Adevěrul, ianuarie 1923 (Anul 36, nr. 11912-11940)

1923-01-24 / nr. 11933

nai XXXVI. Mo. 11933 T wwmm' mb frni ”­lf­­ân­Și în fîtrainatali & Miercuri 24 Ianuarie 923 vérul FONDATOR­AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 Centi Am dori ca tot ce gândeşte în a-­ îi cultivat cu aţâţări şi cu alarmări ceasta tară la politică, să fi cetit belicoase, cari­uzează până la rup­­articolul d-lui Radeff, apărut în­ tară puterea nervoasă a naţiune! ziarul „Slovo” şi pe care­ l-am re- • El nu poate îi cultivat nici cu pre­zumat în numărul nostru de ebi. jcedeiele cari întrec în rău pe cele Ideia dominantă a acestui articol­­ ţariste, şi cari sunt aplicate cu o este, că pentru moment, noua altă-i dezinvoltură uimitoare în Basara­­tuîre a Europei, în special a Eu-.bia. El n­u poate fi cultivat, când rapel centrale, nu e ameninţata de un război. Sunt în toate ţările difi­cultăţi economice, sunt şi dificultăţi partidul naţional, cel care a repre­zentat român­ea din Ardeal în fa­ţa împilătorului, e denunţat ca ad­polifice interne, — dar nici una din versut şi duşman al unire­ pe care ţările învinse, nu se poate gândi, acest partid a proclamat-o. El nu pentru moment la un război. Rea-'poate fi cultivat când cuvântul de lîtăţile tari sunt prea defavorabile trădare şi trădător, e cel mai uşor lor, pentru ca,dacă nu şi-au perduit din câte ’şi aruncă la noi parti­­com­plect minţile, să se poată gândi i­dele şi oamenii politici, la vre-un atac contra învingători- "Cultivarea conştiinţei morale, a lor, a siguranţei morale, este identică cu Dar aceste realităţi, constată de" cultivarea democraţiei, al cărei în­ Radiff, nu sunt eterne. Ele sunt ceput de început este legalitatea, a supuse la schimbări şi aceste schîrri-. cărei esenţă este umanitatea, a că­­lcări pot crea în viitor conjuncturi reî­ţiuită este dreptatea. Dreptatea în cari primejdiile , iluzorii de azi, mai tare de cât baionetele, umani­­să devie la rândul lor realităţi. A­­tâtea stârpitoare de urle cari clo­ceşte primejdii viitoare, le indică cese războaiele şi legalitatea care întru cât­va starea de spirit a po-, înlătură­­amărăciunile şi nemulţumi­­toarelor învinse. Dintre aceste po- u rile. Cu aceste principii, şi baione- Doare, d. Radeff citează ca exem­­tele, ultima ratio nu numai a regi­­ptu, poporul ungar. Nu de­geaba lor, ci și a popoarelor, sunt mai Mica Antantă, spune d-sa,­ este ue­­sigure de succes, când dreptul și reu alarmată din pricina lui. El este dreptatea călcare în picioare, chia­­singurul care în fata înfrângere! şi,­mă o naţiune să-şi apere bunurile a biruitorilor, nu s’a pocăit. Singur: ei cele mai sfinte. Biziind armamen­tul care, din prima clipă, a deda­­tul nostru moral pe dreptate, vom rat că nici odată nu se va supune fi superiori şi moralului unguresc, tratatului­ de pace. Pe Parlamentul esenţialmente negativ­e de dreptate, ungar a arborat steagul negru, stea­­gul de doliu pentru înfrângerea su­ferită şi a declarat că mi-l va sco­­borâ, cât timp Ungaria va rămâne dezmembrată. Trebuie să recunoaştem că d. Ra­deff are dreptate. Dacă steagul de­ Oficiosul francez al guvernului _____ -- înregistrează o nouă cauză de sim­* doliu de pe acoperişul Parlamentn-1 cidere. Ea face ravagii în ^rjs^a lui ungar, nu schimbă şi nu poate Se slMU'cld o3“61111 din c u să schimbe, nimic din ce a creat marele război, el este totuşî sim­bolic pentru direcţia in care se dez­voltă moralul, spiritul public al po­porului maghiar. Ungaria­ nu’ poate nici azi, nici mâine, să încerce un război din care ar­e şi zdrobită. Dar fiecare va trebui să recunoască, cum că e mai mult de­cât incomod, să ştii că ai în vecinătatea ta tm popor, care mi pândeşte de­cât cli­pa favorabiă pentru ca să tabere pe tine. E drept că el are în faţa sa superioritatea militară, dar n’ar fi de ajuns dacă nu ar avea în faţa sa mai mult de­cât atâta, dacă nu ar avea în faţa sa dreptatea, căci unirea tuturor românilor şi împreu­narea teritoriilor româneşti este un act de dreptate. Şi recunoaştem că forţa singură a baionetelor nu ar fi o garanţie atât de sigură şi defini­tivă, ca acest simplu cuvânt ce es­te: dreptul, dreptatea. Dar acest cuvânt îl avem în favoarea noas­tră, ci este o forţă morală, de o cu totul altă natură de­cât cea pe care d. Radeff o constată la un­guri, şi pe ca­re noi o avem de opus lor. Dar această forţă morală a noas­tră, cere şi ea să fie cultivată. Cu­vintele cele mai frumoase au pu­terea noţiunea pe care o exprimă, numai dacă sunt corespunzătoare faptelor. Nu e bine ca tot ce ne spune un adversar să respingem­ fă­ră o analiză critică, mai ales nu tre­bue să refuzăm de a recunoaşte dreptatea părerilor lui, când anali­za critică ne-o indică. Deci suntem de acord cu d. Radeff că „nu prin forţă lumea va fi pacificată“ ci prin „libertatea pentru toate popoarele de a se dezvolta fără a zdrobi pe celelalte“. Austro-Ungaria, mona­r­chia milenară a habsburgilor s-a prăbuşit pentru că nu a ştiut şi nu a putut urma acest principiu. Nici prăbuşirea ţarismul­ui, nu are în fond altă cauză, învingătorii tre­­bue deci să respecte libertatea al­tor naţiuni şi naţionalităţi, dar pen­tru ca aceasta să se poată trebue mai ales ca învinşii să nu tragă din această situaţiune a lor, privilegiul de a nu ţine samă de principiul pe carel recomandă învingătorilor. Românii, cehoslovacii, Iugoslavii, nu s’au liberat de un jug multi se­cular, pentru a obidi pe alţii. Dar nimeni nu le poate cere să nu se îngrijească de a nu recădea sub acel rug care nu poate avea ni­mic atrăgător pentru dânşii. Moralul unguresc deci, cu deci­sa: „Nu, nu, nici­odată!“ pe care d. Radeff pare al recomanda ca exemplu bun de imitat compatrio­ţilor săi, va trebui să-l reducem la justa ta­ valoare. Şi va trebui să ne înspicăm de adevărul pe care fr­eest război s’a silit să’l demonstre­ze, că nu atât forţa armelor, varia­ză ca Şi hazardul care decide, cum istoria arată, de soarta lor, cât conştienţa şi rezistenţa noastră mo­rală, moralul nostru propriu, trebue să fie pavăza noastră cea sigură la adăpostul căreia se va consolida ceea ce e dreptul nostru naţional Dar acest moral, cum am spus şi cum ne arată ungurii, cere şi el să fie cultivat. Şi el nu poate îi culti­vat cu agitaţii antisemite Şi sovi­rozitelor!... Pe mine nu mă miră faptul, fiind­că am auzit de mulţi concetăţeni ai mei cari, cetind legea fiscală a d-lui Vintilă, nutresc, şi­ la noi, a­­semenea macabre intenţii... Ceea ce mă miră e că asemenea lucru e în­registrat de chiar oficiosul d-lui ministru al birurilor. Un coleg, mai deştept ca mine, mi-atrage atenţia că meşterul Vin­­tilă trebue să pună la cala un a­­m­er­dament la proectul său, — co­legul meu 11 ghiceşte textual: „se va aplica un impozit de 75 la sută asupra averii oricărui cetăţean ca­re se va sinucide din cauza impo­zitelor”. ...Şi iată cum vom dovedi că sun­tem mai tari ca Englezii la finanț**’ Kis. SSssCErtss N A2BATI I Un pericol nou Ssifmsta ro caricaturi ISMST-PASA Primul delegat hare la conferinţa din Lausanne Cenzorul de la Tishina WBmmsmmBmm pasagiu plăcut cenzorului din Thigiena, a căzut victimă și câte un alt pasa­giu, din cu totul alt articol, pe care însuși severul cenzor din Tighim îl găsise inofensiv. Acum, ce anume i-a displăcut ceru­zorului din Tigieta? Mai întăi un articol referitor la un act public al Comandamentului militar din Basarabia. Faptul de care vorbeam acolo s’a petrecut In tocmai, rumeni­ul o tăgăduiește. Din partea noastră am spus mimai Tovarăşii d-lui II. Ceia Paappuianiştli si hopf^şîH Am arătat la rejiefîte rânduri, efi agitaţiunea antisemită de la noi, ere legături cu mişcările neţîonaHste din Germania. Am dedus aceasta nu nu­mai din unele metode ideatice de procedare dar şi din feptul că toate publicaţiunile antisemite de la noi, poartă semnul reacţionarilor panger­­man! „hacker,kreuz"-uL h­ar cî-1 A C. Cuza, cu cinismul sau inconştienţa ce-l caracterizează, căci d-sa se află la limita dintre amân­două, declară acum pe faţă că sim­patiile sale sunt cu antisemiţii din deran şl Budapesta, căci iată ce scrie textual: „Jidanii numesc pe antisemiţi şi naţionalişti, reacţionari. Astfel du­pă ei, mişcările naţionaliste din GERMANIA, Polonia, UNGARIA şi fascismul din Ralia ar fi reacţio­nare. Această afirmatiune jidoveasca este falsă"­. Va să zică mişcarea naţionalistă din Germania, care are în frunte pe Ludendorfl, fie tot felul şi cea fiin Ungaria, care e sintetizată în regimul horthyst, nu sunt reacţionare şi nu­mai „Jidanii*­ de la noi, caută să le compromită. Că amândouă aceste mişcări au ca m­iură şi wictraS ţintă răsturnarea or­dine! europene stabilită de tratatele fie pace, că în special regimul hor­­thyst tînteste direct la distrugerea P­omănicî-Meri, — toate acestea sunt pentru d-l A.­ C. Cuza dovezi de tă­rie, cum spune d-sa. Pentru cine nu este orbit de ură până dincolo de uzul raţiune!, această mărturisire d-lui A. C. Cuza arată insă că d-sa nune antisemitismul, mai presus chiar de cele mai vitala interese ale acestei ţări, fără ca să mai vor­bim de interesele democraţie!, care pentru marele profesor de la Iaşi este o invenţîune „Jidovească". Iar d-l A. C. Cuza, pentru a ameţi lumea, amestecă fascismul cu pan­­germanismul şi horthysmul. E­­ confuziune Împotriva căreia s'au ri­dicat chiar fasciştii Italieni, prin­triun comunicat oficial adresat pre­sei noastre. Ei au declinat cu multă insistenţă identificarea fascismului cu antisemitismul, pentru că au sim­ţit că ar fi o ruşine pentru acel po­­por eminamente demerratic şi tete­­rant, care este poporul italian, ca una •»din mişcările ui up-'-t-rs să serve de mască pentru obscurantismul antisemit. D-l A. C. Cuza rămâne deci cu alb­­­aţii săi paagerraani şi feorbhyşti­­niste, cari turbură şi nemulţumesc Bachenkreuz-ul e semnul lui, nu că- o parte destul de Însemnată a po- * masa neagră care se inspiră de la pulaţiund acestei ţări. El nu poate i cea roşia a lui Garibaldi. E. S-a hotărât depunerea proectului de Cons­tituție în ambele corpuri legiuitoare, deodată. ...Nu mai rămâne decât să se dea cuvântul tuturor oratorilor deodată, pentru ca discuția să aibă toată amploarea ce i se cade! Modalitatea de punere! Constituţiei in Parlament Ca ne spune un membru a! guvernului A produs o destul de mare mirare în cercurile politice, hotărîrea luată ori de consiliul, de miniştri ca pro­ectul de Constituţie să fie depus în Parlament printr’o simplă adresă a preşedintelui comisiunei constitu­ţionale. Modalitatea aceasta părea neo­ o­bişnuită şi mulţi se aşteptau ca­ depunerea proectului de Constitu-­­ţie să se facă prin mesaj regal, sau din iniţiativă parlamentară, de că­tre un grup de deputaţi sau se­natori. De aceea am crezut necesar să aflăm cam­ au fost motivele ce au determinat pe guvern să recurgă la modalitatea admisă. Un membru al guvernului ne-a dat următoarele explicaţiuni, în a­­ceastă privinţă: — iniiatvă parlamentari . Nu e nici o noutate în pro­cedeu. La 1914 d. Orleanu a făcut în Cameră, împreună cu alţi depu­taţi, propunerea pentru revizuirea Constituţiei. Propunerea a fost re­petată şi admisă. Parlamentul sa dizolvat şi a fost apoi aleasă Con­stituanta care, din cauza împre­jurărilor cunoscute, de-abia la Iaşi, în 1917, şi-a îndeplinit misiunea. Parlamentul actual a fost ales cu Un cititor al nostru din Tighim caracterul propriu de adunări na­ne trimete un exemplar al Aderă­­tionale constituante. _ ... mini cu data de 15 Ianuarie, ca să-î El a dat delegaţie unei comisiuni vedem şi mi mutra. Ce-i 'drept, e mixte, compusă din deputaţi şi şe­­faarte interesant! Foarfecă a făcut natori, care să întocmească un in coloanele lui ra\’agii înspăimCm- proect modificator al Constituţiei. tut­oare! \ Puterea executivă, reprezentată In total lipsesc şase coloane. Cen- Win guvern a participat neconte­­zorul a vrut să suprime numai trei­, niţ,la discuţumile acelei corm.it ni. cum insă hârtia are două pagini, oj ^and­ Proectr*! a fost întocmit, dată cu fie­ care pasagiu care a dis-j raportorul ^comisiunei la pre c preşedintelui, iar acesta îl înain­tează Parlamentului de la care comisîunea parlamentară constitu­ţională a primit mandatul să în­tocmească acel proect. Nu era nevos da mesaj regal Modificarea Constituţiei pornind din iniţiativa Parlamentului, nu era nevoie de un mesaj regal pentru depunerea proectului întocmit, care, deşi are complecta adeziune a gu­­vernuri, nu e însă opera iniţiatvei­ lui, ci a iniţiativei Parlamentului. * Adez unea ragele exişti — Dar se interpretează lipsa me­­sagiului regal, drept o eschivare. ^ — Eschivarea de care spuneţi că se vorbeşte, nu-şi are locul. In mesagiul pentru deschiderea actualei sesiuni a Parlamentului, prima sesiune ordinară a lui, su­veranul a spus şi a repetat în di­ferite pasagii, că Adunările Naţio­nale trebuesc să procedeze cât mai neîntârziat la întocmirea nouei Constituţii, corespunzătoare cerin­ţelor României mărite. Această adeziune a regelui a fost repetată în răspunsurile la Adre­sele celor două Corpuri legiuitoa­­re ce i-au fost duse suveranului ca răspuns la mesagiul tronului. Admiţând în principiu şi solici­tând Parlamentului grăbirea modi­­ficărei Constituţiei, regele îşi va spune cuvântul asupra modului cum se va face modificarea, când i se va supune spre sancţionare proectul de va fi votat de cele două Corpuri legiuitoare. Dacă îi vor conveni modificările făcute, regele le va sancţiona şi va ordona promulgarea legei; dacă nu, înţelegeţi ce poate urma. Dar cum Parlamentul nu va vota o Constitute care să nu convină şefului statului, e de la sine înţeles că nesancţionarea e exclusă. Rămâne să se vadă cum va privi opoziţia acest mod de a proceda. C. Dem. , ţaţă TOS* Telegramele vorbesc din nou .....despre o Intervenţie mediatoare a .tWo.Du Că Italiei în violentul conflict econo­ce s’a făcut nu e bine. Cenzorul e­tnic franco-german. Desolidarizan­anulat şi faptul şi comentând. Im­plicit a anulat şi declaraţia de neu­tralitate a Bulgariei în cazul unui nou război, şi reportaged despre vi­ziin d-hd Duca la Roma, cari se a­­flau pe verso. Dacă inteligentul cenzor de la Tighina a socotit că intră în atri­buţia lui să suprime articolul în care se vorbea despre Basarabia, celelalte suprimări se datoresc li­nei porniri de arbitrar absolut con­ştiente. Căci el a suprimat un articol în care protestam in­potriva arestării d-lui I. Mihalache latrim sat din Muscel, chestie, care sperăm că nu intră în sfera de competinţă a d-lui cenzor din Tighim. Dar ceva şi mai curios: d. cen­zor a suprimat un reportaj in care se expimea punctul de vedere al grimatioi român în chestia con­flictului dela graniţa româno-unga­­ră. Aşa e că asta le întrece pe toate? Sântem în potriva cenzurii In ge­neral, fireşte, dar cu atât mai mult in potriva cenzurii idioate. Şi acest din urmă fel de cenzură Carnetul nostru Centenarul Iui Henan Se împlinesc anul acesta o sută d­­ ani fio la naşterea marelui istoric, orientalist şi filosof francez, Ernest Benan, a căruia lucrare populară „Viaţa lui Isus” n’a putut fi Între­cută nici de opera atât de sărbăto­rită astăzi a poetului italian Gio­­­­ani Papini. Un comitet în frunte cu d. Leon Berard, ministrul instrucţiune! pu­blice, a hotărât să sărbătorească cen­tenarul printro şedinţă solemnă, care sa va ţine la 28 Februarie un marele amfiteatru al Sorbonii Cu acest prilej se vor ceti pagini din Renan şi vor rosti discursuri: preşedintele republice!: ministru! instrucţiune! publice; Maurica Croi­­sot, administratorul Colegiului Fran­ţei; Maurice Barras in numele Aca­demie! ; un membru al Academiei Inscripţiilor şi Uterelor; in sfârşit, un savant străin. Acest ultim amă­nunt din programul festi­vită­ţei so­lemne a centenarului n«* face să ne oprim un moment asupra lui. Comitetul itu s’a fixat Încă asupra savantului străin care urmează să celebreze, alături de oficialitatea franceză, memoria marelui scriitor. A crezut tnsă nimerit ca, principial, să rezerve un loc pentru un aseme­nea omagiu. Putem vedea şi în a­­c­est mic detaliu o manifestare a In­ternaţionalismului ştiinţei şi cugeta­­rei. Renan­e francez şi gloria lui se răsfrânge fără Îndoială, intulu asu­pra naţiune! care l a produs Dar prin geniul lul creator el a depăşit cu cr­uit hotarele naţionale şi toate popoarele cult», au primit ceva din iradierile cugetării lui. Renan nu e deci numai al Franţei, ci al lumei întregi. Poate că ideia aceasta a voit s’o exprime comitetul centenarului a­­tunci când a rezervat, la şedinţa so­lemnă a contentorfirei, un loc pentru omagiul „unui savant străin”. I. N. du-se şi de ocupaţia basm­ului Ruhr şi de noile sancţiuni aplicate în Renania, guvernul italian ar încer­ca pe de o parte să determine o ac­ţiune comună a Angliei, Americei şi Italiei pentru a mijloci prin tra­tative cu Germania o solutiune ca­re sa asigure pacea, să netezească asperităţile produse in ultimul timp, împăcând în acelaş timp interesele Franţei iar pe de altă parte să între­prindă tm demers pe lângă puterile aliate, tinzând la discutarea şi chib­­zuirea serioasă a sancţiunilor îna­inte de a fi a­plicate. Este evident că iniţiativă Italia­nă este provocată de ultimele de­­sacorduri din Comisiunea repara­­ţiunilor şi de efectele serioase ale măsurilor luate de Franţa pe cont propriu. Guvernul Mussolini con­tează de­sigur pe sprijinul Angliei, care nici ea nu a luat parte la ace­le deriziuni. Intervenţia Americei nu este nici ea exclusă dacă ne a­­mintim de recenta propunere a preşedintelui Harding în favoarea unei conferinţe generale a repara­­ţiunilor. Totul depinde insă de atitudinea Germaniei şi de intenţiile Franţei. V* ««­io* “'».u ucrmaniei şi uc imemmc­­­i.aici domneşte în toată Basarabia, Ceea Este Germania dispusă să dea ga­re s’a întâmplat at numărul de la­­ranţie îndestulătoare ? Şi poate 15 ianurarie la Tighina se întâmplă,­ guvernul francez fără a-şi compro­­în toate zilele, în toate localităţile unit, prestigiul şi existenţa să re­din Basarabia. Fie­care cenzor îşi, m­inte ci,dar ţn narte la măsurile An/Mt jm f««V 1*3 IAIV rA C\­­V nu a i _______l are toanele lui proprii şi toţi cUm­părtesc gazetele aim le trăsneşte prin cap. Au, n’aa motiv. Indiferent! luate ? Răspunsul e pentru moment mal mult decât îndoelnîc. S’ar putea insă și e probabil prin cap. au, naa motiv, mau erem ! Sar putea insă şi e probabil Principalul e să nu stea de geaba, chiar ca situntia să se schimbe în ca să nu le ruginească foarfeede! j curflu­ct tn ata fel. țn cât tratativele Nu crede guvernul că a sosit fim­ să apară ca singurul n-Jloc pentru pul să remumnte la acest mod de „ga- a evita o catastrofă. In acest caz, vernard"? propunerea italiană va fi luată, fără Z. I îndoială, în considerație. F» Drepturile femeilor de NEU COEN­IA În preajma discuţiilor asupra dreptului de vot E foarte ciudat că se mai discută şi azi în unele cercuri, dacă femeile pot sau nu vota la comună cel pu­ţin după biruinţa ce obţinută anul trecut la Senat, care a votat în şe­dinţa din 24 iunie dreptul de vot al femeilor, în alegerile comunale. Odată votată această lege, era firesc să se introducă şi in noua.-; Constituţie, ca şi drepturile câşti­gate de evrei. Dar nu. Pe semne, na fost să fie. Trebuia să se mai discute şi într’o şedinţă de la primă­rie şi în acele in care se lucrează la noua Constitutie. De­ ce aceste discuții, după ce a fost votată o dată? Numai sfinxul ar putea să spue.­ Votul Senatului se credea că-i primul pas hotărâtor spre emanci­parea politică a femeei. înţelepciu­nea vremii cere azi dezrobirea com­plectă și o impune chiar atmosfera generală din Europa care ş- a recu­noscut şi drepturile femeei după focul atot lămuritor al războiului crâncen, unde şi-au avut şi femeile partea, lor de acţiune şi de sufe­rinţe. Dar românca, ne­fiind încă so­cotită ca om, ci numai ca un lucru, proprietate a bărbatului, spre ruşi­nea vremilor, (vorba-i a lui Vlah­u­­ţă), nu­-i nici o mirare, că bărbatul nu-i dă încă nici o considerare. Ce-i drept, nici femeile deşi mun­cesc azi pentru a-şi câştiga exis­tenţa 99 la sută, nu fac nimic, nu stărue să-l convingă pe bărbat, că a sosit momentul psychologic, să-şi schimbe părerea şi să-i dee şi ei drepturile de om ce i se cuvin. „Dar nici nu s-a conceput atâtea mii de ani , femeea, această roa­bă a sălbăticiei omeneşti, ar putea să aibă drepturi, cum a spus ma­rele nostru Vlah­uţă. Dar s’au schimbat vremurile. Femeia deşteptândiuse Şi-a scutu­rat cătuşile ignoranţei—­multe vea­curi, o pretinsă necesitate socială, —şi azi îşi revendică drepturile. „In urma războiului, „focul cel ” grozav ş’a toate lămuritor. Forţa a­ fost silită să priceapă că egoismul­­ şi nedreptăţile, prin care credea că­ va trăi, nu erau decât boala, prin­­ care trebuia să moară. „Omenirea, ar trebui să între ’n­­ pământ de ruşine, dacă ai avea a- ■ cest simţîmânt, dându-ne seamă cât de sălbateci am fost cu ea în întocmirile, pe care ni le-am îngră- ’ dit“ a scris mai ■ departe filosoful­ , poet, in general, e o tăcere adânca­ peste tot la noi Nimenea nu mai are nimic de zis. Tăcură şi feminis­tele noastre după marele succes din vara anului 1921. Se odihnesc pe laurii biruinţă ce obţinurăm din „gentileţea” Senatului. In speranţa că vom câştiga com­plecta dezrobire îndată ce vor a­­vea-o francezele­ nu-şi mai ridică glasul în chestie nici gazetarii ini­moşi. Dar In Franţa iar s’a amânat so­luţia acestei probleme la Sta­iul Aşteaptă, de teamă că narea mas­să a­ femeilor înapoiate să n­u fie clericale, sfărmând echilibrul bine stabilit al partidelor actuale. Dar la noi, de ce se tem bărba­ţii? Că-şi pierd tovarăşele de de­şertăciuni, frivolităţi, mode? Nici­ o teamă. Nu-i pădure fără uscă-­­turi. . Numai cei câţiva ardeleni aleşi­­cari au făcut Unirea, proclamând la Alba-lulia şi dezrobirea femeei, (a­­corându-i drepturile politice şi ci­vile) şi-au dat seamă de marele bine social şi regenerarea omenirii, ce ar aduce cu sine înălţarea fe­meei ca om, din starea-i înapoiată de sclavă. (Ori­ce cugetător ştie că o­­educătoare cu apucături de roa­bă, nu poate forma decât caractere cu însuşiri de rob). Acei bărbaţi din Ardeal, gata să ne acorde drepturile, au înţeles că la opera de unire, la lucrurile mari ce-s de îndeplinit, femeea trebue să ia parte, muncind alături de bărbat. Românca din vechiul regat, e prezintată mereu, pe scara cea din urmă a fiinţelor omeneşti, dar asta nu înseamnă că ea nu va fi la locul ei în preajma soarelui, când va fi chemată, împlinindu-şi cu sfinţenie menirea ca mumă a ome­­nirei. Românca e prea deşteaptă să nu înţeleagă că odată dezrobită are datorii de împlinit şi în jocul intuiu ca factor principal al educaţiei co­piilor, ce cu drept cuvânt, l­a ea se aşteaptă. KELI ORNEA Problems şi... viz­or­i da psetisâ sanitari cf© Dr. S. BSlî£fES€U Suntem fiecare din noî, vizio- nari intr’un fel sau într’altul.­­ Proza vieţei ne apasă şi ne co-­ pleşeşte şi ca o scăpare ne eva ■ dăm din ea construind castele imaginare pe care Ie împodobim după jocul fanteziei noastre. Fău­rim astfel cu simetrii bine ordo­nate o lume nouă care e o lume măiastră şi trăim în ea clipe fer­,­mecătoare. E un joc inocent şi­, inofensiv şi e un noroc că putem uza de el. Evident, deşteptarea e crudă. Imaginaţia însă, nebuna­tica imaginaţie „la folie du lo­­gis” cum îi spun franţuzii nu ca să o deprecieze dar cu o tandreţă care e aproape un răsfăţat, e ine­puizabilă când ştim că o între­ţinem în exerciţiile ei fantasmo-­­gorice. Prin ea ne reînnoim con­tinuu evocând alte viziuni şi mi­rajul poate deveni perpetuu. Mirbeau care fără să aibă o viziune trandafirie asupra vieţii şi asupra oamenilor,­ avea de multe ori viziuni clare pe care le exprima crud dar lapidar, era alte dăţi mai bine­voitor şi spu­ne undeva că medicul e o specie care îl interesează de­oarece vă­zând multe poate reţine multe şi ajunge să cunoască deseori lucrurile aşa cum sunt. Aprecie­rea lui Mirbeau destul de măgu­litoare pentru medici e întru cât­va justificată. Medicii sunt un contact zilnic cu multe mizerii şi când îşi dau osteneala şi au şi timpul să le scruteze, descope­ră profunzimi de dureri pe care terapeutica lor profesională aşa de incomplectă şi de insuficientă nu te poate alina. Elanul de com­pasiune se produce singur ca un gest natural de la care nu se pot sustrage şi el porneşte din adân­cul sufletului lor. Ce poate face însă acest elan, oricât ar fi com­plectat cu slabul ajutor pe care­ el il pot aduce când rămâne izo­­­lat şi individual? Omenirea tra-1 leşte in mod anarhic şi ea se sinucide în masă. Războaiele sunt isbucniri violente de patimi dezlănţuite pe care Animalul , ridicat pe labele dinapoi, care­­, omul, Ie practică ca să-şi eviden­ţieze­­apucăturile lui ancestrale.­ Războaiele, sângerări periodice,­ sunt însă jocuri de copil pe lân-­ gă hecatombele uriaşe pe care le provoacă boa­bele, cele mai mul­­­­te din ele evitabile, ale căror pus-­ dliri însă nu întâmpină în cele mai multe cazuri nici o piedică. In 1918, gripa infecţioasă a cauzat în 6 luni pe tot globul 10 milioane de decese, de două ori mai mult cât a provocat marele masacru, care a fost războiul mondial, în 5 ani. Gripa e însă o boală care poate fi în mare par­te oprită în răspândirea ei, îm­piedicând în primul rând con­tactul omului bolnav cu omul sănătos. Metodic, matematic, regulat tuberculosa omoară 5 milioane de oameni pe fiecare an... Boale­le se întrec variate şi nenumă­rate ca să aducă contribuţia lor pentru opera morţei . După un calcul pe care îl fă­cea recent un medic care e şi un sociolog, René Sand, dacă se iau zece copii cari ar trebui să se nască la­ timp şi să se desvolte mai departe şi se urmăreşte soarta lor se constată că numai doi din ei ajung valizi şi în via­ţă când ating vârsta de 40 de ani. E un deficit de vieţi ome­neşti care e formidabil. Deficitul acesta e foarte bine ilustrat de statistica morbidităţei şi morta­­lităiţei într-o ţară unde igiena publică a luat in anii din urmă o mare extensie. In Statele­ Uni­­te, dintr’o populaţie de 110 mili­oane de locuitori, numai 20 mi­lioane sunt în bună sănătate. Ceilalţi dau un larg tribut boa­­lelor de tot felul cari îi scot din rândul oamenilor perfect valizi. Omul e astfel pentru el şi pen­tru cei dimprejurul lui cel m­d mare risipitor al celui mai pre­ţios bun care e sănătatea. Cres­cătorii de animale, cari au la baza întreprind­erei tot un calcul economic cari îi stimulează în zelul lor ajung la rezultate in­comparabile mai bune. Deficitul de vieţi omeneşti socotind pe cele cari ar putea fi salvate tre­ce de 50 la sută. Un crescător de animale care ar ajunge pentru întreprinderea lui la astfel de deficite şi-ar da un flagrant brevet de incapacita­te şi falimentul i-ar fi inevitabil. Crescătorii de animale iau însă toate precauţiunile ca să aibă un (Citiți continuiarea in pag. II-a) * # sita! Şapte văi și-n vatie-aictämea, Aci lupii te mănâncă... li JÉÉ Literar

Next