Adevěrul, mai 1923 (Anul 36, nr. 12028-12058)

1923-05-01 / nr. 12028

Situaţia guvernului Criza cea mică şi criza cea mare Ne aflăm, aşa­­dar, în plină cri­ză ministerială. Oricât s’ar cău­ta să se ascundă lucrurile, fap­tul e de notorietate publică. Intre ministrul de interne şi cel al să­nătăţei publice a izbucnit un conflict care ameninţă să nu poată fi rezolvat decât printr-o remaniere ministerială. Conflictul e destul de ascuţit, de vreme ce V. general Văitoianu declara de­unăzi, prin gura unui intim, că d-sa nu e omul jumătăţilor de măsuri şi ameninţa chiar cu re­presaliile... resemnării la scau­nul de deputat. Situaţia e azi în mâna d-lui Brătianu căruia îi incumba sar­cina de a da o soluţie conflic­tului. * * *­­ Faptul că o asemenea criză s’a putut produce pe temeiul care a provocat-o şi în împrejurările de astăzi, subliniază încă odată a­­nomalia profundă care stă la bază vieţei noastre publice. Gu­vernul de astăzi se găseşte în plină criză faţă de incapacitatea lui de a guverna şi de a stăpâni fenomenele economice cari fră­mântă până în adâncurile­ lor toate clasele sociale. Şi iată că pe această criză de guvernare— criza cea adevărată şi cea mare— vine să se grefeze criza cea mică, frământarea lăuntrică de partid. Şi astfel ţara, care aşteaptă­ so­luţii la problemele cari o agită, la problema universitară, la greva funcţionarilor, la scumpirea ex­cesivă a traiului, redusă să aş­tepte să vadă dacă va triumfa d­ .Văitoianu sau d. Mârzescu ! * * * / E curios cum în viaţa noastră publică chestiunile politice sau mai exact cele de politicărie pri­mează pe toate celelalte. Guvernul liberal, încă de la ve­nirea lui la putere, a dat toată atenţiunea chestiunilor politice şi a lăsat nerezolvate toate chesti­unile de ordin economico-financi­­ar care interesează massele. întâia lui operă a fost încoro-­­ narea, căreia i-a dat un pronun­ţă­­tor caracter politic. Şi-a concen­trat apoi toate puterile în juru votărei Constituţiei, tot o operă de partid şi având la bază preocu­pări de ordin pur politic. Şi iată că acum îşi permite luxul unor dezbinări intestine şi unei remanieri născute tot din necesităţile de echilibrare ale curentelor politice din sânul par­tidului. *** Ce va face d. Brătianu în faţa conflictului care l’a adus grabnic dela Florica? Va găsi d-sa solu­ţia pe care colegii d-sale n’o văd? Va sacrifica pe unul din cei doi miniştri în cauză, sau va găsi soluţie medie şi temporizatoare ? Nu putem încă şti. Dar indife­rent de soluţia ce se va da crizei celei mici, va rămâne mereu des­chisă criza cea mare, criza între­gului guvern faţă de o ţară în plină fierbere şi pătrunsă de ne­mulţumiri adânci. Căci faptul dacă d. genera Vătoianu va continua şi de aci înainte să dea ordine prefecţilor ori va fi redus la necesitatea de a căuta în incinta Camerei un pupitru pe care să-şi fixeze carta de vizită, e un lucru, în defintiv secundar. Pentru ţară prezintă mult mai multă importanţă fap­tul că kilogramul de carne de vacă s’a vândut ori în piaţă cu 35 de lei.­­ * 4) E indiferent, prin urmare, dacă şeful guvernului va găsi o soluţie oarecare conflictului din partid, evidenţiind astfel încă odată ca­lităţile sale de abil politician Chestiunea cea gravă e faptul că d-sa şi guvernul d-sale nu au în­suşiri de gospodari, şi niciodată ţara n’a reclamat mai imperativ ca astăzi un minister de gos­podari care să aducă soluţii pro­blemelor ce o frământă. Criza cea mare va dăinui deci şi ea va pune pe tapet cu nece­sitate şi mai curând decât s’ar crede, problema întregului gu­vern liberal. TRAIAN VLAD Genealogia crucii Miliyi­e­ ­ilarul „Prager Presse", oficiosul guvernului cechoslovac publică, ur­mătoarele sub titlul de mai sus : „Intr’o descriere a unei călătorii b­ălare prin Asia centrală şi Mon­golia, profesorul Ossendovski din V­arşovia povesteşte că la Ta-Kure, soţii mongoli l-au arătat un inel­e care Cingbis-Han 11 purta odi­nioară pe un deget al mânii drepte. [Acest inel are un rubin cu o cruce [incârligată (Hackenkreuz). | Ne reamintim cine era Cinghis ]Han, un domn simpatic, sub a câ­inii conducere hoardele mongolice au Iprefăcut în praf și cenușe cultura înfloritoare a Asiei centrale cu cen­g­er Buchara, Samarkand, Mérv, pur, Herat Ca monumente pen­­victoriile sale, el a ridicat pi­­de de cranii, în număr de peste un milion şi jumătate numai In Ni-­şatrin, spun Istoricii.­­ „Cea mai mare fericire a vieţii le el a văzut-o, după o zicală ră­­ă, în: a Învinge duşmanii, a-i din urmă, a-l prăda de avutul a vedea pe cel scumpi lor scâl­­ni lacrimi, a călări pe caii lor, a ţişa femeile şi fetele lor. „Toate acestea cu crucea în cârti­ţă pe deget Purtătorii actuali ai stui semn, cari In totdeauna au tat o dragoste deosebită pentru felul de popoare asiatice, de brn­­se bucură poate de o mentu­eva mai blândă ;­ dau dovadă­­de metode mai moderate, totuşi o­­ oareşicare înrudire sufletească nu poate fi negată. La urma urmelor ,el nu­ a decât nişte nepoţi slăbănogi, cari nu ating Înălţimea ce nu poate contestată hanului mongol”. Oficiosul cechoslovac cunoaște de­soape modelul după care se ia d. C Duca. Ne pare bine că acuma ăm cine este „modelul modelu­lui**. I Conventiune com­er­­trials preto-română Athena, 29. — (Rador). — Minis­­de Finanţe grec prepară un m­on proect de convenţie comer­cială greco-română. /Ța­irul t­elefoanele Centrala 6/67, 24/73, 46 79 Direcția 57/72 Secretariatul , 24/73 Provincia 10/66 2 Lei exemplarul in străinătate Mar|| T Mal 1923 «nu: XXXVI. No. 120281 im tamujanii In twţa wa Adevérul FONDATORI AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 Radiografia militară GENERALUL FERRIÉ creatorul radiografiei militare şi telefoniei fără fir franceze, şi mem­bru al Acadmiei, care a fost invitat zilele acestea de guvernul ceho­slovac spre a ţine o serie de con­ferinţe asupra radiografiei militare. NAZBATM Ausweis Ca om ingenios şi de ordine, îmi fac plăcerea să sugerez guvernului o soluţie In chestia Cişmigiului, pus sub atare de asediu ca o Basarabie oarecare. Pentru a împiedeca accesul... re­voluţionarilor cari pretind că e drep­tul lor să nu moară de foame mun­cind In slujba statului, cer să se în­fiinţeze „auswerouri“ pentru Cişmi­­giu. De ce, adică, să mi se închidă Ciş­­migiul, mie care sunt rentier şi nu pretind nimic de la fragila capacitate a guvernului? De ce, mai ales, să se facă nedreptatea de a se închide Ciş­­migiu­l membrilor devotaţi ai parti­dului naţional-liberal? Ştim bine că, in vremea când sunt la putere, n'au ei timp de Cişmigiu, fiindcă alţii taie frunză câinilor, — dar oricum, de ce să li se ia oamenilor măcar principial dreptul la o favoare? Se impun autsweisurfie! KIX. ...Cu focul! Un guvern care se joacă cu fo­cul, — iată cum s'ar caracteriza scurt şi popular regimul celor 20 de luni din urmă. Cei ce făgăduiau acum doi ani toate fericirile bine­ pregătite de ca­pacităţile partidului — fericiri cari aşteptau ca proecte precise în ghiozdanul d-lui Vintilă Brătianu,­ cei ce nu cereau decât decretul de chemare la putere pentru a schim­ba, normalizând, viaţa în România, închee bilanţul acestor doi ani, ca autorii unei adevărate catastrofe publice. Ea pare-se o voinţă ciudată care îndeamnă guvernul acesta să scăn­­d­ere toate relele, să asmuţă toate suferinţele şi să întine toate aşe­zările. Dar, e un fapt in care incon­ştienţa guvernamentală se întrece pe ea­ însăşi. E procedarea, pe dea­­întregul criminală, în chestia revi­zuirii împroprietăririlor şi a expro­prierilor. Chipul obişnuit samavolnic cu care comisiile liberale de revi­zuire s’au jucat ca o aşa de deli­cată chestie, n’a putut mulţumi de cât pe cei cari vor să vadă cât mai mult dărâmate în massele populare, sentimentul şi garanjia* proprietăţii. Nu ştim dacă partidul liberal b­agi vr’un interes propriu de acest ideal al comunismului extremist. Ceea ce ne interesează şi ceea ce ne revoltă, e că se fac, cu prilejul acestor „revizuiri", nedreptăţi şi a­­buzuri strigătoare. Satele fierb din această pricină intr’o veşnică aţâ­­ţare şi nesiguranţă. Nu odată zia­rele au înregistrat tulburări cari au luat pe alocuri caracterul unor ade­vărate războaie între sate vecine. Cum vedem, „activitatea“ guver­nului nu e îndreptată exclusiv asu­pra oraşelor. Ea are in nenorocita ei grije şi satele. Dar sportul acesta care se chiamă „jocul cu focul", sfârşeşte totdeauna rău! călătoria primului minis­tru al Ungariei Budapesta, 30. (Rador). — Primul ministru contele Bethlen, însoţit de ministrul de finanţe Kallay şi consi­lierul de legaţie contele Kimen He­­dervary, a plecat ori la ora trei spre Paris, de unde se va duce a­­poi la Londra şi Roma. Primul mi­nistru a fost salutat la plecare de ministrul Angliei Hehler, de secre­tarul legaţianei franceze contele Robien, de secretarul legaţiei italie­ne cordele Vinci, de ministrul de externe Daruvari, ministrul de in­terne Rakowski precum şi nume­roşi deputaţi din partidul guverna­mental . Da! fruntaș! liberal! au declarat la Iași că legea chiriilor n’a fost votată în mod legal. .... Iată, în adevăr, o noutate absolut surprinzătoare! Minciuna de care suferim ! Zilele trecute un om politic a fre­nunţat răul de care suferim : e min­ciuna convenţională pe toate tărâ­murile. Şi a dat şi leacul: să ru­pem toate măştile. Foarte bine ! De cât, omul poli­tic cu pricina nu vede sau, mai bine zis, se face că nu vede de cât prea puţine măşti. Cea mai mare dintre minciuni şi cauza de căpetenie a tuturor rele­lor de care suferim este atunci când pretindem că avem un regim liberal şi democratic, pe când în realitate toată viaţa noastră politi­că este stăpânită şi condusă de des­­potism şi arbitrar. Şi cât timp partidele politice şi fruntaşii nu vor găsi curajul şi pu­terea de dezinteresare de a rupe cu acest sistem, situaţia va continua să fie şubredă, tulbure şi nu va fi cu putinţă să fie tămăduite relele ce ne copleşesc, şi ameninţă să ne nimicească. Masca cea mare ce trebue dată jos, dar leal şi cinstit, de către a­­numite partide politice, este acea care a făcut din libertăţile publice şi din suveranitatea naţională o ficţiune şi o amară bătaie de joc. Să aibă partidele noastre politice curajul şi patriotizmul să spună : ,giu mai veninm la putere pe căi lă­turalnice şi nu mai voim să ne men­ţinem sugrumând voinţa poporului. Să-şi hotărască naţiunea de soarta ei şi să-şi aleagă în toată libertatea pe cei pe cari îi socoteşte vrednici de încrederea sa". Cum totul va lua atunci o altă înfăţişare, cum se va însenina din nou atât de încărcata şi greoaia at­mosferă politică, cum se va linişti primejdioasa agitaţie din spirite şi cât de mult se va înălţa­ în afară prestigiul ţărei ! Da, ne guvernează minciuna şi partidele politice poartă măşti care ascund chipuri şi gânduri nu tocmai curate. Răul e însă că fiecare partid ve­de masca partidului advers şi nu şi-o vede pe a sa proprie sau nu se hotărăşte să şi-o smulgă şi să calce în picioare. Ceia ce condamnă şi înfierează la celalt partid, gă­seşte că e foarte bun şi potrivit, când e vorba de el însuşi. Ele îşi îndreaptă privirile într’altă direcţie decât spre massa naţiunei şi, când în postura de solicitatori smeriţi, când în aceia de nerăbdă­tori ce ameninţă, caută să se stre­coare la putere pe alte căi, decât pe larga, sănătoasa şi cinstita cale indicată de voinţa naţiunei. Iar rezultatul acestui sistem în­temeiat pe minciună şi pe înşelăto­rie îl vedem, îl resimţim dureros şi ne îngrozim gândindu-ne la ce se mai poate întâmpla. D. Argetoianu a spus că a sosit momentul — ultimul moment —, să rupem toate măştile. Să înceapă deci fiecare cu pro­pria sa mască şi numai după aceia să întindă mâna ca să smulgă mas­ca vecinului. Să înceapă şi să se grăbească, pentru că altfel stă deschisă înain­tea noastră a tuturor o prăpastie gata să ne înghită. Carnetul nostru Umila viitorului Am recitit minunata lucrare de popularizare a ideilor lui Einstein, datorită lui Ch. Normann. Aceste lucruri trebuesc recitite de mai mul­te ori dacă vrei să-ţi­ dai seama cât de puţin de el. Ceea ce m’a izbit, *a-- ^ cum ca şi rândul trecut, este imensa greutate, uneori chiar imposibilita­tea pentru o idee nouă, originală, să încapă în tiparul limbei vechi. Evi­dent că mintea celor ce ne-au trans­­mia limbajul lor de acum o mie sau chiar o sută de ani, nici nu bănuiau adevărurile de astăzi, şi cuvintele lor nu exprimă decât adevărul de a­­tunci ceea ce nu-i de loc tort, una. Meşterul care făureşte limbile fiind poporul, iar poporul fiind con­damnat, nu se ştie până când, de-a rămâne mereu în urmă, şi cel mai bun dicţionar academic neputând exclude limbajul popular care for­­mează măcar 90 la sută din total, i­­deile şi adevărurile zilei de astăzi se găsesc în foarte mare strâmtora­re spre a se exprima complect şi precis. De­ aceia savanţii sunt nevoiţi să lase deoparte dicţionarul şi să aler­ge la formulele algebrice sau la fi­gurile geometrice, care şi acestea se rezolvă în definitiv tot in formule, şi astfel imensa majoritate a citito­rilor rămân In faţa ştiinţii moderne ca viţelul la poarta nouă. De­oarece nu e de prevăzut că greoiul camion tras de boi al vorbi­­rei curente va putea urma, fie şi in­­tr’un viitor cât de îndepărtat aero­planul rapid şi sprinten al cugetării ştiinţifice, nu ne rămâne altceva de­cât să­ facem ca limbajul matematic să fie cât mai răspândit şi învăţat în şcoli, căci el va fi, de azi Încolo, vehiculul ştiinţei şi al filozofiei. Deşi se zice că te naşti matematician du­pă cum te naşti poet, muzicant sad leter, nu e mai puţin adevărat că avăţittura şi silinţa pot şi ele ceva. Prin urmare, dacă ţinem ca ştiin­ţa să fie însoţită de un cortegiu cât mai mare de admiratori, va fi nevoe ca limbajul matematic să fie pus la îndemâna a cât mai multora. Altfel se va micşora mereu capul omenire! şi se va ingroşa coada, de unde poate o gravă ruptură la un moment dat. Contra speculei 7 « £»& speculei, lucrează. Ca o broască ţes­toasă merge ea, ca un invalid fără cârjă, ca un rac câte­odată, dar pare că se mişcă totuşi. Scumpirea exce­sivă a traiului, survenită in ultimele luni, nu i-a fost de nici un imbold. Mai grav insa ca încetineala este produsul ei. Cele câteva principii ajunse până la noi, pe­ cari a izbutit să le stabilească, îţi fac mai curând impresia unor versete din apocalips sau paragrafe dintr’un tratat obscur de teologie. Singuri membrii Camerei de co­merţ au fost în stare să priceapă ceva, dar din scuturarea, analiza şi cernerea acestor principii ei au scos o dilemă din care nu cred că Comi­­siunea va putea să iasă în vecii vecilor. Şi anume că comerţul ne­putând fi decât liber sau supus re­gimului preţurilor maximale, Comi­­siunea n’a făcut nici una nici alta, ci un talmeş-balmeş de libertate şi de piedeci care nu ne vor duce la nimic. In orice caz nu ne vor duce la oftenire, singurul lucru care ne importă în definitiv pe noi consu­matorii. Să fie pricina că Comisia nu se pricepe sau umblă după Împăcatul caprei şi al verzei — nu vă fiu cu supărare varza suntem noi — sau să fie pricina că chestia însăşi e inso­lubilă până ce marfa nu se va pro­duce cu aceiaşi abundenţă ca îna­inta de război? In orice caz, deocamdată pare că vom avea a lega mai mult împotriva speculei, cela ce francezii obicinuesc să numească un plasture pe un pi­cior de lemn. Şi pe lângă varză, iu­biţilor, tot noi vom fi şi piciorul de lemn. Grea afacere I L T. C­riz Chestia zilei ISitea slavi Articolele ce le-am publicat in „Adeverul“ în această chestiune au deşteptat un interes viu în presa din Balcani. In afară de „Echo de Bulgarie“ care a scris câte­va ar­ticole de fond ca să împrăştie te­merile ce exprimasem, mai multe alte ziare bulgăreşti şi sârbeşti au reprodus şi comentat spusele noas­tre. Un conaţional al nostru are bună­voinţa să ne trimită acum un nu­măr recent din marele ziar ate­nian „Eleftheros Tipos“ (Presa Li­beră) care într’un articol de fond bine documentat, analizând artico­lele publicate de noi, le găseşte în­temeiate şi îşi exprimă la rândul său primejdia ce ar rezulta, pentru popoarele şi statele neslave din Orient, dintr’o înjghebare ce nu es­te exclusă a unui bloc slav. Cu acest prilej ziarul citat rea­minteşte trădarea, a cărei victimă fost România, din partea Rusiei în decursul războiului mondial. Făcând istoricul intrărei noastre în război, „Eleftheros Tipos“ po­meneşte de asigurările minciunoase date de guvernul rusesc, reprezen­tat atunci prin Stürmer şi Protopo­pol, cum că România n’are să se teamă de nici o agresiune din par­tea Bulgariei, cu care Rusia ar fi încheiat o înţelegere secretă. Gân­­du Rusiei nu era altul decât zdro­birea României. Mai departe „Eleftheros Tipos“ zice textual: „Mâine România va înfrunta pe­ricolul rusesc poate în mod şi mai ameninţător din cauza apropierei pe care o întrezăreşte între popoa­rele slave din Balcani. „Care îi va fi într’o astfel de eventualitate situaţia faţă de popu­­laţiunile ei eterogene a căror pro­porţie s’a mărit până la o pătri­me din numărul total al populaţiu­­nei? Iată, în puţine cuvinte, problema ce se pune pentru România, pe ca­­re presa bulgară o acuză de sus­­piciiune.“ „ Bine­înţeles că situaţia geogra­­fică a ţărei ne impune în mod im­perios să fim cu ochii în patru la tot ce se petrece şi se pune­ ia cala printre vecinii noştri.­ Nu fără dreptate s’a zis de Pe­ninsula Balcanică „O cutie de sur­prize“.­­ O situaţie care astăzi pare că es­te lămurită şi definitivă, ca mâine se prezintă în condiţiuni cu totul neprevăzute. De aceea, să fim vigilenţi şi să urmărim de aproape şi cu toată bă­garea de seamă mersul lucrurilor din Balcani, tot felul de tratative oficiale şi neoficiale dintre guver­nanţi sau fruntaşi ai politicei. Fără a face cuiva proces de in­tenţii, un interes vital reclamă să pătrundem aceste intenţii. Şi se mai cere ceva pentru a pu­tea face faţă cu succes oricăror eventuale neplăceri ce ne-ar veni de afară. Se cere anume creiarea unor condiţiuni mai normale decât cele de astăzi, o atmosferă politi­că mai senină şi mai liniştită, mai multă înţelegere între oameni şi mai puţină vrăjmăşie. Să nu se uite elementarul ade­văr că în România aşa cum este­ astăzi nu se mai pot permite ges­turi, atitudini şi porniri care puteau fi riscate fără mare pagubă în Ro­­ mânia de dinainte de război. v Condiţiunile din lăuntru şi cele din jurul graniţelor sunt astăzi cu totul schimbate. / N. B. v. — Guvernul meu e în criză fflajestate. — Operează-l, că de când s’a născut, tot într'o agitaţie o duce.­­ , CititUllevenil Literar’ ­ Oraşele României Mari Impresii din Arad de THEODOR DUNSTReICii poştale. Chelnărul e foarte mulţumit blică şi un frumos loc de promena­­col un leu Sau doi bacşiş. Ce departe dă. Un român din Arad ne opune, că suntem de Bucureşti l la hoteluri, liceul Moise. Nicoară e frecventat de poţi citi firme foarte Astfel avem im hotel la firme foarte caracteristice Roata de aur, altul la Crucea albă, etc. La o măcelărie citim: carne autoritară (adică autorizată de abator), iar la instrucţiile de plecare la un hotel citim: Plecarea să se Insinue în bi­rou până la ora cinci, în Ioc de: plecarea să se anunţe in birou, etc. Străzile sunt asfaltate aproape toate in centru, şi periferia oraşului e mult mai curată decât cea de la Bucureşti La periferie străzile sunt mai înguste, asemănându-se cu cele de la Braşov. Aci sunt multe case cu două etaje. Ca şi la Braşov, la A­­rad curţile sunt în dosul caselor, care mai toate sunt acoperite cu ţigle roşii şi construite după mode­lul german, cu obloane la fereşti Interiorul caselor , cum nu se poate mai confortabil. Vezi case la perife­ria cea mai Îndepărtată cu lumină electrică şi cu tapete pe pereţi. Gus­tul decorativ foarte decoltat ve­dem pe rând Palatul cultural cu mu­zeu şi expoziţie, un fel de Ateneu al Aradului, Primăria, Teatrul ora­şului, etc. Statuia , Kossuth de pe Corso, nu se mai poate vedea acum, căci e îmbrăcată în scânduri. In faţa liceului Moise Nicoară, trec apele cenuşii şi largi ale Mure­şului. Admirăm podul de peste el. Pe un mal al râului, e gră­dină pu-După o goană de optsprezece ore, trenul ne lasă In gara impunătoare a Aradului. Plouă mărunt şi birjari cu trăsurici galbene, cu un cal, ne îmbla gă ne ducă In oraş. Acoperit de uruitul roţilor trăsurii pe pietrele străzii, auzim zgomotul caracteristic al obloanelor care se ri­dică la magazine. E şapte şi jumă­tate dimineaţa şi oraşul prinde să se deştepte. Vedem lucrători şi fe­mei trecând grăbiţi Tragem la hotel Central, unde peste tot vedem o curăţenie irepro­şabilă. Plecăm să vizităm ttrasto. Ceea­­ce te impresionează mai Intâiu, e lărgimea străzii principale din A­­rad, Bulevardul Regele Ferdinand, Corso, cum îi zic ungurii, un fel de calea Victoriei a Bucureştilor, ori Prater al Vienei. De o parte şi de alta, tramvaie cu abur, pe ale căror vagoane se­­pot citi reclame pen­tru berea de­­ Timişoara. Lăţimea străzi poate să treacă o sută de me­­tri Intrăm In biserica, mai bine zis, in mănăstirea Mietoriţilor, cu coloa­ne şi ziduri de dimensiuni colosale. Slujba se face In latineşte, căci cre­dincioşii de aci sunt romano-catolic. Privim la Fecioarele de marmoră de la altare şi acordurile puternice şi evocatoare ale orgei ne transportă in lumi de misticism şi de credinţă. Deasupra intrării bisericii, se­ vede un relief o Fecioară Ingenunchiată Îmbrăţişând un Christ mort Toate bisericele de aci sunt de di­mensiuni mari: biserica luterană, catedrala ortodoxă, etc. Librăriile sunt numeroase şi la vitrine vezi cărţi nemţeşti, ungureşti şi româ­­neşti Cele franţuzeşti sunt mai ra­re. Vedem dicţionare româno-ma­­ghiare şi maghiaro-române. Cu toate că limba vorbită mai mult e cea ungurească, totuşi localnicii încep să vorbească româneşte. In magazine, cafeuri, restaurante, mai tot personalul ştie româneşte. La cafeu, dacă oberchelnerul, care încasează n’are să-ţi dea restul 50 de bani în monedă, iţi dă mărci o mulţime de feciori de ţărani ro­mâni. Seara mergem­ la Teatrul oraşului, un teatru mai mare de­cât teatrul Liric din Bucureşti, unde asistăm la turneul trupei de turneu a teatrului popular din Bucureşti- Se joacă, Bă­iat de viaţă. Spectatori aproape mi­mai români. Admirăm pe d. Pepe Georgescu la rolul Şerbei şi pe d. Brezeanu la rolul Steiglitz. Aplauzele sunt furtunoase. Cortina se ridică de câte şase-şapte ori. Se vede că ro­mânii din Arad simt nevoia unui tea­tru românesc permanent. A doua seară se dă in palatul cul­tural un concert coral românes sub conducerea d-luî Stoic­escu de la Bu­cureşti şi sub patronajul prefectului judeţului Arad. Prima parte, coruri religioase. Impresionează mai ales S m­i tolu­s peccat nobis din Messa e Haydn şi Aleluia de Haendel, pre­cum şi corurile româneşti. La orele 10 jumătate seara­, străboi­­le sunt aproape pustii. Rar vezi câte un trecător. Doar de la unele ferestre se desprind, acorduri de pian. — A treia zi, vizităm Uzinele Ak­tra unda se repară vagoane şi lo­comotive de cale ferată. Aci în ate­liere vocea deabia se aude din zgo­motul roţilor de transmisie şi piese­lor metalice. Ni se explică la secţia de locomotive, cum se pun in miş­care locomotivele, prin puterea abu­rilor. Aceştia se fac în cazan, de aci trec la sistemul­­de ţevi prin care vin flăcări dela cuptor, aceasta pen­tru că încălzirea lor să se facă pe o întindere cât mai mare. De aci trec in cupolă şi apoi la piston, de unde printr’un sistem de săltăruişe aburii au sau n’au acces la piston, după mişcarea săltăraşelor. Mişcarea de la piston se transmite prin sisteme de pârghii la roţi. Vedem locomotive gata, cari trec la probă Aci e secţia de strungărie pentru piese metalice. Prin cuţitele de oţel acţionate de sisteme de curele de transmisie, fie­­rul ori alama sunt şlefuite, gău­rite, ghiventate. Trecem apoi la atelierul de turnătorie. Aci e­­m cup­tor, care sub un curent puternic de aer, face ca materialul combustibil să dea o căldură de peste 8000 de grade. Fierul ori aliajele se prezintă­ ca un lichid incandescent, ce cu o lingură specială se toarnă la tipare făcute dintr’un anume fel de pă­­mânt. Aci se fac frânele pentru roţi, roţile şi alte diferite piesa Vedem două ciocane-pilan de o mărime ca losală, acţionate prin aburi, cioca­ne care prin loviturile lor fasonea­ză­ piesele de fier. Ni se arată la sec­ţia vagoane un vagon­ lit care după spusele inginerului va costa cinci­sprezece milioane. Trecem prin atelierele de lemnă­rie, strungărie, tapiţerie. La lemnă­rie o tulpină de copac este transfor­mată in scânduri, apoi la strungărie scândura intră brută printr’o parte unei maşini speciale şi ese faso­nată în diferite moduri prin parte. Lucrătorii nici nu ne privesc, căci n’au timp de pierdut, de oarece sunt plătiţi cu bucata, după siste-, mul Taylor. Mişcările lor sunt calcu-, lat». Maximum de rendement, cu­ mi­­nimum de efort. Ni se spune căi o mulţime din ei au fost concediaţi, de oarece fabrica n’are cu ce-i plăti. Statul n’a putu plăti aproape nimic din datoria de trei sute milioane, ca o are către fabrică din lucrul efec­­tuat pentru căile ferate.­­ Toată fabrica este pusă în mişcare de 2 motoare electrice, de un voltaj colosal, pe care le vedem la uzina­ fabricii. Un volant gigantic transmi­te mişcarea. Vedem cuptoarele pen­tru motorul de abur. Combustibilul este introdus la mod automat în­ cuptoare.­­ Sunt opt ore de muncă cu o pauză­ la prânz de douăzeci minute pentru lucrători, treizeci pentru personalul superior. (Observaţi diferenţa de ze­ci minute numai). Aci fiecare ara lucrul său repartizat, aşa că nu tax ca pe abater . Când sună pentru pau­­ză ori ieşire, lucrul încetează brusc, ca la o comandă. Minutele sunt cal­­culate. Inginerii sunt perpetuu prin­tre lucrători. Ei sunt îmbrăcaţi la bluze murdare de unsoare, aşa că­ nu poţi să-i deosebeşti de lucrători. A treia parte din­ inginerii uzineiea sunt români. Arad, Aprilie 1923.­ ­ Theodor DumitrescU

Next