Adevěrul, mai 1923 (Anul 36, nr. 12028-12058)
1923-05-01 / nr. 12028
Situaţia guvernului Criza cea mică şi criza cea mare Ne aflăm, aşadar, în plină criză ministerială. Oricât s’ar căuta să se ascundă lucrurile, faptul e de notorietate publică. Intre ministrul de interne şi cel al sănătăţei publice a izbucnit un conflict care ameninţă să nu poată fi rezolvat decât printr-o remaniere ministerială. Conflictul e destul de ascuţit, de vreme ce V. general Văitoianu declara deunăzi, prin gura unui intim, că d-sa nu e omul jumătăţilor de măsuri şi ameninţa chiar cu represaliile... resemnării la scaunul de deputat. Situaţia e azi în mâna d-lui Brătianu căruia îi incumba sarcina de a da o soluţie conflictului. * * * Faptul că o asemenea criză s’a putut produce pe temeiul care a provocat-o şi în împrejurările de astăzi, subliniază încă odată anomalia profundă care stă la bază vieţei noastre publice. Guvernul de astăzi se găseşte în plină criză faţă de incapacitatea lui de a guverna şi de a stăpâni fenomenele economice cari frământă până în adâncurile lor toate clasele sociale. Şi iată că pe această criză de guvernare— criza cea adevărată şi cea mare— vine să se grefeze criza cea mică, frământarea lăuntrică de partid. Şi astfel ţara, care aşteaptă soluţii la problemele cari o agită, la problema universitară, la greva funcţionarilor, la scumpirea excesivă a traiului, redusă să aştepte să vadă dacă va triumfa d .Văitoianu sau d. Mârzescu ! * * * / E curios cum în viaţa noastră publică chestiunile politice sau mai exact cele de politicărie primează pe toate celelalte. Guvernul liberal, încă de la venirea lui la putere, a dat toată atenţiunea chestiunilor politice şi a lăsat nerezolvate toate chestiunile de ordin economico-financiar care interesează massele. întâia lui operă a fost încoro- narea, căreia i-a dat un pronunţător caracter politic. Şi-a concentrat apoi toate puterile în juru votărei Constituţiei, tot o operă de partid şi având la bază preocupări de ordin pur politic. Şi iată că acum îşi permite luxul unor dezbinări intestine şi unei remanieri născute tot din necesităţile de echilibrare ale curentelor politice din sânul partidului. *** Ce va face d. Brătianu în faţa conflictului care l’a adus grabnic dela Florica? Va găsi d-sa soluţia pe care colegii d-sale n’o văd? Va sacrifica pe unul din cei doi miniştri în cauză, sau va găsi soluţie medie şi temporizatoare ? Nu putem încă şti. Dar indiferent de soluţia ce se va da crizei celei mici, va rămâne mereu deschisă criza cea mare, criza întregului guvern faţă de o ţară în plină fierbere şi pătrunsă de nemulţumiri adânci. Căci faptul dacă d. genera Vătoianu va continua şi de aci înainte să dea ordine prefecţilor ori va fi redus la necesitatea de a căuta în incinta Camerei un pupitru pe care să-şi fixeze carta de vizită, e un lucru, în defintiv secundar. Pentru ţară prezintă mult mai multă importanţă faptul că kilogramul de carne de vacă s’a vândut ori în piaţă cu 35 de lei. * 4) E indiferent, prin urmare, dacă şeful guvernului va găsi o soluţie oarecare conflictului din partid, evidenţiind astfel încă odată calităţile sale de abil politician Chestiunea cea gravă e faptul că d-sa şi guvernul d-sale nu au însuşiri de gospodari, şi niciodată ţara n’a reclamat mai imperativ ca astăzi un minister de gospodari care să aducă soluţii problemelor ce o frământă. Criza cea mare va dăinui deci şi ea va pune pe tapet cu necesitate şi mai curând decât s’ar crede, problema întregului guvern liberal. TRAIAN VLAD Genealogia crucii Miliyie ilarul „Prager Presse", oficiosul guvernului cechoslovac publică, următoarele sub titlul de mai sus : „Intr’o descriere a unei călătorii bălare prin Asia centrală şi Mongolia, profesorul Ossendovski din Varşovia povesteşte că la Ta-Kure, soţii mongoli l-au arătat un inele care Cingbis-Han 11 purta odinioară pe un deget al mânii drepte. [Acest inel are un rubin cu o cruce [incârligată (Hackenkreuz). | Ne reamintim cine era Cinghis ]Han, un domn simpatic, sub a câinii conducere hoardele mongolice au Iprefăcut în praf și cenușe cultura înfloritoare a Asiei centrale cu cenger Buchara, Samarkand, Mérv, pur, Herat Ca monumente penvictoriile sale, el a ridicat pide de cranii, în număr de peste un milion şi jumătate numai In Ni-şatrin, spun Istoricii. „Cea mai mare fericire a vieţii le el a văzut-o, după o zicală răă, în: a Învinge duşmanii, a-i din urmă, a-l prăda de avutul a vedea pe cel scumpi lor scâlni lacrimi, a călări pe caii lor, a ţişa femeile şi fetele lor. „Toate acestea cu crucea în cârtiţă pe deget Purtătorii actuali ai stui semn, cari In totdeauna au tat o dragoste deosebită pentru felul de popoare asiatice, de brnse bucură poate de o mentueva mai blândă ; dau dovadăde metode mai moderate, totuşi o oareşicare înrudire sufletească nu poate fi negată. La urma urmelor ,el nu a decât nişte nepoţi slăbănogi, cari nu ating Înălţimea ce nu poate contestată hanului mongol”. Oficiosul cechoslovac cunoaște desoape modelul după care se ia d. C Duca. Ne pare bine că acuma ăm cine este „modelul modelului**. I Conventiune comertrials preto-română Athena, 29. — (Rador). — Minisde Finanţe grec prepară un mon proect de convenţie comercială greco-română. /Țairul telefoanele Centrala 6/67, 24/73, 46 79 Direcția 57/72 Secretariatul , 24/73 Provincia 10/66 2 Lei exemplarul in străinătate Mar|| T Mal 1923 «nu: XXXVI. No. 120281 im tamujanii In twţa wa Adevérul FONDATORI AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 Radiografia militară GENERALUL FERRIÉ creatorul radiografiei militare şi telefoniei fără fir franceze, şi membru al Acadmiei, care a fost invitat zilele acestea de guvernul cehoslovac spre a ţine o serie de conferinţe asupra radiografiei militare. NAZBATM Ausweis Ca om ingenios şi de ordine, îmi fac plăcerea să sugerez guvernului o soluţie In chestia Cişmigiului, pus sub atare de asediu ca o Basarabie oarecare. Pentru a împiedeca accesul... revoluţionarilor cari pretind că e dreptul lor să nu moară de foame muncind In slujba statului, cer să se înfiinţeze „auswerouri“ pentru Cişmigiu. De ce, adică, să mi se închidă Cişmigiul, mie care sunt rentier şi nu pretind nimic de la fragila capacitate a guvernului? De ce, mai ales, să se facă nedreptatea de a se închide Cişmigiul membrilor devotaţi ai partidului naţional-liberal? Ştim bine că, in vremea când sunt la putere, n'au ei timp de Cişmigiu, fiindcă alţii taie frunză câinilor, — dar oricum, de ce să li se ia oamenilor măcar principial dreptul la o favoare? Se impun autsweisurfie! KIX. ...Cu focul! Un guvern care se joacă cu focul, — iată cum s'ar caracteriza scurt şi popular regimul celor 20 de luni din urmă. Cei ce făgăduiau acum doi ani toate fericirile bine pregătite de capacităţile partidului — fericiri cari aşteptau ca proecte precise în ghiozdanul d-lui Vintilă Brătianu, cei ce nu cereau decât decretul de chemare la putere pentru a schimba, normalizând, viaţa în România, închee bilanţul acestor doi ani, ca autorii unei adevărate catastrofe publice. Ea pare-se o voinţă ciudată care îndeamnă guvernul acesta să scăndere toate relele, să asmuţă toate suferinţele şi să întine toate aşezările. Dar, e un fapt in care inconştienţa guvernamentală se întrece pe ea însăşi. E procedarea, pe deaîntregul criminală, în chestia revizuirii împroprietăririlor şi a exproprierilor. Chipul obişnuit samavolnic cu care comisiile liberale de revizuire s’au jucat ca o aşa de delicată chestie, n’a putut mulţumi de cât pe cei cari vor să vadă cât mai mult dărâmate în massele populare, sentimentul şi garanjia* proprietăţii. Nu ştim dacă partidul liberal bagi vr’un interes propriu de acest ideal al comunismului extremist. Ceea ce ne interesează şi ceea ce ne revoltă, e că se fac, cu prilejul acestor „revizuiri", nedreptăţi şi abuzuri strigătoare. Satele fierb din această pricină intr’o veşnică aţâţare şi nesiguranţă. Nu odată ziarele au înregistrat tulburări cari au luat pe alocuri caracterul unor adevărate războaie între sate vecine. Cum vedem, „activitatea“ guvernului nu e îndreptată exclusiv asupra oraşelor. Ea are in nenorocita ei grije şi satele. Dar sportul acesta care se chiamă „jocul cu focul", sfârşeşte totdeauna rău! călătoria primului ministru al Ungariei Budapesta, 30. (Rador). — Primul ministru contele Bethlen, însoţit de ministrul de finanţe Kallay şi consilierul de legaţie contele Kimen Hedervary, a plecat ori la ora trei spre Paris, de unde se va duce apoi la Londra şi Roma. Primul ministru a fost salutat la plecare de ministrul Angliei Hehler, de secretarul legaţianei franceze contele Robien, de secretarul legaţiei italiene cordele Vinci, de ministrul de externe Daruvari, ministrul de interne Rakowski precum şi numeroşi deputaţi din partidul guvernamental . Da! fruntaș! liberal! au declarat la Iași că legea chiriilor n’a fost votată în mod legal. .... Iată, în adevăr, o noutate absolut surprinzătoare! Minciuna de care suferim ! Zilele trecute un om politic a frenunţat răul de care suferim : e minciuna convenţională pe toate tărâmurile. Şi a dat şi leacul: să rupem toate măştile. Foarte bine ! De cât, omul politic cu pricina nu vede sau, mai bine zis, se face că nu vede de cât prea puţine măşti. Cea mai mare dintre minciuni şi cauza de căpetenie a tuturor relelor de care suferim este atunci când pretindem că avem un regim liberal şi democratic, pe când în realitate toată viaţa noastră politică este stăpânită şi condusă de despotism şi arbitrar. Şi cât timp partidele politice şi fruntaşii nu vor găsi curajul şi puterea de dezinteresare de a rupe cu acest sistem, situaţia va continua să fie şubredă, tulbure şi nu va fi cu putinţă să fie tămăduite relele ce ne copleşesc, şi ameninţă să ne nimicească. Masca cea mare ce trebue dată jos, dar leal şi cinstit, de către anumite partide politice, este acea care a făcut din libertăţile publice şi din suveranitatea naţională o ficţiune şi o amară bătaie de joc. Să aibă partidele noastre politice curajul şi patriotizmul să spună : ,giu mai veninm la putere pe căi lăturalnice şi nu mai voim să ne menţinem sugrumând voinţa poporului. Să-şi hotărască naţiunea de soarta ei şi să-şi aleagă în toată libertatea pe cei pe cari îi socoteşte vrednici de încrederea sa". Cum totul va lua atunci o altă înfăţişare, cum se va însenina din nou atât de încărcata şi greoaia atmosferă politică, cum se va linişti primejdioasa agitaţie din spirite şi cât de mult se va înălţa în afară prestigiul ţărei ! Da, ne guvernează minciuna şi partidele politice poartă măşti care ascund chipuri şi gânduri nu tocmai curate. Răul e însă că fiecare partid vede masca partidului advers şi nu şi-o vede pe a sa proprie sau nu se hotărăşte să şi-o smulgă şi să calce în picioare. Ceia ce condamnă şi înfierează la celalt partid, găseşte că e foarte bun şi potrivit, când e vorba de el însuşi. Ele îşi îndreaptă privirile într’altă direcţie decât spre massa naţiunei şi, când în postura de solicitatori smeriţi, când în aceia de nerăbdători ce ameninţă, caută să se strecoare la putere pe alte căi, decât pe larga, sănătoasa şi cinstita cale indicată de voinţa naţiunei. Iar rezultatul acestui sistem întemeiat pe minciună şi pe înşelătorie îl vedem, îl resimţim dureros şi ne îngrozim gândindu-ne la ce se mai poate întâmpla. D. Argetoianu a spus că a sosit momentul — ultimul moment —, să rupem toate măştile. Să înceapă deci fiecare cu propria sa mască şi numai după aceia să întindă mâna ca să smulgă masca vecinului. Să înceapă şi să se grăbească, pentru că altfel stă deschisă înaintea noastră a tuturor o prăpastie gata să ne înghită. Carnetul nostru Umila viitorului Am recitit minunata lucrare de popularizare a ideilor lui Einstein, datorită lui Ch. Normann. Aceste lucruri trebuesc recitite de mai multe ori dacă vrei să-ţi dai seama cât de puţin de el. Ceea ce m’a izbit, *a-- ^ cum ca şi rândul trecut, este imensa greutate, uneori chiar imposibilitatea pentru o idee nouă, originală, să încapă în tiparul limbei vechi. Evident că mintea celor ce ne-au transmia limbajul lor de acum o mie sau chiar o sută de ani, nici nu bănuiau adevărurile de astăzi, şi cuvintele lor nu exprimă decât adevărul de atunci ceea ce nu-i de loc tort, una. Meşterul care făureşte limbile fiind poporul, iar poporul fiind condamnat, nu se ştie până când, de-a rămâne mereu în urmă, şi cel mai bun dicţionar academic neputând exclude limbajul popular care formează măcar 90 la sută din total, ideile şi adevărurile zilei de astăzi se găsesc în foarte mare strâmtorare spre a se exprima complect şi precis. De aceia savanţii sunt nevoiţi să lase deoparte dicţionarul şi să alerge la formulele algebrice sau la figurile geometrice, care şi acestea se rezolvă în definitiv tot in formule, şi astfel imensa majoritate a cititorilor rămân In faţa ştiinţii moderne ca viţelul la poarta nouă. Deoarece nu e de prevăzut că greoiul camion tras de boi al vorbirei curente va putea urma, fie şi intr’un viitor cât de îndepărtat aeroplanul rapid şi sprinten al cugetării ştiinţifice, nu ne rămâne altceva decât să facem ca limbajul matematic să fie cât mai răspândit şi învăţat în şcoli, căci el va fi, de azi Încolo, vehiculul ştiinţei şi al filozofiei. Deşi se zice că te naşti matematician după cum te naşti poet, muzicant sad leter, nu e mai puţin adevărat că avăţittura şi silinţa pot şi ele ceva. Prin urmare, dacă ţinem ca ştiinţa să fie însoţită de un cortegiu cât mai mare de admiratori, va fi nevoe ca limbajul matematic să fie pus la îndemâna a cât mai multora. Altfel se va micşora mereu capul omenire! şi se va ingroşa coada, de unde poate o gravă ruptură la un moment dat. Contra speculei 7 « £»& speculei, lucrează. Ca o broască ţestoasă merge ea, ca un invalid fără cârjă, ca un rac câteodată, dar pare că se mişcă totuşi. Scumpirea excesivă a traiului, survenită in ultimele luni, nu i-a fost de nici un imbold. Mai grav insa ca încetineala este produsul ei. Cele câteva principii ajunse până la noi, pe cari a izbutit să le stabilească, îţi fac mai curând impresia unor versete din apocalips sau paragrafe dintr’un tratat obscur de teologie. Singuri membrii Camerei de comerţ au fost în stare să priceapă ceva, dar din scuturarea, analiza şi cernerea acestor principii ei au scos o dilemă din care nu cred că Comisiunea va putea să iasă în vecii vecilor. Şi anume că comerţul neputând fi decât liber sau supus regimului preţurilor maximale, Comisiunea n’a făcut nici una nici alta, ci un talmeş-balmeş de libertate şi de piedeci care nu ne vor duce la nimic. In orice caz nu ne vor duce la oftenire, singurul lucru care ne importă în definitiv pe noi consumatorii. Să fie pricina că Comisia nu se pricepe sau umblă după Împăcatul caprei şi al verzei — nu vă fiu cu supărare varza suntem noi — sau să fie pricina că chestia însăşi e insolubilă până ce marfa nu se va produce cu aceiaşi abundenţă ca înainta de război? In orice caz, deocamdată pare că vom avea a lega mai mult împotriva speculei, cela ce francezii obicinuesc să numească un plasture pe un picior de lemn. Şi pe lângă varză, iubiţilor, tot noi vom fi şi piciorul de lemn. Grea afacere I L T. Criz Chestia zilei ISitea slavi Articolele ce le-am publicat in „Adeverul“ în această chestiune au deşteptat un interes viu în presa din Balcani. In afară de „Echo de Bulgarie“ care a scris câteva articole de fond ca să împrăştie temerile ce exprimasem, mai multe alte ziare bulgăreşti şi sârbeşti au reprodus şi comentat spusele noastre. Un conaţional al nostru are bunăvoinţa să ne trimită acum un număr recent din marele ziar atenian „Eleftheros Tipos“ (Presa Liberă) care într’un articol de fond bine documentat, analizând articolele publicate de noi, le găseşte întemeiate şi îşi exprimă la rândul său primejdia ce ar rezulta, pentru popoarele şi statele neslave din Orient, dintr’o înjghebare ce nu este exclusă a unui bloc slav. Cu acest prilej ziarul citat reaminteşte trădarea, a cărei victimă fost România, din partea Rusiei în decursul războiului mondial. Făcând istoricul intrărei noastre în război, „Eleftheros Tipos“ pomeneşte de asigurările minciunoase date de guvernul rusesc, reprezentat atunci prin Stürmer şi Protopopol, cum că România n’are să se teamă de nici o agresiune din partea Bulgariei, cu care Rusia ar fi încheiat o înţelegere secretă. Gându Rusiei nu era altul decât zdrobirea României. Mai departe „Eleftheros Tipos“ zice textual: „Mâine România va înfrunta pericolul rusesc poate în mod şi mai ameninţător din cauza apropierei pe care o întrezăreşte între popoarele slave din Balcani. „Care îi va fi într’o astfel de eventualitate situaţia faţă de populaţiunile ei eterogene a căror proporţie s’a mărit până la o pătrime din numărul total al populaţiunei? Iată, în puţine cuvinte, problema ce se pune pentru România, pe care presa bulgară o acuză de suspiciiune.“ „ Bineînţeles că situaţia geografică a ţărei ne impune în mod imperios să fim cu ochii în patru la tot ce se petrece şi se pune ia cala printre vecinii noştri. Nu fără dreptate s’a zis de Peninsula Balcanică „O cutie de surprize“. O situaţie care astăzi pare că este lămurită şi definitivă, ca mâine se prezintă în condiţiuni cu totul neprevăzute. De aceea, să fim vigilenţi şi să urmărim de aproape şi cu toată băgarea de seamă mersul lucrurilor din Balcani, tot felul de tratative oficiale şi neoficiale dintre guvernanţi sau fruntaşi ai politicei. Fără a face cuiva proces de intenţii, un interes vital reclamă să pătrundem aceste intenţii. Şi se mai cere ceva pentru a putea face faţă cu succes oricăror eventuale neplăceri ce ne-ar veni de afară. Se cere anume creiarea unor condiţiuni mai normale decât cele de astăzi, o atmosferă politică mai senină şi mai liniştită, mai multă înţelegere între oameni şi mai puţină vrăjmăşie. Să nu se uite elementarul adevăr că în România aşa cum este astăzi nu se mai pot permite gesturi, atitudini şi porniri care puteau fi riscate fără mare pagubă în Ro mânia de dinainte de război. v Condiţiunile din lăuntru şi cele din jurul graniţelor sunt astăzi cu totul schimbate. / N. B. v. — Guvernul meu e în criză fflajestate. — Operează-l, că de când s’a născut, tot într'o agitaţie o duce. , CititUllevenil Literar’ Oraşele României Mari Impresii din Arad de THEODOR DUNSTReICii poştale. Chelnărul e foarte mulţumit blică şi un frumos loc de promenacol un leu Sau doi bacşiş. Ce departe dă. Un român din Arad ne opune, că suntem de Bucureşti l la hoteluri, liceul Moise. Nicoară e frecventat de poţi citi firme foarte Astfel avem im hotel la firme foarte caracteristice Roata de aur, altul la Crucea albă, etc. La o măcelărie citim: carne autoritară (adică autorizată de abator), iar la instrucţiile de plecare la un hotel citim: Plecarea să se Insinue în birou până la ora cinci, în Ioc de: plecarea să se anunţe in birou, etc. Străzile sunt asfaltate aproape toate in centru, şi periferia oraşului e mult mai curată decât cea de la Bucureşti La periferie străzile sunt mai înguste, asemănându-se cu cele de la Braşov. Aci sunt multe case cu două etaje. Ca şi la Braşov, la Arad curţile sunt în dosul caselor, care mai toate sunt acoperite cu ţigle roşii şi construite după modelul german, cu obloane la fereşti Interiorul caselor , cum nu se poate mai confortabil. Vezi case la periferia cea mai Îndepărtată cu lumină electrică şi cu tapete pe pereţi. Gustul decorativ foarte decoltat vedem pe rând Palatul cultural cu muzeu şi expoziţie, un fel de Ateneu al Aradului, Primăria, Teatrul oraşului, etc. Statuia , Kossuth de pe Corso, nu se mai poate vedea acum, căci e îmbrăcată în scânduri. In faţa liceului Moise Nicoară, trec apele cenuşii şi largi ale Mureşului. Admirăm podul de peste el. Pe un mal al râului, e grădină pu-După o goană de optsprezece ore, trenul ne lasă In gara impunătoare a Aradului. Plouă mărunt şi birjari cu trăsurici galbene, cu un cal, ne îmbla gă ne ducă In oraş. Acoperit de uruitul roţilor trăsurii pe pietrele străzii, auzim zgomotul caracteristic al obloanelor care se ridică la magazine. E şapte şi jumătate dimineaţa şi oraşul prinde să se deştepte. Vedem lucrători şi femei trecând grăbiţi Tragem la hotel Central, unde peste tot vedem o curăţenie ireproşabilă. Plecăm să vizităm ttrasto. Ceeace te impresionează mai Intâiu, e lărgimea străzii principale din Arad, Bulevardul Regele Ferdinand, Corso, cum îi zic ungurii, un fel de calea Victoriei a Bucureştilor, ori Prater al Vienei. De o parte şi de alta, tramvaie cu abur, pe ale căror vagoane sepot citi reclame pentru berea de Timişoara. Lăţimea străzi poate să treacă o sută de metri Intrăm In biserica, mai bine zis, in mănăstirea Mietoriţilor, cu coloane şi ziduri de dimensiuni colosale. Slujba se face In latineşte, căci credincioşii de aci sunt romano-catolic. Privim la Fecioarele de marmoră de la altare şi acordurile puternice şi evocatoare ale orgei ne transportă in lumi de misticism şi de credinţă. Deasupra intrării bisericii, se vede un relief o Fecioară Ingenunchiată Îmbrăţişând un Christ mort Toate bisericele de aci sunt de dimensiuni mari: biserica luterană, catedrala ortodoxă, etc. Librăriile sunt numeroase şi la vitrine vezi cărţi nemţeşti, ungureşti şi româneşti Cele franţuzeşti sunt mai rare. Vedem dicţionare româno-maghiare şi maghiaro-române. Cu toate că limba vorbită mai mult e cea ungurească, totuşi localnicii încep să vorbească româneşte. In magazine, cafeuri, restaurante, mai tot personalul ştie româneşte. La cafeu, dacă oberchelnerul, care încasează n’are să-ţi dea restul 50 de bani în monedă, iţi dă mărci o mulţime de feciori de ţărani români. Seara mergem la Teatrul oraşului, un teatru mai mare decât teatrul Liric din Bucureşti, unde asistăm la turneul trupei de turneu a teatrului popular din Bucureşti- Se joacă, Băiat de viaţă. Spectatori aproape mimai români. Admirăm pe d. Pepe Georgescu la rolul Şerbei şi pe d. Brezeanu la rolul Steiglitz. Aplauzele sunt furtunoase. Cortina se ridică de câte şase-şapte ori. Se vede că românii din Arad simt nevoia unui teatru românesc permanent. A doua seară se dă in palatul cultural un concert coral românes sub conducerea d-luî Stoicescu de la Bucureşti şi sub patronajul prefectului judeţului Arad. Prima parte, coruri religioase. Impresionează mai ales S mi tolus peccat nobis din Messa e Haydn şi Aleluia de Haendel, precum şi corurile româneşti. La orele 10 jumătate seara, străboile sunt aproape pustii. Rar vezi câte un trecător. Doar de la unele ferestre se desprind, acorduri de pian. — A treia zi, vizităm Uzinele Aktra unda se repară vagoane şi locomotive de cale ferată. Aci în ateliere vocea deabia se aude din zgomotul roţilor de transmisie şi pieselor metalice. Ni se explică la secţia de locomotive, cum se pun in mişcare locomotivele, prin puterea aburilor. Aceştia se fac în cazan, de aci trec la sistemulde ţevi prin care vin flăcări dela cuptor, aceasta pentru că încălzirea lor să se facă pe o întindere cât mai mare. De aci trec in cupolă şi apoi la piston, de unde printr’un sistem de săltăruişe aburii au sau n’au acces la piston, după mişcarea săltăraşelor. Mişcarea de la piston se transmite prin sisteme de pârghii la roţi. Vedem locomotive gata, cari trec la probă Aci e secţia de strungărie pentru piese metalice. Prin cuţitele de oţel acţionate de sisteme de curele de transmisie, fierul ori alama sunt şlefuite, găurite, ghiventate. Trecem apoi la atelierul de turnătorie. Aci em cuptor, care sub un curent puternic de aer, face ca materialul combustibil să dea o căldură de peste 8000 de grade. Fierul ori aliajele se prezintă ca un lichid incandescent, ce cu o lingură specială se toarnă la tipare făcute dintr’un anume fel de pământ. Aci se fac frânele pentru roţi, roţile şi alte diferite piesa Vedem două ciocane-pilan de o mărime ca losală, acţionate prin aburi, ciocane care prin loviturile lor fasonează piesele de fier. Ni se arată la secţia vagoane un vagon lit care după spusele inginerului va costa cincisprezece milioane. Trecem prin atelierele de lemnărie, strungărie, tapiţerie. La lemnărie o tulpină de copac este transformată in scânduri, apoi la strungărie scândura intră brută printr’o parte unei maşini speciale şi ese fasonată în diferite moduri prin parte. Lucrătorii nici nu ne privesc, căci n’au timp de pierdut, de oarece sunt plătiţi cu bucata, după siste-, mul Taylor. Mişcările lor sunt calcu-, lat». Maximum de rendement, cu minimum de efort. Ni se spune căi o mulţime din ei au fost concediaţi, de oarece fabrica n’are cu ce-i plăti. Statul n’a putu plăti aproape nimic din datoria de trei sute milioane, ca o are către fabrică din lucrul efectuat pentru căile ferate. Toată fabrica este pusă în mişcare de 2 motoare electrice, de un voltaj colosal, pe care le vedem la uzina fabricii. Un volant gigantic transmite mişcarea. Vedem cuptoarele pentru motorul de abur. Combustibilul este introdus la mod automat în cuptoare. Sunt opt ore de muncă cu o pauză la prânz de douăzeci minute pentru lucrători, treizeci pentru personalul superior. (Observaţi diferenţa de zeci minute numai). Aci fiecare ara lucrul său repartizat, aşa că nu tax ca pe abater . Când sună pentru pauză ori ieşire, lucrul încetează brusc, ca la o comandă. Minutele sunt calculate. Inginerii sunt perpetuu printre lucrători. Ei sunt îmbrăcaţi la bluze murdare de unsoare, aşa că nu poţi să-i deosebeşti de lucrători. A treia parte din inginerii uzineiea sunt români. Arad, Aprilie 1923. Theodor DumitrescU