Adevěrul, noiembrie 1924 (Anul 37, nr. 12520-12549)
1924-11-25 / nr. 12543
inni mm Ha 12543 3 tw BiBiOTiarm 1« toata tara T**re a imbw» tm 6 Lei exemplarul io străinătate Adeverul «nj.-OB, t &L.V. BEtOIWAB 18S8-~t8OT yWPAiow { eoRcr. Bitte tsa^igag 6 pagini Cel mai fraged dintre vlăstarele brătiene, vorbind la mesaj, a spus că criza actuală „nu poate fi rezolvită decât cu leacuri sufletești“. ....Nădejdea ne rămâne, deci« tot în des* cântece ! 4 Chestia Basarabiei Jean Jaiirhs 0 scrisoare a d-lui Titulescu Se ştie că d. dr. Racovsta a pu- blicat în ziarul „Epoca“ din Roma, un articol in chestia Basarabiei, în care susţinea punctul de vedere rusesc. Iată răspunsul adresat de d. M. Titulescu, ministrul nostru laiLondra, ziarului „Epoca“... care a cucerit el subjugat atâtea popoare. ,Jar este ţî o altă responsabilitate, tare mereu e ascunsă responsabilitatea oligarchial române, care a ţinut poporul in robie, l-a ţinut departe de dreptul de intrunire, fi de drepturile presei. Eu aştept salvarea Basarabiei de la revoluţia poporului rus“ Domnule director, Iatâ propriile cuvinte ale d-lui Rakowsky, însărcinatul de afacerii Rajkowsky al Sovietelor la Londra, sta ocupat ! Imi permite observ, domnule pe larg de chestia Basarabiei. . director, că, lipsa de expresiune Ba ein intenţia mea, adresăndu- a României în 1012, nu era dato- Vă această scrisoare de a mă oca-rftă unei lipse de sentiment napa odată mai mult de fondul ches-ttonal, ci înţelepciunii politice a Harţei. Am făcut aceasta deja In I poporului român, care punea bi„Manchester Guardian“ din 26 Mai I nefacerile pă cel mai presus de ai din 7 ionie 1924, precum si In I revendicările nationale cele mal mândrai de laide al revistei engleze Nineteenth Century, din acelas an. Ministrul României la Bonat, d. Zahovary, la rândul său, a tratat, intr’un număr din Noembrie, din IEpocd“, chestiunea Basarabiei, ca autoritate si competinţă. (Si această scrisoare a d-nai Lahovary a apărat in ziarul nostru. NOTA RED.) Dacă îmi permit azi a cere ospitalitate coloanelor dv. e că d. Ralowsky a citat de nuci multe ori numele meu si a afirmat că cuvintele din 1912 au fost reproduse, în mod fals şi absolut incomplect. Nu mai e dlar vorba de o polemică politică, e vorba de o chestiune de realitate. Mă simt prea mândru de a mă prenumăra şi eu printre descendenţi Romei, ca să nu aşez lealitatea, mai presus de orice Interes, mai presus de orice sentiment, mai presus chiar de patriotism. De aceia nu mă trupesc că Epoca va publica rândurile ce urmează ! ! Despre ce e vorba? ! Am susţinut, în articolele precizate, că Basarabia trebue să apartte României, mai întâi, pentru că e un pământ românesc de veci« care n’a fost separat de patria mumă decât on scurt timp printr*o anexiune nedreaptă a autocrației ruse. Si apoi, pentrucă In 1918, prin liberă determinare a tocnitorilor el, ea s’a unit cu România printr’un act de dispositie voluntară, care trebue să aibă o mare valoare politică si morală, An moment ce el a fost consacrat Cât despre cele şase milioane printr-im document International Isclavi, lipsiţ de proprietate, de drepturi şi libertăţi, despre cari vorbeşte d. Rakowsky, toate acestea au intrat deja in istoria antică. Toată lumea ştie că sufragiul universal stă la baza statului politic al României actuale şi că în răstimpul dela 1913 la 1922, s*a operat în România cea mai radicală expropriere a latifundiilor care s’a văzut în Europa şi că azi ţăranul român e stăpân pe pământul naţional, din 28 octombrie 1920, document care poartă patru semnături preţioase: a Italiei, a Marei Britanii, a Franţei şi a Japoniei am adăugat că eram, mirat să văd pe d. Rakovcsy combătând axitexa Basarabiei ţară românească. Atunci când în 192, d-l Ratkovesky se considera cetățan mân, d-sa profesa convingieri identice cu propriile mele convingeri. Am citat oare pe d. Rajkouvsky in mod fals sau incomplect? La o asemenea între- bare, nu se răspunde cu demostrări, ci cu texte. Or, iată ce scrie d. Rakowsky la 29 Aprilie 1912 In „România Muncitoare“, organul partidului socialist:L . ...... Astătzi vorbește mereu de fap- t Dânsul nu 18.Şi niciodată ca ia hrăpăreală, de actul mârşav or] luptele politice dintre partide fiind stat străin, care, prin perfij să ducă la scandaluri şi pugidie, a cucerit vm teritoriu care nu Mate, ci, prin abilitatea sa cuiere al bol, Care era populat eu ro- noscută, tempera opoziția CU inâ°1* .. . „ .. . I promisiuni și sfătuia guvemei ‘S^ oTinthVn^ră m aJjj «A c0nvins Ia retrageri de curajul să tragă consecințeleIbu“. .. din acest fapt Noi ne putem intre-1 Aceasta prudenta a regelui ba, com s'& patat ca a tara, oricât!Carol a fost tusa socotită de Regele Carol era, după cum a reuşit mai bine metoda celor se ştie, un om foarte prudent ca abUltat. Rămână să se vadă dacă va reuşi şi metoda intimidarei, încercată de alţii. Şi îptpicât suntem în preajma uite! schimbări la conducerea ţării, nu vom avea prea mult sâ aşteptăm, pentru tu vedea care dintre cele două - oti ^ w _ ______ __________________metode va triumfa de astă de mare si puternică ar fi ea, ca I unii oameni politici ca o ălă- dată, căci, îh vedex*ea cuceri Rusia, după ce lambdat ajutorulJbicîune și a rămasr cunoscută.rei puterel și agi simt to luptă armatei noastre, după ce ne-a dat Jfoj istoria noastră politică de^ faţă de rege, cele două metosnvântol de onoare că va respecta daraţia de prînțul Midb, A abilităjel şi a Intimidă** Moruzzi, la o întrunire a reî. nie sa rJTSpească O PARTE DIN I comitetului executiv cansci^- Jtef TERITORTUL NOSTRU ȘI ANU-I tor, că JRegMe știa da frică". ME BASARABIA! Ei bine, ceeace este dureros !« toată această chestiune tvu e atât fantei brutal în sine, al răpirii totritoriului, cât această lipsă de protestare, această lipsă de hbrucnire 13 sentimentului naţional, lipsă care se constată cu ocaziunea aniversării anexării Basarabiei. ,Intr o ţară în care iu lom de cele câteva mii de privilegiaţi şi de cele şase milioane de robi, ar fi existat o democraţie puternică, le-Ceea ce credea cneazul Moruzzi despre regele Carol, cred , unii oameni politici de aici despre regele Ferdinand. Dar sunt şi oameni poltici auri cred că regele actual nu ştie de frică şi credinţa lor şi-o întemeiază pe unele cazuri înregistrate după război. ’ Acei oameni politici afirmă că atacările ce se adresează repată de pământ momanei prin in-1 gelul sunt considerate de aeevoeii agricole, dar s* prinfrepftariLta ea manifestări de cinsmă- Si libertăţi, din priv *at, din orice ^ fată de Coroană. Si ca maras din orice colibă ti orice bor-1 dei, S*AR FI RIDICAT PROTESTARI VEHEMENTE ÎMPOTRIVA RAPIREI BASARABIEI“. Şi la 28 Aprilie, d. Rakowsky ţine un discure la Brăila (veri „România Muncitoare’’ din 1 Mai 1912) în care spune: ,J*esis câteva zile veţi fi convocaţi pentru a protesta contra unui act mighienc, răpirea Basarabiei. Cu această ocazie să puneţi toată chestia pe tapet, să întrebaţi a cut e vina. Să nu vă mulţuimiţi cu protestări platonice, să cereţi autorii. ‘Autorul principal e Imperiul Rus sfinte ! Acum câteva zeci de ani, un mare om politic spuneai sunt chestiuni la care trebue să te gândeşti mereu, dar despre eare nu trebue să vorbeşti niciodată Chestiunea Basarabiei era una din acestea. Şi dacă e tin popor care s’a conformat acestei discipline, ar noi acesta e poporul român, căci tn numeroşii ani de când ţi-a cucerit independenţa, el n’a fost niciodată, dar absolut niciodatfi, un factor da tulburare a păcei europene. Arhivele Cancelariilor a tuturor ţârilor, stau martore despre aceasta mare, cel cari atacă d c rep® unii consideraţi de acesta ca duşmani personali ai Săi. Iar in faţa duşmanilor regele nu voeşte să cedeze, ci se sileşte din toate pitarile să-lină la distanţă. E drept că oamenii politici cari au asemenea credinţe desine rene sânt dintre cal pari n’au căutat niciodată să-i forţeze mâna, el an reuşit să-şl ajunpft scopurile prin ablităţl In politică. In orice caz, cu actuala rege Şi nu e straniu, cu, d. Rakowsky să nu fi contestat Im tOt legitimitatea reaUpirei Basarabiei de o Românie pe care o găsea oligarhică, pi considere criticabilă 1024 realipirea Basarabiei de o Românie a țăranilor fi Nu vreau să mă Întind prea mult asupra acestui subiect, căci eu sunt unul din cele ce consideră că amicitta ruso-română, supusă la incercări de veacuri, trebue să supravieţuiască, ori cari are controversele momentului. Sunt din aed care cred că Interesele comune ale Rusiei şi ale României sunt mal mai importante, decât Interesele speciale cari le-ar putea despărţi Dar pentru a atinge acest scop înalt, care corespunde atât intereselor inso-române, cât și marilor Interese ale păcii mondiale, trebue să ne ferim a jigni sentimentele profunde ale unuia sau altuia din aceste două popoare. Datorce, să vă citez un exemplu de ce nu trebue făcut, pentru a grăbi reluarea raporturilor normale, aș’ zice bucuros amicale Intre Rusi si Români» D. Rakowsky In articolul di 2 Noembrie al „Epoce“, crezându-se autorizat probabil de faptul că România era până la 1878 sub suzeranitatea turcească scrie că: „Rusia a cucerit Basarabia, dela Turci“. Zadarnică și dureroasă reamintire, când constatăm că a cetăţi domo Rakowsky publică un 1898 la Varna, la etilorul K. Fostatiu, o carte intitulată: „Rusia în Orient“, din care extrag acest pasaj, faci încă o dovadă de creştinismul fals ai guvernulul răsesc. Acesta, nu schimb ai ajutorului nepreţuit al românilor la Pievna, când Rusia fără concursul acestora. Urma $4 stea iacă un an sub zidurile ce tăiU, Rusia răpește. Basarabia DÎN MÂINILE PROPRII ALE ROMANILOR si acest fapt Rusia fa tăcut tn contra convent!unei formale încheiate între ea »1 România în zhia de 4/17 Aprilie 1877 conform căreia Rusia garanta INTEGRITATEA TERITORIULUI ROMAN“. Toate cele ce v’ira scris, Domnule Director, nu micşorează sincera mea dorinţă de a vedea restabilită vechea amiciţie ruso-română. Dacă la această mare operă, contribuţiunea Italiei, străbuna patriei mele, va fi aceia ce doresc, bucuria mea va fi cu atât mai mare. Binevoiţi a prind, Domnule Director, Împreună cu mulţumirile mele, asigurarea înaltei mele consideration!. ■ N. TITULESCU Ştie regele de frică? •a un Ministrul României la Londra D. N. TITULESCU la Panthéon Ceea ce face adevărata grandoare a Franţei, este că acolo, dacă se pot întâmpla nedreptăţi ca oriunde între oameni, sfârşesc însă, altfel decât aiurea, prin a fi întotdeauna reparate. Şi Jaurès a fost un mare nedreptăţit. Nobilă victimă a convingerilor sale politice, el a murit pentrucă s’a găsit un tânăr rătăcit, care a luat întocmai, acuzaţiunile nedrepte şi calomniile infame ale detractorilor săi lipsiţi de scrupule. Numai rece an! insă, după tragica sa moarte, el este aşezat de poporul francez, printre cei mai mari fii ai săi, in criptele cari adăpostesc inimile ode mai alese ce au eşit din mijlocul hii. Dacă este din aceasta o învăţătură de tras, apoi e aceea, că tineretul nu trebie să se mărginească a asculta numai o parte, că nu trebue să primească ca literă de evanghelie acuzaţiunile violente şi nesocotite, foarte adeseaori calomnioase, cu cari in politică, sub aparenţa frazelor mari naţionaliste şi patriotice, sunt atacaţi tocmai oamenii ce mai buni, patrioţii cei mai inimoşi. Ce a fost Jaurits, puţini mai ştiu astăzi UnoL Mulţi îşi pot da însă seama când aud că e dus la Panthéoa unde se va odihni alături de Gambetta. Ce este, ce trebue să ne fie Jaurfes astăzi ? Anatole France, care s’a purtat cu gândul să scrie un studiu despre dânsul, fără ca să putem Ști dacă a realizat acest gând, a spus-o intr’o scrisoare, în termeni simpH, dar insistenți: „După război, Jaurés ne va servi de călăuză şi inspiraţiune“ lax în noaptea tragică In care a aflat despre moartea lui ziarul Times, care mimai de simpatii pentru ideile lui înaintate, nu putea fi acurat, — a scris: „Dispariţia Iul Jaurés este o catastrofă europeană' Gem*. Hmea actuală începe să înţeleagă, Ux istoria va stabili definitiv, că aceste cuvinte au fost profetice. Ce Insă a făcut mărimea lui Jaurés? El nu a debutat tn viaţă ca socialist, ci ca filosof, dar ia politică nu a debutat ca socialist, ci ca luptător pentru dreptate. Ca pe atâţia Alţi oameni mari al Franţei moderne* ia chemat șî pe dânsul afacerea Dreyfus tn arenă. Această afacere J’a pus definitiv In primele rânduri ale socialismului și a adus în acdaș timp partidul socialist francez, ifwndtorimea franceză. In rândurile luptătorilor pentru cauza lui Dreyfus. Căci până la intrarea lui în luptă, dacă reacţionarii şi antisemiţii nu admiteau dreptate pentru Dreyfus fiindcă era evreu , declarau că dacă el e nevinovat, Însăşi nevinovăţia ori e o crimă, — socialiştii şi muncitorii declarau că soarta lui Dreyfus nu-i interesează penrtru că ci aparţinea clasei bogate, clasei statpârnitoare, clasei privilegiate. Contra acestei teze Jaures s’a ridicat cu aceeaşi vigoare, cu care s a ridicat împotriva edei dintâi. Şi mobilul aceste acţiuni ale sale, la expus în termeni, cari arată Întreg fondul sufletului său şi toată uriaşa valoare morală a personalităţii sale. Pentru dânsul Dreyfus din moment ce era nedreptăţit, din moment ce suferea nevinovat o osândă umilitoare şi nedreaptă, nu mai era evreul, nu mai era bogatul nu mai era milionarul, ci era „umanitatea însăşi în gradul cel mai înalt de mizerie şi dezesperare, care se poate imagina . Şi deja această Înălţime Jaures vedeai omul nevinovat ţinut sub o condamnare dezonorantă pe „martorul viu al laşităţii politice şi al crimelor autorităţii”. Dreptatea, — iată ce era pasiunea supremă a lui Jaurés. Mila omenească, mila adevărat creştinească pentru nedreptăţiţi, iată careva fondul său sentimental. Nimeni nui poate fi mare, oricât de genial ar fi, fără aceste nobile pasiuni şi sentimente. Fără ele omenirea ar fi o turmă de groaznice fiare. A iubi pe ce slabi şi a lupta pentru dreptatea lor, — iată ce ne învaţă Jaurès. Şi nu este el,prin a- ceasta omulul şi urmaşul celuilalt revoluţionar, care a suferit şi d moartea Prin violenţă, pentru a fi sfidat laşitatea politicianilor şi a fi dentivţat crimee autorităţii? B. ■CB— ■ — Cronica teatrală dl IOSIF HADEJDE „THEBAIDA“, tragedie In 5 acte la Teremi, de d. VICTOR EFTIMIU, la Teatrul Kapanál. Literatura dramatică originală a repurtat aseară o frumoasă victorie pe scena prunului nistru teatru. Thebalda a fost pentru public o încântare iar pentru d. Victor Eftimiu Un triumf. E, desigur, cea mai bună lucrare a d-lui Eftimiu. ceesco Înseamnă mult când e vorba de un autor care are la activul său atâtea piese, printre cari Înşirate Mărgărite şi Prometeu. Ca atare e un câştig cu deosebire preţios pentru literatura noastră dramatică. D. Victor EfUmiu este an cutezător. In epoca noastră de nevroză aău* III, lncare expresionismul agresiv tinde a stăpâni şi creaţia dramatică şi expresia ei scenică, tfi care goana după noutate tpână rând ne rând pe cercetă tStorit de „avantgardá* de Ia cubism Ia dadaism, dela dadaism ia constructivism şi de la constructivism la spritelîsm — acesta lansat acum în Urmă cu Un manifest răsunător — d. Eftizniu a înfăţişat aseară publicului o piesă de inspiraţie clasică. Iar primirea caldă pe care a făcut-o publicul Thebaloid, a verificat încă odată adevărul că In creaţia literară de orice fel, clasicismul rămâne mereu trunchiul care se înalţă viguros şi rodnic în mijlocul celorlalte şcoli şi al curentelor lterare vremelnice. Dar In Thebaida nu numai inspiraţia e clasică; Insul subiectul e luat din miturile cari alcâtuesc substanţa tragediei greceşti. Acţiunea ei se găseşte In Eschil. In Cetăţenii şi cultura însemnăm cu bucurie an eveniment de bun augur pentru viitorul nostru cultural: ori s’a ţinut in Capitală o întrunire publică pentru se cere înfiinţarea unei şcoli Iniţiativa au luat-o cetăţenii din Dealul Spirei cari se plâng, cu drept ca avânt, că nici o şcoală secundară nu există intr’un cartier aşa de întins ca al lor. Printro fericită coincidentă, dreptatea cererii lor a fost ilustrată chiar de natură. Troenele mense de zăpadă cari barează drumurile« subliniau eroismul copiilor siliţi să facă chilometri întregi până la şcolile prea Îndepărtate—şi prea puţine totuşi După ce întrunirile publice au fost folosite pentru atâtea scopuri de politică măruntă şi sterilă, iată ei acum sunt Întrebuinţate de cetăţen spre a cere şcoli. De ce nu, dacă altminteri nimeni nu se mişcă? E Interesantă această mişcare Intriotară care de mai bine de jumătate de veac are Înscrisă In Constitute obligativitatea învăţământului şi In care o lege recentă întinde obligativitatea la şapte ani de învăţătură. Statul obligă pe cetăţeni să-şi dea copii la şcoală, dar In acelaş timp le refuză şcolile necesare. E o gospodărie anapoda. De câţiva ani lucrurile merg cu cârceii, cu clase paralele nu are nepotrivite, plătite de părinţi şi de cari statul se dezinteresează complect când nu le prigoneşte chiar! Iniţiativa cetăţenilor din Dealul Spirei e vrednică de tot interesul. Dacă guvernul nu se hotărăşte să pună ordine In această chestiune de Interes primordial pentru cultură, să pună cetăţenii înşişi, in aşteptarea momentului când se vor hotărî să pună ordine şi In guvern i Pan NAZBATI I SA DOZAU Un cronicar al „Viitorului“ propune oamenilor „să-şi dozeze plăcerile după temperament şi nevoi1“. E un sfat pe care cronicarul îl deţine de la d. Vintilă Brătianu, un om cu temperamentul tot atât de redus ca şi nevoile. Căci, afară de plăcerea de a vorbi câte cinci ore în şir pe săptămână despre diverse lucruri (dar tottreiuna apropos de-, consolidarea ţării), d. Vintilă BratianU nu râvneşte la nicio altă falsenţă. Nenorcirea e, însă că aceste plăcerice-şi acordă în doză aşa de mare d. Vintilă Brătianu, nu sunt,, dozate şi pentru suferinţa celor asupra cărora se aplică.w»*** _ * mc. atmAiesw*!-.-*-. Sophoc.Ie, Ip Euripid In principal insă, Thebaida umple spaţiul coprins, la Sophocle. intre ,,Oedip la Calonos” şi Antigona", Însumând acţiunea din ,Cel şapte contra Thebei’’ de Eschil. Propriu zis, tragedia d-lui Eftimiu ar fi putut să se numească Antigona, căci nefericita fiică a lul Oedip este figure centrală a piesei, tragedia incepând și sfârșind*u dapsa. p. Eftiuiu i-a zis insă Thebaida pentru că a vrut să pună accent in pe o idee proprie adăugată la drama mitică, pe idela prăbuşirel Thebei sub povara ner«. D. VICTOR EFTIMIU uli Chestia zilei Vacanţa Parlamentului — Camerele astea înveselesc pe toată punea, când sunt deschisă, numai eu sunt vesel când le inchid„„ Săptămâna financiară Din ravagiile Inflatianei. Un dictator liră noroc Bursa iernii Succesul dictatorilor din toate vremurile se reazămă mai mult pe indolenţa celor stăpâniţi decât pe forţa lor proprie. Şi dictatorul nostru de la finanţe a adeverit această constatare. Atâtă vreme cât ucazurile sale se adresează setatar*.’'••* român». Hure, rile mer* strună, căci românul crâcnește... dar plătește. Astfel v* dem cum impozitele directe și mai ales cele indirecte cad ploaie pe capul nostru pentru a «cori excedentele de operetă, fără ca să se producă o reactione potrivită Împrejurărilor. După urcarea tarifelor la căile ferate, după sporirea cu 50 la sută a tarifelor de transport Pentru mărfurile destinate exportului, ne aşteptăm pe curând la noul urcări a impozitelor indirecte. Şi cum se va face această urcare de lasă să bănuim proporţia În Care au fost sporite preţurile produselor regiei între 40 şi 75 la sută. Apoi vor veni efectele binecuvântate ale comercializărilor, cari pentru moment se vor traduce prin o sporire preţului produselor sau serviciilor prestate de întreprinderile comercializate. Precum vedem, până acum toate se supun voinţei inflexibile a vistiernicului dictator. Insă ac se găseşte pentru cojocul fiecăruia, şi d. ministru de finanţe a găsit in anemica noastră monedă un adversar redutabil. Deşi d-sa „decretase“ că leul să se urce la dublul valorii sale totuşi am asistat la rebeliunea acestei creaturi, pentru care d. ministru de finanţe are cea mai tandra iubire şi cele mai numeroase atenţiuni. Că doar de dragul leului vedem, zi de zi, afundându-Se taxa In labirintul Inextricabil al dezordinei economica Noi n'am pierdut insă speranţa de a vedea pe d. ministru de finanţe abandonând calea greşită de a subordona politica economică celei monetare. Moneta nu poate şi nu trebue să fie altceva decât un instrument de schimb şi de măsură şi prin urmare cu valoare statornică. Bănci germane işi reduc capitalul. Pentru că vorbim de ravagiile unei monede, nestabile, vom prezenta cititorilor, şi dacă d. ministru de finanţe crede că faptele pot con- I tribui cu ceva la lămurirea, unei chestiuni ne vom permite să vă punem cele ce urmează şi reflecţiunilor d-sale: ) După reforma monetară, intreprinrderile germane păşesc treptat la reevaluarea avutului lor în noua monede, interrpriu! Mlauturilfe îi mărci aur. Printre altele, au făcut acest lucru şi Dresdner Bank şi Darmatadter und National Bank, două din cele mai plan bănci germane. Prima şi-a redus capitalul la 78 milioane mărci faţă de 200 milioana, cât 11 avea in 1913 iar cea de a doua, la 60 milioane dela 283 milioane tfi 1913. Şi una şi alta au procedat, în epoca de inflaţiune la sporiri de capital, ajungând la 975 milioane cea dintâi şi la 600 milioane mărci hârtie cea de a doua. Prin urmare, aceste bănci n’au abuzat de sporirile de capital şi totuşi activul le-a fost depreciat în măsura care reesă din cifrele de mai sus. Dacă este nevoe de o nouă dovadă dn ravagiile făcute de inflaţiuni vom mai semnala că portofoliul scontat de Dresdner Bank este de 6.4 milioane la 1 Ianuarie 1924 faţă de 375 milioane In Decembrie 1913 iar la Dorfstadter Bank de 516 milioane mărci faţă de 290 milioana In 1913. In aceiaş proporţie stau gi conturile curente * ! Dacă am reface şi pentru întreprinderile de credit româneşti calculul băncilor germane situaţia ar fi aproape aceiaş. Avantajul bancilor româneşti, deşi pentru moment el este considerat ca un dusavantaj 11onstitue participaţiunile importante In Întreprinderile industriale. Ori cum am dori să ne ascundem adevărul, deprecierea avutului instituţiunilor de credit este dovada cea mai isbitoare a ruinei capitalului mobiliar, a capitalului circulant. Cea mai mare parte a suferinţelor de azi se datoresc acestui fapt, şi atâta timp, cât prin introducerea de capital străin şi prin stabilizarea leului nu vom fi dat capitalului de rulement baze solide, vom continua să trăim in mizerie. Cu toate bogățiile noastre. Profetul de buget pe 1925 este ca și gata. Se știe că el va cuprinde la venituri 31 miliarde iar la cheltuelî (Citiți continuarea in pag. lla). | I măruţelor ei păcate, pentru ea alături, pe locurile sfinţite prin trupul pocăitului şi iertatului Oedip, să se Înalţe, glorioasă şi strălucitoare Attina. E ideea filozofică a vieţei care nu se stinge Intr’un foc decât pentru ca să înflorească, mai bogată, aiurea. Alături de această idee, reprezentaţia mai poate sugera şi gândul că progresul şi Înflorirea artistică se zămislesc şi cresc din suferinţele oamenilor. Acţiunea din Thebaida Începe cu dispariţia lui Oedip la Colonos, se continuă cu plecarea Antigonei şi a Himenei la Theba pentru a mijloci Împăcarea fraţilor lor, cu lupta şi moartea celor doi fraţi Polinkes şi Eteocle, cu Împotrivirea Antigonei la porunca lui Creon de a ou Înmormânta pe Polinikes, cu pedepsirea Antigonei şi sinuciderea lui Hemon. Se ştie că la Sophocle Antigona se spânzură In peştera In care a fost Închisă. In Thebaida ea rămâne In viaţă ca să plângă pe corpul logodnicului ei Hemon şi să proclame ridicarea şi Înflorirea strălucitoarei Atepa. Această modificare a mitului — şi sunt şi altele — nu trebue să surprindă, căci mitul grecesc nici nu există ca o povestire unică. El variază după povestitor. Aşa, de pildă, In Oedip-rege Sophocle face ca Iocasta să se sinucidă Îndată ce se descopere taina oribilului incest, iar pe Oedip să-şi scoată ochii şi sa plece părăsindu-şi tronul, pe când in povestirea aceleiaşi Întâmplări făcută de Homer in Odiseea, Oedip continuă să domnească asupra Thebei şi singură Iocasta se pedepseşte. . D. Victor Eftimiu a luat miturile greceşti şi le-a repovestit în felul d-sale. Procedeul nu înseamnă de loc o atingere adusă celor sacre. Aşa a procedat şi Racine şi tot aşa alţii mai moderni, de pildă André Gideon Prometaa şi In Philoctete. Repovestindu-le, trecându-le prin sensibilitatea sa proprie, autorul Ie-a făcut mai apte de a impresiona sensibilitatea celor de azi. Vorbim, fireşte, de spectatorii cei mulţi, lipsiţi de cultura clasică, deoarece pentru un umanist Oedip, Antigona, Thiresias, sunt mai actuali şi au o existenţă mai reală decât burghezul cu care se Întâlneşte de ani de zile la masa aceluiaşi restaurant. In piesa d-lui Eftimiu nu regăsim simplicitatea grandioasă a construcţiilor lui Sophocle — Oedip rege sau Antigona — cari amintesc Umile pure ale Partenonului The(Citiți continuarea in pap. ll-a).