Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)

1916-10-19 / nr. 10638

Atacuri inamice respinse pe frontal de Nord Muntele Masco merit de truneie noastre cu mari pierderi pentru inamic Contra laşitătei­­**­ I Multe am învăţat în aceste două luni, în cari, dela delirul bucuriei, am trecut la delirul jaleî, dela ex­ploziile zgomotoase, la aiurări de tristete, în care am simţit toată gama veseliei expansive precum şi aceea a îngrijorări­ile ziua de mîine. • • • Şi am ascultat mil­te si pe mulţi. De multe ori am auzit acest glas de căinţă — asta ne-a trebuit! Ne-a trebuit războiţi. Acum nu avem nici Ardealul şi am pierdut aproape toa­tă Dobrogea. Mai bine stăteam cu­minţi în colţul nostru. Aşa grăeşte laşitatea şi eu mă însoriţi cu mîndrie în fals contra a­­cesteî laşităţi. Mă înscriu în fals şi zic : orice se va întîmpla, bine sau rău, victorioşi sau zdrobiţi, ceeace s’a făcut, bine s’a făcut şi nicî nu se putea face altfel. Pentru noi în cli­p onorabil, nu era altă eşire decît răz­boiul, războiul ,pentru dezrobirea fraţilor de peste munţi, dezrobire care dacă n’o încercam acum, n'am fi putut-o încerca poate nici­odată Şi pe deasupra tuturor am fi rămas de rîsu­l luptei, în halul scîrbos al Greciei. • « • Astfel cum am procedat, bine și frumos am făcut. Oricare ar fi soarta noastră, bună sau rea, ori­care ar fi soarta războiului, noi putem o verigă din marele lanț care se desfășoară de la Marea Nordu­lui pînă la Bagdat. Djgă vom învin­ge germanii — vom avea soarta tu­­urror statelor înțelegemi. Dacă însă vor învinge aliaţii! — după cum to­tul spune, noi vom deveni un stat mare şi respectat tocmai prin sa­crificiile noastre, prin vitejia noas­tră, prin suferinţele noastre... ! Dar avem dreptul să fim pesimişti şi laşi? Nu­­ar fi o insultă adusă sol­datului român care îşi face datoria cu prisos şi care cu pieptul deschis luptă contra maşinizimic război­nic şi luptă victorios. Dinspre Car­­paţi totul ne suride şi avem dreptul şi zicem că ne surîde, cînd zid au­ făcut contra nemţilor, zid pe care nu-­l pot rupe dinşii, cu tot puhoiul cu care a vrut să ne invadeze. Ce-i dreptul în Dobrogea am suferit în­­frîngeri. Ele sunt vremchii.ce. i '••dă avem. rând a­re și încredere și totul se va isprăvi cu bine. cu ofensiva noastră în. Carpat, și cu ofensiva noastră în Bulgaria. « • • Eu fac parte din aceia cari nu se descurajează uşor. Am trecut prin prin multe şi mărunte şi am ştiut să rezist şi restrişte­ şi tentative­lor de tot soiul. Tot aşa nu mă des­curajez acum şi cînd am vrut răz­boiul, trebue să primesc cu resem­nare şi loviturile ce ni se dau. Am încredere în steaua Romîniei şi în soldatul român şi am şi... răbdare.­­Pînă atunci însă, zic, că bine s’a făcut că s’a pornit războiul, n’am să mă căesc de nimic, sínt mîndru acum că sínt Romín și dacă soarta ne va fi tristă, tot astfel voi zice că războiul era o nécesitate istorica-la care trebuia să n­e supunem. E o glorie pentru noî, că războiul nu este o plimbare ca la 1913, că a­­re părţile in­ triste. Aceasta ne mă­reşte pe noi si. ro.. fdvri..fu ochii lu­me!. Const. Miile Războ­iul nostru Marele Cuartier General COMUNICAT No. 65 18 (31) Ort. 1916 orele 7 dim. FRONTUL DE NOR­D­ NORD-VEST: Dela Tulfl­es şi pînă la Tabla Bufii situaţia neschimbata. La Bratocea un mic detaşament al nostru a sur­prins pe inamicul de pe muntele Roşea, l­a gonit, cauzindu-i pierderi mari (intr’un singur element de tranşee s’au găsit 2 ofiţeri şi 7©jSSSSSSi o trupă morii), a ocupat Roşea, a luat prizonieri, o mitralieră şi un proector. La Predeluş foc rar de artilerie. D .­ela In Valea Prahovei şi In regiunea pragoslaveie s’au respins mai multe atacuri inamice­ Pe stingă Oltului acţiunea e în curs. , in valea Jiului urmărirea inamicului continua. La Orşova foc rar de^artilerie. FRONTUL DE SUD: Situaţia neschimbată. Uil Sutei Situaţia strategică a Somfaiei şi datoria aliaţilor ROMA. (Telegramă întirziată).— „Corriere de la Sera" scoate la ivea­lă puterea de împotrivire dovedită de trupele romîneşti pe mal între­gul cerc al Carpaţilor, cu toată su­perioritate technică, din punctul de vedere al artileriei, de care dispune duşmanul. Rezistenţa ostaşilor romîni a sil­­it la îndreptarea situaţiei în Moşul Romînieî, dînd timp ruşilor să întă­rească apărarea Carpaţilor. Momentul critic se poate deci so­coti ca trecut, iar planul austro-ger­­man, planul unei năvăliri prin tre­­cătorile Carpaţilor, e osîndit neapă­rat la eşuare. Şi dă astă dată, coeficientul nu­mărului ,şi al repeziciuneî pe care germanii s'au bizuit spre a infrin­ge rezistenţa romkutor — a dat greş. Dacă n’au izbutit cină toate elementele eraţi spre folosul lor, cu ,atît mai puţin vor putea reuși de azi încolo, cină pe deoparte superi­oritatea numărului va trece de par­tea romínkor iar pe de alta, trupele romíne deprinzîndu-se din ce în ce mai mult ai mecanizmul luptei, se vor bate tot mai bine, tot mai vite­jește. Luptele de pe Carpațî sínt o no­uă dovadă a slăbireî crescînde a putereî militare germane. „Corricte "dein Sera" închee ast­fel : „Oricum ar fi, toate puterile în­ţelegerei la­olaltă aă datoria să o­­pue reacţiunea cea mai vajnică ma­rei lovituri pusă la cale de duşman în contra Romînieî. E vorba de o datorie sfintă pentru toţi Aliaţii. .Solidaritatea şi recunoştinţa pe care o datorim unei ţări care în­­­tr'un gest generos a alergat să ia loc alături de noi, ca şi toate por­nirile cele mai nobile ne îndeamnă să alergăm în ajutorul Romînieî". (A. T. I.). Paturi “îa-pa ce’mî spunea ieri domnişoa­ra S., inspectoarea cercetaşelor, care vizitase pe rind mai multe spi­tale. Dar acestei lipse, energica in­spectoare găsise leacul şi ideile ce vor desvolta aci sunt ale sale, idei practice şi de îndată aplicabile. Intîiu, o călduroasă chiemare tu­­tulor acelora cari au­ paturi simple tulor acelora cari au paturi sim­ple de fier în casă, paturi so­lide, cum trebuie în spitale, să d’a Ie împrumuta, pe timpul războ­iului, spitalului cel maî apropiat. Dacă fiecare dintre noî am face­­ în casele noastre o revizuire în a-­ ceasta intenţie, multî ar găsi mij­­locul d’a spori pentru rănit! numă-;­arul paturilor suplimentare i­arî azi lipsesc din spitale. Vom înlocui a­­ceste paturi, la noi, cu paturi de Iernat, sau chiar de scindări şi atîta tot. Niţică grijă pentru o mai mare curăţenie şi gata. Saltelele pot să ne rămîie. La spitale se vor face sar­tori, nouî de paie, de altfel cele mai practice, fiind cele mai curate. A doua idee a domnişoarei S., pe care o împărtăşesc pe deplin, este aceea de a rechiziţiona, în acelaş scop, paturile de fier proprii servi­ciului de spital, din toate casele ce­lor­­cari, în împrejurările­­actuale, au părăsit Capitala pentru un maî sigur adăpost aiurea. In gîndul acestora, la plecare, a fost că se despart, poate pentru tot­deau­na, de avutul ce părăseau. Ei bine, cînd, în loc d’o lipsă sau distrugere totală a mobilierului lor, vor regăsi, la întoarcere, stîndu-le la dispoziţie, un bon de rechiziţie făcut în perfectă regulă, pentru ci­te­va simple paturi de fier din odă­ile­ copiilor sau ale slugilor, rechi­ziţionate pentru răniţi la spitale, e­se­ crezut că nimenea nu va zice nimic, iar de-ar zice ceva, să ie ştim­ şi noi numele acelora! Cu aceste două idei, numai decît puse în practică, prima prin bună­voinţă publică, iar a doua prin activitatea organelor de redii­­zidî, se poate înzestra de azi pe mîine, spitalele existente cu ciîva sute şi mii­ de paturi cari vor înlesni fiecărui rănit posesiunea de fier exclusivă a patului său de suferinţă. Măcar la atîta an­ drept fiii ţarei căzuţi pentru apărarea ei. De altfel zelul şi devotamentul pa­triotic al acelora cari şi-au părăsit casele pentru slujba spitalelor, me­rită a fi­ ajutat prin contribuţiile de tot felul a celorlalţi. Nu le cerem de astădată decît modeste paturi de fier pentru răniţi! Nu e mult. E aproape mimica toată. Deschidem aci o listă de sub­scripţie nu numai pentru cei din Bucureşti, dar şi pentru cei din pro­vincie. Direcţiunile spitalelor unde se vor primi ofrande de paturi sunt rugate a ne trimite spre publicare numele donatorilor sau împrumu­­tător­ilor. Gons­. Ilin­g Em­oţiunea care mi a , umezit o­­chii la aflarea ştire! despre moartea artistului Constantin Radovici, mi-a dat mie maî bine noţiunea valoreî celui dispărut, decît’ o vor putea da cititorilor cele cîteva rîndurî de faţă.­­Mi s’a strîns inima, fiindcă am simţit exact tot ce a pierdut înainte de vreme teatrul românesc ,prin moartea lui Constantin Radovici... Ani de zile pînă la vîrsta de vreo treizeci şi ceva de ani, îmi­ venea mereu la ureche că la Craiova şi prin oraşele de provincie, se cer.“«­mă într’un repertoriu destul de pes­triţ, un talent care ar putea să se desfăşoare într’un cîmp , mai vast. Mi se vorbea de Radovici, dar nu­mai după plecarea Agathei. Scîr­­şescu într’un turneu şi revenirea eî la Bucureşti, am putut vedea pen­tru întîia oară pe Const. Radovici în bătrînul general din „Magda“. Mi s’a părut remarcabil, deşi în ur­mă am înţeles că nu era ceea ce putea da maî de seamă. Am vorbit atunci lui Alexandru Davil­a de Ra­dovici şi mai tirziu a şi dat în com­pania dramatică a acestuia măsura însuşirilor cari s’au afirmat apoi cu atît mai multă amploare, cu cit că­pătase în „Samson“ consacrarea Bu­cureştilor şi prinsese acea încredere în forţele proprii pe cari le dă suc­cesul. Radovici îşi descoperise singur vo­­caţiunea. Ucenicia şi-a făcut-o în cu­lisele teatrului, aşa în­cît era mai de meserie ca mulţi absolvenţi ai Conservatorului, cari pierd adesea prin faptul că nu trec prin întreaga filieră a meşteşugului şi a mizerii­lor actoriceşti. Arta lui avea miro­sul atelierului şi cunoscătorul sim­ţea şi aprecia aceasta. Dar nu era C. G. COSTA­FORU numai bun meşteşugar, avea in­victul­ scenei, adică darul care dă acea justeţă de echilibru intre ilu­zie şi realitate, plăzmuind adevărul din ceea ce este numai părere. însuşirea aceasta a făcut din Ra­dovici nu numai un actor predesti­nat conflictelor moderne şi vieţei in­time, ci şi un om de teatru, cu o­­chiul exercitat pentru punerea în scenă şi mai cu seamă pentru crea­rea unui bun ansamblu. Am lucrat cu el şi mi am dat seama că era şi aceasta una din forţele sale active, care îl făceaţi şi mai preţios mersu­lui înainte al teatrului nostru. „Scandalul“, „A doua Conştiinţă“, „Israel“, „Kean”, „Azilul de Noap­te“, „Amicul Teddy“, „Bujoreştii“, vor aminti tuturor puterea de emo­tivitate, arta lăuntrică a lui Rado­vici. Repertoriul modern, cu deose­bire, avea într’însul o coloană de susţin de o considerabilă rezistenţă şi majestate. Teatrul Naţional cîş­­tigase’ într’însul o forţă şi o speranţă pe cari cu greu­ le vom putea înlocui. Pierzîndu-l în floarea virstei, la patruzeci de ani şi în momentele de aţă, ne întrebăm cite dureri, ne mai rezervă această epocă? Să ştim a le îndura — şi ţinînd bi­ne minte pe acei cari ne părăsesc azi, să fim hotărîţi a le duce îna­inte idealurile pentru cari au­ trăit scurta dar plina lor viaţă. __________ E. D. F. Eroii sosiri Sublocot. VASILE SACHELARE din reg. 16 artilerie mort în mod eroic în luptele din Carpaţi în ziua de 16 Septembrie. Deşi rănit o dată într o luptă corp la corp cu un ofiţer ungur care voia să-l fa­că prizonier şi pe care l-a ucis, sub­locat. Sachelare a continuat a rami­ne pe front şi după trei zile a fost u­­cis de un obuz inamic, împreună cu oamenii bateriei sale cu care rămă­sese singur pe loc, cu tot ordinul de retragere. Ne daţi voie ! Nu revendicăm originalitatea pen­­tru invenţiunea acestei rubrici. Au­torul acestei invenţiuni e Gustave Hervé. Cum însă războiul creează pretutindeni aceleaşi nevoi şi cum ne servim şi în alte direcţiuni de invenţiunile aliaţilor noştri, fie-ne îngăduit şi nouă să ne folosim de una în interesul obştesc. Aşa dar vom scriei aci multe şi de toate, — dar vor putea, fi citite numai unele pentru cari voie ni se va acorda. Aşa de exemplu: Ne daţi voie să spunem că sunt în armata noastră, peste două ,sute de locotenenţi activi, cari au­ dreptul şi cari ar trebui avansaţi la gradul de căpitani, aceasta fiind şi drept şi ridicând şi moralul c£ l pr la cauză? .y­ Ne daţi voie să spunem că, cu oa­­re-cari cartele, ar trebui să se dea lemne tuturor depozitelor* înlesnin­­du-se astfel din nou­ existenţa pro­prietarilor lor, iar publicului maî sărac o maî lesnicioasă aprovizio­nare ? Ne d­aţi voie să­ spunem că mulţi părinţi şi multe soţii î­şî rup bucata de pline de la gură pentru a trimi­­e soldaţilor de pe front tutun sau biecte, de iarnă şi cînd colo­­­nem­ile trimise nu ajung la destinaţie? Gura Păcătosule- Boala principelui Mircea BULETIN MEDICAL Starea A. S. R. Principe­lui Mircea se menţine a­­ceiaşi, cu o foarte uşoară ridicare a puterilor intimei. T. S. 39. Pulsul neregulat 100-116. T. D. 38,4. Pulsul 90. Dr­. E. Romalo Dr. I. Mamul­ea 18 Oct. 1916. litte detroisîi gttan Ordini zi No. 12 Din 14 Octombrie 1916 In Înverșunatele lupte ce au avut loc în tot cursul zilei de 9 Octom­brie a. c., pe muntele Unghia-Mică, în vecinătatea satului Azuga, s’a distins locotenentul-colonel Lolescu Petre, comandantul regimentului 10 vînători. Printr’o strălucită conducere a u­­nităţei sale şi prin curajul său, el a reuşit să respingă crîncenile ata­curi, date de inamic. In fruntea trupelor sale a ţinut piept cu bărbăţie uriaşelor sforţări ale năvălitorilor şi a căzut ca un erou pe poziţia ce apăra. Dar astăzi, 14 octombrie 1916, la Marele Cartier General. FERDINAND Către toţi funcţionarii ministerului de finanţe Direcţiunea contabilităţeî generale a Statului şi a datoriei publice — D-lor administratori financiari, şefi de vamă şi şefi de depozite ale regiei — Mai mulţi funcţionari au Înţeles tau măsurile luate faţă cu evenimen­tele prin care trece ţara, au înţeles asemenea rou rolul lor in asemenea împrejurări. Unii s-au îngrijorat pes­te măsură şi au comunicat simţă­­mîntul lor de frică publicului cu ca­re au avut afaceri, alţii au crezut că e ocaziunea bine venită de a ne­glija datoria lor biurocratică, fie spre a se absenta fără autorizare de la posturile lor, fie spre a se deda la ocupatiuni străine de datoriile pos­turilor lor. Toți funcţionarii ce depind de mi­nisterul finanţelor trebue să se ţină sirius legaţi de posturile lor întoc­mai ca în timpii normali, mai cu seamă ci nu trebue să se facă pro­pagatorii conştienţi sau neconştienţî aî zgomotelor neliniştitoare cari trec din gură în gură, agravîndu-se pînă la cele mai periculoase absurdităţi. Puteţi vedea din buletinele oficiale ale războiului că situaţiune pericu­loasă nu maî este, că viteaza noas­tră armată înlătură orice ameninţa­re de cotropire străină şi că oricine îşi poate face în linişte datoria; cine nu înţelege această situaţiune şi se sperie de vorba neîntemeiate dă do­vadă de uşurinţă şi uneori chiar de laşitate. Chemaţi dar pe toţi Subalternii dv. la îndeplinirea datoriilor lor întoc­mai ca în timpii normali şi raporta­ţi-mi de urgenţă cazurile în cari li­nii ar cădea în păcatele pe cari vi le-am semnalat pentru ca să le apli­căm de îndată pedepse meritate. Ministru, E. Costinescu. Director, I. Angelescu Subscripţia „Aieveralul“ „Familia luptătorilor" adresează directorului nostru următoarele : Domnule Director, Avem oroare a vă confirma prin aceasta primirea sumei­­de lei 10000 (zece mii) realizată prin subscrip­ţia ziarelor „Adevărul“ şi „Dimi­neaţa“ pentru fondul Familiei Lup­­tătorlor şi ne grăbim a vă exprima viile noastre mulţumiri pentru de­osebita atenţiune ce păstraţi pen­tru alinarea suferinţelor familiilor mobilizaţilor. Primiţi, vă rugăm, domnule Di­rector, asigurarea distinsei noastre conside­raţiuni. Preşedinte, (indescifrabil). Secretar, (indescifrabil). t­muu in­ih­e Citifi articolele și telegramele din pagina­ II Scrisoarea unei soţii Stimate d-te director. Sporind că şi dv. ca şi mine şi toţi cei ce vor citi această scrisoare aci alăturată, veţi fi mişcaţi de sufletul cel mare al soţii umilului ţăran sol­dat rănit Lazăr Guşter, v-o înaintez spre a fi publicată în ziarul dv. E un exemplu de patriotism curat, îm­bărbătare şi jertfă cum rar se găse­şte în cele maî înalte trepte sociale. Citind’o un fior de mîndrie te stră­bate gindind că e dictată de mintea simplă dar eroică a unei sărmane ţărance. Primiţi stima mea, A. C. Infirmieră onorifică la spitalul 116. Otetelişanu Lazăre: EU primesc toata scrisorile ce tu umii trimiţi, dar şi eil ţi-ai fi scris în­­tr'una la scrisori; nu ştiu de ce nu le primeşti; află despre noi ce suntem­ sănătoşi cu tofii; fata este bine să­nătoasă; am arat griul şi acuma mă ocup cu grădina aşa, după­ cum tu mi-ai scris. Despre fratimin Ion află că este bine sănătos şi este în Bu­cureşti; am primit scrisoare de la el. Oamenii din casă pleacă pe ziua de Miercuri; casa este bine îngri­jită. Scumpul meu soţ Lazăre, Dinn parte-mî îţi doresc sănătate, şi cu bărbăţie să pleci din nou­ pe cîmpul de luptă contra duşmanilor noştri. Să te mindreşti că ai fost ră­nit ca unul dintre cei mal viteji ro­mâni care a luptat şi luptă pentru ţară şi neamul nostru romînesc, chiar dacă ar fi murit pe cîmpul de luptă, mureai pentru ţară cu onoare ş­i cu cinste, ci credeam că din ajutorul lui Dumnezeui, nici eu nu eram pierdu­tă• Iţi doresc sănătate şi bărbăţie pentru învingerea duşmanilor noştri cari vor să ocupe ţara. Nu te teme, fie-ţi credinţa in Dumnezeu şi cu cu­raj luptă înainte şi vei învinge toa­te nevoile. D. maior Tomescu s’a făcut bine şi a plecat din nou­ după trupă cu cu­raj înainte. Cu multă sănătate, Mariea Lazăr Guşter, soţie Japonia contră comerţului cu ircamicul LYON, (Tel f. fir). — Se telegra­ fiază din Tokio că guvernul japonez e pe­ cale de a alcătui o lege seve­ră­­­contra comerţului cu inamicul ,şi să, stabilească o listă neagră ce va conţine un oarecare număr de case cari nu figurează pe listele levita­ OFENSIVA tr­ansa- engleză KARNAVAN, ÎS Octombrie.­­Comunicatul oficial britanic cu data de 15 Oct., orele 9 şi 18 m. seara a­­rată că în cursul dimineţei am exe­cutat o operaţie reuşită locală, la Nord est de Ies Boeufs, al cărei re­zultat a fost cucerirea de către noi a mai multor importante tranşee inamice. Bombardamentul artileriei noas­tre a fost foarte eficace, inamicul a fost scos din poziţiunile sale, sur­prins de focul carabinelor noastre. Am­ luat prizonieri 2 ofiţeri, 61 oameni de trupă. Inamicul a bom­bardat locurile din vecinătatea pune tulul■ Eaucourt-l’Abbaye şi din apro­piere de Martinpukh. Artileria noa­stră a fost foarte activă contra fron­tului inamic în regiunile Messînes, Armentieres, Cuinchy, Hohenzol­­lern, Gommecourt. Ultimul comuni­cat oficial britanic, cu data 11 dini., 16 Oct., anunţă că prizonierii Im­ti în cursul operaţiunilor de la 15 Oct. la nord-est de Ies Boeufs, sunt: 2 ofiţeri, 138 oameni de trupă. Co­respondentul de pe lingă marele cartier general britanic spune că trupele noastre au executat o ope­raţie de o mai mică extensiune la 15 Oct., contra poziţiunilor germa­ne dintre Ies Boeufs şi le Transley, cucerind cu acel prilej teren, care ne este de mult folos. UN NOU ATAC GERMAN ZDRO­­BIT PARIS, 18 Octombrie. — Ger­manii au atacat pe la orele 4 du­pă amiazî poziţiunile franceze de la nord şi sud de Maisonnette, în­­trebuinţind lichide arzînde. Tragerile de baraj şi şi focurile de mitraliere au zdrobit toate în­­cercările germanilor şi i-au alungat în tranşeele din cari plecaseră. La nord de Verdun, lupta de ar­tilerie a rămas foarte vie în secto­rul Haudromonh Douaumont. N’a avut loc nici o acţiune de in­fanterie. Pe restul frontului, ziua a fost li­nişti­tă. NĂSCOCIRI GERMANE PENTRU A ACOPERI INFRINGEREA DE LA VERDUN LYON. (T. f, l­r). — Comunicatul german din 15 Oct., ca şi comunica­tele precedente din 11, 12, 13 şi H Oct. sunt o ţesătură de minciuni. Francezii­, neatacînd la nord, ts’au putut fi respinşi. Pe frontul dela Verdun, francezii au făcut în noap­tea de 1i, spre 15 o sigură operaţiune de detaliu ce le-a adus cucerirea u­­nei cariere fortificate la nord-vest de Douagmont. Toate eşecurile rto cari vorbesc inamicii noştri d­in a­­ceastă regiune sunt născocite. Era de aşteptat de altfel, ca generalul v. Ludendorff să încerce să răscum­pere înfrângerea suferită de armata germană la 11 Oct., invented zîlnic lupte crîncene terminate in favoa­rea inamicilor,' noștri!; e un mod de a lucra ce nu mai înșeală pe ni­meni. Moartea unui zărist La ospiciul Pantelimon a încetat din viaţă Adolphe Steinberg, unul din bătrînii noştri ziarişti. El a fost nu numai un om de o frumoasă cultură, dar şi un spirit, întreprinzător, totdeauna în căutare de idei noul, adesea fericite, cu cari alţii au reuşit, făcînd averi mari. Idei­a unui ziar popular a avut-o el cel dinţii şi a fost alături de Cazza­­villan la întemeiarea „Universului1", croind el acea gazetărie specială şi populară, care a dezvoltat gustul ci­titului şi a pregătit terenul pentru marea presă modernă de la noi. . Steinberg a fost un temperament vioi şi combativ. S'a ciocnit cu Caz­­zavilan şi nu a putut creare rodul sfimîntei pe care a aruncat-o. A fost şi un caracter — aceasta a pus vîrf la to . Steinberg a murit sărac lu­pit pământului în ospiciul Pantelimon. mon. A dus o viaţă grea şi plină de lup­te. A colaborat la multe ziare, între altele şi la „Adevărul“, al cărui co­rector a fost pe vremea afacere! Dreyfus, o afacere care-l pasionase pînă la fanatism. A scos dicţionare şi tot felul de cărţi, cu cari, ţintuit pe patul de su­ferinţă, tot mai căuta să‘ş! ciştige e­­xistenţa în mod onorabil. A fost pe vremuri un excelent cu­noscător al dreptului nostru şi în procedură rivaliza cu cei mai tari avocaţi ai noştri. După o viaţă plină de zbucium, ia­tă că şi-a găsit odihna. Colegii îi vor păstra o pioasa a­­mintire. ..

Next