fac șefii lor, — acesta-i adevărul, cu toate comediile cari se joacă în comitetele diriguitoare ale celor trei partide de guvernămînt. Se poate să fie acord între cei doi șefi ai partidelor istorice, adică între d-niî Brătianu și Marghiloman. Acordul acesta va dura pînă ce d. Marghiloman va simţi că politica.... bismarkiană a d-lui Ionel Brătianu va da faliment sau pînă cînd se va ivi o chestie pe care şeful conservatorilor va crede că poate şterge puterea şefului liberalilor. In privinţa aceasta o recunosc toti politicianii d. Marghiloman e cel mai tare şi pare că de cîteva zile şeful conservatorilor are chiar intenţiunea să tragă la răspundere pe d. Brătianu pentru.... uşurinţa şi încetineala cu care conduce acţiunea diplomatică, fără a se mai consulta cu nimeni! D. Brătianu a simţit aceasta şi de aceea a si dat ordin ca d. Pilipescu să nu mai fie atacat, a si fost mai.... deschis cu d. Pilipescu in ultima întrevedere si probabil că speră să se folosească acum de d. Pilipescu în contra d-lui Marghiloman — dacă va fi nevoie — cum s’a folosit pînă acum de d. Marghiloman contra d-lui Filipescu. Dar ce fel de acord poate să fie cu d. Take lonescu? Şeful conservatorilor-democraţi are într’adevăr bine fixată politica sa externă şi atît în ţară cit şi in străinătate se ştie d. Take lonescu crede că acum Romînia trebuie să se reîntregească mergînd alături de tripla înţelegere. Dar ce folos că d. Take Ionescu are această politică cînd d-nii Ionel Brătianu şi Marghiloman îi stau în cale şi numai sub cuvînt, că nu a sosit încă momentul să intrăm în acţiune, compromit tot ce în definitiv s’a reuşit să se pună la cale spre a se asigura izbinda în caz cînd şi d. Brătianu ar recunoaşte ca trebuie să ne mişcăm ! * Politica externă a d-lui Brătianu constă intr’o acţiune diplomatică sau mai bine zis de hărfuială diplomatică care în cele din urmă va lăsa Romînia intr’o... splendidă izolare. La Vietna şi la Berlin se ştie că dacă ne mişcăm, mergem contra Austriei. Au şi început micile conflicte... vamale cu dubla alianţă. La Petrograd şi la Paris se ştie că d. Brătianu face pe Bismarkul fără a face.... nimic. La Niş. Atena şi la Sofia se ştie de asemenea ce fel de politică.... bismarkiană urmărim. Ce fel de politică de apărare a principiului naţionalităţilor, se vor întreba desigur şi cei de la Londra, este această politică a Romîniei, cînd d. Brătianu sistematic refuză absolut orice gest, orice angajament diplomatic, orice sprijin tuturor acelor ca n ai interese identice cu ale noastre, revendicări la fel de reaizlat şi al cărora concurs ne este indispensabil acum, ca şi in momentul intrăreî noastre in acţiune şi mai ales cînd vom fi la masa verde? Noi acum, prin purtarea noastră, nu consolidăm prieteniile, nu ne legăm de cei cari ar dori să fim strinşî uniţi in acţiune şi în atitudine, ci ne despărţim de ei, ne izolăm D. Brătianu va reuşi prin politica d-sale să unească in Balcani pe cei cari sunt azi divizaţi, ceea ce ar fi de dorit, dar să ni unească cu izolarea noastră, să descurce involuntar pe cei încurcati şi să ne incverce pe noi, I R. X. Tunurile de 42 cm. PROF. DR. RAUSENBERGER unul din directorii uzinei Krupp. Conducătorul tunului de 42 cm. Tricia inteleiere si statele balcanice încă înainte ca războul sa fi luat proporfiunile pe cari Ie-a atins in urmă, s’a simtit că atitudinea statelor balcanice va avea însemnătatea ei in mersul și chiar în rezultatul acestui rǎzboiu. Acum ne aflăm în faza cînd atitudinea statelor balcanice a ajuns o chestiune de o importantă imediată. * înaintarea austriacilor în Serbia a fost desigur un factor care a grăbit momentul care avea să învedereze cu deosebire Triplei înțelegeri însemnătatea de a avea de partea sa statele balcanice. Credinţa, repede transmisă îa noi, cum că înaintarea Austriei în Serbia ar fi zădărnicit putinţa unei înţelegeri balcanice şi a unei alianţe a statelor înţelese cu Tripla înţelegere, este însă neîntemeiată. Este adevărat că Tripla înţelegere a încercat să aducă Serbiei concursul armatei greceşti, cum am arătat-o la timp în coloanele „Adevărului“, cu garanţia Romîniei contra atacărei grecilor de către bulgari şi este adevărat că aceste proecte au eşuat. Nu insă, fiindcă ocuparea Belgradului de către austrogermani ar fi avut vre-o influenţă determinantă asupra atitudinei Bulgariei, ci fiindcă concursul armatei greceşti ar fi putut provoca un războia balcanic in Ioc de a uşura numai situaţia Serbiei. In urma acestora. Tripla înţelegere e chemată săjoace fără ezitare şi fără intîrsiere un alt rol. Ea trebue să obţie de la Serbia teritoriul macedo-sîrbesc pentru Bulgaria contra unei intrări a Bulgariei în alianţă cu Tripla înţelegere. Şi sînt indicii serioase că aceasta e posibil. * * * Reuşita unei asemenea încercări ar uni Grecia, Bulgaria şi Romînia cu puterile Triplei înţelegeri şi nu numai că Serbia ar fi uşurată, dar Austria şi Turcia ar primi o lovitură decisivă. Totul este ca Tripla înţelegere să facă pe sîrbi să recunoască că achiziţia Bosniei şi Herzegovinei, a unei părţi din Dalmaţia, Albania şi Syrmia e o compensaţiune suficientă pentru abandonarea teritoriului macedo-sirbesc. Niciodată poate o acţiune diplomatică energică şi fără trăgănări nu a promis rezultate mai importante. Romînia o aşteaptă cu cel mai viu interes şi va face totul spre a o înlesni. — li^ ■ ^----------# * E. D. F. ++ Adeveruri ♦# Semi-ialofi! Un conservator a observat erf: — Marghiloman vâzînd că austrofilismul sau bate la ochi, a găsit trucul de a se face., semi-italofil. ...Nu de alta.. Frecautuni, ca s’o poată întoarce, cînd n’o mai putea altfel!! Ceva practic „Clubul tinerimei“ care acorda o subvenţie de zece mii de lei anual Ligei Culturale, a decis să n’o mai verse cîtă vreme va dăinui actualul comitet al „Ligei“. E poate cel mai practic mijloc de a grăbi demisia acestui comitet In-zan Kaizerul a declarat că e dispus să refacă Tripla Alianţă cu D-zeu în locul Italiei. Ca reprezentant al lui D-zeu pe pămînt Papa i-a răspuns că D-zeu e de preferenţă italian şi prin urmare e greu să înlocuiască Italia In Tripla Alianţă!! Rigoletto Bizantinism Sarcina omului care voeşte cu orice preţ să ţină doi pepeni intr’o mină nu e de floc uşoară; totuşi şeful guvernuluiromân se încăpăţîtrează să facă această ispravă, păstrând o atitudine nedecisă intre reprezentanţii celor două mari grupe de puteri. Toate încercările Triplei înţelegeri de a face pe d. Brătianu să adopte o atitudine lămurită, a fi rămas infructuoase.Primul ministru se eschivează mereu. Şi mi e vorba de determinarea dlui Brătianu să intre in acţiune imediat; ceea ce i se cere acum este numai o atitudine clară, o manifestare din care să se vadă că în comitetul actual Rominia s’a aşezat în chip hotărit de partea Triplei înţelegeri. Aceasta nuimplică numai decit intrarea în acţiune. Dovadă Grecia : n’a intrat şi poate mici nu va intra curind în acţiune, dar ce! puţin se ştie cu cine menge. D. Brătianu — după cum ne spunea un distins bărbat politic — are un joc dublu. Cînd miniştrii Triplei înţelegeri leau cerut să garanteze Greciei neutralitatea Bulgariei, primul ministru Ie-a răspuns că nu este acum momentul, dar că e hotărît săintre în acţiune. Pe de altă parte însă d-sa dă asigurări liniştitoare şi reprezentanţilor austro- germani, crezând că astfel arată o mare abilitate diplomatică. Astăzi, cînd Austria ameninţă să cotropească toată Serbia şi să dea mina Bulgariei, d. Brătianu declară că nu e încă momentul. Desigur însă că mâine, cînd Austria îşi va fi realizat planul, abilul nostru prim ministru va declara iarăşi că... nu putem intra la acţiune, deoarece suntem încercuiţi! Astăzi d. Brătianu lasă a se înţelege că motivul pentru care nu putem intra în acţiune e faptul că nu avem muniiţiuni suficiente şi deci trebue să aşteptăm să ne vină muniţiile din Italia şi din Franţa. Austria însă, prin înaintarea ei în Serbia, ameninţă să ne taie singurul drum prin care ne-ar putea sosi muniţiile aşteptate. Intrînd în acţiune acum, sau,cel puţin declarîndune făţiş contra Austriei, am putea sili pe austriaci să-şi oprească înaintarea şi am lăsa deschisă calea pe care urmează să ne împrospătăm ■muniţiile. D. Brătianu lasă sa treacă acest moment unic, pentru ca mîine, cînd el va fi trecut, să poată spune: Cum să intrăm în acţiune diacă nu mai avem nici o cale de aprovizionare ? Aceasta nu mai e abilitate, e bizantinism, — un bizantinism care duce «ţara de ripă! . .. A apărut .... = Almanachul Pe 1915 al ziarelor Imperialismul german şi violarea Belgiei de IUUU DUNCEA In urma revoluţiei de la 1830, Belgia devine stat independent. Marile puteri, printre cari şi Frusia, stabilesc şi garantează neutralitatea perpetuă a statului, asigurîndu-i relaţi Util pacificeă cu celelalte state şi luîndu-î dreptul de a purta războaie ofensive. Totuşi la 31 iulie a. c. Germania violează neutralitatea teritoriului belgian, in urma unui ultimatum prin care i se cerea libera trecere a trupelor sale şi aprovizionarea lor. Iată cum reprezentanţii ştiinţei şi artei germane, in apelul lor către naţiunile civilizate, scuză violarea Belgiei: „E fals că noi am violat într'un mod criminal neutralitatea Belgiei. Avem proba irecusabilă că Franţa şi Anglia, sigure de complicitatea Belgiei, erau hotărîte să o violeze chiar ele“. Cu alte cuvinte Germania militaristă execută violarea pentru că are proba irecusabilă că Belgia, stat neutru, pu ale cu două corpuri de armată ar intenţiona, ca împreună cu Anglia, lipsite de armată regulată, să o atace. Adevărul este că violarea Belgiei de către Germania îndeplinea două scopuri: 1) satisfăcea planul ofensiv de luptă contra Franţei; 2) satisfăcea politica sa de cucerire. Germania după ce a preparat de mult timp cucerirea economică şi politică a Belgiei, săvirşeşte astăzi, pe calea armelor, ultimul act al năzuinţelor ei de heghemonie economică şi politică. D. M. Ansiaux scrie: „Pangrrmaniştii şterg şi îndepărtează frontierele marelui imperiu. Cărţi poştale ilustrate răspîndite în abundenţă reprezintă Europa în 1950. Pe aceste cărţi Belgia, Olanda, Danemarca, Austria au dispărut. O parte a Rusiei şi a Romîniei sînt încorporate în naţiunea germană“. Mai departe: „Dunkerque chiar cu regiunile înconjurătoare nu ar fi decit un post avansat al Germaniei de jos“. Justus Perthes a publicat un atlas al pangermanismului individ prin puncte numărul asociaţiunilor pangermaniste. La frontiera belgiană se găsesc cele mai numeroase din aceste asociaţiin». Pentru ce Belgia e aşa de mult dorită de Germania ? Răspunsul e categoric : Pentru situaţiunea sa geografică care împiedică desvoltarea economică a statutul german. Intr'adevăr, dacă privim o hartă, observăm că în zona ce cuprinde Canalul Mineeel, coastele estice engleze, coastele belgiene şi olandeze, este concentrat marele comerţ mondial. Porturile Londra, Anvers şi Rotterdam sînt marile rezervoare ce string produsele agricole şi materiile prime de pe toată suprafaţa globului spre a le distribui populaţiei şi industriei europene. In ele se acumulează produsele marelor industrii engleze, germane şi franceze spre a fi răspîndite pe celelalte continente. Ori sub acest raport, Germania prezintă două mari inconveniente : 1) Coastele sale la Marea Nordului sînt în afară de această zonă ; 2) porturile de la Hamburg şi Brema sînt prea departe de centrele industriale germane situate în cea mai mare parte pe valea Rinului, la frontiera belgiană și olandeză.Astfel coastele naturale ale Germaniei sînt cele belgiene și parte, din cele olandeze. D. Ed. Picard zice: „Germania este ca un om care are servituţi p© o casă vecină“. ■ .Neavind staţiuni balneare au făcut din Scheweninghe, Blankenberghe şi chiar Oslanda staţiuni germane unde hotelurile, cafenele şi restaurantele sînt germane. Dar ţinta Germaniei o An versul, care trece printre cele mai puternice porturi ale lumei. El a devenit prada Germaniei. Tinărul german intră în casele de comerț belgiene ca practicant, fără salariu. încet, încet caută să se facă indispensăbil. Ajutat apoi de marile bănci berlineze se asociază cu patronul. La rigoare se căsătoreşte cu fiica acestuia. In fine devine stăpinul întreprindere!. In modul acesta se formează colonii unite prin legături politice şi economice cu ţara lor de origină. In plus, elementul german a ştiut să profite de antagonismul ce există intre populaţia flamandă de rasă germană şi aceia valonă de rasă latină. Flamanzii fideli trecutului lor glorios cer „flamandizarea” întregei Belgie, ca o reacţiune contra invaziei limbei franceze. De aceea au deschis larg porţile lor germanilor spre a lăsa să pătrundă gîndirea germană ca o atmosferă purificatoare. Germanii s-au precipitat spre a le întinde braţele lor frăţeşti. Mai mult încă, germanii tind să pună stăpînire pe singura colonie belgiană, Congo, care are in partea sudică (Katanga) imense resurse minerale. De prof. Dubois, membru al corni, sitinei coloniale, arăta in Martie a. c. că Germania tinde să-şi creeze un puternic bloc colonial în Africa centrală şi sudvestică prin construirea liniei ferate Tanganika—Dur-el-Salem (din Africa orientală germană), prin presiune şi ameninţare asupra guvernului belgian ca să le cedeze statul Congo, și in fine prin răscumpărarea coloniei portugheze Angola. Ceva mal mult: s’au descoperit terasamente de beton lucrat In ascuns, ce au servit la fixarea mortoarelor de 42 cm. S'au găsit, după afirmatia însăşi a gazetelor germane, la patronul marelui hotel şi restaurant Weber din Anvers (ce a devenit milionar din chelner), ucis de belgieni, cele mai bune planuri de fortificaţie ale Anversului. Numeroase trebue să fie operile acestor negustori-spioni cari mişunaţi în Belgia, după cum mişună şi pe la noi! Ori din toate acestea rezultă tendinţele Germaniei in Belgia. Războiul actual săvirşeşte ultimul act şi cel mai odios al politicei germane de cucerire. Războiul actual este conflictul intre forţă şi drept, intre imperialism şi libertate. Mica Belgie e victima acestui conflict, acestei crime premeditate pentru omor şi tiihărie ! Contra acestui atentat se ridică toată lumea civilizată. D. T. Roosevelt, fost preşedinte al Statelor Unite şi prieten al Kaîzertului scrie în „Out-Lock": „Se găsesc încă popoare spre a strivi fără nici un pretext dar din simplu interes brutal, o naţiune puţin numeroasă dar cinstită, curagioasă, muncitoare, demnă de toate onorurile, a cărei in-Citirî continuarea in pagina ll-a. Contele Tisza şi Rominia de ION GRECU [Ministrul preşedinte ungar contele Tisza s’a întors de la marele cartier general al armatei germane, unde a avut o întîlnire cu împăratul Wilhelm. Şi fără declarative grăbite ale presei aulstno-germane nimănui nu i-arr fi venit în minte să nu găsească firească această vizită a ministrului-preşedinte ungar la suveranul unui stat, care trebue să ducă greul războiului şi pentru statul aliat lui. Şi mai firească trebue să se pară această vizită tuturor celora cari îşi dau seama că întreaga conducere supremă a armatelor austro-ungare s’a încredinţat comandanţilor germani. Firească de tot trebuie să pară însă, această vizită celor cari ştiu că in Ungaria serviciul de recrutare este condus de militari germani şi instrucţia nouilor atentaţi în multe locuri de peacuri se face de ofiţeri şi subofiţeri aduşi din Germania. Nu ne îndoim, prin urmare, că îa această întîlnire se vor fi discutat şi alte chestiuni interne austro-urtgaire, nu de ordin militar, ci de ordin politic. Intre altele, poate, diferendul ce s’a ivit Intre contele Tisza şi ministrul Germaniei la Bucureşti von dem Busche — pe tema chestiunii naţionale a romînilor din statul ungar. Se ştie doară că în această privinţă d. von dem Busche a făcut declaraţii atît de categorice îneît contele Tisza prin presa austro-ungară a ţinut să declare că autonomia Transilvaniei este o chestiune care nici nu se poate discuta şi că înşişi rominii din Ungaria isi dau seama că este in contradicţie cu dreptul constituţional ungar. In cercurile politice bine informate se afirmă chiar că ministrulpreşedinte ungar a protestat împotriva amestecului ministrului german în chestiunile politice interne ale Ungariei. O simplă anarcă a situaţiei va vădi că presupunerile noastre în ce priveşte situaţia politică a romînior de peste munţi şi vizita contelui Tisza nu sînt lipsită de temeiu. * Profitind de publicarea unei scrisori adresate de contele Tisza mitropolitului român de la Sibiu Ioan Metianu, presa din Ungaria şi Austria a reluat discuţia aşa -numitei „împăcări” romîno-maghiare. Nimic mai firesc apoi ca şi presa din Germania săurmeze pilda austroungară şi nimic mai firesc ca şi fruntaşii politici romini şi episcopii romîni de peste munţi să facă declaraţii în chestia aceasta. Şi, poate, nu este numai o simplă coincidenţă că aproape în aceeaş vreme cu publicarea, în Noembrie, a unei scrisori datate de la 22 Septembrie —Şi presa romînească de peste munţi publică articole in cari se stăruie din nou asupra unor neîndrituiri ce li s’au făcut romînilor în trecutul mai apropiat şi mai îndepărtat. Şi, poate, nu va fi numai o simplă coincidentă că această scrisoare a contelui Tisza deşi adresată mitropolitului român cu o luna şi jumătate înainte, este dată publicităţii numai după Ce at cşţia politiciani români de peste munţi au fost la Bucureşti pentru a „informă“ şi „a fi fuior in aff“. Scrisoarea contelui Tisza nu cuprinde nimic nou, nimic ce nu s’ar fi discutat de atlteaori, pentru a se ajunge întotdeauna la rezultatul că toate „concesiile“ sunt mult prea puţin concesii, decît să poată servi ca bază la serioase tratative de „împăcare“ româno-maghiară. Prin urmare, nu cuprinsul scrisorii ministrului-preşedinte ungar are să ne importe, ci au să ne intereseze împrejurările între cari s’a scris şi, în aceiaş vreme, au să ne intereseze motivele publicării ei. Adresată mitropolitului român la 22 Septembrie et. n. şi înminată lui două zile în nnită, această scrisoare şi-a aşteptat publicarea vreme de o lună şi jumătate, fără ca vreun moment nou in atitudinea românilor de peste munţi să poată explica publicarea ei în Noembrie, cum nici vreun moment nou în atitudinea lor nu poate explica nepublicarea ei in Septembrie. Românii de peste munţi după 22 Septembrie n au dovedit o atitudine de mai mare realitate şi patriotism, decit a fost atitudinea lor înainte de dată aceasta — de la izbucnirea războiului încoace, în mod firesc se impune întrebarea: dacă patriotismul şi vitejia soldaţilor românî l-a determinat pe contele Tisza să adreseze mitropolitului român scrisoarea anunţătoare de „concesii“, ce l-a determinat să n'o dea publicităţii atunci imediat? Şi ce ia determinat s’o dea, totuşi, publicităţii după o hibă şi jumătate, cită vreme rominii de peste munţi nu se dovediseră, in acest răstimp de o lună şi jumătate, nici mai demni, nici mai nedemni de răsplată decit fuseseră înainte? ■ Răspunsul logic numai unu! poate să fie: nepublicarea scrisorii îndată după ce a fost adresată şi publicarea ei ulterioară n’au fost determinate de vreo schimbare, nn bine saiî rău, ce-ar fi intervenit in atitudinea cetăţenilor sau soldaţilor romîni din Ungaria, ci ele au fost determinate de evenimentele de pe cimpui de război. (Pentru că scrisoarea însăşi este numai rezumatul unor nouă tratative da „împăcare“ iniţiate du- • Citiţi continuarea in pagina II«»«