Adevěrul, august 1916 (Anul 29, nr. 10558-10588)
1916-08-05 / nr. 10562
Anul XXIX-lea—No. 105625 Ram Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELD IMANN DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premiii fttai in ••••••§•• % * • • • l*©t t®**(awe Imni •* Im, ...................... MTM Pentru străinătate rritxsl este îndoit TELEFON: Cepltala..................No. 1410 |f • e • • e ff 34/73 Provincia • . . • n 14/99 Străinătatea ...» 12/40 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Aganției d© Publicitate CAROL SCHULDER A Cowp. Uhstragtargsyid, No. 9 El L—■'T«tefoa 8/9 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sarindar No. 11 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi .♦* tineri 5 August 1016 Binele conspiră Pe tor şefii opoziţiei federaliste s -i întors dela Palat, cu o imprtxi’ti excelentă, acelaşi lucru au naţii şi şefii opoziţiei germanesi ie, impresiune atit de semnif^’ t ivă în cat ei cauta să se Di’ ’ a pentru a alcătui un partid. Acea i n’au putut-o eî face de cît ,noi încurajaţi de suveran, căci nu credem ca bărbaţi politici ca d-niî Maiorescu şi Carp, să fi făcut acest pas, fără să aibă indicaţiunî de sus. Pe unul din doi, regele trebue să-l mintă. E posibil ca şi el să fi luat obiceiul d-luî Brătianu, obiceiu care l’a făcut pe acesta odios. Pe cine însă minte? Simpatiile sale naturale sînt cu nemţii. De atîtea ori şi în deosebite ocaziunî, sentimentele sale au fost date pe faţă. E dar mai explicabil că simpatizează cu aceia cari apără cauza naţiuneî sale. Va să zică dacă minte, el minte pe şefii opoziţiuneî federaliste. Ii încîntă cu migdale amare, îi face să aştepte, îi face inofensivi, îi adoarme în visul frumos al Romîniei Mari. ece întrebarea care se pune este dacă d. Brătianu este în complot, sau dacă conjuraţiunea se face şi contra d-sale. Am spus altă dată că sînt două ipoteze. Ori d. Brătianu, a jucat rolul periculos, de a nu vorbi nimic cu regele, de a încheia alianţe fără să-l consulte, şi cînd totul va fi gata şi convenţiile iscălite, să le prezinte regelui dimpreună cu decretul de mobilizare. De va refuza, se va întîmpla ceea ce se petrece în Grecia: conflictul între popor şi rege. Ori poate d. Brătianu, crede, în optimismul şi mintea sa mărginită, că are pe rege în buzunar şi că el nu va îndrăzni să i se opună lui, să intre în conflict cu partidul liberal. Se poate chiar pînă să se facă formele, vorba lui Lascar Catargiu, d. Brătianu, să dea drumul străzei şi, în faţa acestui argument irezistibil, regele să cedeze şi să... meargă — pentru a nu merge afară din ţară» •6 Se poate însă ca regele şi primul său ministru să fie înţeleşi, conspiraţiunea să fie făcută cu el împreună. Regele poate refuza iscălirea decretului de mobilizare, guvernul să demisioneze, demisiunea să fie acceptată. D-nii Carp şi Maiorescu să fie chemaţi la Palat dimpreună cu d. Marghiloman, starea de asediu votată de liberali, să fie decretată, şi farsa este jucată. D. Brătianu se va retrage, zicînd că şi-a făcut datoria, el păstrează bunele raporturi cu regele, e viitorul său prim-ministru; el spune ţăreî că a ^făcut ce a putut face, a pregătit totul ca să intre în acţiune, dar regele n’a voit. încă o minciună, suprema minciună şi ţara rămîne în neutralitate, afară de alte împrejurări cari pot surveni şi pe cari în acest moment nu le aprofundez. • •• In tot caz ti se spune, că regele conspiră cu germanofilii, cu cei cîţiva partizani ai nemţilor, cari sînt în ţară. E adevărat, nu e adevărat, urma va alege. Nu putem spune ţara să vegheze, fiindcă ţara nu poate face nimic. Astfel a emasculat-o d. Brătianu, că ea nu poate reacţiona. Totul depinde de d. Brătianu şi de rege. Ei pot face şi crima aceasta de a nu intra în acţiune. Ei pot face dimpotrivă şi marele gest de a ridica sabia. Vor face-o, nu vor face-o, numai răposata Iulia Poloneza ar putea şti. Noi ne declarăm absolut neputincioşi de a sonda conştiinţa acestor doi oameni, cari deţin în mîinile lor soarta Romîniei şi a romînismuluî — şi mint pe toată lumea, mint de sting pămîntul. Const. Miile Mergem contra... Ruşilor — INFORMAŢIUNI PRECISE — Eri, 3 August, foaia patronată şi azi de d. P. P. Carp, care a fost Mărfi în audienţă la rege, declară că este absolut sigur că Rominia va intra în acţiune contra Ruşilor! Informaţia aceasta se cam contrazice cu atitudinea pressei marghilomaniste, dar fiindca d. Carp a fost acum trei zile la rege fireşte că asigurarea pe care ne-o dă foaia patronată de d-sa trebuie să fie întemeiată, cel puţin pe o impresie rămasă dar convorbirea care a avut loc între suveran şi fostul şef al conservatorilor. De aceia ne facem datoria de cronicari înregistrînd faptul că ori, 3 August, această foaie ne-a dat asigurarea că Romînia va merge contra Ruşilor. Asta e informaţia precisă a foaei carpiste după audienţa patronului la rege. Acum să înregistrăm şi informaţiile noastre adese din diferite surse. Evenimentele internaţionale împing Romînia la o neîntîrziată intrare în acţiune alături de alidft. Tot eri, 3 August, s’a zvonit că aranjamentul militar cu aliata s’a semnat şi a fost consacrat prin anumite fapte, pe cari de sigur că foile marghilomaniste se vor grăbi să le denunţe ungurilor şi bulgarilor. Iată două informations cari se contrazic cu desăvirşire. Peste cîteva zile sperăm însă că evenimentele vor confirma că acei cari, la 3 August, au mai avut impresia că ,Romînia poate să meargă alături de puterile centrale sau poate să rămină neutră cum, ar prefera margiollomaniștii, sunt într’adevăr niște „gogomani". __________R. X. Eroii Franţei GENERALUL LARGEAU ucis în una din luptele date la Verdun Adeverurl Transformism Ministrul Bulgariei, d. Radeff, a expediat uniforma sa diplomatică la Sofia, primind la schimb pe aceea de şerf-comitaglu, la vederea conducerel uneia din bandele lui Sandansky, care va opera In curînd la fruntariile noastrel • . Educaţie Sîntem Întrebaţi dacă un vărsămînt pentru gazeta de „educaţie civică“ a fratelui Prostilă dă dreptul şi la o cointeresare la gheşerturile Dinastie. Transmitem întrebarea cui de drept ! Din spate Socialistul lui Wilhelm II, faimosul Scheidemann, a declarat că nu e permis „a ataca din spate" pe luptătorii germani! Cu toate astea, sistemul e cunoscut la Berlin! Dar austriacii? Apropos: ungurii sínt tigrii, iar romîniî lei; dar austriacii — pardon d’expresie — ce lighioane sínt?! Aşteptăm un comunicat al legaţiei austriace, ca să ne lămurească! Rigoletto Rusia şi Bulgaria încă una din intrigile şi speranţele nemţilor şi germanofililor dela noi s’a spulberat Din momentul în care au simţit că politica instinctului naţional este pe cale să triumfe în mod definitiv la noi, cercurile nemţiţilor au răspunndit zvonul că orice apropiere intre Roma şi Rusia va fi zădărnicită de faptul că Rusia nu va consimţi cu nici un preţ să se strice cu poporul bulgar, pe care ’l consideră victima regelui Ferdinand de Coburg — singurul vinovat al trădăreî Bulgariei faţă de sîrbi şi ruşi. S’a invocat chiar de către cercurile nemţite că Societatea de solidaritate slavă a intervenit pe lingă guvernul din Petrograd și cu influenta pe care o are, a izbutit să înlăture orice atac al Rusiei contra Bulgariei. Aceasta trebuia să constitue pentru bunii romîni din jurrul tegafiunilor austro-germane lovitura hotărîtoare, intrucit Rominia ar fi fost astfel stingherită in mişcările sale de revendicare a Ardealului. Ei bine, înaltele calcule ale patrioţilor marghilomanişti au suferit ori una din decepţiile cele mai amare. Din Petrograd s’a telegrafiat In extenso rezoluţiunea „Societăţii de solidaritate slavă“, care este cel mai formidabil act de acuzare care s’a ridicat vreodată împotriva poporului bulgar. Rezoluţiunea cercurilor panslaviste nu numai că provine încercarea bulgarilor de a trece la ruşi şi o respinge de pe acum, dar cere reducerea frontierelor Bulgariei „conform cu exigenţele şi necesităţile siguranţei Serbiei şi Romîniei“. Dacă sentimentele guvernului din Petrograd faţă de Bulgaria sperjură şi ucigaşă a Serbiei erau cunoscute, limbagiul cercurilor panslaviste va cădea ca un trăznet la Sofia şi în întreaga Bulgarie. Este cuvîntul urgiei care se abate asupra capului acestei ţări, pierdută de regele şi conducătorii ei. Faptul că guvernul din Petrograd a crezut necesar a aduce în aceste momente la cunoştinţa lamei şi a Romîniei, în special, dezideratele Societăţii de solidaritate slavă, este mai mult decit semnificativ. Rusia oficială, ca şi cea neoficială, a înţeles, în sfîrşit, că nu există soluţiune intermediară faţă de Bulgaria. Trecând în cîmpul german, contopindu-se în blocul turanic, Bulgaria şi-a pecetluit soarta cu aceea a Ungariei. Ad. Stămj bine! Nu se poate spune că nu stăm bine: deocamdată lipsesc alimentele şi lemnele, — de îmbrăcăminte nu mai vorbesc, fiindcă azi ca sa te îmbraci cu tot ce-ţi trebue eşti nevoit să ipotechezi o casă — dacă ai! — sau să te’nsori cu zestre, ceea ce, din fericire, e ceva mai uşor! De cîteva zile nu sunt lemne în Capitală, sau, cel puţin, populaţia nu are de unde cumpăra. Probabil că s’a amestecat, a „organizat" ceva primăria şi aici de au dispărut şi surcelele ! Alimentele lipsesc fiindcă s’a exportat enorm , am trimis oare nemţilor şi ungurilor şi pădurile ? E drept că pentru contrabandistul nostru n’ar fi imposibil ca şi munţii împăduriţi să-l treacă dincolo! Şi nu uitafi că lipsa de lemne se simte acum, vara, cînd te’ncălzeşte soarele sau ochii iubitei. Ce va fi însă la toamnă, cînd ploile vor cădea reci şi monotone, la iarnă cînd în ger şi’n viscol, un braţ cu lemne are o importanţă nepreţuită? Halal administraţie! Inamovibilitatea e o recompensă modestă pentru asemenea inteligente şi spirite organizatoare! Noroc că vine războiul şi poate va răsări dintre militarii cari vor prelua atunci puterea, cîteva minţi mai luminate şi o mină de fier care să pue odată ordine in destrăbălarea ruşinoasă care bîntue la noi. Maximin Luptătorii aerului unul din cei mai bravi piloţi francezi, care a doborît pînă acum mai multe aparate germane. Nungesser, care înainte de războiu era necunoscut încă în domeniul aviaţiei, s’a ridicat deodată la celebritate în timpul războiului prin îndrăzneala luptelor aeriene date şi prin dibăcia cu care le-a condus. SUBLOCOTENENTUL AVIATOR NUNGESSER RĂZBIŢII GAZETA CU VĂRSĂMÂNT împrumutând eticheta „Şoc. pentru educaţia cetăţenească“, fratele Prostilă cu confratele Creangă publică un prospect pentru subscrierea unui.... împrumut cu care să creeze o gazetă de... educaţie naţional-liberală. Apelul cerevărsămînt, adică în loc să vadă publicul dacă gazeta face 5 parale, el să dea capitalul înainte, apoi să plătească şi gazeta. Cu alte cuvinte, în loc să verse fratele Prostilă paralele de „educaţie“, să le verse publicul, ca să primească educaţia lui Prostilă şi Creangă ! Un cetitor mi-a spus: — Pe mine nu mă prinde cu vărsămint! De unde ştiti că citind gazeta, în loc de educaţie n-o să-mi vie.... vărsămînt?! In faţa acestui argument vomitiv, mă opresc î Pac. Urechile lui Presii la graniţa Bucovinei Un grănicer d’ai noştri şi un cazac, ia graniţa românească plin spre Bucovina. Camarazi, se înţeleg de minune, îşi aprind ţigările, iar mâine vor lupta alături, fără să mai ceară înalta autorizaţie a d-lii Marghiloman! Avem în fine explicaţia recentei izbucniri a d-lui dr. Creangă. Noi am spus de la început că d. Creangă, care n’a avut şi nu-şî permite să aibă păreri în vre-o chestie, a sărit din ordinul lui Vintilă. In această privinţă nu ne-am înşelat. Am socotit însă că tendinţa Ilfi Vintilă era numai de-a ajunge la restrîngerea libertăţii presei — şi în această privinţă ne-am înşelat, şi mărturisim că ne reproşăm amar imensa greşală pe care am făcut-o. Am fi trebuit să ştim — după atîta vreme, ce dracu ! — am fi trebuit să ştim că numai pentru o chestie aşa zicînd de principiu, nu se ambalează fratele Vintilă; am fi trebuit să simţim că trebuie să fie la mijloc şi un interes negustoresc. Acum sîntem edificaţi. Fratele Vintilă plănuieşte o nouă lovitură, un nou monopol, după sistemul d-sale brevetat, publicul să dea banii, iar clica d-sale să aibă profitul material şi în specie şi moral. » Ca să se vadă cum se prezintă chestia, trebuie să luăm lucrurile mai pe departe, pentru că şi fratele Vintilă a luat-o foarte pe departe. Cititorii ştiu că s-a înfiinţat o „Societate pentru educaţia cetăţenească“, pe care întreaga presă a primit-o cu simpatie. Puteai să fii mai mult sau mai puţin sceptic în privinţa rezultatelor probabile ale activităţii acestei societăţi, dar intenţia iniţiatorilor merita toate laudele. Primul proiect al societăţii a fost după cum s-a anunţat, înfiinţarea unui mare ziar, care — se zicea — avea să fie mai bun decît toate ziarele existente. Perfect! Nu puteam decît să încurajăm şi această intenţie. Dacă ea avea să fie realizată, — cu atît mai bine ! Iată însă că se publică prospectul noului ziar, care debutează printr’un apel pentru o subscripţie naţională, care să dea fondurile trebuitoare. Şi din ceea ce spune prospectul, întreaga afacere iese la iveală. Noul ziar îşi propune ţintamodestă de a fi „după modelul Ziarelor de frunte europene”; dacă şi-ar realiza tot programul anunţat, ar fi însă cel mai de frunte ziar din Europa şi din lumea întreagă. Pentru a prezenta garanţii morale, prospectul înşiră lista lungă a personalităţilor sub auspiciile cărora va apărea. Pînă aci, nimic deosebit. Insă veninul e în coadă. Prospectul e semnat de patru persoane plus una. Primele patru — cei doi mitropoliţi, d. G. N. Bagdat şi d. P. Poni — au desigur cele mai bune intenţii, iar a cincea e... d. dr. G. D. Creangă. Am înţeles ! Fireşte, nu cei patru se vor instala la redacţie ca să conducă ziarul. Rolul acesta va fi al d-lui Creangă, interpusul fratelui Vintilă. Şi dacă atîta nu vă ajunge, citiţi şi Anexa prospectului, este o adresă a ministerului de interne, care promite tot concursul, şi o adresă a ministerului de război care anunţă că a şi dat corpurilor de armată ordinul circular No. 307 din 22 curent, în acelaş sens. Va să zică, fratele Vintilă, care a încercat cu Voinţa, apoi cu Viitorul, în sfîrşit cu Romanul lui.. C. A. Rosetti (!!) şi a mers din chix în chix, s o ia acum altfel : exploatînd un mare număr de bune intenţii, el fondează o gazetă, cu banii publicului şi cu abonamente forţate, pentru a realiza şi monopolul presei, asigurîndu-şî beneficii materiale, și — speră el — chiar morale. * Lovitura ar fi în adevăr genială. Se vede însă că devotamentul d-luî Creangă e maî mare de cît priceperea d-sale. De la primul pas s’au și zărit urechile lui Prostilă. R. Z. » in lagărul socialist Mai nimerit e să vorbim de lagărele socialiste, pentru că un partid, internaţional, nu mai există. Două partide socialiste — şi anume cele mai importante din lumea întreagă — s’au manifestat, cam în acelaşi timp, zilele trecute, partidul german, care constitue cea mai formidabilă organizaţie politică de pe tot globul, avînd şi forţa numerică, şi bogăţia materială, şi doctrina cea mai rigidă; de altă parte, partidul francez, măreţ prin nobleţea lui sufletească, prin avîntul lui revoluţionar, prin influenţa reală pe care o exercită asupra Franţei şi chiar a altor ţări. Este interesant de constatat că partidul german s’a manifestat pentru pace, iar cel francez pentru continuarea războiului. S’ar părea deci că rolurile s’au răsturnat, că nemţii s’au întors la vechile principii şi idealuri ale social-democraţiei internaţionale, pe cînd francezii le trădează. Aceasta e o simplă aparenţă. In realitate, socialiştii nemţi — vorbim de cel din majoritate, autorii manifestului publicat în Vorwaerts __ fac şi acum ca şi din prima zi a războiului, operă de slujbaşi ai lui Wilhelm şi al lui Bettinarm. EI declară că la 4 August 1914 ■ind s’au dezonorat pe vecie aprobînd războiul, au făcut-o pentru că patria era ameninţată; azi, cînd pericolul nu mai există, vor pacea. In realitate ei ştiau atunci că nu era nici un pericol, că nimeni nu ameninţa şi nu putea să ameninţe ’ Vaterlandul prusac, şi totuşi s’au asociat la dezlănţuirea măcelului universal, — după cum ştim azi că, de astă dată, pericolul există, nu pentru patrie, dar pentru Kaiser şi clica lui, — şi cer pacea pentru a salva egemonia germană. Nu cumva eroul lor, Frank, care a murit ca o bestie, masacrînd pe belgieni, vroia să salveze Germania din ghiarele Belgiei? Socialiștii francezi — și vorbim iarăși de cel din majoritate, căci minoritatea, din nefericire, se lasă tîrîtă de generozitatea admirabilă, dar cite odată naivă, a rasei lor minunate — cer însă continuarea războiului, pentru că îşi dau seama că Dreptul nu va fi restabilit în lume fără zdrobirea definitivă a wilhelmizmuluî, după fericita expresie a lui Burtzew. 9 * 9 Socialiştii francezi rămîn fideli şi principiilor şi rasei lor; majoritatea celor germani, care şi-a trădat de mult principiile, rămîne fidelă împăratului german S. T. SlisiliiMel O telegramă din Paris semnalează fapta eroică — citată de „Buletinul armatei — a unei mici trupe franceze: un căpitan, în fruntea unuî grup de opt oameni, a ocupat o întăritură pe care o apăra o companie germană. Această îndrăzneață ispravă s’a înfăptuit pe Somme, dincolo de satul Biaches, întăritură era un obstacol important pentru desvoltarea succesului francez în această regiune şi atuncî opt soldaţi, şi un, căpitan hotărîră s’o cucerească prin surprindere. Au izbutit, capturând şi 114 prizonieri, dintre cari doî ofiţeri. Curajul dovedit în această împrejurare de bravii oşteni francezi nu e o uimire pentru acei cari urmăresc îndărătnicia cu cari se bat copiii Franţei pe tot frontul lor şi înflăcărarea cu care atacă pe crâncenii lor duşmani. Vitejia a însoţit întotdeauna pe francezi în toate bătăliile lor de prin veacuri. „Furia franceză“, în marile încăierări ale luptelor, e legendară. Dar, după vorba lui Clemenceau, soldaţii de azi ai Franţei, în trec cu totul pe premergătorii lor. Peste vechea vitejie s’a aşezat un strat nou de bravură, care face din fiecare francez un erou. Vijelia dezlănţuită aşa de cumplit de germani cerea mai cu seamă, din partea soldatului, nervi tari. Impetuozitatea în luptă nu mai era de ajuns. Nervii aceştia de oţel şi i-a făcut soldatul francez în timpul sîngeroaseî campanii de astăzi. S’a transformat, s’a reînoit aşa cum cereau împrejurările. Omul impulsiv, grăbit să lovească şi să bată pe duşman în manevre de câmp, s’a făcut migălos, metodic, după cum impunea războiul de tranşee. Şi-a strîns în frîu elanul, dar numai ca să-l dezlănţuie cu mai multă furie atunci cînd îi vine bine. Astfel schimbat, viteazul nerăbdător din alte vremuri a devenit viteazul cumpănit de astăzi; deci, de două ori mai brav. Cum să nu îndeplinească oameni astfel întăriţi sufleteşte isprăvi ca cele din apropierea satului Biacheş ? Şi totuşî, această glorioasă faptă nu e decît una din multele pe cari ie cunoaşte războiul actual. Ci£idă continuare în pagina I lea. Susţ» continuarea îiTpa. girta ii-a. FAPTE ffiSOS Straşnice de tot -99-Sau morala In acţiune De aici de unde mă aflu, departe de Capitală, aş putea să vă dau ştiri despre ape, verdeaţă, sate, stînci, păduri, în ce priveşte pămîntul , despre răsărituri şi apusuri măreţe de soare, nori, stele, în ce priveşte cerul. Dar ştiu că nu vă interesează, — cel puţin nu în măsura în care vă interesează destituirea prefectului de Suceava, de-o pildă. Hai, dar, să vorbim de asta, chiar de-aci. Mă găsesc în trio poziţie şi rea, şi bună, ca să tratez despre un atare subiect. Rea, căci pînă la locurile acestea nu-mi vine tot pulsul opiniei publice. In Ruralia îndepărtată în care mă sălăşluesc ca şi pe malurile mării, sosesc numai prelungile şi inspumatele valuri care, în cazul de faţă, sînt ziarele de mare tiraj, pe de I. TEODORESCU cîtă vreme în Bucureşti Dv. aveţi şi valurile scurte care se sparg gălăgios pe loc ale presei cu mic tiraj de partid, însă, pentru chestia ce ne preocupă extrem de tipice şi de interesante. Dar înlocuesc lipsa lor prin imaginaţie, îmi închipuiesc că unele, cele guvernamentale, se dau în dosul Monitorului Oficial pe care-l reproduc „pur şi simplu“ , că celelalte, de opoziţie, sunt foc şi pară, în aşteptare ca venirea la putere să le stingă sub duşul budgetului, pe cînd se vor reaprinde celelalte, din cauza secetei survenite. E şi bună poziţia mea, că nefiind prea influenţat de mediu, pot să-mi dau drumul naturalului, să cuget de la mine şi prin mine însumi. Că le voi spune astfel rău sau bine, drept sau strîmb, cel puţin va răsuna un glas din năiuntru, sincer, adevărat. Nu mă îndoesc că s’a spus foarte multe, aproape tot ce trebuia, despre această nemaipomenită întîmplare în istoria modernă a ţării : destituirea unui prefect, nu din motive politice, ci din motive morale. Dar iarăşi nu mă îndoesc că mi-a rămas şi mie, din acest minunat briliant moral, măcar o faţetă de admirat şi de comentat. Citesc în raportul ministrului, cu privire la prefect: ,,Rezultatul investigaţiunilor făcute în această privinţă, este dăunător situaţiunii administrative a Domnului prefect Albu Mai departe : „... ne găsim în faţa unui caz de uşurinţă care, din punct de vedere administrativ, face imposibilă menţinerea Domniei-Sale în capul administraţiunei judeţului Suceava"... Acum să trecem la subalternul prefectului, despre care raportul zice : „Ca să arate de cîtă rea credinţă este capabil acest funcţionar, comisiunea semnalează că".... Mai jos îl numeşte „Dimitriu", fără alt calificativ, şi-l propune la destituire. „ Poliţaiul oraşului, lin fel de şef şi el, e gratificat cu un dimic : * ..Poliţaiul oraşului Fălticeni, d- Crivăţ", acuzat „pentru complicitate la contrabandă Iar mai jos mi-l piaptănă astfel: „Pe Ilingă această procedare, care lasă loc la serioase bănueli de incorectitudine, comisiunea, etc." Să vă spun drept, restul raportului şi a chestiei nu mai preţueşte pentru mine nici cît un muc de ţigară. Singure citatele de mai sus m’au impresionat în mod deosebit şi mi-au părut a fi sucul, esenţa, măduva afacerei. Dacă ne călăuzim după curăţenia unui suflet limpede, după tot ce ne-a învăţat biserica, şcoala şi cartea, şi după logica severă a unei minţi drepte, trebue să zicem: cel ce păcătueşte fiind slab cu duhul din născare, sau cu duhul rămas neluminat, sau împins de-o patimă oarbă, sau chinuit de foame şi de sete, sau smintit din fire, iertat fie în cele mai multe cazuri, uşor pedepsit dacă e să-şî ia o pedeapsă ; cel ce s’a născut teafăr la trup şi la minte, care s’a luminat prin învăţătura lumei şi a cărţii şi i-a fost dat să aibă pîinea cea de toate zilele, şi totuşi a păcătuit greu, pedepsit să fie cu asprime ; iar cel ce, avînd toate acestea, şi în derogătorie mare a fost înălţat, peste oameni a fost pus să-l conducă, cel ce stă astfel în vederea tuturor şi e mai mare peste alţii, a cărora destin îl călăuzeşte prin voinţa, în numele şi pentru neamul şi ţara lui, şi păcătueşte, acela să fie hulit, scuipat, batjocorit şi lovit cu toată scîrba şi puterea, iar dacă legile nu mai îngădue să fie spînzurat sau rupt cu roata, atunci pînă la sfîrşitul zilelor lui să fie închis cu ruşine în fundul temniţei. Dar d-l ministru le face de-andoasele. Ştiu ce veţi zice : Corb alb la corb alb, nu-şi scoate ochii! Aci am ţinut să vă aduc şi, în jurul acestui punct, să poposim niţelu? Acu vă rog prea mult să nu va miraţi de cele ce-am să vă spun, iar de nu veţi putea altfel şi vă veţi mira, încă vă rog să adăogaţî şi un pic de cugetare pe lîngă mirare. Eu zic că e bine aşa. Morală în teorie e una, în practică alta, şi d. ministru face ceeace trebue, morală practică. Nu o spun nici ca opozant, nici ca un atac personal, nici în deriziune sau ca o fineţă de om al dracului. E o afirmare sinceră, dreaptă, serioasă, pornită din convingere adincă. Dintr'un anumit punct de vedere, care se va vedea îndată, aduc chiar o laudă ministrului. Reflectaţi un minut numai: De-o sută de mii de ani de cînd omenirea asta se sbuciumă mereu pe suprafaţa pămîntului * ăstuia,-----cînd s’a zămislit şi s’a întemeiat ceva din bunătate, pe dreptate, pe logică şi pe morala înaltă? Niciodată, nici unde şi nici cînd. Suferinţa, luptele, ciocnirile sîngeroase, nedreptatea, hatîrul, furtul, prada, necinstea şi necinstirea, spre a nu înşira prea multe, iată obîrşiile, pricinile, călăuzele şi pîrghiile progresului. Şi încă le mai hulim ! Adică fiindcă a fost şi ne este dat într’una să le hulim, să luptăm împotriva lor, să le scuturăm, să le înlăturăm cîte puţin, tocmai de aceea mergem înainte. Se zice că popoarele fericite nu a au istorie, adică nu se scrie nimic despre grozăveniile din sinul lor. Dar care e acel popor fericit? Nu cunosc decît unul: Eschimoşii. Foarte mulţumim de fericire, să fie la ei! Citesc prin multe cărţi pe cari le-am luat cu mine, că trei sferturi ■ din glob, unde totul creşte în mod natural, unde clima e admirabilă şi pămîntul fertil, întreg sudul marilor continente, plus două continente întregi, Africa şi Australia, sînt pline, cînd sînt locuite, numai de mizerie,de gelătaie, de ric, de ignoranţă ,şi de imbecilitate. Iar Olanda de pildă în care pămîntul fuge de sub picioare cînd nu-s chiar mlaştini, şi e numai nisip, unde clima e aspră vîntoasă, ceţoasă, unde nu creşte mai nimica în mod natural, unde nu-i nici vînat, nici fructe de la D-zeu, ci o pustietate tristă, rece, goală, absolut neospitalieră pentru om, Olanda e azi o grădină, un lan verde, un raiu pentru populaţia ei numeroasă, bogată cultă, bună, dreaptă, cîrmuită de legi minunate. Apoi tocmai de aceea e astfel. Unde omul luptă şi scurmă cu sudoare şi cu singe, acolo propăşeşte. Unde doarme la răcoare, dacă cresc cumva perele, cad însă în guri de nătăfleaţă, şi apăsarea, şi nedreptatea socială sînt bune, cînd lipsesc cele naturale. Dar dacă vin împreună, atunci dă Doamne bine, progresul e uriaş! Dreptatea şi viaţa molcană adorm pe om, îl moleşesc şi-l duc la mizerie şi la timpenie. Cint nu ştie că linul din iazurile fără ştiucă nu se poate mînca, atît cît peste el e nămolul în care zăcătueşte şi din care nu are cine-i goni şi plimba prin apa proaspătă ! 9