Adevěrul, iunie 1915 (Anul 28, nr. 10136-10164)

1915-06-25 / nr. 10160

Tripla Alianţă a javrelor Nu-i vorbade tripla alianţa germano-austro-turcă, contra Europei civilizate, ci de o tripla alianţă mai mică, a trei grupări. .şi contra... Adevărului, De o parte Cei trei şobolani, cari îmi poartă Sîmbetele — şi au de ce — de altă parte cohortele deier von dem Busche, Czernin şi Marghiloman şi, în sfîrşit, organul nefericirilor conjugale — e vorba de Universul — care în plin tribunal a fost acuzat, şi cu dovezi, că şi el ar fi fost convins de de către legaţiunile austro-germane, că Rominia trebue să meargă alături cu cele doua împărăţii... Şi atunci contra Adevărului se Steagul şi înainte — ziarele d-luî Marghiloman. Ziua şi celelalte foi imunde şi fără de perdea ale celor două regaţiuni, la cari s’a raliat şi Universul, organul nefericirilor conjugalei... ~ • •• Asaltul acesta mă face vesel şi îmi dă nouî forţe de luptă, îmi revine în minte vorbele cu Henry Rochefort: „Vă (fsigur că simt oarecare voluptate să lupt singur contra unuî întreg cird de potăî. Strigătul canaliei urtind In urma ta, lătratul unui cîrd de căţei cari au acre de mopsi, îţi excită în chip plăcut nervii"... Şi de ce n’aşi fi vesel? Nu sunt oare si eu în ipostasul lui Henry Rochefort?... Toţi căţeii ăştia latră, dar nu pot sa te muşte. Pe Cei trei Şobolani îî lucrez în foi de vită de ani de zile şi n’au avut curagiul să mă atace. Ba, dimpotrivă, eu i-am provocat mereu, am cerut Capitalei să-mi dea mijlocul să-i sfidez, iar bravii alegători ,din Bucureşti, mi-au dat mie dreptate, trimiţîndumă deputat în Camera de revizuire, contra Dinastiei, care 11 a cruţat nimic ca să nu mă aleg. • •• Nemţii—bieţii nemţi—după ce nu aiu reuşit să mă cumpere, cum se vede că au reuşit pe deplin cu Universul, mă înjură. E dreptul lor — și odată, cînd se va scrie istoria Adevăruluî, se va preciza ce fel de atac, și cu cite milioane s'a dat ci, cinstei acestui ziar. Or, dacă nu am putut fi cumpărat, sint vrednic de a fi înjurat și, pe fiecare zi — în cele opt ori zece ziare, pe cite zece coloane, mă văd atacat, mă văd insultat, batjocorit. Dar ce voiţi să-mi pese mie, cînd nimic nu-mi poate schimba atitudinea, nici felul de a lupta ? Şi nici nu mă pot plînge, fiindcă de ce uraşi plînge? Cînd lupţi, trebue să capeţi şi tu lovituri, ori cel puţin să ţi se trimită săgeţi şi gloanţe. Principalul este că, umilul dv. servitor, este încă în viaţă, mai voinic decit totdeauna şi dispus la luptă, sigur de sine însuşi, sigur de această ţară, graţie căreia trăeşte şi poate să se războiască cu mişeii, cu pungaşii, cu trădătorii, cu vinduţii, cu şobolanii şi cu... nemţii.« • • • De altfel sínt un veteran al luptelor ziaristice. Numai de douăzeci de ani de cînd lupt la Adevărul şi slava Domnului! n’am putut fi încă răpus. Mă mir chiar cum mai sínt naivi şi ageamii cari mai încearcă să dărîme această fortăreaţă, pe care pină astăzi nimeni n’a putut-o cuceri, nici cu bani, nici cu arma bîrfelor, nici cu forţa bandelor poliţieneşti... Dar, în sfîrşit, dacă celor pe cari îi corectez zilnic, celor pe cari îi denunţ tarei ca incapabili şi trădători, dacă nemţilor nemtiţilor, dacă Prenşilor şi altora muiţi şi mărunţi, dacă le place să mă latre, să le fie de bine, eu îmi urmez calea liniştii şi cel mult ceste chelălăeli mă fac mai vesel este o mică variaţiune în munca zilnică şi grea pe care o duc, fără de preget şi fără de oboseală... Cînd sfînta alianţă a şobolanilor a vînduţilor, a trădătorilor, a tuturor nemţilor şi a slugilor lor, va obosi, să’mî scrie, leii unul sunt impasibil şi îmi cant de drum, de drumul lung al Implinireî datoriei către ţară şi către Neam. Const. Hille árui xxviíMea No íoí8o 5 Bani exemplarul joi 20 iunie 19U> FONDATOR JBSmm DIRECTOR POLITIC ^ALEX.^V.^ BE L D^A N ^ ^ M ^ L^E «'♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice dela corespondenții săi «i,*« Kn numele stîntulmi adevăr vă ehem an» vă strîngeţi, într’un mare sobor» într’o piare ,,adunare naţională“, in care veţi ho» «ari, după cugetul şi conştiinţa voastră, de soarta viitor nlui vostru. IS aproape un an de zile de cind omeni» rea înoată 111 »Inge. Unii învirtesc sabia pentru Întinderea 1 mg»arai iilor lor hrăpalnice, halţii pentru desrobirea cit mai grabnică a popoarelor şi pentruaşezarea laolaltă a acelora de aceiaşi rasa. Unii preamăresc forţa brutala şi nein- năpustesc : Independenţa Romina, durată, — alţii înfrăţirea* ideală a societăţi- Viitorul şi Rominul — ziare sobo* laniste; Mirtenia, şi Seara — ale lor omeneşti. — Prensul trădător, La Politique, Unii pentru pradă, — alţii neutra «trep* tate. O W . : ar. tifi lVitbioi, şi nimeni «lin „întreita Ințc» gere4*, — n'&n cântat războiul. Războiul l’au deslănţuit Germania şi Austro-Ungaria. ...î Şi ni se impune să ne alegem. Or să ramlnem cum sîntem, o Romînie mică, ca o iluzie vremelnică între atîtea popoare cari vor spori peste graniţele lor, or să ne stringeni cu Ardealul, cu obîrşia noastră, şi să creem o Romînie mare, şi să fim punct de sprijin şi de cumpănă în Europa viitoare. Preferi-vom somnul popoarelor cari se duc ? Sau ne vom trezi la viaţă, făcînd jertfele pe cari fatal le cere viaţa slobodă şi de sine-stătătoare ? S’întem la firea căilor. înapoi, nu mai putem da. Dacă vroiţi o Rominie cum e, — care in furiud nu va mai fi decit o amintire istorică — staţi p’acasă, vedeţi-vă de treburi, îmbogăţiţi-vă, căci peirea va veni îndată şi fără de veste. Iar dacă voiţi o Rominie Mare, porniţi, dela munte la vale, ca nişte torente nestăpinite «le nimeni şi de nimic, — şi fiecare din voi să simtă pe umărul drept crucea pe care s’au pironit er«»ii generaţiilor trecute, şi să anală răsumnînd în sufletul vii chemarea istorică a bucăţelelor Patriei noastre! Romi ei, ci simţiţi-vă odată mişcaţi «ie vrednicia unui popor mîndru şi demn «le viaţă! Restul cu amărăciunile şi suferinţele seculare! Prea «restul ne-a ros un singur dor, mut piuă astăzi! Astăzi să-l buciumăm Intr’un glas clocotitor, cu glasul romînilor de pretutindeni ! Uniţi în faţa primejdiei, noi, din toate partidele politice ale ţărei, — liberali, conservatori, «onservatorî-i temperaţi,—din toate societăţile patriotice şi «lin toate ţările locuite «le romînî, — vă chemăm in zinn de duminică, 28 iunie ca împreună să ne Slăbuim, ceea ce ar trebui să facem într’un imediat viitor. Prea se pune lumina sub obroc. Prea se urzesc multe la întuneric. Prea se ascunde ceea ce ar trebui dat la iveală. Prea au fost, afară din cale, purtaţi cu vorba bărbaţii de stat şi oamenii de frunte, pentru ca să rabdâm mai departe ceea ce am răbdat pină acuma , vremea să strigăm cu putere, ca să audăm surzii: „ Trăiască România cea Mare fericiţilor noştri urmaşi !“. 4 23 Iunie 1915 Bucureşti ACŢIUNEA NAŢIONALA LIGA CULTURALA liga ARDELEANA acţiunea patriotica ASOCIAŢIA BUCOVINEANĂ LIGA ITALO-ROMANA A LATINA Ini latre nil Imanii Români ! AZBITII AR FI FERICIT! D. Marghiloman s’a repezit, prin azetele sale, să. prindă din zbor cîtea consideration! asupra războiului apărute în ..Epoca" și In cari maziliuluî șef al conservatorilor i se păea că vede cîteva doniți de apă la noara sa. Dar „Epoca" a publicat a doua zi »n alt articol rare a lăsat iar pe lisat pe antrenorul germanofililor dela oi. Ei, dacă ar vrea. „Epoca" să-l fără ericit pe clientul cî de azi şi să pulice măcar at.it. Ţarul s'a băgat şambelan la Wildlin; Hindenburg bea vutcă la Petrorad; Kronprinţul azistă la Paris la rerezentaţiile „Comediei franceze" oranizate de serviciul de intendenţă armatei germane.: Lloyd George s’a împrumutat cu inclire la Berlin. Soldaţi! romînî vor juca coardaşul nnlitaţî de gît cu honvezii lui Tisza. Şi, mai ales, sa publice că partidul ,observator, în frunte cu Nicu Eilaescu, a implorat pe d. Marghiloman fi. reprimească șefia pentru a scăpa .•.ca noastră, tăjișoară de. nen^er!. Pac. Marina italiană AMIRALUL TAHON DE REVEL rtvl sUitvlnî-major al marinei .italiana votul din rrc.ialorit actualei putențieg. flote italicnr. mult mai redutabilă( ca cea austriacă Jubilează şi tratează! -------------------*-----------— Atitudinea d-lui Brătianu De citeva zile zoie guvernamentale descriu pe larg modul cum au fost bătuţi şi respinşi ruşii din Galiţia. Din fiecare rînd transpiră o vie satisfacţiune că evenimentele de pe frontul rusesc au luat această întorsătură. Aceasta înseamnă că d. Brătianu jubilează. Nu scriu foile guvernamentale, în asemenea chestiuni, în altă nota decit in nota primuluî-ministru. Dacă-i pare bine d-lui Brătianu că rușii sunt acum în retragere, atunci tratativele pe care Ie urmează nu pot fi sincere. E o politică la fel cu aceea a d-lui Marghiloman. De cîte ori şeful caterisit era ameninţat, de atîtea orî declara că merge cu Tripla înţelegere. In realitate însă lucra în altă direcţiune şi dorea victoria germană. Atitudinea de azi a d-luî Ionel Brătianu nu mai e suspectă, e o atitudine care convine de minune puterilor centrale. Dacă într’adevăr d. Brătianu ar fi fost de la început hotărît să meargă intr'o anumită direcțiune, apoi proceda cum a procedat d. Somniuo formulînd la Viena revendicările Italiei-La 1913 d. Brătianu se lăuda că lulnd guvernul are s-o rupă imediat cu politica externă tradiţională şi are să facă cunoscut la Viena şi la Berlin că tratamentul romînilor din Austro-Ungaria face imposibile raporturi amicale cu puterile centrale. Dacă avea această intenţie, trebuia să pregătească ţara şi milităreşte. N’a făcut nici una, nici alta. Acum d. Brătianu jubilează că ruşii slnt In retragere şi noi... iar nu intrăm, dar în acelaşi timp tratează la Petrograd ! Ce fel de încredere poate inspira o atitudine aşa de făţarnică?. Alegerea de la clubul conservator D. MIHAIL CANTACUZINO ales era preşedinte al clubului conservator din Capitală Ieftini Ziarele guvernamentale amintă, cu mult tambalan, că noul împrumut de o sută de milioane acordat statului de Banca Naţională se face cu o dobîndă de 3 la sută şi că, de la data scurgerea acestui împrumut, şi dobînda vechiului împrumut de 200 de milioane se reduce tot la trei la sută. „Cu alte cuvinte — adaogă „Viitorul“ — pentru întregul imprumut de trei sute de milioane statul nu va mai plăti decit o dobîndă de 3 la sută, ceea ce abia acopere, fără nici un ciştig, cheltuelile Bancei Nationale“. O dobîndă de trei la sută pentru relaţiile dintre particulari, evident nu e mare. Chestia se schimbă însă cind e vorba de relaţiile dintre stat şi Banca Naţionala. Şi iată pentru ce. Cînd s'a votat legea împrumutului de 200 milioane, statul s’a angajat să verse el Băncei Naţionale rezerva metalică de 30 la sută aur, pe baza Căreia Banca să poată tipări hîrtii în valoare de 200 milioane. Aşa incit operaţia se reduce la următoarele : Privilegiul Băncei de a tipări hirtia monedă e acordat de stat. Rezerva de aur s’a obligat statul s'o dea. Banca nu face decit să tipărească hîrtiile, să le dea statului şi să încaseze pentru acest fapt o dobîndă de 3 la sută — de aci înainte —adică, la300 milioane hîrtie, nouă milioane pe an. Minunată afacere ! Şi ziarele guvernamentale susţin că aceste nouă milioane, abia acopăr... cheltuelile Băncei! A. D. mumm mmm Războiul european a supus şi economia noastră naţională, şi priceperea şi prevederea conducătorilor ei. Ia o grea încercare- Cind acest război a izbucnit, s'a crezut că ei va fi de scurtă durată, tocmai pentru că provoca tulburări economice şi sociale cum nu s'au mai pomenit în istorie. Dar după a treia lună de lupte, s’a admis că războiul va dura un an, iar acum cind durează de un an, toată lumea informată, nu numai că nu înlătură, dar admite chiar ca sigură ipoteza că războiul va dura încă un an. In aşa conditiuni, circulatiunea producţiuneî noastre naţionale devine o problemă care deşteaptă cu drept cuvînt, mari griji. Aceasta productiune fiind bazată în partea ei esențiala pe export, — putinţa saui neputinţa de a exporta devine o cestiune, aproape de existentă, în tot cazul pune în risc sute de milioane, amenintind nenumărate existenţe private şi sănătoasa menţinere a vieţeî economice a ţarei. * Cred că e de prisos să căutăm greşelile din trecut cari fac ca situaţiunea să fie astăzi atît de dificilă. Problema transportului produselor noastre agricole, nu e de dată recentă. Cine nu’şi aduce aminte de plingerile cari se repetau regulat la fiecare recoltă, cu privire la lipsa de magazii şi de vagoane? Atîta amintire ajunge pentru a se vedea că, dacă în timpuri normale, cînd calea Dunărei şi a Mării erau deshise, depozitările şi transporturile se , executau cu foarte mari dificultăţi, cu cit trebuiau să se accentueze aceste dificultăţi acum cînd Duărea şi Marea ne sunt închise? Se poate spune că, din moth's financiare în prima linie, dezvoltarea drumurilor noastre de fel nu a ţinut pas cu dezvoltarea economică- La izbucnirea mărei crize europene. — căci şi prima criză balcanică face parte din aceasta, — un credit de aproape o jumătate de miliard fusese prevăzut pentru extinderea şî complectarea reţelei noastre de drum de fer. Criza europeană nu a lăsat ca marele program de lucrări ce fusese elaborat, să aibă mai mult decit un început de execuţiune. Ea ne-a găsit un mare dezavantagiu din punctul de vedere al căilor noastre de comunicaţie. Drumurile de fer ce ne legau pe uscat de clienţii producţiunei noastre, mai fires agricole, sunt cu totulinsuficiente, rendementul lor cu totul neînsemnat, faţă de cantităţile mari ce sunt de exportat. Aceasta-î, ca să zicem aşa, păcatul originar. La el se adaogă greşeli ce s’au comis de la izbucnirea crizei europene încoace. Nu numai că rendementul liniilor noastre ferate era slab, dar nici acest rendement slab nu a putut fi complect exploatat. Nevoi politice au reclamat prohibirea exportului unor articole, îngreuiarea exportului altora,—astfel s’a întîmplat că exportul chiar cu mijloacele disponibile, nu s’a făcut de cit cu salturi, cu nesiguranţă şi neregularitate, azi da' şi mline nu, fără exploatarea sistematică şi intensivă a mijloacelor disponibile. Aşa se face că ne-am pomenit astăzi din momentul de a culege o recoltă de o abundenţă cum agricultorul nu o vede decit la rare intervale. — cu o burtă parte din recolta anului trecut blocînd magaziile şi latiile ferate. Ne vedem puşi adică un milieu numai in fata problemei adăpostirei şi exportului recoltei nouî, ea însăşi destul de grea, dar şi in fata problemei de a decongestiona locurile de depozitare ,şi mijloacele de transport, de produsele recoltei anului trecut. di Problema este gravă, cu atît mai gravă cu cit pe deoparte situaţiunea excepţională a pieţelor ne-ar permite să ne desfacem producţia agricolă cu preţuri excepţional de bune şi cu cit nu sintem organizaţi pentru o păstrare sistematică a cerealelor, care în sine, ducînd la aglomeraţii de stocuri, duce la deprecierea valoareî marjei. Problema aceasta care a pus pe gînduri pe toţi cei cari se ocupă de chestiunile economice ale ţărei şi a chemat chiar în arena publicităţii nume dintre cele mai cunoscute ale finanţelor, comerţului şi agricultureî noastre — pe d-nii Bibicescu, Al. Ciurcu, Aristide Blank, Assart, Manissalian, — probehna aceasta este extrem de complexă şi nu va putea fi rezolvată acum, căci e vorba de soluţii imediate, nu de soluţii pentru viitor, decit ascultîndu-se glasul tuturor oamenilor din viaţa practică, a oamenilor cari dintr’o vastă experienţă îşi dau seama de ce e necesar, oportun şi posibil, îmi propun să arăt în cîteva articole viitoare cari sînt părerile acestora. Dacă cu chipul acesta, voi contribui cititşi de puţin la luminarea, fie şi parţială, a unei probleme care e, pentru economia noastră naţională, şi indirect pentru pregătirea noastră politică, de un interes vital. — voi aveai satisfacţiunea supremă pe care o cauta un publicist. B. Brănişteanu Bobîrnac nemţesc-lui Brătianu Am relevat articolul din „Frankfurter Zeitung“, atit de optimist în privinţa atitudinii Romînieî. Ziarul german crede că poate fi liniştit : curentul pentru intrarea în acţiune scade, iari guvernul a hotârît să înăbuşe orice agitaţie, lucru pentru care, fireşte, toată germăniasca îl felicită călduros. Dacă simpatia ce i-o arată presa germană îl va fi încîntind pe d. Ionel Brătianu, este totuşi în articolul citat-un pasagiu care nu-l va fi bucurat de joc. Iată-l: : „Momentul cel mai potrivit pentru intrarea Romînieî în Transilvania a fost atuncii cînd ofensiva rusească în Carpaţî făcea progrese“. Va să zică, a fost un moment potrivit pentru intrarea în acţiune. O spun acuma şi germanii; bine înţeles, ei s’au ferit de-a o spune atunci, dar azi n’au nici un motiv s’o ascundă. De ce nu s’a folosit d. Brătianu de moment, atunci cînd el s’a prezentat ? Ziarul german îngînă o explicaţie : „Nesiguranţa asupra atitudine! viitoare a Italiei şi Bulgariei a zădărnicit atunci intervenţia Romînieî“. Se poate. Dar să fie oare adevărat că guvernul român n’a avut nici un mijloc ca să ştie ce vor face Italia şi Bulgaria, în deosebirea dinţii ? Au existat oameni, în ţară şi în străinătate, cari au spus categoric că Italia va intra în acţiune. Guvernul nostru nu numai că n’a ştiut’o prin propriile lui mijloace, dar n’a fost in stare nici să controleze ştirea cînd i-a fost servită de alţii. Dar atunci forţa diplomatică a guvernului e nulă. Dacă el nu poate fi sigur de nici un lucru, decit după ce s’a întîmplat — şi la urma urmei, filozoficeşte vorbind, poate să nu fie sigur nici atunci — evident că stăm foarte prost cu guvernul acesta; şi în tot căzut e greu să î se mai acorde încrederea de care are atîta nevoe şi pe care o cerşeşte mereu. _ Iată cu ce se alege d. Brătianu chiar din articolele presei amicale, adică ale presei germane ’s cu un bobîrnac foarte usturător.D« Mm Educatorii "Mai dăinuiesc încă, în învăţămîntul nostru unele elemente cari au părere cu totul specială şi originală asupra rolului lor şi asupra atitudineî pe care urmează s’o aibă fajit de cei pe cari Statul şi părinţii i-ai încredinţat ca să le dea lumina minţii şi bogăţia sufletului. Două fapte, la ultimele examene, vor ilustra mai bine ca orice fraze elocvente, cele ce voim să demonstrăm : Un elev răspunde excelent, asa de excelent incit profesorul examinator socoate că un elev nu poate răspunde asa de bine ! In consecință, in plină clasă, fără să spună vre-uît cuvînt de introducere, începe să buzmnăreascâ pe bietul lov care muncise luni de zile In vederea examenului. — De ce mă buzunăriţi ? întreabă elevul, ruşinat si revoltat de această percheziţie jignitoare. — Trebue să ai ceva însemnări sau vre-o carte după care te iei răspunde solemn profesorul conţinuindu-şi pedagogica-i buzunăreala! §i iată un elev bun şi muncitor supus unei operaţium care îl degradează şi in ochii lui şi în ai camarazilor. Celălalt caz. Profesorul de chimie întreabă pe un elev, evreu: — Din ce se compune un usturdă ? Elevul dă... versiunea ştiinţifică Profesorul ţinea insă mai mult la versiunea... spirituală. Şi deci cambătu astfel pe elev: — Usturoiul are mai mulţi căţei. Nu căţei de ăia cari muşcă şi de cari ţi-e ţie frică. Balabusta la mănincu milţi căţei ? Ia spune cîţi căţei mănîncă? Şi aşa mai departe, omul ştiinţei, plătit de Stat, punea la dispoziţia e-Imului intimidat şi, jignit, toate cunoştinţele căpătate in cariera sa didactică ! Iată specimene cari dezonorează un corp de la care se pot aştepta mari şi reale foloase. Maximin Alleverin ___Nae Erî, trebuind să se prezinte în faţa tribunalului în procesul cu d. Solomonescu — căruia vrea să-i mănînce onorariul de avocat—Nae Dumitrescu-Milion de la băcănia Universul", a trimis certificat că bolnav. Numai cînd e vorba să ceară rin 31 ion pentru a consimţi la divorţ, Nae arată o sănătate de fer! Teribilă puşlama! Ziarist! „Universul" a publicat era un articol în care ne înjură. Iată, pe Nae Cîmpina ziarist de forţă... prin alianţă cu Clemenceau Teodora ! RESPIsSe violarea Belgiei în rîndurile socialiştilor germani se vădeşte acum un curent anti-anexionist, care se opune politicei de cuceriri şi de anexări de teritorii — scopul esenţial şi însăşi raţiunea de-a fi a imperialismului german. Această manifestare a socialdemocraţieî germane e curioasă şî ar putea servi ca o serioasă orientare în privinţa actualei situaţii delicate a Germaniei. Căci altul a fost tonul şi spiritul socialiştilor germani la izbucnirea războiului. Ei s’au solidarizat cu actele guvernului, n’aîi protestat contra călcărei tratatelor, au aprobat invazia şi ororile din Belgia; implicit, ei erau pentru politica de cuceriri şi anexări. Va rărpîne depomină cuvîntul spus socialiştilor belgieni, după invazia germană in Belgia, de către social-democraţii germani cari veniseră în misiune la Bruxelles. „Onoarea unei naţiuni, — asta e ideologie burgheză, cu care socialiştii n’au ce face“. Asta au găsit de spus nişte democraţi şî internaţîionalişti bieţilor Socialişti belgieni, cari explicau că onoarea cerea Belgiei Să se opună năvălitorului. 4-1 *. Dar ei au spus mai mult şi cu mai multă cruzime. Emile Vandervelde şeful socialiştilor belgieni, în cursul unei polemici cu „Vorwärts“, redă termenii exacţi ai convorbirei pe care trimişii social-democraţior germani au avut-o la Casa poporului din Bruxelles cu şefii socialismului belgian. Le-au spus acestora: „Dar, în sfîrşit, tot ce se întîmplă, e din vina voastră; n’aveaţi decit să ne lăsaţi să trecem; aţi fi fost larg despăgubiţi de guvernul nostru şi, pe deasupra, v’am fi adus votul universal, legile protectoare pentru femei şi copii, asigurările generale şi atîtea alte legi, pe cari, cu toată puterea voastră, n’aţi ştiut încă să le cuceriţi la voi“. r . Socialiştii germani au adăugat că socialiştii belgieni trebuiau să fie de partea guvernului german, „care apără în acest moment însăşi existenţa ţarei , contra atacurilor Angliei, Franţei şi despotismului rusesc“. Iar cînd socialiştii belgieni au replicat că toate astea fiu îndreptăţesc violarea neutralitatei Belgiei, ei au răspuns : „Aţi îndrăzni să spuneţi ca puneţi respectul neutralitate! voastre mai presus de viaţa a 100 000 de oameni? Noi ştim că trecînd prin Vosgi pentru a intra ■ în Franţa, trebuia, să sacrificăm 100.000 de oameni mai mult decit trecind prin Belgia. Ce trebuia să facem, era lămurit pentru noi“. Nici nu se poate concepţia mai curat teutonă. Socialiştii germani spuneau cu cinism acelora a căror ţară era cotropită, ruinată, adăpată cu singere populaţiei nevinovate, că toate acestea nu contează cînd e vorba să se cruţe viaţa a 100 000 de soldaţi. Şi o spuneau după ce germanii sacrificaseră zeci de mii de vieţi la Liege şi Namur şi cînd nu se mai puteau îndoi că cucerirea Belgiei îi va costa alte sute de mii de vieţi, cum s’a şi întimplat la Anvers şi pe cîmpiile Flandrei In perioada aceea socialiştii germani eraţ servitorii militarismului prusiac. Cum de s’a produs revirimentul de astăzi? Cum de şi-au adus aminte că acest militarism e odios, prin tendinţele lui cuceritoare? Noua manifestare a social-democraţilor germani poate fi socotită ca cea mai bună dovadă,că cercurile conştiente germane îşi dau seama că s'a sfîrşit cu visul de dominaţiune universală al Germaniei şi că e vremea să se facă foc moderaţiunei, pentru a se putea ajunge mai uşor la aceea ce germanii numesc „o pace onorabilă“. D. VANDERVELDE NB şeful socialiştilor belgieni .