Adevěrul, decembrie 1924 (Anul 37, nr. 12550-12577)
1924-12-02 / nr. 12550
Criza partidelor noastre politice lin impresionant document al vremurilor actuale in sfârşit, ara avut ne ziua de erijalică, că bolşevicii găsesc cele mai o discuţie înălţătoare a mesajului. temeinice argumente de hulă impot aşa cum se făcea pe vremuri. D.triva (orei noastre, in actele reginani Halipa a fîlcut acest lucru, * mulţii, tbereil, printr’un discurs citit, care consti- Că* despre Basarabia, cititul d-lul .uc. prin admirafiiia-i si incisiva-i (Halipa a impresionat profund până critica a partidelor noastre politice si pe cei mai redutabili ai d-sale adversari. Cuvintele înaripate ale d-lui Halipa erau strigătul de conştiinţă a Celor ce nu şi-au precupede astăzi, unimpresionant document al vremurilor de acum. D. Halipa a citit, frumos şi răspicat, accentuat. Şi după primele lit nici măcar viaţa pentru avea cuvinte rostite Camera și-a dat f'duce Basarabia la patria mumă seama că este vorba de o CUvân- Glasul d-saie, când a cetit pasag’u’ tare, care se ridica deasupra mize-1 referitor la Moldova de peste Prut, fiilor polemicei zilnice politice, pen- avea accente, mlăd’eri, de par’că devenise un suspin al unei inimi sfâşate. Peroraţia a fost la înălţimea cuvântărei, cea mai frumoasa din câte a pronunţat d. Hadna, cea mai înălţătoare din câte s’au pronunţat in discuţiile din ultimii ani, dela mesagiu. ■văr Cu desfăşurarea cuvântărei, au început şi şoaptele. Discursul ar fi 'H d-lui Stere, iar d. Hanipa n’ar fae decât să-l radieze, frumos omagiu pentru d. Stere, dar gratuita insultă pentru luptătorul basarabean, tare, bolnav, venise un tribunal să-și facă datoria. Șoaptele și-au făcut drum, iar d. Mărzăscu a socotit cu cale să te releve printr’o întrerupere, regretabil că ministrul de justiţie a făcut acest lucru, repudiat şi de uzanţele parlamentare, şi de procedeurile civilizate şi de probitate, parlamentară. Atotputernicia, duce la dlumuri. Acest adevăr apare in orice domeniu, şi mai ce seamă in viata parlamentară. D. Mârzescu este , an atotputernic in actuala Cameră. Este simpatizat, are autoritatea morală, are talent $i mai cu . seamă este un temper ment de luptaor, in-' tr'ttn■ guvern lipsit de. combativitate. Majoritatea ii este recunoscătoare iar minoritatea ii trece cu vederea nilte, fiindcă e simpatic. Dar, de pe urma aceste atotputernicii d. Mârzescu a făcut cri o întrerupere,care este mai prejos de demnitatea d-sale. Movea dreptul : r’o iacă. întreruperea e regretabila, profund ' regretabilă, pentru toată lumea, dar mai ai seamă din punct de vedere a situaţiei d-lui Mărteşca. Analiza partidelor a început prin Cer cetarea condiţiilor în care se desfăşoară activitatea d-lui Iorga. D. Hanpa învederează ca nimic din ideologia d-lui Iorga, care ar fi trebuit sa rămâe pururea stegarul unei democraţii naţionale, nu justifică o alianţă oportunistă. Partidul naţional a fost sortit sa fie mereu frământat, căci armonizarea elementelor sale constitutive nu s-a efectuat încă. D. Goga a plecat pe temeiul regionalismului, dar a greşit când a crezut că generalul adorat de soldaţi poate deveni şi un bun conducător al ţarei. Faza regionalistă a fost socotită închisă, atunci când partidul naţional, menit a fi sî rămâne un partid al democraţiei ţărăneşti, a crezut că înlătură regionalismul prin acordul cu rămăşiţele nărăvite în rele ale partidului conservator-takist. Din cauza aceasta însă nu s’a putut mai târziu realiza opera firească a unei fuziuni, intre cele două adevărate democraţii ale tărei. După cum d. Iorga trebue să înţeleagă că fără un parlament liber ales toată viaţa noastră publică este falsificată — ceeace d. Iorga aprobă ostentativ — şi că deci este necesară o forţă politica care să împiedice guverne venite prin uşa de din dos, tot astfel conducătorii partidului naţional trebue să înţeleagă că atâta vreme cât nu vor păşi la înţelegerile fireşti şi vor recurge la tocmeli meşteşugite, acest partid va risca frământări şi ameninţări cu disoluţiune. Cât despre partidul ţărănist, el nu este nici revoluţionar, nici antidinastic. Acest partid crede în nevoia actualei ordine sociale şi este convins de necesitatea unei paveze de stat, deasupra partidelor. Ţărăniştii urmăresc o armonizare a raporturilor de clasă, prin Înlăturarea împilărilor de clasă. Ei râvnesc la un stat ordonat, bazat pe ordine legală. Numai cei ce au interesul menţinerei anarhiei de sus de astăzi, pot pretinde şi susţine că partidul ţărănesc doreşte altceva decât dreptate şi libertate. In partea a doua a criticei d-sale, d. Halipa analizează sitmia partidului liberal, care s’a mutat atât de mult la dreapta, îcăt a luat locul conservatorilor, cu o nuanţă de reacţionarism din cele mai pronunţate. Partidul d-lui Ionel Brătianu nu mai este partidul lui Costache Rosseti. Actele de reacţionarism, în vremurile de acum, constitue, însă, acte de provocaţine. Aşa se şi extru a îmbrăţişa o problemă care interesează în cel mai înalt grad desfăşurarea libertăţilor şi a spiritului democratic în aceasta ţară! ibuI XixYII No. 12550 3 lei siemmarnl in foatg tara * Harți i Decsmm 1021 6 Lei exemplara! in străinătate i pagini pavdaTOHI ( AL. V. BELDÎMAN 1888—1897 FONDATORI ] r,ON^T. MILLE 18 T—1990 Mulţi cititori ne scriu fie pentru a ne adresa o plângere, fie pentru a ne semnala cutare şi cutare, fapte, fie pentru a ne îndemna să tratăm anumite chestii. De aceia neam şi hotârît să le punem la dispoziţie tm spaţiu din gazetă, zilnic, pentru ca cititorii doritori de a-şi arăta păsurile sau expune ideile să poată lua contact direct cu marele public. Mai sunt unii care ne laudă, şi din când în când apare câte un critic, arareori şi câte un injurios. Cei ce înjură aleg îndeobşte cărţile poştale crezând probabil că astfel ajung calea publicităţii, şi pe urmă e şi mai citim, cum sunt de obicei insultele şi injuriile. Ţin insă să mă adresez în special acelora cari îmi — sau ne — adresează lungi articole gata scrise ca pentru publicare, cum am primit mai daunăzi unul, compus dintr’o serie de şase sau şapte chestii. Ei bine, tocmai de aceea nu l’am putut utiliza. Lăsăm de o parte faptul că era scris cu creionul și pe ambele fete ale hârtiei. Pentru tipar e preferabila cerneală și întotdeauna, în mod absolut, scrierea trebue să fie pe o singură fată a hârtiei. Dar e foarte greu, imposibil chiar, să te folosești deasemenea articole, care în cele mai multe cazuri nu sunt făcute în gen gazetăresc — e un gen şi acesta, o specialitate, orice s’ar crede şi s’ar zice — şi sunt de o lungime în afară de orice proporţii acceptabile. Ţi-ar rămâne să te inspiri din ele. Gravă chestie! Autorul, ca orice autor, va găsi întotdeauna că, deşi ţi-a declarat dela început că te apreciază enorm, i-ai stricat articolul şi i-ai impalidat ideile. Şi iată ca dintr’un prieten ti-ai făcu un duşman, başca de compromiterea ta in ochii lui! De aceea eu unul aş ruga pe toţi corespondenţii din public cari vor să mă onoreze cu relaţiile lor, să se mărginească la relatarea succintă a faptelor şi la expunerea concentrata a ideilor. Foarte adeseori m-am folosit de asemenea corespondenţe rămânând totuşi bun prieten cu cel ce scrie, comunică mai bine zis. Detaliu extrem de important: Iscălitura sinceră e de rigoare, dar mai cu seamă documentarea precisă şi sigură a faptelor. Ideilor nu li se cer aceste garanţii. Altfel ne bagă guvernul la dubă I. T. NAZBAŢII EXPLICAŢIE „Viitorul“ publică textul expunerii de motive al proectului de lege cu privire la infracţiunile împotriva liniştei publice. Expunerea de motive e semnată de d. Mârzescu. Ar fi fost logic ca devotamentul desinteresat şi spontan al „Viitorului“ să se epuizeze în cazul ăsta asupra fotografiei d-lui Mârzescu. Ei bine, în loc de chipul simpatic şi pieptănat al d-lui Mârzescu, a fost pus în mijlocul expunerei de motive a infracţiunilor împotriva liniştei chipul hidos şi sbârcit al d-lui Ionel Brătianu. Veţi zice : nu e nici o legătură! Şi totuşi e una foarte strânsă : cine e isvorul tuturor infracţiunilor împotriva liniştei dacă nu d. Ionel I. C. Brătianu însuşi ? ___ D. G. Manifestaţia de Paris Cu prilejul depunerei rămăşiţelor lui Jaurés la Panthéon, la manifestaţia Franţei, la care cu gândul şi cu inima au participat zecile de milioane de admiratori, de pe întregul glob, ai marelui om, s’au asociat şi comuniştii parizieni. Era dreptul lor. Era poate chiar datoria lor. In imensul cortej ce-a străbătut oraşul, de-alungul nesfârşitelor garduri de privitori, s’au aşezat 15.000 de comunişti, s’au schimbat strigăte ostile, fluerături, huidueli. Dar liniştea n’a fost o clipă tulburată nici manifestaţia prin nimic zădărnicită. Ir achipuiti-vă ca, In mijiocu! acestor manifestaţii contrare, ar fi năvălit politia şi armata ca să restabilească „ordinea“, după cum adesea s’a făcut în cazuri similare. Aşa-i că se batjocorea toată serbarea, că ar fi fost capete sparte, muşchi sdrobiti, sânge curs, ares- I. T. f ► I în prilejul unei comemorări Notele zilnice ale lui Ştefan Petică Pentm astăzi 30 Noembrie, s-au amânat pelerinagiul şi serbările de la Buceşti, menite să „pomenească“ al douăzecilea an de la moartea lui Ştefan Petică, îi-vor înzăpezirile, şi pe alocuri brusca de strocnire, un nou prilej, pentru scriitorii şi conferenţiarii comemoratori, să ceară în favoarea acestei aniversări „un nou moratoriu“ ? Nu ştim. Până una-alta, pe lângă ridicarea a 2 busturi—unul pe mormântul poetului în satul lui natal din apropierea Iveştilor, altul pe o piaţă publică din Tecuci — s’a propus şi scoaterea operelor complecte ale lui ştefan Petică. Opere complecte — ar fi cam exagerat; opere alese — da! Şi acestea ar putea constitui, o carte destul de voluminoasă de serenade şi poeme, de tragedii în versuri, de note şi literatură esseistă. Or, pentru redarea vieţii şi a unei bune părţi din lucrările poetice şi publicistice ale scriitorului comemorat — şi socotit, pe drept, ca un înaintemergâtor — s’ar cuveni să se ofere istoriografilor o bibliografie. Şi, odată ce s’ar întreprinde o atare bibliografie, s’ar putea pretinde ca ea să fie o bibliografie critică. Un exemplu, pentru care cer îngăduinţa de a-l expune didacticeşte: In 1902 a apărut „Fecioara în alb“ de Ştefan Petică, într’o carte de 82 de pagini. Citându-se acest ciclu de poeme, bibliografii ar putea să ne arate că ele au fost tipărite mai întâi în România lună, — în numerile de la 24 şi 31 Iulie şi 7 August 1900, — sub titlul „La creatura de bianco vestita“ ; că poemele aveau in ziar motto-uri din Dante, Ugo Foscolo şi din Lord Tennyson, citate cari au dispărut cu prilejul reproducerii in Volum ; că în acesta din urmă se află strofe cari nu erau în gazetă, şi că au fost suprimate stante cari se găseau în „România Jună“. Aş dori insă ca înregistrările mele de azi să nu se mărginească la o simplă propunere, şi de aceea vin şi cu o părticică de documentare menită să se adaoge la partea informativă din Încercările, studiile şi necroloagele pe cari le-au scris: Ilarie Chendl (în „Voinţa Naţională“ anul XXI No. 5859 dela 29 Octombrie 1904, in „Calendar literar şi artistic“ pe 1909 şi In volumul „Preludii“) ; P. Crainic (in„Avântul“, organ poporanist din Galaţi, nrele 37, 38, 40, 42 şi 43 dela 7, 14 şi 28 Noembrie; 12 şi 19 Decembrie 1904); D. Karnabat (in Cronica literară a „Flăcării“ anul I No. 5, din 19 Noembrie 1911, paginele 38—39); Alexandru Teodor Stamatiad (în placheta : Doi dispăruţi Iuliu Săvescu- Ştefan Petică. Lucrarea apărută în 1915 era precedată de o poezie a lui Ion Minulescu, dedicată lui Ştefan Petică. D. Stamatiad şi-a complectat cercetarea pe care, sub formă de dizertaţie, a tipărit-o în foiletonul „Tribunei Nouă“ din Arad); G. Tutoveanu (in numărul triplu al „Freamătului“ din 1912); C. Demetrescu (în aceeaşi revistă, în articolul intitulat : „Un nume fatal“); N. Davidescu (în „Aspecte şi direcţii literare", vol. I, pag. 5—8; apoi în articolulIn marginea unui mormânt: Ştefan Petică“ publicat în „Cuvântul liber“ de la 6 Septembrie 1924, iar mai încoace, într’o cercetare din fruntea „Adevărului literar şi artistic“ No. 198) ; Const. Doboş (in „Cele trei Crişuri“ din Oradia-Mare, anul V No. 7 din Iulie 1924, pag. 104—107); Ion Dongorozi (tot în „Cele trei Crişuri“, numărul , din August a. c.); George Mihail Zamfirescu (într’un număr al „Clipei“ din Septembrie 1924).... Colaborarea lui Stretică la ziarul socialist „Lumea Nouă“ a avut loc, cu deosebire, în primăvara şi vara anului 1898. Pârl atunci publicase răzleţ în suplimentul literar şi oficiosul partidei socialiste şi într’o foaie ocazională „Jos Vandalii“ scoasă ca o protestare împotriva devastărilor din Noembrie 1897 (aci semnează: „St. Petică, student în matematici"). Dar din Aprilie 1898 el hrănește aproape regulat o rubrică intitulată „Note zilnice“. Intre aceste note și versurile lui Petică — atât cele tipărite în „Literatorul“ din 1899, unde Macedonski îi oferise prim-redactoriatul, cât şi cele din ciclul „Serenadelor demonice“ —, nu e greu de stabilit filiațiunea. Titlul uneia din aceste note „Când viorile au tăcut“ (publicată In ,Lumnea Nouă dela 3 Mai 1898) avea să devie mai târziu supratitlul unui ciclu, cu o foarte neînsemnată modificare : „Când vioarele tăcură". Pe alocuri aceste „note“ dacă tm sunt autobiografice, sunt autocaracterisătoare. Iată, de pildă, „Demonul“ (apărut in „Lumea Nouă“ No. 1184 de la 1 Iulie 1898). Petică spune că „pe fiecare!' chinuie greutatea viselor, neputinţa de-a lucra, dorinţa nehotărâtă de ceva care nu există, setea de o senzaţie nouă, deosebită de toate cele cunoscute. Cel mai nenorocit insă e cel pe care munceşte demonul artei...**. St. Petică se defineşte oarecum prin rândurile citate. Şi invocaţia pe care o face, intră în rândul dezesperatelor chemări din poemele sale de mai târziu : „Şi ne izbăveşte, Doamne, de cununa sângeroasă a viselor prea grele". „Notele zilnice“ ale lui St. Petică simt numai întru atâta note zilnice, parea şi comentariul ocupă cât mult un rând şi jumătate. Totul « numai un pretext pentru reflecţii da felul acestora: „Nenorocirea merge pe calea dreaptă.„Iar din adâncul apelor, din palatele sale străvezii, zeul mărilor priveşte nemilos, rânjindu’şi dinţii, netezindu’şi barba-i de valuri, vesel că i se aduc jertfe“. Cu prilejul sinuciderii fiicei lui Karl Marx, Eleanor Marx Aveline, iată ce scrie St. Petică: „Eu aş fi vrut revolta energică a femeii care sfărâmă lanţurile legăturilor cu bărbatul, aş fi vrut puterea, de acţiune liberă a ersinelor din ţările nordice, aş fi vrut ca Eleanor Marx să devină, o Noră ibseniană. Uitând ps cel care i-a ruinat frumoasele visuri de dragoste, părăsinurmeze înainte calea apostolicâ, eA se afunde mai tare îb straturile ^ adânci ale poporului și "fl sufletul de amarul nobii’T'etUp€ wt »**1 prefacă în întru cât sunt tipărite cotidian pritenkHor* PentriJ lumea desmos. intr’un cotidian, Nu-i o observație Eu ' . genie La ’alisse, ceea ce fac aici. ^ a%referat ff moIrtS 'S dar așa o. Tim* mi».*. mwrUa’ car Petică descrie o catastrofă întâm- ’ ®3rtaa 081-6 sânge se plată pe ocean In Iunie 18?» ’ continuarea in pag. Il-a» Vív. greful „înfrăţirea“ reproduce un pasaj dintr-un articol al ziarului budapestan „Szózat“, prin care acesta afirmă că „Adevărul“ ar fi spus : „Nu există o singură instituţie fără cazuri de furt, înşelăciune şi abuzuri“. Relativ la acest citat, „înfrăţirea“ spune că nu ştie dacă citatul ziarului maghiar este exact şi dacă „Adevirul“ a afirmat un adevăr aşa ceva, totuşi ar fi de dorit ca zirele româneşti să se ferească de a furniza material pentru propaganda irementistă a răuvoitorilor noştri. Noi putem informa ne contratare ,înfrăţirea“ că niciodată şi în nici un fel ,, Adeverul" n’a afirmat că „nu există nici o instituţie fără cazuri de furt, înşelăciuni şi abuzuri". Dar tocmai faptul că „Szózat" face o astfel de invenţia ridicolă, este dovada cea mai bună că n'am folosi nimic daca de frica rău voitorilor am ascunde faptele reale ce se întâmplă. Din contra, dacă vrem să luăm răni valorilor apa de la moară, trebue ca presa şi partidele de opoziţie să denunţe orice fapt rău, iar guvernul şi organele sale să ia măsuri de îndreptare imediat ce a fost sesizat de vre un astfel de fapt. Atunci când guvernele îşi vor face datoria de a reprima orice fapt nepermis, prestigiul ţării va creşte inerm. Şi In acest caz răuvoitorii ar inventa desigur, tot felul de poveşti, cum a inventat .Szózat“ acea afirmaţie a noastră. Dar dacă noi am avea conştiinţa curată, aceste invenţii ne-ar face prea puţin râm In momentul când d. Albert Thomas intra în incinta Camerei, s’a stins lumina. ...A fost o măsură de prudență din partea biuroului: ca oaspetele să nu vadă cu cine are a face! Liberarea generalului Săptămâna financiară Al. Văîtoianu - ■—----------- Situaţiunea d-lui G. Mârzescu Decizia Camerei de punere sub acuzare, prin care, admiţândopoziţia făcută, dispune punerea in libertate a d-lui general Alexandru Văitoianu, e viu comentata, atât in rândurile marelui public,cât şi în cercurile politice. Opinia publică, nedeprinsă cu subtilităţile juridice, greu poate pricepe faptul că aceeaş Cameră de punere sub acuzare, care menţine arestaţi pe nişte funcţionari implicaţi în afacerea paşapoartelor, deşi tribunalul, compus dintr’un primpreşedinte şi preşedinte de secţie, a infirmat, găseşte cu cale să elibereze pe unul din autori, fără să nună la libertate şi pe ceilalţi corneliei. Publicul nu urmăreşte deţinerea in prevenţie a unor nevinovaţi, dar te întreabă: cum este cu putinţă ca unul din acuzaţi să fie lăsat liber, iar ceilalţi coautori menţinuţi arestaţi? 1. univa politicii vene înmi în decizie de aseară nntuneri naturală a unei manevre, care de fapt loveşte în ministrul de justiţie. Punerea în libertate a generalului Văitoianu ar fi o fişă de consolaţie dată ministrului de comunicaţii şi răsplata atitudinei d-sale în chestia fraudelor de la căile ferate. Ea ar mai constitui un indiciu precis pentru d. Mârzescu, în ce priveşte atitudinea d-sale în viitor. Cum lovitura s’a dat peste capul ministrului de justiţie, ea ar trebui considerată ca un avertisment. Rămâne «pe care va fi atitudinea d-lui Mârzescu sus urma celor sun*' venita. Dar oricare ar fi această atitudine, in cercurile parlamentare demmește credința că decizia de ieri a Camerei de »tinere suib acuzare are, înainte de toate, un caracter exolitic. cu parchetul uni poate fi iorţat pachetUi să ceretezaraudele ce i se denunţă Un nou exemplu de felul cum autorităţile îşi fac datoria în lupta.•Contra corupţiei ni-1 dă un fapt înâmplat ln. Craiova. Acolo un cetăţean se află în luptă cu parchetul, pentru că cetăţeanul denunţă diverse fraude de la primărie, iar parnetul refuză sa I . D. Ciocanin, fruntaş liberal din Craiova, directorul ziarului .,Liberalul’, a acuzat primăria din Craiova de fraude şi fals in acte publice. Ar fi fost necesar ca ori parchetul să ia la cunoştinţă denunţul şi să facă ancheta, ori persoanele acuzate să ceară darea in judecată pentru calomnie. Nu s’a făcut insă nici una, nici alta. Atunci d. Ciocazan, cum am relevat la timp în ziarul nostnt, s’a adresat direct parchetului, anexând exemplarele din ziarele d-sale, în cari era publicat denunțul și cerând ancheta. Ei bine, d. prim procuror a pus pe cerere următoarea rezoluţie: „La dosar, in lipsă de orice interes pentru reclamant cu atât mai mult cu cât nici autorul articolelor n’are de unde să ştie în mod precis dacă vreo fraudă a avut sau nu loc”. Această rezoluţie n’a mulţumit pe d. Ciocazan, care s’a adresat d-lui procuror general cerând să dea ordin primului procuror să-şi facă datoria. Se aşteaptă acuma rezoluţia procurorului general. Este în adevăr un caz Unic in analele justiţiei ca un cetăţean să acuze de fraude de falsificare de acte o autoritate publică, iar parchetul să puie cererea tati, poate morţi ? Ce ruşine pentru la dosar pe motiv că ehe,ştia tiu in Eranţa, ce scandal, ce inutilă cointeresează pe denunţător, promitere morală ! Poate că, astfel, se da comuniştilor prilej de-a câştiga noui partizani, pe câtă vreme libertatea deplină nu le-a adus nici unul. Cincisprezece mii au luat parte la manifestaţie şi tot atâţia exact, s-au întors pe-acasă, iar Franţa a dat lumei întregi o minunată pildă de nespusă binefacere a libertăţii larg practicate. Dacă denunţul d-lui Ciocazan este neîntemeiat, d-sa trebue să fie dat in judecată pentru calomnie, dar mai întâi acest denunț trebue cercetat. In nici un caz parchetul nu poate rămânea impasibil, când este sesizat în mod formal. Citiţi „Sportul”! Canibalism odios la cetarea „Aurorei“, oricât de regretabilă ar fi ea, a avut şi o lăture bună. Ea a făcut ca „Viitorul" să etaleze o aşa doză tie josnicie, ■în cât să facă imposeul pentru orice om, cu cea mai mică urmă de bun simţ, sa mai puie mâna pe acest ziar. Desfidem să ni se dea un singur exemplu in întreaga presă mondială, de vreun ziar care să împingă calomnia până acolo. Incât să afirme de un confrate, enormitatea lansată fură cea mai ncă urmă de pudoare, de către „Viitorul, că „Auora" a încetat, pentru că soviatele i-a tăiat subvenția, ca pe deansă că d-rul Lupii s-a desolidarizat de telegrama lui Smirnov. Asemenea calomnii se lansează cu seninătate de către ziarul care a adus o adevărată campanie pentru restrângerea presei, sub pretextul că trebue împiedicate... calomniile. De altfel, însuși faptul că „Viitorul‘ revine mereu asupra încetării „Aurorei" este o dovadă de inconştienţă, când ştiut este că toate publicaţiile liberale se intreţin prin abonamente forţate, la autorităţi şi chiar la particulari, prin anunţuri de la autorităţi şi chiar prin subvenţii directe. După ziarele liberale încasează asemenea sume de la autorităţi, mai au curajul să-şi bată joc de ziarele cari mor, pentru că au vrut să rămâe cinstite ! Oare ce spun acei colaboratori ai ,,Viitorului cari in scara decăderilor n’au ajuns încă la treapta cea mai de jos ? Tolerează ei aceste acte de canibalizm odios ? Noul guvern turc înaintea Camerei PARIS, 29. Turcia. — Fethy Bey a r'Mt la Întrunirea naţională, p’’gramul noului guvern. A declarat că aşteaptă rânduirea echitabilă a chestiune! Moscul, de către Societatea Naţiunilor. Se va strădui să întărească relaţiunile cordiale cu Camera. Ordinea de zi de încredere a fost votată în unanimitate. Un luşnt sporit la Tenharl reviss.~Capitalul Bănci Naâonale.—Sporirile D, ministru de finanţe a hârăzit ţara cu un nou buget, mai dolofan ca cel anterior, însă nu mai sănătos. Ca şi cel din anul acesta, bugetul viitor nu prevesteşte nici o ameliorare pentru economia particulară, ci din contra. Sarcinile grele de până acum vor fi sporite, iar toate sacrificiile cerute locuitorilor țării nu vor fi compensate prin vreuna din reformele așteptate în zadar de atâta vreme. Criza de numerar va merge crescând, pentru că sporirea impozitelor va scumpi viața, iar mrijinul Băncii Naţionale va fi si mai neînsemnat fată de nevoile crescute ale circulaţiunii ‘renurior. Comerţului, baneful îi promite o uşoară modificare a Imporitu*ui pe cifrr de afaceri, care Insă nu va trebui sa mic«ofere randamentul din anul acesta al a■a«*-»! i—- —ozit. In schimb, s'au ’nat măsuri ca intrarea ignori* ’elor sa se facă cu mai multe ne'"duleeare, iar re-»*-rie’a să fie -ecute in rol, astfel Încât să fie ^casate odată cu impozitele eu-eure. Industria va avea să conteze ‘n anul viitor cu noul sarcini, datorite sporirei tarifelor de ransport şi a impozitelor indirecte, însă la o reducere a taxelor de export nu trebue să spe■e, căci bugetul prevede menţinerea lor integrală. Mulţi vor fi cei cari se aşteaptă ca din sporirea veniturilor statului să se întreprindă la"■îiri de invenstiune, astfel încât industria naţională să-şi reia ooarte din activitatea micşorată acum. Nici aceasta insă nu se va întâmpla căci sporurile bugetare vor fi absorbite de nevoile curente, crescute odată cu creşterea generală a preturilor. Cu aceste perspective desolande pentru viaţa economică d. ml» ■‘«tru de finanţe se împacă foarta bine, căci d-sa crede că fusem In criza dă convalescentă, ncefî şi-ar da cât de puţin osteneala să privească împrejurările "Un Bnminîa prin prizma expertanţei făcută de atâtea alte ţări, d-sr ar ajunge la concluzia că ne găsim în lupta contra înflaţiunei useticate.--Bursa calmi monetare şi că fără măsuri radicale, economice şi monetare, vom trebui, mai curând sau mai târziu, să cădem victima acestui flagel. PRIVILEGIUL BANCI NAŢIONALE In expozeul făcut ziariştilorUL ministru de finanţe a declarat că chestiunea nu este precaută. Întrucât data la care expiră privilegiul Băncii este îndepărtată. Astfel pusă chestiunae. d. Vin-« tilă Brătianu are dreptate, insa Banca Naţională are nevoe de re* forme urgente şi odată cu acestea, se va pune si chestiunea prelua« girei privilegiului Intr’o conferinţă tinuta de «J. Clinceanu, inspector general la Banca Naţională, prelungirea privilegiului este legată de uneia reforme cari figurează şi în programul unui partid politic de mai noi. D. Clinceanu cere ca statul să de'vie din nou acţionar important al Băncii Naţionale, luând aro« oraş! 40 la sută din capitalul băncii, care trebue sporit la 120 milioane. Nu discutăm celelalte propuneri ale d-lui Clinceanu, însă tf* a*m să remarcăm că sporirea ca« nftalului poate forma punctul da plecare al reformărei stocului da acoperire metalică și prin aceae» ta de stabilizare a mon»dei. Banca de emisiune a Po’onîei fost creiată cu un canhaî da 100 milioane franci-aur, banca a« rstriacă cu 80 milioane-aur iar banca de emisiune a Germaniei n’are azi decât 800 milioana măreî-aur. Nu este locul să diautăm în r—xnpţimne ce s*a? ’•••*«*, f»ee. însă ținem să afirr* cele 108 milioane-aur sau d«vize-aur pot fî găsite î» tară. Este o Idee, ears, dee* n*a? avea în contră eterna Burta K d-lul ministni da finanța că laul poate fi readus Ia rărit»i*a-atap ar putea fl cel puffa serios stu« -tfată. , * SPORIRI DE CAtrrAt DXMNX* TOARE 9 Cir fae*« er*»a grozavă prtjf e*r« trece plata financiară societăţile anonime numai cepte(Citiți continuarea in vagina Titu Cheafta Vardarea Da ăla de voteană pentru, ce e așa graav. — Apoi dacă are o urnă sub haină!