Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)

1916-10-20 / nr. 10639

i­r «♦ü Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi m♦ t» inamicul mereu respins la Drapslare şi la Jiu Alfi 6 ofiţeri şi 650 de oameni de trapă făcuţi prizonieri Un bogat material de războiu capturat „DRAGALINA“ O vecile familie românească din Banat în care diki tata în fu­t s’a moştenit pe lînsra epoletele de ofi­ţer şî bravura, loialitatea, cinstea şi dragostea de neam. Şi în istoria patriei lor natală şi subjugată, vedem cum aceşti eroi au­ căzut pe cîmpiile­ Prusiei sau I­­taliei luptind în fruntea regimente­lor. Şi exemplele erea şi­i prea mari, moştenirea erea prea sfîntă pentru ca în acest război, sfînt al nostru, mobilizarea să nu găsească la pos­turile de onoare pe generalul Dra­­galina împreună cu ceî doi fii —, un căpitan de artilerie şi un loco­tenent de marină. * * * Generalul comanda divizia I, şi el a fost primul care a trecut—dobo­­rînd graniţa ţarei în care s’a năs­cut şi a copilărit; mergea în fruntea armatei cu ardoarea unui fiu a că­rei maică bătrînă şi bolnavă îl aş­tepta „dincolo“ în tot minutul la fiecare răsărit de soare, pentru a-i reda viaţa şi mormintele strămoşi­lor pîngărite, pentru a-i face sem­ne ,ultimele Clipe, lingă pieptul unicu­lui fiu în viaţă. Şi s’a văzut ce a făcut armata lui de la Orşova şi Mehadia, iar hoar­dele barbare îngrozite şî fugărite vor povesti şi morţilor. In urmă generalul a fost pus în fruntea unei an­ate întregi şi pe cînd inspecta liniile avansate, pen­tru a da inamicului lovitura măreaţă care a urmat pe Jiu, a fost atins de o schijă de obuz care l-a scos pen­tru un moment de la postul lui. Dar va veni ziua răzbunărei — se va în­sănătoşi — şi atunci criminalii vor simţi întreaga urgie a cerului, în­treg pămîntul se va cutremura şi în urmă soarele va răsări mîndru pe toate cîmpiile romîneşti. *............... # • * * Pentru această familie exemplul de sacrificiu m­erea deajuns. In a­­ceiași zi cînd în munţi generalul că­dea rănit, pe cîmpiile Dobrogea, fiul lui­ mai mare cădea străpuns de un glonte de mitralieră. Căpitanul comanda o baterie de obuziere grele și în ziua atacului ge­neral al inamicului, a ordonat ca ba­teria lui să fi ultima care se va urni. Sute de bombe îi acoperea fi, bateria formînd magnetul proectitelor a­d­­verse, iar căpitanul urma cu calm opera de distrugere. Pe Seară un proectil îl asfixia doborîndu-l. Po­ziția însă a rămas neclintită. Bate­ria plîngea. A doua zi de dimineaţă, pe calul ce alerga fără stălpîn in a­­jun, apare înaintea bateriei cel cre­zut mort. Zi de luptă grea, „veţi muri pe poziţie“ erea ordinul. Bate­ria fu ţinută pînă ce gloanţele de armă cădeau ca ploaia, căpitanul de la observatorul din linia infanteriei, ordonă la telefon locotenentuluî-a­­jutor, scăparea tunurilor, încăleca şi cu sabia în vînt, ca eroii legen­dări, se aruncă în fruntea batalioa­nelor din reg... infanterie la contra­atac.. Un glonte îl străbătu. „Veţi muri pe poziţie“ fusese ordinul. Generalul S. aflat acolo, excla­mă: „Fiul generalului Dragalina nu putea să nu fie un brav“. Căpitanul cu toracele perforat­e în îngrijirea bunilor noștri medici­ — scăpat de orî­ce pericol. Locotenentul de marină s’a dus iar pe front — după ce a făcut de gardă la căpătîiul tatălui 'și frate­lui. *­­ * * Aceasta-î familia Dragalina şi ca ei e întreaga tară — întregul neam, ce are dreptul la o viaţă liberă. Să fim mîndri de noi, în mijlocul unor astfel de eroi pe care să-î con­templăm ca pe nişte icoane sfinte. G­sneralul Dragalina, In mijlocul familiei sale şi între cei doi fii ai săi, căpitanul de artilerie și locotenentul de marină Dragalina a răspuns Domnule director, Vă rog aveți amabilitatea a publi­ca următorul răspuns la povestea fantastică pusă pe seama mea de ziarul „la Politique“. Se spune că eîi istorisesc, cum un intoec­tual intervenționist, plecînd de la tarii, a lăsat scrisori în casă afirm­înd că n’a fost nici­odată pen­tru război. Povestirea­ am făcut-o chiar efi cunoscuţilor mei, despre un incident nofensiv care mă privea chiar pe mine. îşi închipue ori­cine că n’aşi fi aşa de naiv să istorisesc eu în­­su­mi fapte împotriva mea. Totul se reduce la un mic gest naiv al cumnatei mele, gest despre care eu n’am ştiut de cât în urmă, şi care îşi închipuia că, dacă even­tualii năvălitori ar şti că stăpîna casei, — soţia mea şi dinsa sunt germane, — năvălitorii neprobabili m­i-ar respecta avutul meu. Gestul s'a făcut fără ştirea mea şi este absolut inofensiv necuprinzid absolut nimic relativ la povestirile mele. Gestul e făcut de o germană care de la începutul războiului european n’a încetat de a scrie ziarelor ger­mane că tro­i romîniî avem dreptate şi că vinovaţi sunt ungurii. Atîta tot, restul unt minciuni. Invit ziarul „la Politique" să afir­me că ar exista unde-va vr’un rtnd, vr’im cuvini,­vra metod a mea, prin care să-mi reneg părerile intervm­­ţioniste. Să o afirme şi vm sta de vorbă înaintea justiţiei. Chiar îngrijorarea care în mod e­­xagerat cuprinsese pe mulţi, pe mi­ne mi m’a atins, deşi nu contez pe simpatiile şi recunoştinţa duşmani­­lor ca alţii, din nenorocire. Aştept atacul deschis împotriva mea şi ca în­totdeauna asigur că nu voi rămîne nici de astă dată dator. Cu perfectă stimă şi cu mulţumiri pentru ospitalitate m. N. ANTONESCU Starea principelui Mircea BULETIN MEDICAL Starea A. S. R. Princi­­pelui Mircea se menţine aproape acelaşi ca ieri. Noaptea a fost mai liniş­tită. T. S. 39,7. Pulsul 130. T. D. 38,7. Pulsul 90. Slă­biciunea inimei persistă. I.­­. E. Romalo IJr. I. Mamid­ea 19 Octombre 1916. Pentru refugiaţi Un număr mare de refugiaţi a venit să caute azil in Capitala ţarei. Oamenii aceştia, cari îşi aveau­ ca­sele şi rostul lor, le-au­ părăsit, sal­­vindu-şi adesea numai viaţa. Nu sînt aci de cit cu ce au­ pe dinşii. Nu au răci adăpost, răci hrană. Prefectura poliţiei a făcut ceva. A creat cîteva aziluri şi cîteva can­tine. Frumoasă şi meritoasă operă. Filantropia privată individuală, fa­ce şi ea ce poate. Multe familii, ele inşi­le sărace, împart casa lor cu rude sau prieteni refugiaţi. Dar după toate acestea, partea cea mai mare a operei de caritate, rămîne de făcut. Şi in acest scop trebue creată o organizaţie specia­lă care să poată colecta bani şi care să facă o metodică acţiune de aju­­forare. „Adeveriţi" a ajutat şi ajută şi el din fondul săracilor sai, — dar fon­dul acesta e slab şi ajutoarele ce poate acorda sint miei. Cetitorii noştri au deschis ca în­totdeauna pungile lor, — dar mult, foarte mult ramine de făcut și trebue de făcut pentru aceste victime ale luptei noastre pentru cauza cea mare, im'ii mi' Pentru Eroii Infirmi D-na Nu­ma F. Haita*, neobosita filantropă, ne trimite IOCO (una mie­re!) pentru fondul eroilor infirmi din războiut,­ea, răspuns la articolul de azi din Dimineața — „Pentru eroii infirmi". .Mulțumirile,’ noastre. Ne daţi voe ,să­ spunem că dacă din cînd în cînd o razzie poliţie­nească poate fi utilă, cînd se repe­tă prea des nus poate duce la re­zultat, dar creiază o atmosferă de nelinişte dăunătoare moralului pu­blic ? .. . Ne daţi voe să spunem cît se im­pune un mijloc mai metodic pen­tru distribuirea zahărului în canti­tăţi cit de mici, pentru ca copiii po­pulaţi­unei­­sărace să nu f­ie lipsiţi de acest aliment? -­ #■ Ne daţi v­oa să spunem că cu lip­sa de medic­ din aceste tim­puri şi cu lipsa de trăsuri,­­ar trebui ca noaptea telefoanele să funcţioneze pentru toată lumea, în legătură cu spitalele sau măcar cu medicii co­munali ? Ne daţi voe să spunem că ar tre­bui înfiinţat un serviciu­ medic­al de noapte, în care medicii să facă cu rindul şi să aibă la dispoziţie şi un vehicul care să­-i transporte acolo unde nevoe ar fi ? * Ne daţi voe să spunem că trans­portul de oameni şi mai ales de co­pii, în vagoane deschise, pe vremea aceasta de frig şi umezeală, nu nici uman­, nici în interesul ţarei ? GURA PĂCĂTOSULUI Războiul nostru Marele Cuartier General '8 lupii o-»# i'. COMUNICAT Ho. 66 19 Oct. P) Noemb. 1916 orele / dim. FRONTUL DE NOR $i NORD-VEST: Dela Tulgheş la Tabla Bufii nimic nou. La Bratocea, Predeluş mici acţiuni. In Valea Prahovei s’a respins un atac inamic, la Unghia Hare, lupta in curs la flancul sting. La Dragoslavele am progresat la aripa stingă şi am luat 36 prizonieri. Pe stingă Oltului lupta urmează violent. * * * . Cu urmărirea con­tinuă fără dreget. 1 s-au luat încă 6 ofiţeri şi 606 oameni de trupă prizo­nier­i precum şi mult material. * * * FRONTUL DE SUD : Situaţia neschimbată. Interview cu d. C. Diamandy, mi­nistrul nostru la Pe­trograd KIEW. — Corespondentul din Pe­trograd al ziarului ,,Kiewskata Mi*V telegraf­iază . Am avut un interview cu ministrul Rom.fnie? la Petrograd, d. Diamandy, care mi-a declarat următoarele: — Atitudinea politică, a Romînieî era, fixată de mai înainte. Dar una e politica ,şi alta e strategia. A trebuit, să aşteptăm momentul favorabil pen­tru intervenţia noastră. Primul ministru francez, Briard, vorbind de, unitatea de­ front, a luat acest term­en într'un sens larg, dar romînii şi ruşii au­ unitate de front in înţelesul literal al cuvintului. Frontul acesta se întinde dela Riga pînă în Dobrogea. Reuşita sau nereu­şita intr'una din părţile acestui front, intim, se resimte în situaţia militară a tuturor părţilor. Aici e nevoie de colaborarea cea mai strinsă a­ ambi­lor aliaţi. Legăturile noastre, de veci­nătate, actuala noastră tovărăşie de arme, trebuie să joace un mare rol, în viitor, întru apropierea celor două popoare şi să întărească legăturile lor reciproce. Chiar şi acum, în urma s­t­erei co­municaţiei prin Salonic, întreg im­portul şi exportul nostru trece prin Rusia. Noi dorim sincer restabilirea Ser­­biei, în ale cărei legături cu noi, în timp de cinci secole de istorie, n'a a­­părut nici cea mai uşoară umbră. Puterile centrale şi Bulgaria, şi-ar fi propus, evident, s'o facă şi pe Romî­­nia să aibă soarta Serbiei Ele cau­­tă, să ne stringă. In cleşte şi să puie mina pe bogăţiile naturale, ale Romî­­niei, de caft. att atîta nevoie, Duşmanul a îngrămădit la graniţa noastră nordică vre-o 400.000 de oa­meni din cele mal bune trupe ale lul. Totuşi, succesele­­lui sint mrpo neîn­semnate In raport cu sacrificiile fă­cute­ Ofensiva de la Verdun PARIS, li Octombrie. — (Intîrzi­­ată). — Iată cîteva amănunte asupra strălucitei ofensive dela Verdun: Trupele cari au dat asaltul se com­­puneaă din trei diviziuni formate din regimente de elîtă de zruavi, de trăgători, un regiment din Maroc, de vînători nedeștri șî de sine puteri. Ete atacară la orele 11.40 şi ocu­pară Douaumont şi toate lucrările dimprejur la orele 2.30. Acolo găsi­ră o pradă considerabilă, compusă din arme şi municiuni. Generalii Jeth­e şi Petain cari au asistat la această ofensivă, felicitară trupele pentru avintul lor admirabil. Victoria de la Verdun a stimulat ardoarea soldaţilor pe toate frontu­rile. Cercurile militare cred că ar­mata franceză nu a arătat nici­odată o dispoziţie mai bună pentru a con­tinua războiul şi a face maximul de sforţări. Ziaril „Berliner Tageblatt“ scrie: „Se credea cu neputinţă ca Franţa să fi adunat pe un alt punct decit pe Somme, muniţiunile necesare pentru o ofensivă puternică. Dar această ţa­ră a posibilităţilor limitate a făcut acum imposibilităţi teoretic® de o realitate strigătoare. Se vede clar că ultima ofensivă puternică de pe Somme nu a fost decit o amăgire, pentru a putea da într’un alt punct adevărata lovitură“. — (Ag. Radio) Ne ^ati¥©e|i|e0|arajj|jg (uj g]r Edward Grey Easpuadadle războiului actual.­­Aliații vor merge piua la capăt Împreună. — Un flagel cum e con­flictul actual nu trebue să se repete. — Oare trebue să fie opera neutrilor LONDRA, 19 Octombrie. — (Te­legramă cui­­d­ata de 11 Octombrie). — Sir Ei. Grey, vorbind la asoci­aţia presei străine, din Londra, spus: In toamna asta s’au rostit mai m­ul­te discursuri importante: cel dinţiiii, d® către 4 Briar­d, în, Ca­mera franceză; pe urmă, a fost in­terviews! lui Lloyd George; aî tre­ilea discurs a fost rostit de lordul Asquith, în Camera comunelor, iar al patrulea, a fost ura comunicat o­­ficial al mira­sterului de toteme din Rusia. Toate aceste decoraţiemi au fă­cut cunoscut kmreî sen­timentul ali­aţilor, şi eu subscriu acum ki între­gime la tot ce sl« spus in­ aceste­­de­­claratiimî. Nu voiu vorbi despre condiţiiMti- te de pace, de­oarece ele trebue să fie formulate de toţi aliaţii împreu­nă şi nu deosebit; voi­ vorbi numai despre scopul general pe care ali­aţii îşi propun sa-l atingă. Pentru aceasta, vă voi­ cere sa nu­ pierdeţi nici un moment d­e ve­dere originile războiului. Nu, poţi să v­orbeştî cum se cuvine despre a­­­v»-2.is.tă scfw»?t*f a pN •?! ’i'e uit irin d meTci) în minte cauaa­ reală 'a acestui război. h' -ft'H f^SUST Vor spune unii: ,La ce bun sa vorbîm iarăşi despre lucruri vechi pe cari le cunoaşte toată lumea.“. Vioiu răspunde: Nu e prea mult să vorbeşti merei s cre ele, fiindcă ele ating coradiţiuni de păcel.. * Germunhd, oamenii ei de stat vor­besc de pace, de­clarind că Germa­nia trebue să aibă garanţi contra reimnoirei agresiunilor, ale căror victime pretind că sunt. Aceasta ar fi fost logic dacă in adevăr Germa­nia ar fi fost victima acestei agre­siuni, dar fiindcă tocmai ea a fost aceea care a impus războiul Ewo pe­, se cuvine ca alaţii să-şi asigu­re garanţii pentru viitor. Nimeni nu se gindea ca să atace Germania, dar ca să se îndreptă­ţească teza sa că războiul ia fost impus. Germania pretextează că Ru­sia a fost cea Sufli care a mobilizat armatele sale. Rusia, însă nu a mobilizat de­cit alune,­ cînd Germania a refuzat con­ferinţa propusă, după ce Germa­nia dăduse ordinul de mobilizare şi după ce această ştire fusese ortogra­­fiată la Petrograd. Era o repetare a celor ce se pe­trecuseră in 1870. Germania luase toate măsurile in privinţa războiului şi manevra ei tindea să provoace o alta f oră să ia măsuri defensive, ca să poată pretinde că această mă­sură constitue un ultimatum şi făcea războiul inevitabil. E sistemul întrebuinţat şi pentru invazia în Belgia. Germania îşi con­struise toate reţelele de căi ferate strategice în acest scop; statul său major pregătise planul de atac cu trecerea prin Belgia, sub cuvîntul că toate celelalte naţiuni aveau­ inten­ţia s’o atace prin Belgia. Aş dori ca un tribunal indepen­dent şi imparţial să poată examina validitatea acestor declaraţion ger­mane: că mobilizarea rusă a fost o natură agresivă, nu de apărare; că o altă putere de­cit Germania chib­­zuise să atace prin Belgia. Cînd patru puteri propun o confe­rinţă şi o a cincea le respinge, în­seamnă oare că războiul ii impun cele patru puteri cari propun confe­rinţa, sau înseamnă că-l impune pu­terea care refuză conferinţa? împăratul Rusid a proms să se refere la tribunalul dela Fr­aga. Cînd un suveran face această propunere şi cînd Un alt suveran nu ţine sea­mă de ea, care este acela care im­pune războită.? In chiar ajunul războiul Franţa şi-a luat angajamentul să respecte neutralitatea Belgiei, dacă o res­­pectă şi Germania. Ce mi-am noi a­­cet angajament şi cine e răspun­zător de violarea neutraltăţi Bel­giei? Chiar acu­m în urmă, prin mijloci­­rea unuui corespondent american, Kronprintul de atingea pierderile de vieţi omeneşti, pricinuite de război. Da, tocmai fiindcă noi ştiam ce suferinţe, ce mizerii va aduce răz­boiul cu sine, făcusem toate sfortfe­­rile ca să împiedecăm războiul în 1914. Şi tocmai fiindcă Ştim, printro ta­r­bdă experienţă, ccai sunt rezulta­tele acestui războiţi, suntem­ hotarâţi ca acest războiţi să nu­ se termine, fără să nu fi luat toate măsurile cu putinţă ca generaţiile ce vor veni după noi să nu fie eupune din nou­ umă asemenea flagel. In această luptă noi punem toate resursele noastre, toată munca noastră, iar acum după ce am avut timpul, să echipăm şi să exersăm armate mari, dăm de asemenea cel mai bun singe al naţiuneî şi vărsăm acest singe împreună cu aliaţii, sti­mulati cum suntem­ de energia pe care o desfăşură cu toţii în apărarea ţarei lor respective. Vărsăm acest sîttge, pentru că ştim: calea noastră este cauza tu­turor; şi pentru că pe viitor, vom rămîne în picioare sau vom cădea împreună, fără să ne despărţim u­­ni­i de alţii, fiindcă simţim că unita­tea este esenţial necesară pentru a repurta victoria şi pentru a asigura existenţa şi propăşirea noastră în viitor. Fluturirea noaSt,nie este su mer­­gem pînă la capăt ca aliaţii noştri, iar du­pă războiu, sint încredinţat că amintirea curajul pe care îl des­făşurăm in comun şi care ne face să trecem împreună prin atitea în­cercări în mersul spre victorie, va alcătui legătura­ veşnică a alianţei de simpatie dintre popoarele noas­tre şi guvernele lor. * Acum, îngăduiţi-mi ura cuvînt a­­supra unui alt subiect. Să privim viitorul. După războiul, ce vor pu­tea face neutrii? Unui corespondent care mi-a scris în această privinţă, i-am­ răs­puns: Cea­­mai bună operă pentru neutri, în vremea de faţă, este să se silească­ să împiedice reînoirea unui­ asemenea războiu. Dacă naţiunile ar fi fost unite în iulie 1914, dacă ar fi lucrat cu ho­tărâre şi grabă pentru a pretinde ca conflictul să fie supus unei confe­rinţe sau tribunalului­­de la Maga, şi ca-­trata­tul de neutralitate al Bel­giei să fie observat, n’ar fi fost răz­boini.­­Noi putem­­să ne aşteptăm ca be­ligeranţii să stea multă vreme să se gîndească ce se va întîmpl­a du­pă ce s­e va obţine victoria; dar neutrii nu sunt In acelaş caz. Constatat că nu numai preşedin­tele Wilson, ci şi H­ugues, candida­tul la prezidenţie, patronează o li­gă­­care are de sesp, nu­ să prater­­vie, ci să stabilească după­­războiu o asociaţie internaţională, care va avea rolul său­ pentru ca­ pacea să fie asigurată în viitor.­­Nu trebue să ne facem iluzii a­­supr­a scopului practic al acestei ligi, dar trebue să dorim ca toate puterile să se pună în măsură de-a face ca pacea să fie respectată în lumea întreagă.­­Reuters Lordul Itlosel­orj despre România LONDRA, 17 Octombrie. — Prima­rul Londrei, f&cînd un apel pentru strîngerea fondurilor de ajutorare pentru Ro­mînia, publică următoa­rea scrisoare a lordului R­osebary, tot prim-ministru şi preşedinte al­­ administraţiei fondurilor: — „Noi toţi trebue să simţim o mare simpatie, pentru Romînia şi dorinţa arzătoare de a-i veni in a­­jutor, în momentul ered inamicii noştri dau canina el un mare atac. Româniî sunt din ilustra rasă ro-­­ mană; el luptă pentru a libera pa fraţii lor de rasă de sub jugul străin. Noi nu ne îndoim că întrea­ga Anglie va da u­n răspuns fru­mos acestui apel“. (Reuter) Hori preşedinte al Consiliului austriac PARIS, 14 Oct (Intîrziată.). — Se consideră ca sigură numirea d-hd Koerber ca preşedinte al consiliu-­­ lui de miniştri austriac, care totuşi, nu ar accepta puterea decit cu oa­re­cari condiţiunî. EI reprezintă elementele pangar­­maniste cu desăvîrşire devotate Ger­maniei şi contelui Tisza. A­ceastă­ numiră ar însemna clar că Austria • este mai mult ca orleted sub domi­naţia germană. _ (Ag. Rad*4

Next