Adevěrul, septembrie 1924 (Anul 37, nr. 12455-12489)

1924-09-01 / nr. 12455

. Librarii s’au întrunit în con­gres şi au protestat împotriva urcă­­rei preţului hârtiei şi au scos un strigăt de alarmă, dureros, strigăt cu prevestiri tragice pentru viitor. Deprinderea de a citi nu este ve­che în România. Popor vitregit de condiţiile is­torice, prigonit de soartă, fugărit opt secole dearândul de toate inva­ziile şi cotropirile, copiii lui n’au a­­vut vreme să citească. In totdeauna cu mâna pe puşcă ori cu traista la spinare ca să se as­cundă în păduri şi în munţi, deabia către începutul secolului trecut a putut gusta din binefacerile vieţii aşezate. Şi de abia de un număr foarte mărginit de ani i-a fost făgă­duit să cunoască nevoia şi binefa­cerile cărţei.­­ De foarte puţin timp gustul citi­tului a început să prindă în Româ­nia şi aşa incultura, stăpâna întu­necată peste mintea poporului, nu­mai de puţini ani a început să fie înfrântă.­­ Dar iată că o criză economică în continuă creştere vine să slujească ’drept argument acelora cari tratea­ză chestia tiparului şi a culturei na­ţionale cu aceleaşi vederi cum ar îi tratată scumpirea tuturor mărfu­rilor pe piaţă. I In toate ţările s’a scumpit Hârtia şi tiparul. In Franţa, ţară în care viaţa s’a scumpit mai puţin decât în altele, librăria trece prin frigu­rile suferinţelor economice gene­rale; însă, în ce proporţie?! ! Toată viaţa în Franţa s’a scum­­­pit, în termen mediu, de rei ori şi jumătate până la patru ori. Numai unele mărfuri de lux s’au scumpit chiar până la cinci ori. Ar fi urmat, deci, dacă s’ar fi aplicat şi tipa­rului şi hârtiei aceeaşi normă de scum jumătate şi ele. Şi ele, I Dar Franţa este o ţară de cul­tură şi cu înţelegerea nevoiei su­fleteşti. I In Franţa ziarul, dela 5 centime ,s’a scumpit la 15 centime; deci nu­­­mai de trei ori. f' _ Romanele costau înainte de răz­boi, în ediţia clasică, 3 franci şi 50. Dacă s’ar fi aplicat şi romanului baremul oficial adică scumpirea de cel puţin trei ori şi jumătate, câtul actual ar fi trebuit să fie, minimum­­12 lei şi 50. Insă romanul nu s’a Scumpit, în general mai mult de­cât îndoit, adică până la 7 franci ori 7 şi 50. Numai ediţiile excepţio­nale de lux, cu ilustraţii, au mers ceva mai sus. Ceea ce se întâmplă cu romanul se întâmplă cu toate tipăriturile. Francezii au înţeles că deşi înă­untrul unei ţări există o strânsă solidaritate între preţuri,, totuşi cul­tura nu poate fi tratată ca orişicare marfă de o importanţă cu totul mai mică; de aceea nu au aplicat hâr­tiei şi tiparului baremul fix şi con­sacrat de autoritatea pieţei. Hârtia şi tiparul au rămas­ în toiul celei mai crâncene crize şi sub cele mai violente valuri de scumpire, mărfu­rile cele mai putin scumpe. La noi, însă, hârtia este tocmai articolul asupra căruia se abate mai crâncen măciuca scumpetei. Librarii în congresul lor, dând strigătul­ de alarmă, s’au preocupat, fireşte, de existenţa comerţului li­brăriei atât de primejduit astăzi, dar, în acelaş timp, au spus tatei că, din cauza preţurilor tot mereu în creştere, ale hârtiei şi tiparului, cu anul 1924 va începe era de re­gres către vremurile întunecate din care atât de recent şi cu atâta greutate s’a desprins poporul ro­mân. Tot ce s’a putut câştiga în scur­gerea­ unei jumătăţi de secol mul­ţumită ^erei de libertate politică şi de îngăduinţă economică, se va perde, ca sub năruitul unei catas­trofe, din cauza lipsei de suflet pa­triotic tocmai a celor cari fac mai multă paradă cu patriotismul lor lipsit de convingere. Că producţia hârtiei tree şi ea printr’o epocă de mare criză nu mai face îndoială. Dar când statul este acela căruia îi revine datoria de a îngriji de toate marile interese ipească cel puţin de 3 ori şi jale neamului, una din datoriile lui este de a renunţa la toate foloasele ce poate trage de pe urma indus­triei tiparului, ba să o ajute chiar cu jertfe cât de mari. Scumpirea cărţilor de şcoală, scumpirea cărţilor de literatură şi de ştiinţă, scumpirea ziarului, a re­vistei, a publicaţiilor în general este sinonimă cu o catastrofă na­ţională. Şi­­această catastrofă vine toc­mai în acea epocă în care românis­mul avea mai multă nevoe de pro­pagandă românească în noile ţinu­turi... CONSTANTIN BACALBAŞA Comemorarea lui Avram Iancu dervadă despre conştiinţa co­mună şi simţirea unitară a revo­luţionarilor de la 1848 în năzuinţa­­de constituire a idealului românesc, reproducem o scrisoare a lui Alecu colescu către Avram Iancu. Scri­soarea aceasta cuprinde programul politic al mişcării revoluţionare de ambele părţi ale Carpaţilor. Repro­ducerea o luăm din cartea recent a­­părută a d-lui Silviu Dragomir, pro­fesor universitar, „Avram Ian­cu“. „Către sfârşitul toamnei din anul 1848 entuziastul patriot A. G. Gole­scu veni şi stete la Câmpeni, în cartierul lui Iancu, timp mai înde­lungat. Ne închipuim, ce înrâurire va fi avut acest boier muntean, ca­re cutreerase Europa occidentală, pentru a stoarce ajutorul democra­ţiei in­potriva reacţiunei ruseşti, ce înfrânse mişcarea naţională în principatele române. Avem o scri­soare dela el adresată către , fra­tele Iancu“, din 18 ianuarie 1849, din Zlatna, Tinde acesta îi trimisese un teanc de­ scrisori sosite de la emigranţii români din Paris şi Con­­stantinopol. Golescu ii zugrăveşte lui Iancu, în această scrisoare, situaţia poli­tică din Europa. Ii arată tendin­ţele Rusiei, care în drumul spre Constantinopol vrea să stângă­­ro­mânismul“, de dragul panslavis­mului. Turcia rezistă însă sprijini­tă de Franţa şi Anglia. De aceea pleacă şi Golescu la Constantinopol. Turcii acordând constituţie Princi­patelor şi îngăduind unirea Moldo­vei cu Ţara Românească, vor câş­tiga ajutorul şi simpatia celor opt m­ilioane de români din Principate. Dar Golescu nădăjdueşte să poată trimite lui Iancu din Turcia arme­­i muniţii,, căci „voi aveţi nevoie de arme, de armele mântuirei şi cu ducerea noastră la Constantinopol, vi le putem da“. Apoi entuziastul boier urmează astfel: „Iată frate, că atăta ne-am omo­­rat în tine, cât ţie descoperim tot secretul în interesul Principatelor. La tine o să venim, ca să-ţi arătăm scrisoarea comisarului nostru din Paris in interesul Românilor din Austria cari, ameninţaţi de dismă­­dulare, numai în Românism pot afla integritatea sa scăpată şi de elementul slav şi de cel german şi de cel maghiar. In amestecătura a­­ceasta grozavă, misiunea noastră este de a scăpa Românismul, a asi­gura pe cei opt milioane de Români şi a ta este a constitua pe cei patru milioane de Români de către Aus­tria. „Frate Iancule! în tine punem astăzi speranţa ce o avem în Ma­­ghieru, care în curând cu persoana sa o să se ivească în principate cu armata turcească, precum tu vei putea fi ori cu ce austriacă,... „De poţi face ceva, acum’ trebue să faci, căci pentru Românism a­­cum sau niciodată, pentru acei 4 milioane de Români din Principate noi facem de marsă, dar de aici tre­bue să daţi şi voi din mână. „Iata ce ar trebui să faceţi după Socotinţa Românilor din Paris : Ro­mânii din Transilvania n’au făcut păsuri destule către Austria. Ei au pus pe Saşi să vorbească pentru dânşii, tot tutela altuia. Nu zic, că trebue să ne sfiim de Saşi, din con­tră, multă încredere să le arătăm şi adevărată frăţie, ca să recoman­dăm tuturor Românismul şi să fa­cem ca periodul său de desvoltare să nu fie privit cu spaimă şi ură de celelalte naţii ale Transilvaniei. Noi să nu ne asemănăm cu Maghiarii, ci să facem ca şi Saşii să trăiască în pace cu Românii. Asie urmând Românismul se va arăta tuturor cu culoare frumoase şi nu întunecoasă ca Maghiarismul. Insă tutelă să nu primim. Ce mare lucru să fie tri­mis şi Românii din Ardeal, Banat, Oradia, Bucovina câte un deputat cu mandat la Frankfurt şi la Viena,­­ precum au făcut Saşii din Transil­­i­vania. ,,Frate Iancule! Românii din Ar­deal sacrifică vieaţa pentru naţio­nalitate şi ei nu caută să trimită oameni în Paris, Berlin, Viena, Frankfurt, spre a culege rodul ce trebue să iasă din lucrurile făcute cu sângele a mii de Români şi cu averea a sute de sate pustiite; în zadar va sămăna cineva, dacă nu ne vom gândi şi la secerat. Angel Moldovanu n’ar putea lucra In ca­pitalele Europei cum ar putea lucra în alte capitale Laurianu şi un Ci­­pariu. Acum sau niciodată putem face şi treaba noastră făcând pe a­­cea a altora. „Astă împrejurare favorabilă este trimisă de provedinţă Românismu­lui. Să căutăm ca Românul murind pentru împăratu, să moară şi pen­tru naţiunea sa, încât precât este de însemnătate mare a avea arma în mână şi a onora cu triumfuri pe bravii noştri apărători, onorându­­ne noi înşine, când onorăm bravura şi eroismul în Iancu, pe atâta este şi pana în mâna omului, ce nu cere decât pânea de toate zilele, spre a stoarce foloasele bravurei pe calea diplomatică“. Luptă Intre şi band­­i in LIPCANI. — In ziua de 21 Au­gust 1924 d. colonel Cristescu Pe­tre comandantul trupelor din ju­deţul Hotin fiind informat că ves­tiţii bandiţi Bărbuţă­ şi Nestorovici şi-au făcut apariţia în împrejurimi­le Edinţei, a dat ordin de urmărire la toate posturile de jandarmi. In ziua de 22 August jandarmii au surprins în comuna Glind­aia pe bandiţii: Bărbuţă, Iftodie Cosciut şi Pricopie Bahrin. Intre jandarmi şi bandiţi s’a în­cins o luptă, bandiţii atacând cu arme şi granate. Au căzut morţi două bandiţi şi au străjer iar banditul Bărbuţ a fost rănit la mână. Au plecat la fața locului de co­lonel Cristescu, comandantul sec­torului, procurorul de Hotin și co­mandantul companiei de jan­darmi. A ^­E­V­F­I' t] . esiuni pana de proiecte vor fi prezentate Parlamentului Guvernul speră să aibă o sesiune parlamentară mai liniştită Şeful guvernului a schiţat de pe acum programul de lucrări al Parlamentului, în viitoarea lui se­siune. Primul ministru ţine ca de data acesta Parlamentul să se ocupe mai mult cu chestiunile de ordin cultural, adminstrativ şi judecăto­resc, decât cu cele de ordin eco­nomic. Faptul e curios, dar aşa este. D. Brătianu mai ţine ca dezba­terile asupra Adresei de răspuns la mesajul tronului să fie scurta­te, ele urmând să dureze cel mult până la 5 Noembrie. Până la prezentarea proectului viitorului buget, Camera va dis­cuta legea învăţământului. După aceea discuţia va urma asupra bugetului până la sfârşi­tul anului. Senatul, care nu discută buge­tul, după discuţia la Adresă va lua în cercetare proectele de lege privitoare la culte. In primul rând va fi prezentat proectul pentru unificarea orga­nizaţiei bisericei ortodoxe. Dispoziţia cea mai principală a acelui proect constă în trecerea alegerei episcopilor pe seama si­noadelor eparhiale, cari vor fi compuse, ca în Ardeal, din clerici şi mireni. Va urma apoi proectul privi­tor la raporturile interconfesiona­­le menit să precizeze drepturile şi obligaţiile bisericilor nenaţionale şi raporturile dintre ele şi stat. In al treilea rând va fi prezen­tat proectul Concordatului dintre stat şi Vatican, ce va fi încheiat pân’atunci. Cu aceste proecte s’ar putea în­trebuinţa timpul celor două cor­puri legiuitoare până la vacanţa Crăciunului. DUPĂ VACANŢĂ se va urma după vacanţa Cră­ciunului ? Asta nu se poate preciza. Nu se poate afirma cu preciziune că guvernul va rămâne până la acea dată. Cu atât mai puţin se poate spune ce va fi după Crăciun. Totuşi liberalii îşi fac pregătiri pentru eventualitatea că guvernul şi-ar putea prelungi agonia şi din­colo de această vacanţă. In eventualitatea aceasta guver­nul va pune atunci în discuţia Camerei şi Senatului proectul de unificare administrativă, proec­tul pentru unificarea codului pe­nal, proectul pentru modificarea regimului băuturilor spirtoase, noua lege a pensiilor, legea învă­ţământului superior, proectul de reorganizare a burselor şi Came­relor de comerţ, cum şi diferite legi de ordin secundar, dar de natură urgentă. Primul ministru şi-a exprimat de pe acum dorinţa ca viitoarea sesiune a corpurilor legiuitoare să fie scurtată. Ca urmare miniştrii de resort se vor grăbi să întocmească şi să prezinte Parlamentului, proecte­le enumerate mai sus, în afară de proectul de unificare administra­tivă, care se află depus de un an la Cameră. VOR FI DESBATERILE MAI LI­NIŞTITE ? Din punctul de vedere politic, guvernul crede că va avea o se­siune parlamentară mai liniştită în discuţii şi mai bogată în rezul­tate. Credinţa aceasta şi-o întemeia­ză miniştrii pe consideraţia că di­feritele ramuri opoziţioniste din Parlament sunt de data aceasta în raporturi mai puţin amicale ca în trecut şi ele urmând să acţioneze fie­care pe cont propriu, vor face mai lesnicoasă acţiunea guvernu­lui. O consideraţie în plus mai este şi următoarea: în conştiinţa tutu­ror partidelor de opoziţie este că opera guvernului, de acum înain­te, nu mai poate fi de­cât operă de lichidare. Căderea guvernului liberal nu mai are nevoie să fie provocată prin lupte înverşunate. Această cădere este de neînlătu­rat — şi ea urmează a fi vestită chiar prin cuprinsul mesagiului de deschidere, prin care nu se vor mai anunța — după cât se asigură — nici un fel de reforme noi. REP. „In slujba democraţiei“ Sub acest titlu, d. C. Jomescu, deputat de Roman, publică o bro­şură de foarte mare actualitate şi de Instruită,­ observaţie asupra re­formei administrative şi asupra a­­plicărei reformei agrare. Interesantele şi documentatele cercetări ale d-lui Jom­escu, vin să aducă o preţioasă lumină în vre­mea când aceste două preocupări sunt în desbaterea publică şi când guvernul îşi pregăteşte proectele sale. Reţinem în special observaţiile­ d-lui Cornescu asupra reformei ad­ministrative. D-sa învederează con­trazicerea curioasă şi permanentă care a fost şi este între spiritul con­stituţiei şi legile speciale,­­ în ce priveşte chestia descentralizării. In vreme ce constituţia cea veche, ca şi cea nouă, prevăd şi ordonă o lar­gă descentralizare, legile speciale toate n’au fost decât o robire cât mai complectă a gospodăriilor lo­cale sub autoritatea centrală. E judicioasă explicaţia pe care o dă d. Jornescu: „Aceste principii au fost intro­duse în Constituţia românească din Constituţia belgiană, care reprodu­ce, cât se poate de fidel, normele constituţionale din Anglia, unde după cum se ştie, nu există­ o con­stituţie scrisă. Legăturile noastre culturale însă, în decursul ultimului secol şi care au influenţat decisiv întreaga noas­tră legislaţie, le-am avut cu Franţa, care în materie de administraţie a adoptat sistemul centralizator şi tinde şi astăzi se citează cu mân­drie sugestivele cuvinte ale lui Car­­menin: „In acelaş moment guvernul voeş­­te, ministrul ordonă, prefectul trans­mite, primarul execută, regimente­le se mişcă, vasele înaintează, toba bate, tunul bubuie, Franţa este în picioare“. „Datorită acestui contrast, năs­cut pe de o parte din influenţa cul­turei franceze în legislaţia noastră, iar pe de altă parte, din simpla proclamare a principiilor de des­centralizare fără a se lua şi garan­ţiile necesare pentru înfăptuirea lor în mod practic, la care trebue să adăugăm şi starea nenorocită a moravurilor noastre, cari au intro­dus politica până în cele mai înde­părtate ramuri ale administraţiei, am ajuns astăzi într-o situaţie cu desăvârşire anormală­­; pe de o parte avem o constituţie care proclamă descentralizarea administrativă , autonomia comunală, iar pe de al­tă parte, o sumă de legi organice, care rând pe rând au desbrăcat ju­deţele şi comunele de orice încerca­re de independenţă şi un loc de a le lăsa posibilitatea să se ocupe ele înşile de inter­esele lor proprii lo­cale, au centralizat toată, puterea, în mâinile statului“. Şi, autorul conchide: „O bună reformă administrativă nu trebue să se îndepărteze prea mult de evoluţia naturală a mora­vurilor unei ţări, cari nu se pot schimba cu uşurinţă,­ ea trebue să se mărginească numai de a da a­­cestor moravuri o îndrumare cât mai sănătoasă şi a le orienta spre o cât mai luminoasă civilizaţie. De aceea noi nu trebue să uităm că alta este dezvoltarea comunei în Anglia, precum şi structura edifi­ciului întreg al statului şi alta este dezvoltarea ţarei noastre şi apoi ceea ce este mai important in a­­ceastă diferenţiere, este modul na­tural de dezvoltare a spiritului pu­blic englez şi care este cu desăvâr­şire opus celui al nostru“. Broşura d-lui Cornescu cuprinde apoi un admirabil raport asupra organizării proprietăţii, în vederea sporirei producţiei artistice şi dis­cursul asupra împroprietăririi ţăra­nilor. E o contribuţie bună şi cin­stită la luminarea obştească.DR. D. C. JORNESCU ABONAMENTE IN TARA Lei 650 pe an .. 350 „ 6 luni „ *80 „ r Partidul national vom fi alături de hoţii de urne” — spune oficiosul partidului naţional Kit! .~:-r M­­ă ester/ bunul cel mai . acestei m PT , de luptă ipîs­istenţa! 5 m pentru I Deacea întipăreşte-ţi aceste doua nume: Iltrokiopin, care este, cu toată asemanarea numelui cu alte produse, remediul original, ^ w«*** contra afecpunilor de fo­sică sirimsliL în special valoros ca profilactic! Se găsește la toate farmaciile. A se cere ent©ala|ul original Schering, §1 a se refuza preparate cu ambalajul violat! Reprezentant: Firma Abi Ornstein, Bucureşti,­­ str. Câmpineanul, col|str.Sf­­.Ionică Ultime informaţii 99 rAm anunţat că partidul naţional a decis să participe la sărbătorirea lui Avram Iancu. Am publicat scri­soarea trimisă, în acest scop, de către d. Iuliu Maniu, organizaţii­lor partidului naţional. Ziarul „Pa­tria“ oficiosul de la Cluj al parti­dului, publică un articol în care explică în ce fel se va face această participare. Iată ce se spune în acel articol: „Dar partidul JbB participă în nici un loc unde se vor, arăta mem­brii actualului guvern, care au în­cercat şi de data aceasta, ca şi la Sibit şi cu ocazia festivităţii pentru Şaguna, ca să pună un fel de mo­­nopol liberal pe o serbare pur ar­delenească. Abţinerea partidului este dictată de o raţiune politică de care aproape nu mai este nevoe să vorbim­. Un guvern care s-a făcut atât de vinovat faţă de Ardeal, care i-a pângărit conştiinţa politi­că, libertăţile publice, care i-a rafi­­nat economia şi care i-a stricat solidaritatea naţională nu este vrednic să fie onorat cu prezenţa descendenţilor politici ai comite­tului naţional de la 1848—49. Intre hoţii de urne care au cu­rajul să vină în­ munţii lui lăncu­, şi idealul politic de desrobire naţi­onală visată de craiul munţilor, nu poate fi nici­ o legătură. înfăptui­torii actului dela Alba-Iulia, desă­vârşirea programului lui Iancu, ar comite o adevărată profanare a me­moriei tribunilor dela 1848 dacă ar sta alături de d. I. Brătianu, ma­rele patron­ al nelegiuirilor, săvâr­şite în Ardeal . In­ schimb conducătorii partidu­lui naţional. Ca adevăraţii urmaşi şi continuatori ai gândirii monar­hice de care a fost însufleţit Iancu, vor fi alături de regele tuturor Ro­mânilor. M. S. Regele este simbob­il unită­ţii naţionale peste nenorocirile po­litice, iar Ardealul, prin conducăto­rii săi fireşti, învredniceşte pe Su­veranul ţării de devotamentul şi­­dragostea de care nu­ e vrednic ac­tualul guvern. De aceea adresa prezidentului nost­­ul spune la punctul 8: „Mem­brii partidului naţional-român, cu ocazi­unea serbărilor, vor saluta cu tot devotamentul pe Majestăţile Lor Suveranii României întregite“. Partidul naţional-român­ a mai avut odată ocazie să-şi manifeste acest devotament, când suveranii au vizitat pentru întâia oară Mun­ţii Apuseni, în 1919; acum, a doua oară, aceiaşi populaţie e îndemnată să-şi arate din nou f­­ragostea ,ce o poartă Suveranilor ţării. Iată , prin urmare cum Înţelege partidul naţional-român să se în­făţişeze la serbările comemorati­ve, adică să facă o legătură între pomenirea memoriei lui Avram Iancu şi devotaemntul faţa de Co­roană, cu eliminarea meritată a guvernului d-lui Brătianu. Numai în felul acesta demn şi sincer putea fi sărbătorit, din par­tea actualilor conducători ai par­tidului naţional-român, cel mai mare apărător al libertăţii şi drep­tăţii”. Telegramele ne aduc vestea că reacţionarii germani, pă­trunşi in număr mare In par­lament In urma alegerilor de la 4 Mai, au dus la capăt hotă­rârea de a răsturna opera rea­­lizată cu atâta trudă In confe­rinţa de la Londra. Majorita­tea de două treimi cerută pen­tru legea de autonomizare a căilor ferate nu a fost obţinu­tă. Dar conform angajamentu­lui luat, preşedintele republi­­cei germane a şi semnat decre­tul de dizolvare care a fost pro­babil citit chiar astăzi In Reichstag. No­ile alegeri vor hotărât dacă poporul german înţelege să rămâie sclavul Lu­­dendorffilor cari l’au dus la dezastru, sau vrea să se libe­reze de sub jugul reacţionari­lor. Deasemenea muncitori­mea germană va avea să se pronunţe pentru programul socialdemocrat care acceptă planul Dawes sau pentru cel comunist care vede in acest plan un mijloc de aservire a clasei muncitoreşti. In privinţa acestui rezultat orice pronostic e riscat. O pro­pagandă funestă a influenţat in ultimul timp opinia publi­că germană. Numai in cazul că massa electorală va găsi destul discernământ pentru a Înţelege marile avantagii ale aranjamentelor de la Londra şi interesul vital ce dictează acceptarea lui, ea va da ma­joritatea de două treimi nece­sară partidelor constituiţiona­­le republicane (centru, popu­­lişti, socialdemocraţi şi demo­craţi), asigurând astfel pacea europeană şi reconstrucţia. Trebue să dorim ca acest lucru să se întâmple. De noui­­le alegeri germane atârnă a­­cum soarta păcei, aceea a re­publicei germane şi a guverne­lor democratice din Franţa şi Anglia. D. Emile Vandervelde, care urma să sosească în Capitală ori dimi­neaţă, n’a putut veni, fiind reţinut mai mult timp la Belgrad pentru a examina noua situaţie politică din Iugoslavia şi pentru a cunoaşte cauzele conflictelor permanente dintre statul iugoslav şi statul bul­gar. Cum d-sa este aşteptat pe ziua de 30 August la Giurgiu pentru a pleca în Bulgaria, unde este anun­ţat într’un turneu de anchetă şi pro­pagandă de 12 zile, casa a telegra­­fiat secretarului partidului socialist român că e nevoit, cu regret, să a­­mâne sosirea sa în Bucureşti. Sâmbătă, 30 August, d. Vander*­velde va sosi la Giurgiu cu vaporul de Belgrad, unde va fi aşteptat de o delegaţie a partidului socialist ro­mân, care va căuta să stabilească data sosire! sale în Capitală după turneul din Bulgaria. In acest scop a plecat la Giurgiu, în întâmpinarea d-sale, d. avocat Const.­Titel Petrescu, pentru a fixa data conferinţei socialiste anunţate. Nici până astăzi n’am primit răs­puns la întrebările precise pe care le-am pus „Universului“ şi „Viito­rului“. Am întrebat: cum rămâne cu chestia preţului hârtiei pentru Universul şi pentru celelalte ziare ? S’a anunţat de către oficiosul gu­vernului că pentru Universul trus­tul nu va scumpi hârtia timp de cel puţin un an de ani înainte. Celor­lalte ziare însă trustul a refuzat să le facă o declaraţie în acest sens. Să răspundă Viitorul de ce o ast­fel de inegalitate de tratament. Să explice Universul ce atitudine la faţă de această nedreptăţire a ce­lorlalte ziare.­­­ Am reprodus acum câtva timp articole din presa parti­dului naţional, prin cari se răspundea cu vehemenţă lai zvonurile ce s’au pus in circu­laţie despre tratative de cola­borare intre acest partid şi partidul liberal. Desminţirile acestea n’au de­­zarmat insă deloc pe cei puşi a răspândi zvonurile de mai sus. Astfel, in unele cercuri li­berale, au început a se da a­­mănunte foarte precise, cât mai precise. In scopul de a le da mai multă aparenţă de se­riozitate­ Astfel se afirmă de cătţe a­­cestea, că liberalii se arată dispuşi să accepte intrarea In guvern a unui număr de frun­taşi al partidului naţional, şi făgduesc: 1) Dizolvarea tuturor orga­nizaţiilor liberale din Ardeal, şi 2) dizolvarea Corpurilor le­giuitoare încă în toamna aces­tui an. Propunerile acestea ar fi fă­cute în speranţa că cu chipul acesta, guvernul de colaborare ar putea guverna cel puţin patru ani. Acestea sunt zvonurile­­din sursă liberală.­­ Din sursa partidului naţio­nal li se opune cea mai cate­gorică dezminţire — şi ele sunt prezentate ca o simplă mane­vră politică. ,,Universul" işi continuă opera de atdţare. In numărul de ori el înregistrează fapta­l unui individ mizerabil anume Itic care a vio­,­lat două fetiţe. Si „Universul’­ scrie : * „Profitând de lipsa de acasă a părinţilor a două românce — o co­piliţă numai de trei ani şi alta de nouă luni — acest ticălos, care are vârsta de 32 de ani, le-a necinstit”. Prin urmare, acesta a fost sco­pul criminalului­, să necinstească două românce; iar dacă nenoroci­tele victime ar fi fost de altă na­ţionalitate şi de altă religie, crimi­nalul n’ar fi profitat de lipsa pă­rinţilor, şi 'n’ar fi comis actul bes­tial ! '■­­ Este sistemul brevetat „A. C. Cuza” de-a provoca urile naţio­nale şi religioase­­ ---------­­ începând din Septembrie căile fe­rate vor rest­rânge numărul vagoa­nelor destinate la transportul lem­nelor, spre a spori numărul vagoa­nelor ce vor fi destinate pentru­­transportul cerealelor de export. Faptul că recolta de porumb din anul acesta promite să fie abonden­­tă a determinat pe agricultori să se grăbească a desface plină la toamnă porumbul disponibil din recolta fre­cată și de aci sporirea numărului de cereri de vagoane pentru expor­tul cestui produs.­­ Cu începere de la 1 Septembrie, brutarii din Capitală nu vor mai fa­brica pâine de secară, deoarece nu sunt mulţumiţi cu preţul de 7 lei kgr. fixat prin ordonanţa comunală. La Iaşi s-a constatat un nou caz de febră tifoidă. Autorităţile au luat măsuri pen­tru a împiedeca întinderea boalei. .......... 1 ' " ......— înarmările aeriene ale Poloniei PARIS. — „Echo de Paris“ anunţă din Varşovia. După ştiri din sursă oficială poloneză, ministrul de răz­boi al Poloniei a pus programul mi­nimal al forţelor aeriene navale ale Poloniei în conformitate cu termenii convenţiunilor din Washington. Mai grei ca aerul: 36 avioane de bom­bardament, 36 avioane de vânătoare, 51 avioane de recunoaştere; aparate de rezervă : 252; personal 1.766 oa­meni şi ofiţeri; mai uşori cu aer şi 6 baloane carative. # A Prăbuşirea unui tren de marfă în Ardea! LOCOMOTIVA SI TREI VAGOA­NE RĂSTURNATE. — ÎNTRERU­PEREA CIRCULAŢIEI t»U la un* Trenul de marfă No. 1111, ex­pediat regulat din staţia Sibiu, în­tre staţiile Sibiu şi Ocna Sibiului, la profilul 417, a surprins pe linie un vagonet nesemnalizat. ___ Locomotiva, tenderul, vagonul de corespondenţă şi alte două vagoane încărcate s-au răsturnat în valea de lângă linie. Vagoanele au fost complect sfărâmate. Alte două vagoane au deraiat. Linia a fost distrusă pe o lun­gime de 80 metri din care cauză circulaţia a fost întreruptă până la ora 12:15. Trenurile de călători au circu­lat prin transbordare, iar trenul de băi şi trenurile de marfă au fost anulate în tot timpul între­ruperii. In acest accident a fost rănit grav fochistul Dumitru Nanu­ şi uşor frânarul Savuţic Ioan şi lă­cătuşul de revizie Ruja Constan­­tin, toţi din Sibiu. Primul a fost transportat la spital iar ceilalţi doi au fost pansaţi şi lăsaţi la do­miciliu. Răspunderile asupra acestui ac­cident nu s-au stabilit. FAGI NA­P?____ MnKSfm­nnH

Next