Adevěrul, ianuarie 1923 (Anul 36, nr. 11912-11940)
1923-01-24 / nr. 11933
nai XXXVI. Mo. 11933 T wwmm' mb frni ”lfânȘi în fîtrainatali & Miercuri 24 Ianuarie 923 vérul FONDATORAL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 Centi Am dori ca tot ce gândeşte în a- îi cultivat cu aţâţări şi cu alarmări ceasta tară la politică, să fi cetit belicoase, cariuzează până la ruparticolul d-lui Radeff, apărut în tară puterea nervoasă a naţiune! ziarul „Slovo” şi pe care l-am re- • El nu poate îi cultivat nici cu prezumat în numărul nostru de ebi. jcedeiele cari întrec în rău pe cele Ideia dominantă a acestui articol ţariste, şi cari sunt aplicate cu o este, că pentru moment, noua altă-i dezinvoltură uimitoare în Basaratuîre a Europei, în special a Eu-.bia. El nu poate fi cultivat, când rapel centrale, nu e ameninţata de un război. Sunt în toate ţările dificultăţi economice, sunt şi dificultăţi partidul naţional, cel care a reprezentat românea din Ardeal în faţa împilătorului, e denunţat ca adpolifice interne, — dar nici una din versut şi duşman al unire pe care ţările învinse, nu se poate gândi, acest partid a proclamat-o. El nu pentru moment la un război. Rea-'poate fi cultivat când cuvântul de lîtăţile tari sunt prea defavorabile trădare şi trădător, e cel mai uşor lor, pentru ca,dacă nu şi-au perduit din câte ’şi aruncă la noi particomplect minţile, să se poată gândi idele şi oamenii politici, la vre-un atac contra învingători- "Cultivarea conştiinţei morale, a lor, a siguranţei morale, este identică cu Dar aceste realităţi, constată de" cultivarea democraţiei, al cărei în Radiff, nu sunt eterne. Ele sunt ceput de început este legalitatea, a supuse la schimbări şi aceste schîrri-. cărei esenţă este umanitatea, a călcări pot crea în viitor conjuncturi reîţiuită este dreptatea. Dreptatea în cari primejdiile , iluzorii de azi, mai tare de cât baionetele, umanisă devie la rândul lor realităţi. Atâtea stârpitoare de urle cari cloceşte primejdii viitoare, le indică cese războaiele şi legalitatea care întru câtva starea de spirit a po-, înlăturăamărăciunile şi nemulţumitoarelor învinse. Dintre aceste po- u rile. Cu aceste principii, şi baione- Doare, d. Radeff citează ca exemtele, ultima ratio nu numai a regiptu, poporul ungar. Nu degeaba lor, ci și a popoarelor, sunt mai Mica Antantă, spune d-sa, este uesigure de succes, când dreptul și reu alarmată din pricina lui. El este dreptatea călcare în picioare, chiasingurul care în fata înfrângere! şi,mă o naţiune să-şi apere bunurile a biruitorilor, nu s’a pocăit. Singur: ei cele mai sfinte. Biziind armamentul care, din prima clipă, a dedatul nostru moral pe dreptate, vom rat că nici odată nu se va supune fi superiori şi moralului unguresc, tratatului de pace. Pe Parlamentul esenţialmente negative de dreptate, ungar a arborat steagul negru, steagul de doliu pentru înfrângerea suferită şi a declarat că mi-l va scoborâ, cât timp Ungaria va rămâne dezmembrată. Trebuie să recunoaştem că d. Radeff are dreptate. Dacă steagul de Oficiosul francez al guvernului _____ -- înregistrează o nouă cauză de sim* doliu de pe acoperişul Parlamentn-1 cidere. Ea face ravagii în ^rjs^a lui ungar, nu schimbă şi nu poate Se slMU'cld o3“61111 din c u să schimbe, nimic din ce a creat marele război, el este totuşî simbolic pentru direcţia in care se dezvoltă moralul, spiritul public al poporului maghiar. Ungaria nu’ poate nici azi, nici mâine, să încerce un război din care are şi zdrobită. Dar fiecare va trebui să recunoască, cum că e mai mult decât incomod, să ştii că ai în vecinătatea ta tm popor, care mi pândeşte decât clipa favorabiă pentru ca să tabere pe tine. E drept că el are în faţa sa superioritatea militară, dar n’ar fi de ajuns dacă nu ar avea în faţa sa mai mult decât atâta, dacă nu ar avea în faţa sa dreptatea, căci unirea tuturor românilor şi împreunarea teritoriilor româneşti este un act de dreptate. Şi recunoaştem că forţa singură a baionetelor nu ar fi o garanţie atât de sigură şi definitivă, ca acest simplu cuvânt ce este: dreptul, dreptatea. Dar acest cuvânt îl avem în favoarea noastră, ci este o forţă morală, de o cu totul altă natură decât cea pe care d. Radeff o constată la unguri, şi pe care noi o avem de opus lor. Dar această forţă morală a noastră, cere şi ea să fie cultivată. Cuvintele cele mai frumoase au puterea noţiunea pe care o exprimă, numai dacă sunt corespunzătoare faptelor. Nu e bine ca tot ce ne spune un adversar să respingem fără o analiză critică, mai ales nu trebue să refuzăm de a recunoaşte dreptatea părerilor lui, când analiza critică ne-o indică. Deci suntem de acord cu d. Radeff că „nu prin forţă lumea va fi pacificată“ ci prin „libertatea pentru toate popoarele de a se dezvolta fără a zdrobi pe celelalte“. Austro-Ungaria, monarchia milenară a habsburgilor s-a prăbuşit pentru că nu a ştiut şi nu a putut urma acest principiu. Nici prăbuşirea ţarismului, nu are în fond altă cauză, învingătorii trebue deci să respecte libertatea altor naţiuni şi naţionalităţi, dar pentru ca aceasta să se poată trebue mai ales ca învinşii să nu tragă din această situaţiune a lor, privilegiul de a nu ţine samă de principiul pe carel recomandă învingătorilor. Românii, cehoslovacii, Iugoslavii, nu s’au liberat de un jug multi secular, pentru a obidi pe alţii. Dar nimeni nu le poate cere să nu se îngrijească de a nu recădea sub acel rug care nu poate avea nimic atrăgător pentru dânşii. Moralul unguresc deci, cu decisa: „Nu, nu, niciodată!“ pe care d. Radeff pare al recomanda ca exemplu bun de imitat compatrioţilor săi, va trebui să-l reducem la justa ta valoare. Şi va trebui să ne înspicăm de adevărul pe care freest război s’a silit să’l demonstreze, că nu atât forţa armelor, variază ca Şi hazardul care decide, cum istoria arată, de soarta lor, cât conştienţa şi rezistenţa noastră morală, moralul nostru propriu, trebue să fie pavăza noastră cea sigură la adăpostul căreia se va consolida ceea ce e dreptul nostru naţional Dar acest moral, cum am spus şi cum ne arată ungurii, cere şi el să fie cultivat. Şi el nu poate îi cultivat cu agitaţii antisemite Şi sovirozitelor!... Pe mine nu mă miră faptul, fiindcă am auzit de mulţi concetăţeni ai mei cari, cetind legea fiscală a d-lui Vintilă, nutresc, şi la noi, asemenea macabre intenţii... Ceea ce mă miră e că asemenea lucru e înregistrat de chiar oficiosul d-lui ministru al birurilor. Un coleg, mai deştept ca mine, mi-atrage atenţia că meşterul Vintilă trebue să pună la cala un amerdament la proectul său, — colegul meu 11 ghiceşte textual: „se va aplica un impozit de 75 la sută asupra averii oricărui cetăţean care se va sinucide din cauza impozitelor”. ...Şi iată cum vom dovedi că suntem mai tari ca Englezii la finanț**’ Kis. SSssCErtss N A2BATI I Un pericol nou Ssifmsta ro caricaturi ISMST-PASA Primul delegat hare la conferinţa din Lausanne Cenzorul de la Tishina WBmmsmmBmm pasagiu plăcut cenzorului din Thigiena, a căzut victimă și câte un alt pasagiu, din cu totul alt articol, pe care însuși severul cenzor din Tighim îl găsise inofensiv. Acum, ce anume i-a displăcut ceruzorului din Tigieta? Mai întăi un articol referitor la un act public al Comandamentului militar din Basarabia. Faptul de care vorbeam acolo s’a petrecut In tocmai, rumeniul o tăgăduiește. Din partea noastră am spus mimai Tovarăşii d-lui II. Ceia Paappuianiştli si hopf^şîH Am arătat la rejiefîte rânduri, efi agitaţiunea antisemită de la noi, ere legături cu mişcările neţîonaHste din Germania. Am dedus aceasta nu numai din unele metode ideatice de procedare dar şi din feptul că toate publicaţiunile antisemite de la noi, poartă semnul reacţionarilor pangerman! „hacker,kreuz"-uL har cî-1 A C. Cuza, cu cinismul sau inconştienţa ce-l caracterizează, căci d-sa se află la limita dintre amândouă, declară acum pe faţă că simpatiile sale sunt cu antisemiţii din deran şl Budapesta, căci iată ce scrie textual: „Jidanii numesc pe antisemiţi şi naţionalişti, reacţionari. Astfel după ei, mişcările naţionaliste din GERMANIA, Polonia, UNGARIA şi fascismul din Ralia ar fi reacţionare. Această afirmatiune jidoveasca este falsă". Va să zică mişcarea naţionalistă din Germania, care are în frunte pe Ludendorfl, fie tot felul şi cea fiin Ungaria, care e sintetizată în regimul horthyst, nu sunt reacţionare şi numai „Jidanii* de la noi, caută să le compromită. Că amândouă aceste mişcări au ca miură şi wictraS ţintă răsturnarea ordine! europene stabilită de tratatele fie pace, că în special regimul horthyst tînteste direct la distrugerea Pomănicî-Meri, — toate acestea sunt pentru d-l A. C. Cuza dovezi de tărie, cum spune d-sa. Pentru cine nu este orbit de ură până dincolo de uzul raţiune!, această mărturisire d-lui A. C. Cuza arată insă că d-sa nune antisemitismul, mai presus chiar de cele mai vitala interese ale acestei ţări, fără ca să mai vorbim de interesele democraţie!, care pentru marele profesor de la Iaşi este o invenţîune „Jidovească". Iar d-l A. C. Cuza, pentru a ameţi lumea, amestecă fascismul cu pangermanismul şi horthysmul. E confuziune Împotriva căreia s'au ridicat chiar fasciştii Italieni, printriun comunicat oficial adresat presei noastre. Ei au declinat cu multă insistenţă identificarea fascismului cu antisemitismul, pentru că au simţit că ar fi o ruşine pentru acel popor eminamente demerratic şi teterant, care este poporul italian, ca una •»din mişcările ui up-'-t-rs să serve de mască pentru obscurantismul antisemit. D-l A. C. Cuza rămâne deci cu albaţii săi paagerraani şi feorbhyştiniste, cari turbură şi nemulţumesc Bachenkreuz-ul e semnul lui, nu că- o parte destul de Însemnată a po- * masa neagră care se inspiră de la pulaţiund acestei ţări. El nu poate i cea roşia a lui Garibaldi. E. S-a hotărât depunerea proectului de Constituție în ambele corpuri legiuitoare, deodată. ...Nu mai rămâne decât să se dea cuvântul tuturor oratorilor deodată, pentru ca discuția să aibă toată amploarea ce i se cade! Modalitatea de punere! Constituţiei in Parlament Ca ne spune un membru a! guvernului A produs o destul de mare mirare în cercurile politice, hotărîrea luată ori de consiliul, de miniştri ca proectul de Constituţie să fie depus în Parlament printr’o simplă adresă a preşedintelui comisiunei constituţionale. Modalitatea aceasta părea neo obişnuită şi mulţi se aşteptau ca depunerea proectului de Constitu-ţie să se facă prin mesaj regal, sau din iniţiativă parlamentară, de către un grup de deputaţi sau senatori. De aceea am crezut necesar să aflăm cam au fost motivele ce au determinat pe guvern să recurgă la modalitatea admisă. Un membru al guvernului ne-a dat următoarele explicaţiuni, în această privinţă: — iniiatvă parlamentari . Nu e nici o noutate în procedeu. La 1914 d. Orleanu a făcut în Cameră, împreună cu alţi deputaţi, propunerea pentru revizuirea Constituţiei. Propunerea a fost repetată şi admisă. Parlamentul sa dizolvat şi a fost apoi aleasă Constituanta care, din cauza împrejurărilor cunoscute, de-abia la Iaşi, în 1917, şi-a îndeplinit misiunea. Parlamentul actual a fost ales cu Un cititor al nostru din Tighim caracterul propriu de adunări nane trimete un exemplar al Aderătionale constituante. _ ... mini cu data de 15 Ianuarie, ca să-î El a dat delegaţie unei comisiuni vedem şi mi mutra. Ce-i 'drept, e mixte, compusă din deputaţi şi şefaarte interesant! Foarfecă a făcut natori, care să întocmească un in coloanele lui ra\’agii înspăimCm- proect modificator al Constituţiei. tutoare! \ Puterea executivă, reprezentată In total lipsesc şase coloane. Cen- Win guvern a participat necontezorul a vrut să suprime numai trei, niţ,la discuţumile acelei corm.it ni. cum insă hârtia are două pagini, oj ^and Proectr*! a fost întocmit, dată cu fie care pasagiu care a dis-j raportorul ^comisiunei la pre c preşedintelui, iar acesta îl înaintează Parlamentului de la care comisîunea parlamentară constituţională a primit mandatul să întocmească acel proect. Nu era nevos da mesaj regal Modificarea Constituţiei pornind din iniţiativa Parlamentului, nu era nevoie de un mesaj regal pentru depunerea proectului întocmit, care, deşi are complecta adeziune a guvernuri, nu e însă opera iniţiatvei lui, ci a iniţiativei Parlamentului. * Adez unea ragele exişti — Dar se interpretează lipsa mesagiului regal, drept o eschivare. ^ — Eschivarea de care spuneţi că se vorbeşte, nu-şi are locul. In mesagiul pentru deschiderea actualei sesiuni a Parlamentului, prima sesiune ordinară a lui, suveranul a spus şi a repetat în diferite pasagii, că Adunările Naţionale trebuesc să procedeze cât mai neîntârziat la întocmirea nouei Constituţii, corespunzătoare cerinţelor României mărite. Această adeziune a regelui a fost repetată în răspunsurile la Adresele celor două Corpuri legiuitoare ce i-au fost duse suveranului ca răspuns la mesagiul tronului. Admiţând în principiu şi solicitând Parlamentului grăbirea modificărei Constituţiei, regele îşi va spune cuvântul asupra modului cum se va face modificarea, când i se va supune spre sancţionare proectul de va fi votat de cele două Corpuri legiuitoare. Dacă îi vor conveni modificările făcute, regele le va sancţiona şi va ordona promulgarea legei; dacă nu, înţelegeţi ce poate urma. Dar cum Parlamentul nu va vota o Constitute care să nu convină şefului statului, e de la sine înţeles că nesancţionarea e exclusă. Rămâne să se vadă cum va privi opoziţia acest mod de a proceda. C. Dem. , ţaţă TOS* Telegramele vorbesc din nou .....despre o Intervenţie mediatoare a .tWo.Du Că Italiei în violentul conflict econoce s’a făcut nu e bine. Cenzorul etnic franco-german. Desolidarizananulat şi faptul şi comentând. Implicit a anulat şi declaraţia de neutralitate a Bulgariei în cazul unui nou război, şi reportaged despre viziin d-hd Duca la Roma, cari se aflau pe verso. Dacă inteligentul cenzor de la Tighina a socotit că intră în atribuţia lui să suprime articolul în care se vorbea despre Basarabia, celelalte suprimări se datoresc linei porniri de arbitrar absolut conştiente. Căci el a suprimat un articol în care protestam inpotriva arestării d-lui I. Mihalache latrim sat din Muscel, chestie, care sperăm că nu intră în sfera de competinţă a d-lui cenzor din Tighim. Dar ceva şi mai curios: d. cenzor a suprimat un reportaj in care se expimea punctul de vedere al grimatioi român în chestia conflictului dela graniţa româno-ungară. Aşa e că asta le întrece pe toate? Sântem în potriva cenzurii In general, fireşte, dar cu atât mai mult in potriva cenzurii idioate. Şi acest din urmă fel de cenzură Carnetul nostru Centenarul Iui Henan Se împlinesc anul acesta o sută d ani fio la naşterea marelui istoric, orientalist şi filosof francez, Ernest Benan, a căruia lucrare populară „Viaţa lui Isus” n’a putut fi Întrecută nici de opera atât de sărbătorită astăzi a poetului italian Gioani Papini. Un comitet în frunte cu d. Leon Berard, ministrul instrucţiune! publice, a hotărât să sărbătorească centenarul printro şedinţă solemnă, care sa va ţine la 28 Februarie un marele amfiteatru al Sorbonii Cu acest prilej se vor ceti pagini din Renan şi vor rosti discursuri: preşedintele republice!: ministru! instrucţiune! publice; Maurica Croisot, administratorul Colegiului Franţei; Maurice Barras in numele Academie! ; un membru al Academiei Inscripţiilor şi Uterelor; in sfârşit, un savant străin. Acest ultim amănunt din programul festivităţei solemne a centenarului n«* face să ne oprim un moment asupra lui. Comitetul itu s’a fixat Încă asupra savantului străin care urmează să celebreze, alături de oficialitatea franceză, memoria marelui scriitor. A crezut tnsă nimerit ca, principial, să rezerve un loc pentru un asemenea omagiu. Putem vedea şi în acest mic detaliu o manifestare a Internaţionalismului ştiinţei şi cugetarei. Renane francez şi gloria lui se răsfrânge fără Îndoială, intulu asupra naţiune! care l a produs Dar prin geniul lul creator el a depăşit cu cruit hotarele naţionale şi toate popoarele cult», au primit ceva din iradierile cugetării lui. Renan nu e deci numai al Franţei, ci al lumei întregi. Poate că ideia aceasta a voit s’o exprime comitetul centenarului atunci când a rezervat, la şedinţa solemnă a contentorfirei, un loc pentru omagiul „unui savant străin”. I. N. du-se şi de ocupaţia basmului Ruhr şi de noile sancţiuni aplicate în Renania, guvernul italian ar încerca pe de o parte să determine o acţiune comună a Angliei, Americei şi Italiei pentru a mijloci prin tratative cu Germania o solutiune care sa asigure pacea, să netezească asperităţile produse in ultimul timp, împăcând în acelaş timp interesele Franţei iar pe de altă parte să întreprindă tm demers pe lângă puterile aliate, tinzând la discutarea şi chibzuirea serioasă a sancţiunilor înainte de a fi aplicate. Este evident că iniţiativă Italiană este provocată de ultimele desacorduri din Comisiunea reparaţiunilor şi de efectele serioase ale măsurilor luate de Franţa pe cont propriu. Guvernul Mussolini contează desigur pe sprijinul Angliei, care nici ea nu a luat parte la acele deriziuni. Intervenţia Americei nu este nici ea exclusă dacă ne amintim de recenta propunere a preşedintelui Harding în favoarea unei conferinţe generale a reparaţiunilor. Totul depinde insă de atitudinea Germaniei şi de intenţiile Franţei. V* ««io* “'».u ucrmaniei şi uc imemmci.aici domneşte în toată Basarabia, Ceea Este Germania dispusă să dea gare s’a întâmplat at numărul de laranţie îndestulătoare ? Şi poate 15 ianurarie la Tighina se întâmplă, guvernul francez fără a-şi comproîn toate zilele, în toate localităţile unit, prestigiul şi existenţa să redin Basarabia. Fiecare cenzor îşi, minte ci,dar ţn narte la măsurile An/Mt jm f««V 1*3 IAIV rA C\V nu a i _______l are toanele lui proprii şi toţi cUmpărtesc gazetele aim le trăsneşte prin cap. Au, n’aa motiv. Indiferent! luate ? Răspunsul e pentru moment mal mult decât îndoelnîc. S’ar putea insă și e probabil prin cap. au, naa motiv, mau erem ! Sar putea insă şi e probabil Principalul e să nu stea de geaba, chiar ca situntia să se schimbe în ca să nu le ruginească foarfeede! j curfluct tn ata fel. țn cât tratativele Nu crede guvernul că a sosit fim să apară ca singurul n-Jloc pentru pul să remumnte la acest mod de „ga- a evita o catastrofă. In acest caz, vernard"? propunerea italiană va fi luată, fără Z. I îndoială, în considerație. F» Drepturile femeilor de NEU COENIA În preajma discuţiilor asupra dreptului de vot E foarte ciudat că se mai discută şi azi în unele cercuri, dacă femeile pot sau nu vota la comună cel puţin după biruinţa ce obţinută anul trecut la Senat, care a votat în şedinţa din 24 iunie dreptul de vot al femeilor, în alegerile comunale. Odată votată această lege, era firesc să se introducă şi in noua.-; Constituţie, ca şi drepturile câştigate de evrei. Dar nu. Pe semne, na fost să fie. Trebuia să se mai discute şi într’o şedinţă de la primărie şi în acele in care se lucrează la noua Constitutie. De ce aceste discuții, după ce a fost votată o dată? Numai sfinxul ar putea să spue. Votul Senatului se credea că-i primul pas hotărâtor spre emanciparea politică a femeei. înţelepciunea vremii cere azi dezrobirea complectă și o impune chiar atmosfera generală din Europa care ş- a recunoscut şi drepturile femeei după focul atot lămuritor al războiului crâncen, unde şi-au avut şi femeile partea, lor de acţiune şi de suferinţe. Dar românca, nefiind încă socotită ca om, ci numai ca un lucru, proprietate a bărbatului, spre ruşinea vremilor, (vorba-i a lui Vlahuţă), nu-i nici o mirare, că bărbatul nu-i dă încă nici o considerare. Ce-i drept, nici femeile deşi muncesc azi pentru a-şi câştiga existenţa 99 la sută, nu fac nimic, nu stărue să-l convingă pe bărbat, că a sosit momentul psychologic, să-şi schimbe părerea şi să-i dee şi ei drepturile de om ce i se cuvin. „Dar nici nu s-a conceput atâtea mii de ani , femeea, această roabă a sălbăticiei omeneşti, ar putea să aibă drepturi, cum a spus marele nostru Vlahuţă. Dar s’au schimbat vremurile. Femeia deşteptândiuse Şi-a scuturat cătuşile ignoranţei—multe veacuri, o pretinsă necesitate socială, —şi azi îşi revendică drepturile. „In urma războiului, „focul cel ” grozav ş’a toate lămuritor. Forţa a fost silită să priceapă că egoismul şi nedreptăţile, prin care credea că va trăi, nu erau decât boala, prin care trebuia să moară. „Omenirea, ar trebui să între ’n pământ de ruşine, dacă ai avea a- ■ cest simţîmânt, dându-ne seamă cât de sălbateci am fost cu ea în întocmirile, pe care ni le-am îngră- ’ dit“ a scris mai ■ departe filosoful , poet, in general, e o tăcere adânca peste tot la noi Nimenea nu mai are nimic de zis. Tăcură şi feministele noastre după marele succes din vara anului 1921. Se odihnesc pe laurii biruinţă ce obţinurăm din „gentileţea” Senatului. In speranţa că vom câştiga complecta dezrobire îndată ce vor avea-o francezele nu-şi mai ridică glasul în chestie nici gazetarii inimoşi. Dar In Franţa iar s’a amânat soluţia acestei probleme la Staiul Aşteaptă, de teamă că narea massă a femeilor înapoiate să nu fie clericale, sfărmând echilibrul bine stabilit al partidelor actuale. Dar la noi, de ce se tem bărbaţii? Că-şi pierd tovarăşele de deşertăciuni, frivolităţi, mode? Nici o teamă. Nu-i pădure fără uscă-turi. . Numai cei câţiva ardeleni aleşicari au făcut Unirea, proclamând la Alba-lulia şi dezrobirea femeei, (acorându-i drepturile politice şi civile) şi-au dat seamă de marele bine social şi regenerarea omenirii, ce ar aduce cu sine înălţarea femeei ca om, din starea-i înapoiată de sclavă. (Orice cugetător ştie că oeducătoare cu apucături de roabă, nu poate forma decât caractere cu însuşiri de rob). Acei bărbaţi din Ardeal, gata să ne acorde drepturile, au înţeles că la opera de unire, la lucrurile mari ce-s de îndeplinit, femeea trebue să ia parte, muncind alături de bărbat. Românca din vechiul regat, e prezintată mereu, pe scara cea din urmă a fiinţelor omeneşti, dar asta nu înseamnă că ea nu va fi la locul ei în preajma soarelui, când va fi chemată, împlinindu-şi cu sfinţenie menirea ca mumă a omenirei. Românca e prea deşteaptă să nu înţeleagă că odată dezrobită are datorii de împlinit şi în jocul intuiu ca factor principal al educaţiei copiilor, ce cu drept cuvânt, la ea se aşteaptă. KELI ORNEA Problems şi... vizori da psetisâ sanitari cf© Dr. S. BSlî£fES€U Suntem fiecare din noî, vizio- nari intr’un fel sau într’altul. Proza vieţei ne apasă şi ne co- pleşeşte şi ca o scăpare ne eva ■ dăm din ea construind castele imaginare pe care Ie împodobim după jocul fanteziei noastre. Făurim astfel cu simetrii bine ordonate o lume nouă care e o lume măiastră şi trăim în ea clipe fer,mecătoare. E un joc inocent şi, inofensiv şi e un noroc că putem uza de el. Evident, deşteptarea e crudă. Imaginaţia însă, nebunatica imaginaţie „la folie du logis” cum îi spun franţuzii nu ca să o deprecieze dar cu o tandreţă care e aproape un răsfăţat, e inepuizabilă când ştim că o întreţinem în exerciţiile ei fantasmo-gorice. Prin ea ne reînnoim continuu evocând alte viziuni şi mirajul poate deveni perpetuu. Mirbeau care fără să aibă o viziune trandafirie asupra vieţii şi asupra oamenilor, avea de multe ori viziuni clare pe care le exprima crud dar lapidar, era alte dăţi mai binevoitor şi spune undeva că medicul e o specie care îl interesează deoarece văzând multe poate reţine multe şi ajunge să cunoască deseori lucrurile aşa cum sunt. Aprecierea lui Mirbeau destul de măgulitoare pentru medici e întru câtva justificată. Medicii sunt un contact zilnic cu multe mizerii şi când îşi dau osteneala şi au şi timpul să le scruteze, descoperă profunzimi de dureri pe care terapeutica lor profesională aşa de incomplectă şi de insuficientă nu te poate alina. Elanul de compasiune se produce singur ca un gest natural de la care nu se pot sustrage şi el porneşte din adâncul sufletului lor. Ce poate face însă acest elan, oricât ar fi complectat cu slabul ajutor pe care el il pot aduce când rămâne izolat şi individual? Omenirea tra-1 leşte in mod anarhic şi ea se sinucide în masă. Războaiele sunt isbucniri violente de patimi dezlănţuite pe care Animalul , ridicat pe labele dinapoi, care, omul, Ie practică ca să-şi evidenţiezeapucăturile lui ancestrale. Războaiele, sângerări periodice, sunt însă jocuri de copil pe lân- gă hecatombele uriaşe pe care le provoacă boabele, cele mai multe din ele evitabile, ale căror pus- dliri însă nu întâmpină în cele mai multe cazuri nici o piedică. In 1918, gripa infecţioasă a cauzat în 6 luni pe tot globul 10 milioane de decese, de două ori mai mult cât a provocat marele masacru, care a fost războiul mondial, în 5 ani. Gripa e însă o boală care poate fi în mare parte oprită în răspândirea ei, împiedicând în primul rând contactul omului bolnav cu omul sănătos. Metodic, matematic, regulat tuberculosa omoară 5 milioane de oameni pe fiecare an... Boalele se întrec variate şi nenumărate ca să aducă contribuţia lor pentru opera morţei . După un calcul pe care îl făcea recent un medic care e şi un sociolog, René Sand, dacă se iau zece copii cari ar trebui să se nască la timp şi să se desvolte mai departe şi se urmăreşte soarta lor se constată că numai doi din ei ajung valizi şi în viaţă când ating vârsta de 40 de ani. E un deficit de vieţi omeneşti care e formidabil. Deficitul acesta e foarte bine ilustrat de statistica morbidităţei şi mortalităiţei într-o ţară unde igiena publică a luat in anii din urmă o mare extensie. In Statele Unite, dintr’o populaţie de 110 milioane de locuitori, numai 20 milioane sunt în bună sănătate. Ceilalţi dau un larg tribut boalelor de tot felul cari îi scot din rândul oamenilor perfect valizi. Omul e astfel pentru el şi pentru cei dimprejurul lui cel md mare risipitor al celui mai preţios bun care e sănătatea. Crescătorii de animale, cari au la baza întreprinderei tot un calcul economic cari îi stimulează în zelul lor ajung la rezultate incomparabile mai bune. Deficitul de vieţi omeneşti socotind pe cele cari ar putea fi salvate trece de 50 la sută. Un crescător de animale care ar ajunge pentru întreprinderea lui la astfel de deficite şi-ar da un flagrant brevet de incapacitate şi falimentul i-ar fi inevitabil. Crescătorii de animale iau însă toate precauţiunile ca să aibă un (Citiți continuiarea in pag. II-a) * # sita! Şapte văi și-n vatie-aictämea, Aci lupii te mănâncă... li JÉÉ Literar