Adevěrul, iunie 1916 (Anul 29, nr. 10497-10526)

1916-06-10 / nr. 10506

«mjuXXix-ieaNo. 10506 fO ft DAT­OR ALEX. V. BELCHVIANU 5 Bani Exemplarul PUBLICITATEA CONCEDAZA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. KArsgeorgevici, No. S EL *.­T«l*fo»» S/S BIROURILE ZIARULUI« No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. CSILLE Abonamente cm promit» /nea. ........ ..... Lei fase tant ...... ♦ * • « • « M' Ioni « •»“ Pentru străinătate frîntul este induit TELEFON: Capitala ..... No. 14 10 ........................ 34/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea ..... 12/40 *♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦» V Îs**.«» . 4.V­tLn.d 4 Aliaţii şi­­ România Cînd s’a săvîrşit cea mai gravă toufere greşelile României, aceea de­­ a da libertate de acţiune bulgarilor spre a sugruma Serbia, duc după aceasta am fost complectamente încercuiţi, oricine îşî aduce aminte »tonul acela ne mai­pomenit de bru­tal şi infam pe care a trebuit să-l ascultăm săptămâni de zile di­­ par­tea presei aus­tro-germane întreţi­nută aci pe teritoriul României şi care ne ameninţa cu soarta Ser­biei, dacă nu ne vom clarifica re­pede atitudinea faţă de puterile centrale. Au fost cele mai peni­bile prin cari a trecut vreoda­tă România zilele acele de injonc­ţiuni, avertismente şi directe ame­ninţări din partea ofensivei lui Mackensen. Până şi împăratul Wil­helm măsura de la Sofia numărul kilometrilor pînă la Bucureşti, a­­gitîmdu-şi sabia alăturea de a Na­poleonului Bulgariei! Astăzi este de sigur ceva schim­bat ca situaţiune. E dudul aliaţilor să vorbească, dacă tot nu e încă rândul guvernului de la Bucureşti. Şi in adevăr, aliaţii au început să vorbească. Ei nu au­ aci o presă a lor, fiindcă au ceva mai mult: au inima tatei şi conştiinţa naţiunei toamne de partea lor. Presa parizi­ană se ocupă însă iarăşi de Romî­­nia. Când comparăm, tonul ei calm şi­ cugetarea chibzuită cu brutalită­ţile austro-germane la adresa noa­stră, de pe vremea ofensivei lui Mackensen, putem măsura toată distanţa­ dintre unii şi ceilalţi. Puterile centrale ştiau că nu pot apela nici la interesele naţionale ale României, nici la sentimentele ace­stui popor latin, spre a-l câştiga de partea lor. Ei aveau o singură ar­mă : forţa şi cu ea ameninţau. Aliaţii ştiu, că au alăturea, de cau­za lor cauza intereselor bine price­pute ale românismului şi tot­odată instinctul original comune care leagă Romînia de Franţa şi Italia, fată de ce nu au­ nevoe să amenin­ţe, ci să judece, să explice şi să în­demne Romînia a trage urmările din ofensiva generalului Brussilof. Ştim că guvernul, care nu s’a formalizat de ameninţările infame ale presei austro-germane de la Bu­cureşti, cînd cu ofensiva Macken­sen, va vorbi iar de „injoncţiuni“ cu privire la tonul cuminte al pre­sei pariziene. Tocmai de aceea am ţinut să sub­­liniem deosebirea între atitudinea puterilor centrale şi aceea a alia­ţilor faţă de Romînia. Emil D. Fagure N­A­Z­B­I­T­I­I TURIA TRETRULUI De mult nu l’am văzut atît de fu­­rios pe marele Tretru ! O fi cu ceva vinovat şi mojicul de Brusilof în che­­tia aceasta, dar furia Tretrului se revarsă în potriva presseî guvernu­lui care, antmnţînd plecarea la Căli­­năneştî a d-luî Filip,eseu, îi pune ti­­tulatura de „şef al partidului con­­■crviator". Este adevărat că numai pressa Tretrului se face de rîs punînd ase­­nenea, titulatură patronului ei, ori de cîte ori pleacă sau revine dela Buzăil. De aici marea furie a Tre­­truluî. Ei bine, nu se găseşte cineva să’şi facă pomană, luînd pe d. Marghilo­man drept şef al partidului conser­vator ? ! Niţică g­enerozitate, ce dracu­! ! Pac. Infrîngerea austriacă GENERALUL PLANZER-BALTIN comandantul trupelor austriace de pe frontul bucovinean. Apelat la unire CUI SE ADRESEAZA SI CINE-L RESPINGE ! Se petrece ceva comic in lagărul marghilomanist. Cum a început o­­fensiva­­­arussilor, chiar în pri­ma zi, foile şefului caterisit au so­mat guvernul să intre imediat în ac­ţiune, alături, de unguri şi bulgari, căci altfel iar perdem momentul. Propunerea via maî stîrnit indig­nare, ci o mare ilaritate, fiindcă nu se maî dă nici imn fel de importantă atitudinei d-luî Marghiloman. Cum s’a pus însă pe tapet ches­tiunea guvernului, national, a sărit iarăși d. Marghiloman. Guvern na­tional ? Dar d. Brătianui­ri are ne­voie de un asemenea guvern. D. Brătianu are toată încrederea d-luî Marghiloman care-l asigură acum că a condus bine neutralitatea Ro­­mînieî şi îi va da tot concursul în viitor„ sperind că se va alipi în cele din urmă şi încă la timp, puterilor centrale! Declaraţia aceasta o face în mod solemn un oficios marghilomanist. Dar nu numai atît: şeful caterisit tine să asigure pe d- Brătianui că nu se va uni cu cei de la Federaţie pe cari îi consideră ca duşmani ireduc­tibili ! O atitudine mai comică nu s’a maî văzut la noi. A înţeles oare vre-un om politic serios de la noi cină s’diî făcut a­­pehtic la unire sau s'a vorbit de guvern national că se vizează direct sau indirect pe d. Marghiloman ? Dar unirea se cere pentru o acţiune în direcţia Ardealului. Guvern na­tional se cere pentru intrarea în acţiune. Ce caută d. Marghiloman in aceste combinationî ? Politicianul acesta a fost gonit de la şefia con­servatoare tocmai pe chestia naţio­nală. Fireşte că din acea zi el a de­venit „duşmanul ireductibil" al ace­lor cari merg în direcţia Ardealului. Deci nici un apel la u­ită, nici o combinaţie de guvern naţional nu-l poate privi. D. Marghiloman a scontat o sin­gură tristă perspectivă: zdrobirea revendicărilor noastre naţionale prin dictarea păcei de la Berlin şi Budapesta. Atunci s'ar fi impus la Bucureşti un guvern nemţesc şi d. Marghiloman s’ar fi incumentat să-l formeze pe ruinele romînismul. De această tristă Perspectivă, spe­răm că s'au încredinţat şi margin­­iomaniştii că am scăpat. Şi dacă am scăpat se va găsi oare un partid na­ţional care să se compromită înă­untru şi în afară cu „colaborarea" d-luî Marghiloman? R. X. Fapte mici Babele cu Antiteza Ie-a plăcut în­totdeauna oamenilor, dovadă duşul scoţian : una caldă, una rece. Văzură-ţi pe Mărita prietenului meu, romîncă subjugată, dîrză şi re­voluţionară faţă de venerabila insti­tuţie a Poliţiei, bosumflată şi gata pe harţă către orice nedreptate şi neorînduială care o atinge personal, pe scurt fără multe fasoane înain­tea principiului autorităţii cînd a­­cesta cu strîmbătate o jenează. Acum să vă prezint şi dosul me­daliei : Babele cu pui şi ouă, romînce nesubjugate, din Romînia liberă, umile, fataliste şi sceptice. Nu ştiu cum le chiamă. De depar­te tare nu trebue să fie. Nu le cred în stare să fi emigrat decit cel mult dintr’un judeţ în altul, desigur că nu de pe urma vre­unui calcul adînc şi nici conduse de un puternic liber arbitru. Bănuesc că au poposit în Ca­pitală ca paiul pe malul mării, duse de valurile nevoilor. Le-am cunoscut dim întîmplare. Pe la amiaza unei zile se u­itau prin­tre zebrelele porţii cu gîndul să-şi găsească un amator pentru puţina mirfă ce le mai rămăsese. De a­­tunci datează relaţiile dintre noi, în­totdeauna plăcute şi utile pentru am­bele părţi. De-atunci mă vizitea­ză regulat cînd le maî rămîne ceva de vindut, căci afi găsit in mine pe­cientul care cumpără „tot restul“. Din pricina asta sînt persoana cea pui şi oua de I. Teodorescu mai bine informată asupra preţului exact al puilor şi ouălor, întru­cît babele mele, realizîndu-şi cîştigul propus de pe la diferiţi boeri cari se bucură la trufandale, mie îmi vînd restul mărfii aproape pe cît le costă, ca să scape. De aceia le sînt mai simpatic ei mai de folos decît ori­cine, căci perechea de pui şi duzina de ouă trag greu la spina­re la miezul zilei, cînd punga s’a garnisit, căldura e mare şi e aproape prinzul/m­­ult dorit. Tot astfel se explică de ce, sim­­ţindu-se libere de munca zilei şi cu mîinile goale, cu toate că nu-s de loc vorbăreţe, babele mele se a­­şează cîte­odată pe pragul de pia­tră al casei şi le place să schimbe cîteva vorbe despre una şi alta. ** * * O paranteză mică cu toate că e vorba de evenimente şi fapte care merg dela Adam şi pînă la babele cu pui şi ouă mai sus pomenite. Dacă toate ouăle ar ajunge pui şi toate seminţele plante, în scurtă vreme pămîntul n’ar maî putea fi locuibil. Natura face o înspăimântă­toare risipă de germeni. De-abia da­că la un milion de ouă încolţeşte o vietate, şi de-abia dacă la un milion de vietăţi ajunge una să dea , iar naştere la ouă. O floare se răsfăţa la soare pe zecimi de milioane de cadavre ale speciei; un om de sea­mă se ridica pe nesfârşite mormane de gunoiu, care se chiamă mulţimea anonimă. Respectul şi admiraţia noastră trebue să fie, deci, fără de margini cînd ne aflăm în faţa vieţei, sub ori ce formă s’ar produce ea, căci viaţa e lucrul cel mai rar din lume, e cîştigul eşti de la o loterie ale căreia numere necîştigătoare sunt infinite. Ca urmare a celor aci spuse, să îmi daţi voe să admir incomparabil mai vîrtos pe babele mele decît pe orice om mare al ţării, ele fiind cu adevărat o excepţie extraordinară, un germene menit morţii şi totuşi desvoltat, un fir de gunoiu care a reuşit să iasă de­asupra, o unitate a imensului anonimat care a putut să îşi facă un nume. Ele vădesc drep­tatea ovreicei care refuza biletul de loterie zicind că dacă i-e dat să cîş­­tige, cîştigă şi fără bilet. Judecaţi o clipă:să te tragi din sute de generaţii de robi legaţi, de pămînt şi de stăpîn, din acea mul­ţime care din începuturi a fost nu­mai mulsă, tunsă şi chiar adesea complect jupuiată ; să nu fi avut de veacuri nici glas de plîns, nici gură de strigat, nici ochi de văzut, nici minte de judecat, nici voinţă de exercitat; şi fără nici o pregătire, fără ştiinţă de carte, fără îndemn de la alţii, fără sfat, fără tradiţie, împotriva a toate şi a tuturor, în contra ori­cărei reguli, cînd se sta­bilise pare-se definitiv că rumînu numai munceşte pentru alţii, că bo­­erul numai consumă şi ca străinul numai negustoreşte în ţara asta, — sa te ridici tu, biată babă din fun­dul alcătuirei sociale, să iei coşul la spinare, să pleci la oraş cu pui şi ouă şi să începi a vinde târgoveţilor un leu pe doi! Pe oamenii noştri mari, de toată mîna, eşiţi de prin tîrgurî, mi-i pot explica mai mult sau mai puţin. Pe babele mele de loc ! Babele sînt o minune între minuni. Ele reprezintă o adevărată revoluţie în economia şi structura neamului, un caz care, dacă se repetă şi se înmulţeşte, poate duce la urmări mai importan­te decît 48, 77, 81, 913 etc­ Babele cu pui şi ouă par’că ca­racterizează o epocă, pentru cine ştie să mai privească şi faptele mici. Să închidem paranteza. „ * Mai în­totdeauna începuturile sînt grele şi obscure deşi din ele vor a­­vea a decurge splendide desvoltărî urmate de măreţe decadenţe. Se întîmplă însă uneori ca începuturile să avorteze chiar dacă slnt îngre­unate cu atare progrese şi deca­denţe. In această privinţă cazul babelor mele îmi dă mult de gîndit. V'am a­­rătat partea îmbucurătoare: înce­puturile promiţătoare- Să vedeţi însă şi partea cealaltă şi să-mî spu­neţi şi dv. ce credeţi că va fi. — Da vă merse bine azi, Ie zisei eu, cum şedeau ele pe prag cu coa­tele pe genunchi şi cu fălcile în pal­me, că văd că nu maî aveţi nici un ou. Iar una, cea mai vîpae, răspunse, dindu-şî mîihele în jos și privirea într’o parte: , — Ni le-a luat, Domnule.. .■ . — Vi le-a luat pe preț bun dacă le-aţi vîndut de dimneață. 1 Se întîmplă no­dală ceva unic pînă atunci: amîndouă babele rî­­seră rîs cu poftă, cu ochii în lă­­crămî și cu gura largă. Apoi, poto­­lindu-se: — Ne maî rămăsese vre­o cinci­sprezece bucăți, cînd întîlnirăm pe don comisar. Mnealuî, după ce se uită şi scotoci, prin coş, le luă şi plecă cu ele- Nu poţi avea noroc chiar în toate zilele, conchise vorbi­toarea. Nu prea pricepui bine ce voia să spună baba și continuau: — Păi pe degeaba vi le-a luat ? Alt rîs. Acu însă scurt și mărunt urmat de coate între femei. Văzînd că evitau să mă privească ci-şî as­­cunseseră capul în palma dreaptă, care se găsea a fi dinspre partea mea și se uitau în stînga, de­ocam­­dată înțelesei un lucru, că în mintea lor se gîndeau: „cam prostuț boieru ăsta1". De-aceea nu mă lăsaî, sim­țind că ceva interesant va să urme­ze : — Comisar, necomisar, ori cine ar fi, și Vodă chiar, marfă cu japca nimeni n’are voe să ia. Gama sentimentelor se desvoltă m­ereu la babe. Au început cu rîs mare, apoi au dat în rîs mic, s’au înălțat la ironie și acum iată-le a­­bordînd mirarea. Cea mai tăcută luă cuvîntul, dovadă că chestia de­venise serioasă: — De Vodă nu știm, că cu el nu ne întîlnim. Dar Don comisar cum să n’aibă voe a lua? Dacă-i comi­sar !... Im­i veni pe dată o idee : ' — Ce­ fel de comisar, cu chipiu, cu sabie?, . . , — Eî, asi’! Aia stau maî m­ult pe la secţie, de te bat măr dacă te duce dracu pe-acolo şi faci gur» — Atunci cum era comisarul care v’a luat ouăle? — Cum să fie? Un nemţesc de ăia, cu bastonu în mînă şi cu pălărie într’o parte. Ia aşa un boer, ca mneata şi ca alţii. — Da cum l’aţî cunoscut că e co­misar ! Poate era vre-un pungaş... — Da de unde pungaş, mi se tăiă repede vorba, a scos. Domnule pa­jere de la brin dac’a văzut că vrem să smucim coşu. — Care pajeră ? — Mneata nu ştii? Dacă e co­misar are pajere subt haină. Dacă ţi-o arată şi nu te supui, apoi dai de aghiuţă­... înţelesei, în fine ! Un şmecher pungaş le-a eşit din întîmplare îna­inte, le-a mirosit pe dată că sînt „de-ale noastre", de cele din Romî­nia liberă, care au avut de veacuri sfînta frică a autorităţii şi n’au ştiut o clipă nici ce-i ţară, nici ce-i drept și le-a arătat un capac de cutie de vax, drept care le-a pus la mînă cu cincisprezece ouă. Nu mai era nimic de zis. Mă gă­seam prins în logica faptelor ce se întîmplă de mai bine de-o mie de ani, pe același fond numai cu forme noui. Era evident că babele mele nu mai puteau nutri nici o speranţă cu privire la valoarea ouălor şi, fa­taliste şi umile din fire şi prin lungă moştenire, nu mai aveau nici măcar regretul lucrului. Ele ştiau că e ab­surd de-a forma regrete faţă de i­­nevitabil şi de inexorabil. Pe deplin convins asupra sentimentelor lor de umilinţă şi fatalitate, am voit să văd pînă unde merge scepticizmul. Ei, să fiu în locul d-voastră, le-am zis, tot m’aş duce să reclam. Dacă ziceţi că la secţie vă bate, du­­ceţi-vă la procuror, la o gazetă, dar nu lăsaţi lucrurile aşa că­­iar o s’o păţiţi. Gama emotivă se încheie. Una din babe îmi răspunse cu oftat şi cu clătinări de cap de sus în jos: — De sigur că ne bătea la secţie şi ne maî lua şi puii. Ca să ne plîn­­gem unde zici mneata, îi de prisos. O să ne păzim cît om putea de-aci încolo. Iar ca concluzie, după o p au­zat cu resemnare: — Da ei cu ce să trăiască? Par’că au vre-un meşteşug ? Găina de unde scurmă de-acolo se hrăneşte. S’a sfîrşit ! Văd din nou prăpa­stia adîncă în care zace neamul. A­ lupta, a protesta, a voi, a şti, a cu­noaşte, nimic din toate astea cînd e vorba de Autoritate, chiar în formă de tinichea. Şi pe de­asupra acestei grozave prăpăstii spre a o acoperi, numai pînza diafană a unui cîntec, a unei glume, a unei zicători !... Stau la mare cumpănă- Mă tem că nu mam­ ţinut de cuvînt de data asta şi, în loc de un fapt mic v’am arătat unul mare, mare de tot, un colţ al vecinicei tragedii care în­­value poporul nostru, cel din Romî­nia liberă, imposibilitatea de a re­acţiona pentru adevăr şi dreptate. Vă făgăduesc însă că în numărul viitor voi­ reintra în înlănţuirea su­biectului ce mi-am propus, părăsind deocamdată şi acest teren al dra­melor sociale. Cu „Legenda Ciobanului vom face o escapadă în lumea eterică a literaturii. Sper că faptul într’ade­văr mic pe care-mi propun să vi-l povestesc data viitoare va putea gă­si un loc de frunte in marea istorie I. TEODORESCU . * * Declaraţia lui Vandervelde MUNCITORII BELGIENI CON­­TRA PĂCII GERMANE „Vorwaerts“ cu data de 18 iunie si v. reproduce după „Humanité“ uni articol al ministrului socialist belgian Emile Vandervelde. ^ Vanderveldei îi răspunde lui Scheidemann, socialistul-lacheu ger­man, care l-a atacat intr’o broşu­ră. Scheidemann se indignează că Vandervelde, şeful socialiştilor bel­gieni şi preşedintele Internaţionalei, a primit să fie ministru de stat. Vandervelde răspunde: „In ceasul primejdie!, cînd Genna­­nia militară a tăbărît asupra noa­stră, no! n’am găsit Germania socia­listă, de­cit în rîndurile duşmanilor, în rîndurile acelora care ne încălcaţi teritoriul. Din acel moment am pu­tut, am fost dator­ să facem ceea ce am făcut: să uzăm de dreptul nostru de legitimă apărare, să împingem la extrem, prin unirea tuturora, re­zistenţa noastră naţională". Mai departe, Vandervelde dez­minte anumite falsuri răspindite de Scheidemann­ şi de Si­dekumi­ lui Wilhelm, şi apoi publică o scrisoa­re pe care a primit-o de curînd de la fruntaşi socialişti din Belgia, o­­glindind felul de a vedea al munci­torimii belgiene. Extragem: „Muncitorimea belgiană e decisă, să suporte toate nenorocirile, să în­­dure toate suferințele, pentru ca să n'aibă o pace germană, care n'ar fi o pace durabilă și hotărîtă. Nimeni să nu-şî închipuie că trebuie să se grăbească, pentru noi. Noi ne cerem pacea". Vandervelde termină declarînd că ar fi o imposibilitate mo­rală să stea de vorbă cu aceia cari au aprobat invazia în Belgia şi ocuparea ei cu ar­mele. Aceştia sînt majoritatea so-­ialiştilor «■“’■nani, adică socialiştii, lachei. R. Z. 4000 votări contra 200 Pentuu a masca reaua im­presiune ce a făcut asupra acţionarilor, dis­cuţiunile şi voturile semnificative cu ocaziunea sporireî capitalului Băncei Româneşti. „Viitorul“ de erî are ingenioasa inspiraţie de a se arăta archimulţumit, invocînd toc­mai expresia nemulţumirilor acţio­narilor ca favorabilă sporirea capi­talului. Astfel „Viitorul“ scrie : „După cum se poate vedea din da­rea de seamă a adunărea acţionarilor Băncei Romîneşti, cîţiva acţionari,­ au­ cerut ca noua emisiune să fie re­zervată numai vechilor acţionari. „Interesant e da reţinut că aceia care au făcut această propunere fac parte din tagma celora cari strigau pe toate tonurile că liberalii „acapa­rează“ instituţiunile economice şi fi­nanciare şi că intronind acolo un exclusivism aprig, le transformă in citadele liberale. „Şi mai interesant (adevărat inte­resant N. R.) de relevat că imensa majoritate a acţionarilor Băncei Ro­mîneşti, înţelegînd interesul general al sporirea capitalului Băncei, au respins cu­ 1000 de voturi contra 200 propunerea de a se rezerva noua e­­misiune numai vechilor acţionari. „Majoritatea acţionarilor Băncei Romîneşti au dovedit astfel că ţin (ba bine că nul) să solidarizeze, pe cit mai mulţi cu interesele financia­re şi economice ale acestei institu­­ţiuni care a îmbrăţişat întreaga pro­­blemtă a economiei naţionale". Sublim nu altă­ceva ! Ba bine că nu ! Majoritatea acţi­onarilor Băncei Romîneşti, doresc din suflet ca şi alţi noi acţionari să contribue la consolidarea acestei bănci, precum şi a fondului ei de rezervă destul de slăbuţ, şi cum ba­nul nu are miros, ori şi cine va fi primit.­­• • Iar propunerea cîtor­va interpuşi din partea Băncei, ca numai vechii acționari sa­ poată subscrie la noile acţiuni a provocat o adevărată pani­că printre acţionari, aşa că pusă la vot această propunere a fost res- . pinsă cu 4000 voturi contra 200. Credem că toată lumea este pe deplin edificată de rostul acestui vot, căci dacă într’adevăr ar fi fost vre-o procopseală cu acţiunile aces­tei Bănci, desigur că s’ar fi repezit vechii acţionari să ia întreaga emi­siune, cum s’ar fi întîmplat în cazul noilor emisiuni de acţiuni ale Ban­­ceî Naţionale, ale tramvaelor sau s’ar întîmpla la acţiunile soc. de Na­vigaţie „Romînia". De ce în aceste cazuri d. Vintilă Brătianu nu a sacrificat pe vechii acţionari ? Rostul votului vechilor acţionari pentru sporirea capitalului Băncei Romîneşti, este de sigur că la pri­ma forţare a cursului, să se deba­raseze de ele. Pe noi nu ne va mira dacă acea­stă lovitură financiară va da greş, cel puţin pînă azi în cercurile finan­ciare nu se prevede altfel. FOST ACTIONAR . #♦ Aaeverurl WinTocltit „Nenorocită Bucovină" exclamă un oficios al guvernului, iată de reo­cuparea el pentru a treia oară de că­­tre ruși. Cu atît maî nenorocită1, cu cit e mai nenorocit guvernul dela Bucu­reşti • La Sinaia Legaţia austro-ungară s’a instalat la Sinaia. Ar fi fost poate maî de ajutor re­fugiaţilor din Bucovina dacă se in­stala la Burdiujeni 11 „Uniră" Tretrul a început să ofteze după... unire! M­aare inspirator a­ fost, amice Bru­­si­erf 11 Rifoletto Generalul Brussiloffff „La Guerre mondiale" din Geneva] publică următoarele : „Protagonistul puternice­ ofensive pe care a dezlănţuit-o ruşii, gene-­ ralul Brusiloff, este în vârstă­ de 83 de ani. Face parte din acei ofiţeri, a căror reputaţie a întemeiat-o răz­boiul, înainte de ostilităţile de astăzi, Brusiloff era socotit în Rusia Ca un perfect cavaler. Fusese pus, în 1902, în fruntea celebrei şcoale petersbur­­gene de călărie pentru ofiţeri şi fă­cuse servicii de seamă, dezvoltând călăritul. Lui i se datoreşte faimosul loc de alergare cu obstacole, din­ Postawy, în regiunea lacurilor litu­aniene, unde ofiţerii din cavaleria rusă se făcură stăpân­ pe arta lor. In 190­1, Brusiloff primi comanda diviziei a 2-a de cavalerie a gărzei si se puse aşa de bine în evidenţă că dupa trei ani, fu trecut în fruntea corpului al 12-lea de armată (Kiew­). Fiind remarcat şi pentru talentele sale de administrator, îl ataşară vre-o cîtva timp pe lîngă guvernatorul militar al Varşoviei, generalul Ska­­low. * Cu toate astea, reputaţia sa nu tre­cuse de cercurile militare. Dar prima campanie din Galiţia îi făcu curînd popular numele în toată Rusia. La izbucnirea războiului, i se în­credința o armată, a treia, din gru­pul de la Kiev, pe care îl comanda generalul Ivanoff; străpungând linia austriacă la Zlota-Lipa, merse asup­ra Lembergului. Armata austriacă de la nord, luată astfel de la spate trebui să bată în retragere, părăsind­ Galiţia, 100.000 de prizonieri şi 400 tunuri. Această strălucită victorie îi aduse crucea Sf. Gheorgh­e, clasa 4-a. Timp de o iarnă întreagă, Bru­­siloff îngrămădi, împreună cu Iva­­nofff, succes peste succes. .Unul din cele din urmă fu la 21 Martie 1915, luarea Przemyslului cu 120.000 oa­meni. In răstimp luase conducerea armatei a 8-a. * Zilele mai puţin fericite ce urma­ră, dădură deasemen! acestui şef prilejul să desfăşoare calităţile ge­niului eau mititar. Ştiu să retragă la timp armata sa din Carpaţî, scă­­pând’o astfel de nimicire. La Moscis­­ka apără cu folos flancul stîng al armatelor de pe San şi făcu apoi o retragere magistrală, din poziţiune în poziţiune, maî intii la Grodek, a­­poî la Guila, în sfârşit la Zlota-Li­pa, pe cînd la stînga apăra Nistrul contra lui Linsingen şi gărzei sale, căruia Îi pricinui o crîncenă înfrln­­gere în Iunie, aruncînd’o pe ţărmul drept la Zurawno şi luîndu-l în două zile 8000 prizonieri. * •* * * ' La începutul linie! Septembrie 1915 un nou succes al lui Brusiloff. In faţa Tarnopoluluî, generalul von Bothmer, reluînd marşul sau spre est, pregătise două divizii și o formi­dabilă artilerie pentru a străpunge frontul moscovit și a-șî deschide ca­lea spre Rusia meridională. Pînă a nu fi început, Brusiloff se aruncă a­­supra lui, pe etndi, maî la sud, la Trembovla, Lecziezki ataca pe Pflan­zer. După­ mai multe zile de luptă pe Strypa, austro-gewnaniî fură res­pinși, pierii»d 50.000 de prizonieri. Primejdia dela sud era definiiv în­lăturată. In tot timipul emel, el se pregăti pentru revanșa pe care îl fu dat s’o conducă el însuși, după ce fu nu­mit lntîu­l comandant al grupurilor de armate dela sud în locul lu! Iva­noff. Succesorul sǎu la a 8-a arma­tă este generalul Lecziczki. * * * * CHESTIA ZILEI Omul impasibili — D-le ministru, a căzut fi Cernăuţiu­ iBh­el: Să cadă şi pămîntul în soare şi tot nume mîşoft Cum se legiferează de Preotul Popescu Cernea —Legile excepţionale ale guvernului, mijloace de corupere pentru slujba$ii satelor —J »*-*--------------------------­ Nu­ vreau sa acuz guvernul pelîtru votarea legilor excepţionale privi­toare la scumpirea traiului. Nici nu mă ocup de oraşe, căci nici nu vreau să ştiu ce se va fi pe­trecând şi acolo. Vorbesc despre sate. Ei bine! la sate niciodată t­u a fost maî cumplită foamete ca acu­ma ! Pîine nu ei? porumii *tu e. Porum­bul vine ht băncile populare* Deşi vine cu foarte mare întîrziere şi la bantar, totuşi, cine garantează o corectă şi echitabilă purtare a con­ducătorilor băncilor populare la o­­peraţiunile vînzăreî porumbului?* Şi maî ales cine supraveghiază astfel de operaţiuni ? Nu vreau să fac nimănuia proces de intenţiune, totuşi im* permit a face o profeţie si dea Dumnezeu şi rămîn un pro­­roc mincinos: dacă operaţiunile distribu­irea porumbului în satele de munte ale ţării se vor efectua în aceleaş condiţiuni ca şi pînă acuma, să ne ferească Dumnezeu de furia poporului înfometat! Nu s’a înregistrat nimic pînă a­­cuma, pentrucă au mai fost rezerve în magaziile negustorilor. Dea Dumnezeu să nu se înregistreze ni­mic, nici de aici încolo ! La Casa Centrală a Băncilor po­pulare, în cancelariile Federalelor băncilor se fac teorii, se fac planuri, se fac iluzii! Toate bune ! Ideia e genială, totuşi poporul vrea pîine ! înainte mîncare şi pe urmă filoso­­fie* Legile, excepţionale fixează pre­ţuri maxime pentru toate articolele de prima necesitate. Foarte bine : iată o măsură exce­lentă împotriva speculei! Totuşi, cine execută aceste salutare măsuri ale guvernului? Cine? Jandarmii rurali ?.... Iată o instituţîune publică, creiată în pripă, în 1907 pentru o nevoie momentană şi care ameninţă să de­vină o primejdie pentru viaţa noas­tră socială ! Să îau căzu! Jartdarmulu! Cf. Pescu şeful de post al comune! V** lea Lungă, jud. Dîmboviţa. Comuna aceasta, este o coreel muntoasă, situată între instalaţii»»­nile petrolifere Moreni-Cîmpina. Toţi locuitori! ei, cu mic, cu ma­­re, lucrează în aceste schele şi sint mulffumiţi. Din aceastfe­­cauză, tot comuna aceasta s’au stabilit negus­tori, care aduc de toate pentru ne­voile familiilor lucrătorilor în sche­lele petrolifere, din această comună. Cine însă să supravegheze p® negustori! speculanţi? Jandarmul a­­cesta este un maestru în meşteşugul învîrtelii. Negustorii, ni numai că nu sínt urmăriţi de ei în operaţiunile lor neoneste, dar sínt apăsaţi ca d® un Cerber. Mie, preot, invitatoru­l, fronta­­şuluî cărturar din comună, ne­gustorul din Valea-Lungă nu vrea să-mî vînză nimica pentru că­ se zice :*.. aş protesta. Săteni! nai sînt speculat! însă fără nici o milă. La şeful de post ca şi la şeful de secţie, veşnic e belşug. Pe lîngă acest belşug, şeful de post din Valea Lungă depune la banca populară locală, pe fie car® lună, ăte una sută lei. Pun această întrebare Inspectora­tului general al jandarmeriei rura­le: Cum se face, că un jandarm ru­ral, cu un salar de 70 lei lunar, poa­te economisi şi pune deoparte 109 lei uimar? Comandantului companiei d® jandarmi de la Tîrgovişte, ori de cîte ori î s’a reclamat, a trimes in cercetare pe şeful de secţie Krim, care în Ioc să cerceteze cele re­clamate, s’a mulţumit cu cîteva cer­tificate de onestitate cerşite de jan­darmul Popescu şi cu cîte o pere­che desagi cu zahăr sau cu alte bu­nătăţi de la negustorii contrave­nienți. Citiți continuarea în pa­gina ll-a. *

Next