Adevěrul, noiembrie 1924 (Anul 37, nr. 12520-12549)

1924-11-25 / nr. 12543

inni mm Ha 12543 3 tw BiBiOTiarm 1« toata tara T**re a imbw» tm 6 Lei exemplarul io străinătate Adeverul «nj.-OB, t &L.V. BEtOIWAB 18S8-~t8OT yWPAiow { eoRcr. Bitte tsa^igag 6 pagini Cel mai fraged dintre vlăstarele brătiene, vorbind la mesaj, a spus că criza actuală „nu poate fi rezolvită decât cu leacuri sufletești“. ....Nădejdea ne rămâne, deci« tot în des* cântece ! 4 Chestia Basarabiei Jean Jaiirhs 0 scrisoare a d-lui Titulescu Se ştie că d. dr. Racovsta a pu-­ blicat în ziarul „Epoca“ din Roma, un articol in chestia Basarabiei, în care susţinea punctul de vedere ru­­­­sesc. Iată răspunsul adresat de d. M­. Titulescu, ministrul nostru lai­­Londra, ziarului „Epoca“... care a cucerit el subjugat atâtea popoare. ,J­ar este ţî o altă responsabili­tate, tare mereu e ascunsă­­ res­ponsabilitatea oligarchial române, care a ţinut poporul in robie, l-a ţinut departe de dreptul de intru­­nire, fi de drepturile presei. Eu aş­tept salvarea Basarabiei de la revo­luţia poporului rus“ Domnule director, Iatâ propriile cuvinte ale d-lui Rakowsky, însărcinatul de afacerii Rajkowsky­­ al Sovietelor la Londra, sta ocupat ! Im­i permit­e observ, domnule pe larg de chestia Basarabiei. . director, că, lipsa de expresiune Ba ein intenţia mea, adresăndu- a României în 1012, nu era dato- Vă această scrisoare de a mă oca-­rftă unei lipse de sentiment na­pa odată mai mult de fondul ches-t­­tonal, ci înţelepciunii politice a Harţei. Am făcut aceasta deja In I poporului român, care punea bi­­„Manchester Guardian“ din 26 Mai I nefacerile pă cel mai presus de ai din 7 ionie 1924, precum si In I revendicările nationale cele mal mândrai de laide al revistei engle­ze Nineteenth Century, din acelas an. Ministrul României la Bonat, d. Zahovary, la rândul său, a tratat, intr’un număr din Noembrie, din IEpocd“, chestiunea Basarabiei, ca autoritate si competinţă. (Si aceas­tă scrisoare a d-nai Lahovary a a­­părat in ziarul nostru. NOTA RED.) Dacă îmi permit azi a cere ospi­talitate coloanelor dv. e că d. Ra­­lowsky a citat de nuci multe ori nu­mele meu si a afirmat că cuvintele­­ din 1912 au fost reproduse, în mod fals şi absolut incomplect. Nu mai e dlar vorba de o pole­mică politică, e vorba de o chesti­une de realitate. Mă simt prea mândru de a mă prenumăra şi eu printre descenden­ţi Romei, ca să nu aşez lealitatea, mai presus de orice Interes, mai presus de orice sentiment, mai pre­sus chiar de patriotism. De aceia nu mă trupesc că Epoca va publica rândurile ce urmează ! ! Despre ce e vorba? ! Am susţinut, în articolele preci­zate, că Basarabia trebue să apartte României, mai întâi, pentru că e un pământ românesc de veci« care n’a fost separat de patria mumă decât on scurt timp printr*o anexiune ne­dreaptă a autocrației ruse. Si apoi, pentrucă In 1918, prin liberă deter­minare a tocnitorilor el, ea s’a unit cu România printr’un act de dispo­­­sitie voluntară, care trebue să aibă o mare valoare politică si morală, An moment ce el a fost consacrat Cât despre cele şase milioane printr-im­ document International I­sclavi, lipsi­ţ­­ de proprietate, de drepturi şi libertăţi, despre cari vorbeşte d. Rakowsky, toate acestea au intrat deja in istoria antică. Toată lumea ştie că sufragiul universal stă la baza statului politic al României actuale şi că în răstimpul d­ela 1913 la 1922, s*a operat în România cea mai radicală expropriere a latifundii­lor care s’a văzut în Europa şi că azi ţăranul român e stăpân pe pământul naţional, din 28 octombrie 1920, document care poartă patru semnături preţi­oase: a Italiei, a Marei Britanii, a Franţei şi a Japoniei am adăugat că eram, mirat să văd pe d. Ra­­kovcs­­­y combătând axi­­texa Basarabiei ţară ro­mânească. Atunci când în 192, d-l Ratkovesky se­­ considera cetățan mân, d-sa profesa con­­vin­gieri identice cu pro­priile mele convingeri. Am citat oare pe d. Ra­j­kouvsky in mod fals sau incomplect? La o asemenea între-­ bare, nu se răspunde cu­ demostrări, ci cu texte. Or, iată ce scrie d. Rakowsky la 29 Aprilie 1912 In „România Munci­toare“, organul partidului socialist:L . ...... Astătzi vorbește mereu de fap- t Dânsul nu 18.Şi niciodată ca ia hrăpăreală, de actul mârşav or] luptele politice dintre partide fiind stat străin, care, prin perfi­­j să ducă la scandaluri şi pugi­die, a cu­cerit vm teritoriu care nu Mate, ci, prin abilitatea sa cu­iere al bol, Care era populat eu ro-­ noscută, tempera opoziția CU inâ°1* .. . „ .. . I promisiuni și sfătuia guveme­i ‘S^ oTinthVn^ră m aJjj «A c0­nvins Ia retrageri de curajul să tragă consecințeleIbu“. .. din acest fapt Noi ne putem intre-1 Aceasta prudenta a regelui ba, com s'& patat ca a tara, oricât!Carol a fost tusa socotită de Regele Carol era, după cum a reuşit mai bine metoda celor se ştie, un om foarte prudent ca abUltat. Rămână să se va­dă dacă va reuşi şi metoda in­timidare­i, încercată de alţii. Şi îptpicât suntem în preaj­ma uite! schimbări la condu­cerea ţării, nu vom avea prea mult sâ aşteptăm, pentru tu vedea care dintre cele două - oti ^ w _ ______ __________________metode va triumfa de astă de mare si puternică ar fi ea, ca I unii oameni politici ca o ălă-­ dată, căci, îh vedex*ea cuceri­ Rusia, după ce lambdat ajutorulJbicîune și a rămasr cunoscută.rei puterel și agi simt to luptă armatei noastre, după ce ne-a dat Jfoj istoria noastră politică de^ faţă de rege, cele două meto­­snvântol de onoare că va respecta daraţia de prînțul Mi­­db, A abilităjel şi a Intimidă­** Moruzzi, la o întrunire a reî. nie sa rJTSpească O PARTE DIN I comitetului executiv cansci^- Jtef TERITORTUL NOSTRU ȘI ANU-I tor, că JRegMe știa da frică". ME BASARABIA! Ei bine, ceeace este dureros !« toată această chestiune tvu e atât fantei brutal în sine, al răpirii tot­ritoriului, cât această lipsă de pro­testare, această lipsă de hbrucnire 13 sentimentului naţional, lipsă ca­re se constată cu ocaziunea anivers­­­­ării anexării Basarabiei. ,Intr o ţară în care iu lom de cele câteva mii de privilegiaţi şi de cele şase milioane de robi, ar fi existat o democraţie puternică, le-C­eea ce credea cneazu­l Moruzzi despre regele Carol, cred , unii oameni politici de aici despre regele­ Ferdinand. Dar sunt şi oameni poltici auri cred că regele actual nu ştie de frică şi credinţa lor şi-o întemeiază pe unele cazuri înregistrate după război. ’ Acei oameni politici afirmă că atacările­ ce se adresează re­pată de pământ mo­manei prin in-1 gelul sunt considerate de aee­voeii agricole, dar s* prin­­frepftariLta ea manifestări de cinsmă- Si libertăţi, din priv *at, din orice ^ fată de Coroană. Si ca m­­­aras din orice colibă ti orice bor-1 dei, S*AR FI RIDICAT PROTES­TARI VEHEMENTE ÎMPOTRI­VA RAPIREI BASARABIEI“. Şi la 28 Aprilie, d. Rakowsky ţine un discure la Brăila (veri „România Muncitoare’’ din 1 Mai 1912) în care spune: ,J*esis câteva zile veţi fi convo­caţi pentru a protesta contra unui act mighienc, răpirea Basarabiei. Cu­ această ocazie să puneţi toată chestia pe tapet, să întrebaţi a cut e vina. Să nu­ vă mu­lţuimiţi cu pro­­testări platonice, să cereţi autorii. ‘Autorul principal e Imperiul Rus sfinte ! Acum câteva zeci de ani, un mare om politic spuneai sunt chestiuni la care trebue să te gândeşti mereu, dar despre eare nu trebue să vorbeşti niciodată Chestiunea Basarabiei era una din acestea. Şi dacă e tin popor care s’a conformat acestei discipline, ar noi acesta e poporul român, căci tn numeroşii ani de când ţi-a cucerit independenţa, el n’a fost niciodată, dar absolut niciodatfi, un factor da tulburare a păcei europene. Arhivele Cancelariilor a tutu­ror ţârilor, stau martore des­pre aceasta­­ mare, cel cari atacă d c rep® unii consideraţi de acesta ca duşmani personali ai Săi. Iar in faţa duşmanilor rege­le nu voeşte să cedeze, ci se sileşte din toate pi­tarile să-l­ină la distanţă. E drept că oa­­menii politici cari au aseme­nea credinţe desine rene sânt dintre cal pari n’au căutat ni­ciodată să-i forţeze mâna, el an reuşit să-şl ajunpft scopu­rile prin ablităţl In politică. In orice caz, cu actuala­ rege Şi nu e straniu, cu, d. Rakowsky să nu fi con­testat Im tOt­ legitimita­tea reaUpirei Basarabiei de o Românie pe care o găsea oligarhică, pi considere criticabilă 1024 realipirea Basara­biei de o Românie a țăra­nilor fi Nu vreau să mă Întind prea mult asupra acestui subiect, căci eu sunt unul din cele ce consideră că ami­­citta ruso-română, supusă la incer­­cări de veacuri, trebue să supra­­vieţuiască, ori cari ar­e contro­versele momentului. Sunt din aed care cred că Interesele comune ale Rusiei şi ale României sunt mal mai importante, decât Interesele speciale cari le-ar putea despărţi Dar pentru a atinge acest scop înalt, care corespunde atât intere­selor inso-române, cât și marilor Interese ale păcii mondiale, trebue să ne ferim a jigni sentimentele profunde ale unuia sau altuia din a­­ceste două popoare. Datorce, să vă citez un exem­plu de ce nu trebue făcut, pentru a grăbi reluarea raporturilor norma­le, aș’ zice bucuros amicale Intre Rusi si Români» D. Rakowsky In articolul d­i 2 Noembrie al „Epoce“, crezându-se autorizat probabil de faptul că Ro­mânia era până la 1878 su­b suzera­nitatea turcească scrie că: „Rusia a cucerit Basarabia, dela Turci“. Zadarnică și dureroasă reaminti­re, când constatăm că a cetăţi domo Rakowsky publică un 1898 la Varna, la etil­orul K. Fosta­tiu, o carte inti­tulată: „Rusia în Orient“, din care extrag acest pasaj, faci încă o dovadă de creştinis­mul fals ai guvernulul răsesc. Aces­ta, nu schimb ai ajutorului nepreţuit al românilor la Pievna, când Ru­sia fără concursul acestora. Urma $4 stea iacă un an sub zidurile ce tăiU, Rusia răpește. Basarabia DÎN MÂINILE PROPRII ALE ROMA­NILOR si acest fapt Rusia fa tă­cut tn contra convent!unei formale încheiate între ea »1 România în zhia de 4/17 Aprilie 1877 conform căreia Rusia garanta INTEGRITA­TEA TERITORIULUI ROMAN“. Toate cele ce v’ira scris, Dom­nule Director, nu micşorează sin­cera mea dorinţă de a vedea resta­bilită vechea amiciţie ruso-română. Dacă la această mare operă, con­tribuţiunea Italiei, străbuna patriei mele, va fi aceia ce doresc, bucuria mea va fi cu atât mai mare. Bine­voiţi a prind, Domnu­le Di­rector, Împreună cu mulţumirile mele, asigurarea înaltei mele consi­deration!. ■ N. TITULESCU Ştie regele de frică? •a un Ministrul României la Londra D. N. TITULESCU la Panthéon Ceea ce face adevărata grandoa­re a Franţei, este că acolo, dacă se pot întâmpla nedreptăţi ca ori­unde între oameni,­­ sfârşesc însă, altfel decât aiurea, prin a fi întot­deauna reparate. Şi Jaurès a fost un mare nedrep­tăţit. Nobilă victimă a convingerilor sale politice, el a murit pentrucă s’a găsit un tânăr rătăcit, care a luat întocmai, acuzaţiunile nedrepte şi calomniile infame ale detractorilor săi lipsiţi de scrupule. Numai rece an! insă, după tragi­­ca sa moarte, el este aşezat de po­porul francez, printre cei mai mari fii ai săi, in criptele cari adăpostesc inimile ode mai alese ce au eşit din mijlocul hii. Dacă este din aceasta o învăţă­tură de tras, apoi e aceea, că tine­retul nu trebie să se mărginească a asculta numai o parte, că nu tre­bue să primească ca literă de e­­vanghelie acuzaţiunile violente şi nesocotite, foarte adeseaori calom­nioase, cu cari in politică, sub apa­renţa frazelor mari naţionaliste şi patriotice, sunt atacaţi tocmai oa­menii ce mai buni, patrioţii cei mai inimoşi. Ce a fost Jaurits, puţini mai ştiu astăzi U­noL Mulţi îşi pot da însă seama când aud că e dus la Pan­­théoa unde se va odihni alături de Gambetta. Ce este, ce trebue să ne fie Jaurfes astăzi ? Anatole France, care s’a purtat cu gândul să scrie un studiu despre dânsul, fără ca să putem Ști dacă a realizat acest gând, a spus-o intr’o scrisoare, în termeni simpH, dar insistenți: „Du­pă război, Jaurés ne va servi de călăuză şi inspiraţiune“ lax în noaptea tragică In care a aflat despre moartea lui ziarul Ti­mes, care mimai de simpatii pentru ideile lui înaintate, nu putea fi acu­rat, — a scris: „Dispariţia Iul Jau­rés este o catastrofă europeană' Gem*. Hmea actuală începe să în­ţeleagă, Ux istoria va stabili defini­tiv, că aceste cuvinte au fost pro­fetice. Ce Insă a făcut mărimea lui Jau­rés? El nu a debutat tn viaţă ca socia­list, ci ca filosof, dar ia politică­­ nu a debutat ca socialist, ci ca lup­tător pentru dreptate. Ca pe atâţia Alţi oameni mari al Franţei moder­ne* ia chemat șî pe dânsul afacerea Dreyfus tn arenă. Această afacere J’a pus definitiv In primele rânduri ale socialismului și a adus în acdaș timp partidul socialist francez, ifwndtorimea franceză. In rându­rile luptătorilor pentru cauza lui Dreyfus. Căci până la intrarea lui în luptă, dacă reacţionarii şi antisemiţii nu admiteau dreptate pentru Dreyfus fiindcă era evreu ,­ declarau că dacă el e nevinovat, Însăşi nevino­văţia ori e o crimă, — socialiştii şi muncitorii declarau că soarta lui Dreyfus nu-i interesează penrtru că ci aparţinea clasei bogate, clasei statpârnitoare, clasei privilegiate. Contra acestei teze Jaures s’a ri­dicat cu aceeaşi vigoare, cu care­­ s a ridicat împotriva edei dintâi. Şi mobilul aceste acţiuni ale sale, la expus în termeni, cari arată Întreg fondul sufletului său şi toată uriaşa valoare morală a personalităţii sa­le. Pentru dânsul Dreyfus din mo­ment ce era nedreptăţit, din mo­ment ce suferea nevinovat o osândă umilitoare şi nedreaptă, nu mai era evreul, nu mai era bogatul nu mai era milionarul, ci era „umanitatea însăşi în gradul cel mai înalt de mi­­zerie şi dezesperare, care se poate imagina . Şi deja această Înălţime Jaures vedea­­i omul nevinovat ţi­nut sub o condamnare dezonorantă pe „martorul viu al laşităţii politice şi al crimelor autorităţii”. Dreptatea, —­ iată ce era pasiu­nea supremă a lui Jaurés. Mila o­men­ească, mila adevărat creşti­nească pentru nedreptăţiţi, iată ca­re­va fondul său sentimental. Ni­meni nui poate fi mare, oricât de genial ar fi­­, fără aceste nobile pasiuni şi sentimente. Fără ele o­­menirea ar fi o turmă de groaznice fiare. A iubi pe ce slabi şi a lupta pentru dreptatea lor, — iată ce ne învaţă Jaurès. Şi nu este el,prin a-­ ceasta omulul şi urmaşul celuilalt revoluţionar, care a suferit şi d moartea Prin violenţă, pentru a fi sfidat laşitatea politicianilor şi a fi dentivţat crimee autorităţii? B. ■CB— ■ — Cronica teatrală dl IOSIF HADEJDE „THEBAIDA“, tragedie In 5 acte la Teremi, de d. VICTOR EFTIMIU, la Teatrul Kapanál. Literatura dramatică originală a repurtat aseară o frumoasă victorie pe scena prunului nistru teatru. Thebalda a fost pentru public o în­cântare iar pentru d. Victor Eftimiu Un triumf. E, desigur, cea mai bună lucrare a d-lui Eftimiu. ceesco În­seamnă mult când e vorba de un au­tor care are la activul său atâtea piese, printre cari Înşirate Mărgărite şi Prometeu. Ca atare e un câştig cu deosebire preţios pentru litera­tura noastră dramatică. D. Victor EfUmiu este an cuteză­tor. In epoca noastră de nevroză aău* III, lncare expresionismul agresiv tinde a stăpâni şi creaţia dra­matică şi expresia ei scenică, tfi care goana după noutate tpână rând ne rând pe cercetă­­ tStorit de „avantgardá* de Ia cubism Ia dadaism, dela dadaism ia constructivism şi de la constructi­vism la s­pritelîsm — acesta lan­sat acum în Urmă cu Un manifest răsunător — d. Eftizniu a înfăţişat aseară publicului o piesă de inspi­raţie clasică. Iar primirea caldă pe care a făcut-o publicul Thebaloid, a verificat încă odată adevărul că In creaţia literară de orice fel, clasi­cismul rămâne mereu trunchiul care se înalţă viguros şi rodnic în mijlo­cul celorlalte şcoli şi al curentelor lterare vremelnice. Dar In Thebaida nu numai inspi­raţia e clasică; Insul subiectul e luat din miturile cari alcâtuesc substanţa tragediei greceşti. Ac­ţiunea ei se găseşte In Eschil. In Cetăţenii şi cultura însemnăm cu bucurie an eveni­ment de bun augur pentru viitorul nostru cultural: ori s’a ţinut in Ca­­pitală o întrunire publică pentru se cere înfiinţarea unei şcoli Iniţia­tiva au luat-o cetăţenii din Dealul Spirei cari se plâng, cu drept ca a­vânt, că nici o şcoală secundară nu există intr’un cartier aşa de întins ca al lor. Printr­o fericită coinciden­tă, dreptatea cererii lor a fost ilu­strată chiar de natură. Troenele mense de zăpadă cari barează dru­murile« subliniau eroismul copiilor siliţi să facă chilometri întregi până la şcolile prea Îndepărtate—şi prea puţine totuşi După ce întrunirile publice au fost folosite pentru atâtea scopuri de politică măruntă şi sterilă, iată ei acum sunt Întrebuinţate de cetăţen spre a cere şcoli. De ce nu, dacă altminteri nimeni nu se mişcă? E Interesantă această mişcare In­­trio­tară care de mai bine de jumăta­te de veac are Înscrisă In Constitu­te obligativitatea învăţământului şi In care o lege recentă întinde obli­gativitatea la şapte ani de învăţă­tură. Statul obligă pe cetăţeni să-şi dea copii­ la şcoală, dar In acelaş timp le refuză şcolile necesare. E o gospodărie anapoda. De câţiva ani lucrurile merg cu cârceii, cu clase paralele nu are nepotrivite, plătite de părinţi şi de cari statul se dezin­teresează complect când nu le pri­goneşte chiar! Iniţiativa cetăţenilor din Dealul Spirei e vrednică de tot interesul. Dacă guvernul nu se hotărăşte să pună ordine In această chestiune de Interes primordial pentru cultură, să pună cetăţenii înşişi, in aşteptarea momentului când se vor hotărî să pună ordine şi In guvern i Pan NAZBATI I SA DOZAU Un cronicar al „Viitorului“ pro­pune oamenilor „să-şi dozeze plăce­rile după temperament şi nevoi1“. E un sfat pe care cronicarul îl de­ţine de la d. Vintilă Brătianu, un om cu temperamentul tot atât de redus ca şi nevoile. Căci, afară de plăcerea de a vorbi câte cinci ore în şir pe săptămână despre diverse lucruri (dar tottreiuna a­­propos de-, consolidarea ţării), d. Vintilă BratianU nu râvneşte la nicio altă falsenţă. Nenorcirea e, însă că a­­ceste plăceri­­ce-şi acordă în doză aşa de mare d. Vintilă Brătianu, nu sunt,, dozate şi pentru suferinţa celor asupra cărora se aplică.­w»*** _ * mc. atmAiesw*!-.-*-. Sophoc.Ie, Ip Euripid In principal insă, Thebaida umple spaţiul co­­prins, la Sophocle. intre ,,Oedip la Calonos” şi Antigona", Însumând acţiunea din ,Cel şapte contra The­­bei’’ de Eschil. Propriu zis, tragedia d-lui Eftimiu ar fi putut să se nu­mească Antigona, căci nefericita fi­ică a lul Oedip este figure centrală a piesei, tragedia incepând și sfâr­șind­­*u dapsa. p. Eftiuiu i-a zis insă Thebaida pentru că a vrut să pună accent in­ pe o idee proprie a­­dăugată la drama mitică, pe idela prăbuşirel Thebei sub povara ner«­. D. VICTOR EFTIMIU uli Chestia zilei Vacanţa Parlamentului — Camerele astea înveselesc pe toată punea, când sunt deschisă, numai eu sunt vesel când le in­chid„„ Săptămâna financiară Din ravagiile Inflatianei.­­ Un dictator liră noroc Bursa iernii Succesul dictatorilor din toate vremurile se reazămă mai mult pe indolenţa celor stăpâniţi decât pe forţa lor proprie. Şi dictatorul nostru de la finanţe a adeverit această constatare. A­­tâtă vreme cât ucazurile sale se a­­dresează setatar*.’'••* român». Hure, rile mer* strună, căci românul crâcnește... dar plătește. Astfel v* dem cum impozitele directe și mai ales cele indirecte cad ploaie pe ca­pul nostru pentru a «cori exceden­tele de operetă, fără ca să se pro­ducă o reactione potrivită Îm­prejurărilor. După urcarea tarifelor la căile fe­rate, după sporirea cu 50 la sută a tarifelor de transport Pentru măr­furile destinate exportului, ne aş­teptăm pe curând la noul urcări a impozitelor indirecte. Şi cum se va fa­ce această urcare de lasă să bănuim proporţia În Care au fost sporite preţurile produselor regiei între 40 şi 75 la sută. Apoi vor veni efectele binecuvântate ale co­mercializărilor, cari pentru mo­ment se vor traduce prin o sporire preţului produselor sau servicii­lor prestate de întreprinderile co­mercializate. Precum vedem, până acum toate se supun voinţei inflexibile a visti­ernicului dictator. Insă ac se găseşte pentru cojocul fiecăruia, şi d. ministru de finanţe a găsit in anemica noastră monedă un adversar redutabil. Deşi d-sa „decretase“ că leul să se urce la dublul valorii sale totuşi am asis­tat la rebeliunea acestei creaturi, pentru care d. ministru de finanţe are cea mai tandra iubire şi cele mai numeroase atenţiuni. Că doar de dragul leului vedem, zi de zi, a­­fundându-Se taxa In labirintul Ine­xtricabil al dezordinei economica Noi n'am pierdut insă speranţa de a vedea pe d. ministru de finan­ţe abandonând calea greşită de a subordona politica economică celei monetare. Moneta nu poate şi nu trebue să fie altceva decât un ins­trument de schimb şi de măsură şi prin urmare cu valoare stator­nică. Bănci germane işi reduc capitalul. Pentru că vorbim de ravagiile unei monede, nestabile, vom pre­zenta cititorilor, şi dacă d. ministru de finanţe crede că faptele pot con- I tribui cu ceva la lămurirea, une­i chestiuni ne vom permite să vă punem cele ce urmează şi reflecţi­­unilor d-sale: ) După reforma monetară, intreprinr­derile germane păşesc treptat la reevaluarea avutului lor în noua monede, interrpriu! Mlauturilfe î­i mărci aur. Printre altele, au făcut acest lucru şi Dresdner Bank şi Darmatadter und National Bank, două din cele mai plan bănci ger­­mane. Prima şi-a redus capitalul la 78 milioane mărci faţă de 200 milioana, cât 11 avea in 1913 iar cea de a doua, la 60 milioane dela 283 milioane tfi 1913. Şi una şi alta au procedat, în epoca de inflaţiune la sporiri de ca­pital, ajungând la 975 milioane cea dintâi şi la 600 milioane mărci hâr­tie cea de a doua. Prin urmare, aceste bănci n’au­ abuzat de sporirile de capital şi to­tuşi activul le-a fost depreciat în măsura care reesă din cifrele de mai sus. Dacă este nevoe de o nouă dovadă dn ravagiile făcute de inflaţiuni vom mai semnala că portofoliul scontat de Dresdner Bank este de 6.4 milioane la 1 Ianuarie 1924 faţă de 375 milioane In Decembrie 1913 iar la Dorfstadter Bank de 516 mi­­li­oane mărci faţă de 290 milioana In 1913. In aceiaş proporţie stau gi conturile curente * ! Dacă am reface şi pentru între­prinderile de credit româneşti cal­culul băncilor germane situaţia ar fi aproape aceiaş. Avantajul bancilor­ româneşti, deşi pentru moment el este considerat ca un dusavantaj 11­onstitue participaţiunile im­portante In Întreprinderile indus­­triale. Ori cum am dori să ne ascun­dem adevărul, deprecierea avutului instituţiunilor de credit este dovada cea mai isbitoare a ruinei capita­­lului mobiliar, a capitalului circu­lant. Cea mai mare parte a suferin­ţelor de azi se datoresc acestui fapt, şi atâta timp, cât prin introducerea de capital străin şi prin stabilizarea leului nu vom fi dat capitalului de rulement baze solide, vom continua să trăim in mizerie. Cu toate bogă­țiile noastre. Pro­fetul de buget pe 1925 este ca și gata. Se știe că el va cuprinde la venituri 31 miliarde iar la cheltuelî (Citiți continuarea in pag. ll­a). | I măruţelor ei păcate, pentru ea ală­turi, pe locurile sfinţite prin trupul pocăitului şi iertatului Oedip, să se Înalţe, glorioasă şi strălucitoare A­­ttina. E ideea filozofică a vieţei care nu se stinge Intr’un foc decât pen­tru ca să înflorească, mai bogată, aiurea. Alături de această idee, re­prezentaţia mai poate sugera şi gândul că progresul şi Înflorirea artistică se zămislesc şi cresc din suferinţele oamenilor.­ Acţiunea din Thebaida Începe cu dispariţia lui Oedip la Colonos, se continuă cu plecarea Antigonei şi a Himenei la Theba pentru a mijloci Împăcarea fraţilor lor, cu lupta şi moartea celor doi fraţi Polinkes şi Eteocle, cu Împotrivirea Antigonei la porunca lui Creon de a ou În­mormânta pe Polinikes, cu pedepsi­rea Antigonei şi sinuciderea lui Hemon. Se ştie că la Sophocle An­­tigona se spânzură In peştera In care a fost Închisă. In Thebaida ea rămâne In viaţă ca să plângă pe corpul logodnicului ei Hemon şi să proclame ridicarea şi Înflorirea strălucitoarei Atepa. Această modi­ficare a mitului — şi sunt şi altele — nu trebue să surprindă, căci mi­tul grecesc nici nu există ca o po­vestire unică. El variază după po­vestitor. Aşa, de pildă, In Oedip-rege Sophocle face ca Iocasta să se sinu­­cidă Îndată ce se descopere taina oribilului incest, iar pe Oedip să-şi scoată ochii şi sa plece părăsin­­du-şi tronul, pe când in povestirea aceleiaşi Întâmplări făcută de Ho­mer in Odiseea, Oedip continuă să domnească asupra Thebei şi singu­ră Iocasta se pedepseşte. . D. Victor Eftimiu a luat miturile greceşti şi le-a repovestit în felul d-sale. Procedeul nu înseamnă de loc o atingere adusă celor sacre. Aşa a procedat şi Racine şi tot aşa alţii mai moderni, de pildă André Gide­on Prometaa şi In Philoctete. Repovestindu-le, trecându-le prin sensibilitatea sa proprie, autorul Ie-a făcut mai apte de a impresio­na sensibilitatea celor de azi. Vor­bim, fireşte, de spectatorii cei mulţi, lipsiţi de cultura clasică, de­oarece pentru un umanist Oedip, Antigona, Thiresias, sunt mai actuali şi au o existenţă mai reală decât burghe­zul cu care se Întâlneşte de ani de zile la masa aceluiaşi restaurant. In piesa d-lui Eftimiu nu regă­sim simplicitatea grandioasă a con­strucţiilor lui Sophocle — Oedip re­ge sau Antigona — cari amintesc Umile pure ale Partenonului The­(Citiți continuarea in pap. ll-a).

Next