Adevěrul, august 1916 (Anul 29, nr. 10558-10588)

1916-08-05 / nr. 10562

Anul XXIX-lea—No. 105625 Ram Exemplarul FONDATOR ALEX. V. B­ELD IMANN­ DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premiii fttai in ••••••§•• % * • • • l*©t t®**­(awe Imni •* Im,­ ...................... M­TM Pentru străinătate rritxsl este îndoit TELEFON: Cepltala..................No. 1410 |f • e • • e ff 34/73 Provincia • . . • n 14/99 Străinătatea ...» 12/40 PUBLICITATEA CONCED­AT­A EXCLUSIV Aganției d© Publicitate CAROL SCHULDER A Cowp. Uh­stragtargsyid­, No. 9 El L—■'T«tefoa 8/9 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sarindar No. 11 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi .♦* tineri 5 August 1016 Binele conspiră Pe tor şefii opoziţiei federa­liste s­ -i întors dela Palat, cu o imprtxi’ti excelentă, acelaşi lu­cru au n­­aţii şi şefii opoziţiei german­esi ie, impresiune atit de semnif^’ t ivă în cat ei cauta să se Di’ ’ a pentru a alcătui un partid. Acea i n’au putut-o eî face de cît ,noi încurajaţi de suve­ran, căci nu credem ca bărbaţi politici ca d-niî Maiorescu şi Carp, să fi făcut acest pas, fără să aibă indicaţiunî de sus. Pe unul din doi, regele trebue să-l mintă. E posibil ca şi el să fi luat obiceiul d-luî Brătianu, obiceiu care l’a făcut pe acesta odios. Pe cine însă minte? Sim­patiile sale naturale sînt cu nemţii. De atîtea ori şi în deo­sebite ocaziunî, sentimentele sale au fost date pe faţă. E dar mai explicabil că simpatizează cu aceia cari apără cauza naţi­­uneî sale. Va să zică dacă min­te, el minte pe şefii opoziţiuneî federaliste. Ii încîntă cu mig­dale amare, îi face să aştepte, îi face inofensivi, îi adoarme în visul frumos al Romîniei Mari. ece întrebarea care se pune este dacă d. Brătianu este în com­plot, sau dacă conjuraţiunea se face şi contra d-sale. Am spus altă dată că sînt două ipoteze. Ori d. Brătianu, a jucat rolul periculos, de a nu vorbi nimic cu regele, de a încheia alianţe fără să-l consulte, şi cînd totul va fi gata şi convenţiile iscăli­te, să le prezinte regelui dim­preună cu decretul de mobiliza­re. De va refuza, se va întîmpla ceea ce se petrece în Grecia: conflictul între popor şi rege. Ori poate d. Brătianu, crede, în optimismul şi mintea sa mărgi­nită, că are pe rege în buzunar şi că el nu va îndrăzni să i se opună lui, să intre în conflict cu partidul liberal. Se poate chiar pînă să se facă formele, vorba lui Lascar Catargiu, d. Brătianu, să dea drumul stră­­zei şi, în faţa acestui argu­ment irezistibil, regele să cedeze şi să... meargă — pentru a nu merge afară din ţară» •­­6 Se poate însă ca regele şi pri­mul său­ ministru să fie înţeleşi, conspiraţiunea să fie făcută­ cu el împreună. Regele poate re­fuza iscălirea decretului de mo­bilizare, guvernul să demisio­neze, demisiunea să fie accep­tată. D-nii Carp şi Maiorescu să fie chemaţi la Palat dimpre­ună cu d. Marghiloman, starea de asediu votată de liberali, să fie decretată, şi farsa este ju­cată. D. Brătianu se va retrage, zicînd că şi-a făcut datoria, el păstrează bunele raporturi cu regele, e viitorul său prim-mi­­nistru; el spune ţăreî că a ^fă­cut ce a putut face, a pregătit totul ca să intre în acţiune, dar regele n’a voit. încă o minciu­nă, suprema minciună şi ţara rămîne în neutralitate, afară de alte împrejurări cari pot sur­veni şi pe cari în acest moment nu le aprofundez. • •• In tot caz ti se spune, că re­gele conspiră cu germanofilii, cu cei cîţi­va partizani ai nem­ţilor, cari sînt în ţară. E adevă­rat, nu e adevărat, urma va ale­ge. Nu putem spune ţara să vegheze, fiindcă­ ţara nu poate face nimic. Astfel a emasculat-o d. Brătianu, că ea nu poate re­acţiona. Totul depinde de d. Bră­tianu şi de rege. Ei pot face şi crima aceasta de a nu intra în acţiune. Ei pot face dimpotrivă şi marele gest de a ridica sabia. Vor face-o, nu vor face-o, nu­mai răposata Iulia Poloneza ar putea şti. Noi ne declarăm ab­solut neputincioşi de a sonda conştiinţa acestor doi oameni, cari deţin în mîinile lor soarta Romîniei şi a romînismuluî — şi mint pe toată lumea, mint de sting pămîntul. Const. Miile M­ergem contra... Ruşilor — INFORMAŢIUNI PRECISE — Eri, 3 August, foaia patronată şi azi de d. P. P. Carp, care a fost Mărfi în audienţă la rege, declară că este absolut sigur că Rominia va intra în acţiune contra Ruşilor! Informaţia aceasta se cam con­trazice cu atitudinea pressei mar­­ghilomaniste, dar fiind­ca d. Carp a fost acum trei zile la rege fireşte că asigurarea pe care ne-o dă foaia patronată de d-sa trebuie să fie în­temeiată, cel puţin pe o impresie ră­masă dar convorbirea care a avut loc între suveran şi fostul şef al conservatorilor. De aceia ne facem datoria­ de cronicari înregistrînd faptul că ori, 3 August, această foaie ne-a dat a­­sigurarea că Romînia va merge con­tra Ruşilor. Asta e informaţia precisă a foaei carpiste după audienţa patronului la rege. Acum să înregistrăm şi informa­ţiile noastre adese din diferite surse. Evenimentele internaţionale îm­ping Romînia la o neîntîrziată in­trare în acţiune alături de alidft. Tot eri, 3 August, s’a zvonit că a­­ranjamentul militar cu aliata s’a semnat şi a fost consacrat prin a­­numite fapte, pe cari de sigur că foile marghilomaniste se vor grăbi să le denunţe ungurilor şi bulgari­lor. Iată două informations cari se contrazic cu desăvirşire. Peste cîte­va zile sperăm însă că evenimentele vor confirma că acei cari, la 3 August, au mai avut impresia că ,Romînia poate să meargă alături de puterile centrale sau poate să rămină neutră cum, ar prefera margiollomaniștii, sunt într’adevăr niște „gogomani". __________R. X. E­roii Franţei GENERALUL LARGEAU ucis în una din luptele date la Verdun A­deverurl Transformism Ministrul Bulgariei, d. Radeff, a expediat uniforma sa diplomatică la Sofia, primind la schimb pe aceea de şerf-comitaglu, la vederea condu­­cerel uneia din bandele lui Sandan­­sky, care va opera In curînd la frun­tariile noastrel • . Educaţie Sîntem Întrebaţi dacă un vărsă­­mînt pentru gazeta de „educaţie ci­vică“ a fratelui Prostilă dă dreptul şi la o cointeresare la gheşerturile Dinastie. Transmitem întrebarea cui de drept ! Din spate Socialistul lui Wilhelm II, faimo­sul Scheidemann, a declarat că nu e permis „a ataca din spate" pe lup­tătorii germani! Cu toate astea, sistemul e cunos­cut la Berlin! Dar austriacii? Apropos: ungurii sínt tigrii, iar romîniî lei; dar austriacii — pardon d’expresie — ce lighioane sínt?! Aş­teptăm un comunicat al legaţiei austriace, ca să ne lămurească! Rigoletto R­usia şi Bulgaria­ ­încă una din intrigile şi speran­ţele nemţilor şi germanofililor dela noi s’a spulberat Din momentul în care au simţit că politica instinctului naţional este pe cale să triumfe în mod definitiv la noi, cercurile nemţiţilor au răs­­punndit zvonul că orice apropiere intre Rom­a şi Rusia va fi zădăr­nicită de faptul că Rusia nu va con­simţi cu nici un preţ să se strice cu poporul bulgar, pe care ’l consideră victima regelui Ferdinand de Co­burg — singurul vinovat al trădă­­reî Bulgariei faţă de sîrbi şi ruşi. S’a invocat chiar de către cercu­rile nemţite că Societatea de soli­daritate slavă a intervenit pe lingă guvernul din Petrograd și cu influ­enta pe care o are, a izbutit să în­lăture orice atac al Rusiei contra Bulgariei. Aceasta trebuia să con­sti­tue pentru bunii romîni din ju­­rrul tegafiunilor austro-germane lo­vitura hotărîtoare, intru­cit Romi­nia ar fi fost astfel stingherită in mişcările sale de revendicare a Ar­dealului. Ei bine, înaltele calcule ale pa­trioţilor marghilomanişti au suferit ori una din decepţiile cele mai a­­mare. Din Petrograd s’a telegrafiat In extenso rezoluţiunea „Societăţii de solidaritate slavă“, care este cel mai formidabil act de acuzare care s’a ridicat vreodată împotriva po­porului bulgar. Rezoluţiunea cer­curilor panslaviste nu numai că provine încercarea bulgarilor de a trece la ruşi şi o respinge de pe acum, dar cere reducerea frontie­relor Bulgariei „conform cu exi­genţele şi necesităţile siguranţei Serbiei şi Romîniei“. Dacă sentimentele guvernului din Petrograd faţă de Bulgaria sperju­ră şi ucigaşă a Serbiei erau cunos­cute, limbagiul cercurilor panslavi­­ste va cădea ca un trăznet la Sofia şi în întreaga Bulgarie. Este cuvîn­­tul urgiei care se abate asupra ca­pului acestei ţări, pierdută de re­gele şi conducătorii ei. Faptul că guvernul din Petro­grad a crezut necesar a aduce în a­­ceste momente la cunoştinţa lamei şi a Romîniei, în special, dezidera­tele Societăţii de solidaritate slavă, este mai mult decit semnificativ. Rusia oficială, ca şi cea neoficia­lă, a înţeles, în sfîrşit, că nu există soluţiune intermediară faţă de Bul­garia. Trecând în cîmpul german, contopindu-se în blocul turanic, Bulgaria şi-a pecetluit soarta cu aceea a Ungariei. Ad. S­tămj bine! Nu se poate spune că nu stăm bine: deocamdată lipsesc alimen­tele şi lemnele, — de îmbrăcăminte nu mai vorbesc, fiindcă azi ca sa te îmbraci cu tot ce-ţi trebue eşti nevoit să ipotechezi o casă — dacă ai! — sau să te’nsori cu zestre, ceea ce, din fericire, e ceva mai uşor! De cîteva zile nu sunt lemne în Capitală, sau, cel puţin, populaţia nu are de unde cumpăra. Probabil că s’a amestecat, a „organizat" ce­va primăria şi aici de au­ dispărut şi surcelele ! Alimentele lipsesc fiindcă s’a ex­portat enorm , am trimis oare nem­ţilor şi ungurilor şi pădurile ? E drept că pentru contrabandistul nostru n’ar fi imposibil ca şi munţii împăduriţi să-l treacă dincolo! Şi nu­ uitafi că lipsa de lemne se simte acum, vara, cînd te’ncălzeşte soarele sau ochii iubitei. Ce va fi însă la toamnă, cînd ploile vor că­dea reci şi monotone, la iarnă cînd în ger şi’n viscol, un braţ cu lemne are o importanţă nepreţuită? Halal administraţie! Inamovibili­tatea e o recompensă modestă pen­tru asemenea inteligente şi spirite organizatoare! Noroc că vine războiul şi poate va răsări dintre militarii cari vor prelua atunci puterea, cîteva minţi mai luminate şi o mină de fier care să pue odată ordine in destrăbăla­rea ruşinoasă care bîntue la noi. Maximin Luptătorii aerului unul din cei mai bravi piloţi fran­cezi, care a doborît pînă acum mai multe aparate germane. Nungesser,­­ care înainte de răz­­boiu era necunoscut încă în dome­niul aviaţiei, s’a ridicat deodată la celebritate în timpul războiului prin îndrăzneala luptelor aeriene date şi prin dibăcia cu care le-a condus. SUBLOCOTENENTUL AVIATOR NUNGESSER RĂZBIŢI­I GAZETA CU­ VĂRSĂM­ÂNT împrumutând eticheta „Şoc. pen­tru educaţia cetăţenească“, fratele Prostilă cu confratele Creangă pu­blică un prospect pentru subscrierea unui.... împrumut cu care să creeze o gazetă de... educaţie naţional-libe­­rală. Apelul cere­­vărsămînt, adică în loc să vadă publicul dacă gazeta fa­ce 5 parale, el să dea capitalul îna­inte, apoi să plătească şi gazeta. Cu alte cuvinte, în loc să verse fratele Prostilă paralele de „educaţie“, să le verse publicul, ca să primească e­­ducaţia lui Prostilă şi Creangă ! Un cetitor mi-a spus: — Pe mine nu mă prinde cu vărsă­mint! De unde ştiti că citind gazeta, în loc de educaţie n-o să-mi vie.... vărsămînt?! In faţa acestui argument vomitiv, mă opresc î Pac. Urechile lui Presii la graniţa Bucovinei Un grănicer d’ai noştri şi un cazac, ia graniţa românească plin s­pre Bucovina. Camarazi, se înţeleg de minune, îşi aprind ţigările, iar mâine vor lupta alături, fără să mai ceară înalta autorizaţie a d-lii Marghiloman! Avem în fine explicaţia recentei izbucniri a d-lui dr. Creangă. Noi am spus de la început că d. Creangă, care n’a avut şi nu-şî per­mite să aibă păreri în vre-o chestie, a sărit din ordinul lui Vintilă. In a­­ceastă privinţă nu ne-am înşelat. Am socotit însă că tendinţa Ilfi Vin­­tilă era numai de-a ajunge la res­­trîngerea libertăţii presei — şi în a­­ceastă privinţă ne-am înşelat, şi mărturisim că ne reproşăm amar i­­mensa greşală pe care am făcut-o. Am fi trebuit să ştim — după atîta vreme, ce dracu ! — am fi trebuit să ştim că numai pentru o chestie aşa zicînd de principiu, nu se amba­lează fratele Vintilă; am fi trebuit să simţim că trebuie să fie la mij­loc şi un interes negustoresc. Acum sîntem edificaţi. Fratele Vintilă plănuieşte o nouă lovitură, un nou­ monopol, după sistemul d-sale brevetat, publicul să dea banii, iar clica d-sale să aibă profi­tul material şi în specie şi moral. » Ca să se vadă cum se prezintă chestia, trebuie să luăm lucrurile mai pe departe, pentru că şi fratele Vintilă a luat-o foarte pe departe. Cititorii ştiu că s-a înfiinţat o „So­cietate pentru educaţia cetăţenea­scă“, pe care întreaga presă a pri­­mit-o cu simpatie. Puteai să fii mai mult sau mai puţin sceptic în pri­vinţa rezultatelor probabile ale ac­tivităţii acestei societăţi, dar inten­ţia iniţiatorilor merita toate laudele. Primul proiect al societăţii a fost după cum s-a anunţat, înfiinţarea unui mare ziar, care — se zicea — avea să fie mai bun de­cît toate zia­rele existente. Perfect! Nu puteam de­cît să încurajăm şi această in­tenţie. Dacă ea avea să fie reali­zată, — cu atît mai bine ! Iată însă că se publică prospec­tul noului ziar, care debutează prin­­tr’un apel pentru o subscripţie naţi­onală, care să dea fondurile trebui­toare. Şi din ceea ce spune pros­pectul, întreaga afacere iese la i­­veală. Noul ziar îşi propune ţinta­­mode­stă de a fi „după modelul Ziarelor de frunte europene”; dacă şi-ar re­aliza tot programul anunţat, ar fi însă cel mai de frunte ziar din Eu­ropa şi din lumea întreagă. Pentru a prezenta garanţii morale, prospec­tul înşiră lista lungă a personalită­ţilor sub auspiciile cărora va apă­rea. Pînă aci, nimic deosebit. Insă ve­ninul e în coadă. Prospectul e sem­nat de patru persoane plus una. Pri­mele patru — cei doi mitropoliţi, d. G. N. Bagdat şi d. P. Poni — au­ de­sigur cele mai bune intenţii, iar a cincea e... d. dr. G. D. Creangă. Am înţeles ! Fireşte, nu cei patru se vor instala la redacţie ca să con­ducă ziarul. Rolul acesta va fi al d-lui Creangă, interpusul fratelui Vintilă. Şi dacă atîta nu vă ajunge, citiţi şi Anexa prospectului, este o adre­să a ministerului de interne, care promite tot concursul, şi o adresă a ministerului de război care anun­ţă că a şi dat corpurilor de armată ordinul circular No. 307 din 22 cu­rent, în acelaş sens. Va să zică, fratele Vintilă, care a încercat cu Voinţa, apoi cu Viitorul, în sfîrşit cu Romanul lui.. C. A. Ro­­setti (!!) şi a mers din chix în chix, s o ia acum alt­fel : exploatînd un mare număr de bune intenţii, el fon­dează o gazetă, cu banii publicului şi cu abonamente forţate, pentru a realiza şi monopolul presei, asigu­­rîndu-şî beneficii materiale, și — speră el — chiar morale. * Lovitura ar fi în adevăr genială. Se vede însă că devotamentul d-luî Creangă e maî mare de cît price­perea d-sale. De la primul pas s’au și zărit urechile lui Prostilă. R. Z. » in lagărul socialist Mai nimerit e să vorbim de lagăr­­ele socialiste, pentru că un partid, internaţional, nu mai există. Două partide socialiste — şi anu­me cele mai importante din lumea întreagă — s’au manifestat, cam în acelaşi timp, zilele trecute, partidul german, care constitue cea mai for­midabilă organizaţie politică de pe tot globul, avînd şi forţa numerică, şi bogăţia materială, şi doctrina cea mai rigidă; de altă parte, partidul francez, măreţ prin nobleţea lui su­fletească, prin avîntul lui revolu­ţionar, prin influenţa reală pe care o exercită asupra Franţei şi chiar a altor ţări. Este interesant de constatat că partidul german s’a manifestat pen­tru pace, iar cel francez pentru con­tinuarea războiului. S’ar părea deci că rolurile s’au răsturnat, că nemţii s’au întors la vechile principii şi idealuri ale social-democraţiei in­ternaţionale, pe cînd francezii le trădează. Aceasta e o simplă apa­renţă. In realitate, socialiştii nemţi — vorbim de cel din majoritate, auto­rii manifestului publicat în Vor­waerts __ fac şi acum ca şi din prima zi a războiului, operă de sluj­başi ai lui Wilhelm şi al lui Betti­narm. EI declară că la 4 August 1914 ■ind s’au dezonorat pe vecie apro­­bînd războiul, au făcut-o pentru că patria era ameninţată; azi, cînd pe­ricolul nu mai există, vor pacea. In realitate ei ştiau atunci că nu era nici un pericol, că nimeni nu ameninţa şi nu putea să ameninţe ’ Vaterlandul prusac, şi totuşi s’au a­­sociat la dezlănţuirea măcelului uni­versal, — după cum ştim azi că, de astă dată, pericolul există, nu pen­tru patrie, dar pentru Kaiser şi clica lui, — şi cer pacea pentru a salva egemonia germană. Nu cumva eroul lor, Frank, care a murit ca o bestie, masacrînd pe belgieni, vroia să sal­veze Germania din ghiarele Belgiei? Socialiștii francezi — și vorbim ia­răși de cel din majoritate, căci mi­noritatea, din nefericire, se lasă tî­­rîtă de generozitatea admirabilă, dar cite odată naivă, a rasei lor minuna­te — cer însă continuarea războ­iului, pentru că îşi dau seama că Dreptul nu va fi restabilit în lume fără zdrobirea definitivă a wilhel­­mizmuluî, după fericita expresie a lui Burtzew. 9 * 9 Socialiştii francezi rămîn fideli şi principiilor şi rasei lor; majoritatea celor germani, care şi-a trădat de mult principiile, rămîne fidelă îm­păratului german S. T. SlisiliiMel O telegramă din Pa­ris semnalea­ză fapta eroică — citată de „Bule­tinul armatei — a unei mici trupe franceze: un căpitan, în fruntea u­­nuî grup de opt oameni, a ocupat o întăritură pe care o apăra o companie germană. Această în­drăzneață ispravă s’a înfăptuit pe Somme, dincolo de satul Biaches, întăritură era un obstacol impor­tant pentru desvoltarea succesului francez în această regiune şi a­­tuncî opt soldaţi, şi un, căpitan ho­­tărîră s’o cucerească prin surprin­dere. Au izbutit, capturând şi 114 prizonieri, dintre cari doî ofiţeri. Curajul dovedit în această îm­prejurare de bravii oşteni fran­cezi nu e o uimire pentru acei cari urmăresc îndărătnicia cu cari se bat copiii­ Franţei pe tot frontul lor şi înflăcărarea cu care atacă pe crâncenii lor duşmani. Vitejia a însoţit în­totdeauna pe francezi în toate bătăliile lor de prin vea­curi. „Furia franceză“, în marile încăierări ale luptelor, e legendară. Dar, după vorba lui Clemenceau, soldaţii de azi ai Franţei, în trec cu totul pe premergătorii lor. Pes­te vechea vitejie s’a aşezat un strat nou de bravură, care face din fiecare francez un erou. Vijelia dezlănţuită aşa de cum­plit de germani cerea mai cu sea­mă, din partea soldatului, nervi tari. Impetuozitatea în luptă nu mai era de ajuns. Nervii aceştia de oţel şi i-a făcut soldatul fran­cez în timpul sîngeroaseî campanii de astăzi. S’a transformat, s’a re­­înoit aşa cum cereau împrejură­rile. Omul impulsiv, grăbit să lo­vească şi să bată pe duşman în manevre de câmp, s’a făcut migă­los, metodic, după cum impunea războiul de tranşee. Şi-a strîns în frîu elanul, dar numai ca să-l dez­lănţuie cu mai multă furie atunci cînd îi vine bine. Astfel­ schimbat, viteazul nerăbdător din alte vre­muri a devenit viteazul cumpănit de astăzi; deci, de două ori mai brav. Cum să nu îndeplinească oameni astfel întăriţi sufleteşte isprăvi ca cele din apropierea satului Bia­cheş ? Şi totuşî, această glorioasă faptă nu e de­cît una din multele pe cari ie cunoaşte războiul actual. Ci£idă continuare­ în pa­gina I lea. Su­sţ» continuarea îiTpa. girta ii-a. FAPTE ffiSOS Straşnice de tot -99-Sau morala In acţiune De aici de unde mă aflu, departe­ de Capitală, aş putea să vă dau ştiri despre ape, verdeaţă, sate, stînci, păduri, în ce priveşte pămîn­tul , despre răsărituri şi apusuri măreţe de soare, nori, stele, în ce priveşte cerul. Dar ştiu că nu vă interesează, — cel puţin nu în mă­sura în care vă interesează destitu­irea prefectului de Suceava, de-o pildă. Hai, dar, să vorbim de asta, chiar de-aci. Mă găsesc în trio poziţie şi rea, şi bună, ca să tratez despre un atare subiect. Rea, căci pînă la locurile acestea nu-mi vine tot pulsul opiniei publi­ce. In Ruralia îndepărtată în care mă sălăşluesc ca şi pe malurile mării, sosesc numai prelungile şi inspumatele valuri care, în cazul de faţă, sînt ziarele de mare tiraj, pe de I. TEODORESCU cîtă vreme în Bucureşti Dv. aveţi şi valurile scurte care se sparg gă­lăgios pe loc ale presei cu mic ti­raj de partid, însă, pentru chestia ce ne preocupă extrem de tipice şi de interesante. Dar înlocuesc lipsa lor prin ima­ginaţie, îmi închipuiesc că unele, cele guvernamentale, se dau în do­sul Monitorului Oficial pe care-l re­produc „pur şi simplu“ , că celelal­te, de opoziţie, sunt foc şi pară, în aşteptare ca venirea la putere să le stingă sub duşul budgetului, pe cînd se vor reaprinde celelalte, din cauza secetei survenite. E şi bună poziţia mea, că nefiind prea influenţat de mediu, pot să-mi dau drumul naturalului, să cuget de la mine şi prin mine însumi. Că le voi spune astfel rău sau bine, drept sau strîmb, cel puţin va răsuna un glas din năiuntru, sincer, adevărat. Nu mă îndoesc că s’a spus foarte multe, aproape tot ce trebuia, des­pre această nemaipomenită întîm­­plare în istoria modernă a ţării : destituirea unui prefect, nu din mo­tive politice, ci din motive morale. Dar iarăşi nu mă îndoesc că mi-a rămas şi mie, din acest minunat bri­liant moral, măcar o faţetă de ad­mirat şi de comentat. Citesc în raportul ministrului, cu privire la prefect:­­ ,,Rezultatul investigaţiunilor fă­cute în această privinţă, este dău­nător situaţiunii administrative a Domnului prefect Albu Mai departe : „... ne găsim în faţa unui caz de uşurinţă care, din punct de vedere administrativ, face­ imposibilă men­ţinerea Domniei-Sale în capul ad­­ministraţiunei judeţului Suceava"... Acum să trecem la subalternul prefectului, despre care raportul zice : „Ca să arate de cîtă rea credinţă este capabil acest funcţionar, comi­­siunea semnalează că".... Mai jos îl numeşte „Dimitriu", fără alt calificativ, şi-l propune la­­ destituire. „ Poliţaiul oraşului, lin fel de şef­­ şi el, e gratificat cu un di­mic : * ..Poliţaiul oraşului Fălticeni, d- Cri­văţ", acuzat „pentru complicitate la contrabandă Iar mai jos mi-l piaptănă astfel: „Pe Ilingă această procedare, care lasă loc la serioase bănueli de incorectitudine, comisiunea, etc." Să vă spun drept, restul raportu­lui şi a chestiei nu mai preţueşte pentru mine nici cît un muc de ţi­gară. Singure citatele de mai sus m’au impresionat în mod deosebit şi mi-au părut a fi sucul, esenţa, măduva afacerei. Dacă ne călăuzim după curăţenia unui suflet limpede, după tot ce ne-a învăţat biserica, şcoala şi car­tea, şi după­ logica severă a unei minţi drepte, trebue să zicem: cel ce păcătueşte fiind slab cu duhul din născare, sau cu duhul rămas nelu­minat, sau împins de-o patimă oar­bă, sau chinuit de foame şi de sete, sau smintit din fire, iertat fie în cele mai multe cazuri, uşor pedepsit da­că e să-şî ia o pedeapsă ; cel ce s’a născut teafăr la trup şi la minte, care s’a luminat prin învăţătura lu­mei şi a cărţii şi i-a fost dat să aibă­ pîinea cea de toate zilele, şi totuşi a păcătuit greu, pedepsit să fie cu asprime ; iar cel ce, avînd toate acestea, şi în derogătorie ma­re a fost înălţat, peste oameni a fost pus să-l conducă, cel ce stă astfel în vederea tuturor şi e mai mare peste alţii, a cărora destin îl călăuzeşte prin voinţa, în numele şi pentru neamul şi ţara lui, şi pă­cătueşte, acela să fie hulit, scuipat, batjocorit şi lovit cu toată scîrba şi puterea, iar dacă legile nu mai îngădue să fie spînzurat sau rupt cu roata, atunci pînă la sfîrşitul zi­lelor lui să fie închis cu ruşine în fundul temniţei. Dar d-l ministru le face de-an­­doasele. Ştiu ce veţi zice : Corb alb la corb alb, nu-şi scoate ochii! Aci am ţinut să vă aduc şi, în ju­rul acestui punct, să poposim niţe­­lu? Acu vă rog prea mult să nu va miraţi de cele ce-am să vă spun, iar de nu veţi putea altfel şi vă veţi mira, încă vă rog să adăogaţî şi un pic de cugetare pe lîngă mirare. Eu zic că e bine aşa. Morală în teorie e una, în prac­tică alta, şi d. ministru face ceea­­ce trebue, morală practică. Nu o spun nici ca opozant, nici ca un a­­tac personal, nici în deriziune sau ca o fineţă de om al dracului. E o afirmare sinceră, dreaptă, serioasă, pornită din convingere adincă. Din­­tr'un anumit punct de vedere, care se va vedea îndată, aduc chiar o laudă ministrului. Reflectaţi un minut numai: De-o sută de mii de ani de cînd omeni­rea asta se sbuciumă mereu pe su­prafaţa­ pămîntului * ăstuia,-----cînd s’a zămislit şi s’a întemeiat ceva din bunătate, pe dreptate, pe logică şi pe morala înaltă? Nici­odată, nici unde şi nici cînd. Suferinţa, luptele, ciocnirile sîngeroase, ne­dreptatea, hatîrul, furtul, prada, ne­cinstea şi necinstirea, spre a nu înşira prea multe, iată obîrşiile, pricinile, călăuzele şi pîrghiile pro­gresului. Şi încă le mai hulim ! Adică fiindcă a fost şi ne este dat într’una să le hulim, să luptăm împotriva lor, să le scuturăm, să le înlăturăm cîte puţin, tocmai de a­­ceea mergem înainte. Se zice că popoarele fericite nu a au istorie, adică nu se scrie nimic despre grozăveniile din sinul lor. Dar care e acel popor fericit? Nu cunosc decît unul: Eschimoşii. Foarte mulţumim de fericire, să fie­ la ei! Citesc prin multe cărţi pe cari le-am luat cu mine, că trei sfer­turi ■ din glob, unde totul creşte în mod natural, unde clima e admira­bilă şi pămîntul fertil, întreg sudul marilor continente, plus două con­tinente întregi, Africa şi Australia, sînt pline, cînd sînt locuite, numai de mizerie,de gelătaie, de ric, de ignoranţă ,şi de imbecilitate. Iar O­­landa de pildă în care pămîntul fuge de sub picioare cînd nu-s chiar mlaştini, şi e numai nisip, unde cli­ma e aspră vîntoasă,­ ceţoasă, unde nu creşte mai nimica în mod natural, unde nu-i nici vînat, nici fructe de la D-zeu, ci o pustietate tristă, rece, goală, absolut neospi­talieră pentru om, Olanda e azi o grădină, un lan verde, un raiu pen­tru populaţia ei numeroasă, bogată cultă, bună, dreaptă, cîrmuită de legi minunate. Apoi tocmai de aceea e astfel. Unde omul luptă şi scurmă cu su­doare şi cu singe, acolo propăşeşte. Unde doarme la răcoare, dacă cresc cumva perele, cad însă în guri de nătăfleaţă, şi apăsarea, şi nedreptatea socială sînt bune, cînd lipsesc cele naturale. Dar dacă vin împreună, atunci dă Doamne bine, progresul e uriaş! Dreptatea şi viaţa molcană adorm pe om, îl mo­leşesc şi-l duc la mizerie şi la tim­­penie. Cint nu ştie că linul din ia­zurile fără ştiucă nu se poate mîn­­ca, atît cît peste el e nămolul în care zăcătueşte şi din care nu are cine-i goni şi plimba prin apa proaspătă ! 9

Next