Adevěrul, iunie 1925 (Anul 38, nr. 12719-12743)

1925-06-02 / nr. 12719

lui. DIN ORDINUL ŞE­FULUI DE STAT MAJOR, NU ESTE UN ACT, ESTE NUMAI UN PREAMBUL. DAR ACEST PREAMBUL ki LS ARE NICI UN ROST. Comploturile comuniste le cunoaşteţi aşa de bine, In cât ultimele dv. in­­formatiun­l—vedeţi sunt precis In ceea ce priveşte subventiunile primite la Sibiu şi In alt loc, — nu v‘au venit dela agenţii dv., ci v‘au venit dela le­gaţia engleză şi miniştrii au mers, tre­murând, cu copia scrisorii dela legaţia engleză In mână, dela un deputat din opoziţie la alt deputat din opoziţie. Astfel de siguranţă aveţi dv., şi aveţi o siguranţă de aşa iei in cât, in loc să aduceţi înaintea judecăţii câţiva oa­meni absolut dovediti, pe care in câte­va zile să-i puteţi pedepsi cum se cu­vine, aduceţi o mulţime întreagă şi vă expuneţi la fiecare moment să fţi făcuţi de râs în ţară şi în străinătate, când nu sunteţi în stare să susţineţi acuzaţiile pe care le aduceţi. (Aplauze pe băncile opoziţiei unite). Aveţi o siguranţă, ca să vă infor­meze! Cum faţă de manifestaţiile de stradă pe care, acum două săp­tămâni, prin gând nu ne trecea să le facem, să faceţi ce face poliţia din Paris, din Londra, din Roma, să opuneţi manifestanţilor membrii unei poliţii de sguranţă, perfect or­ganizată, în loc să vă faceţi râs de soldaţii ţării cari, ieri, când ieşiam de la Cameră, după ceasurile 12, pândeau încă în faţa localurilor pu­blice. Să vă ferească Dumnezeu de mo­mentul, în care ofiţer şi soldat n'ar mai primi să îndeplinească o func­ţiune, pentru care ei nu poartă uni­forma ţării (aplauze prelungite pe băncile opoziţiei unite). Credeţi dv., vă rog, că armata, în locul poliţiei de sguranţă şi a celeilalte poliţii, are această misiune ? In acest caz să binevoiţi să-l luaţi pe dumnealui, să-l îmbrăcaţi pe d. general Moşoiu în uniforma lui militară, să-l aso­ciaţi cu alţi militari şi atunci făţiş instalaţi dictatura militară, care rămâne să fie judecată după foloa­sele pe care le veţi fi adus restabilii liniştei în ţară şi prosperităţii nor­male a acestei ţări. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Dar* d.v. ce faceţi? Să o spunem lămurit, pârâţi a­­groziţiunea, o pârâţi ofiţe­rilor, pentru că, dacă s'ar întâmpla să găsiţi anumi­ţi oameni, despre cari eu sunt sigur că nu există în toată această nobilă ar­mată, cari să-ţi înarmeze braţul împotriva reprezen­tanţilor presupusului spi­rit bolşevic şi revoluţio­nar, d­v. să ziceţi, avem a face cu un caz particu­lar ,toate cazurile sunt particulare, când nu este vorba de sfânta d-v piele, toate sunt particulare! (Aplauze pe băncile a pe­tiţiei unite.) Mai departe, nota Informativă: „Su­fletele, prin ultimile Instrucţiuni date organizaţiunilor lor din România şi din tarile vecine, urmăresc pe viitor: 1. A organiza minorităţile din Transilvania, Basarabia şi Dobrogea în primul rând, cu scopul de a pro­voca prin ajutorul lor şi al elemen­telor turbulente din vechiul Regat". Urmărim, ce? „Răsturnarea guver­nului actual". Cum: Adică, dacă­­dv. voit! să În­ştiinţaţi pe of­teri, că este tara In pri­mejdie, dv. cel mult o puteţ! spune pe anumite căi, recomandând fiecărui general să cheme pe ofiterii săi şi să Ie spună: „Veghiaţi, veghiaţi, este ceva care se pregăteşteDar, să spuneţi cu atâta naivitate, iscălind şeful birou­lui de informaţiuni de la statul­­major, să spuneţi cu atâta naivitate, că nu este vorba de altceva, decât de acea straşnică primejdiei care este: RASTURNAREA GUVERNU­LUI ACTUAL... (Aplauze pe băncile opoziţiei). Un disperat: „Săi, armată română, să scapi pe domnii fraţi Brătieni şi pe amicii lor, ameninţaţi de a se pră­buşi". Gazul dictatorului Francia Ei bine, d-lor miniştri, Unidefi am tăgăduit să amestec şi unele elemente istorice în această cuvântare a mea, vă recomand un exemplu de Imitat. Este foarte bine să-l imitaţi, fiindcă acela avea o uniformă foarte impozan­tă şi a săpânit o ţară Întreagă, vre­o treizeci de ani, până ce o revolutiune — vedeţi, totuşi o revolutiune — l-a trimis la Londra, să-şi petreacă ultimii ani de bătrâneţe. Est vorba de dic­tatorul Francia, din Paraguay. Om foarte interesant, care comitea acte la acest fel, dar avea o uniformă fru­moasă şi avea curaj. O uniformă fru­moasă şi curaj, este totuşi o scuză fa­ţă de astfel de apucături. Şi, mai de­parte, căci nu purtat­ numai grija să vă apere ofiţerii, ca să nu vă răstoar­­n­e, dar vă mai gândiţi, ferească Dum­nezeu, dacă totuşi veţi cădea, şi nu fiţi „înlocuit!" cu o anume opoziţie, şi anume acela care vă face opoziţie, dar ,­cu un alt guvern mai slab, de stânga, ţărănist sau chiar naţionalist. (D. Vintilă Brătianu surâde). Adică „habemus reum confidentem" avem pe vinovat, care îşi recunoaşte Inspiraţi­­iunea sa In acest act unic. Mai departe denunţarea nu ne interesează numai pe noi, in acest act, pe care mi-l pot ca­lifica altfel de­cât cel mai neînchipuit amsetec de Infamie şi de ridicol. (A­­plauze pe băncile opoziţiei). După atin­gerea acestui scop, va să zică după: „ferească Dumnezeu", după „ucigă-l crucea", după acela se spune : „Se va latensfUca turburarea ordinei In­terne“. j. i* i l :îr­* bine, încât parcă s'ar fi făcut plănui de dumnealor, cum făceau odinioară când erau în opoziţie, faţă de anu­mite guverne, a­cum voiu avea plă­cerea să documentez istoriceşte peste câtva timp; şi veţi fi foarte mulţu­miţi când veţi recunoaşte fizionomia dv .din acei ani grei de opoziţie, pe cari la urma urmei recunoaştem că o suportaţi mai uşor decât alţii, (i­­laritate) pentru că sunteţi totdeauna opozanţi cu culcuşuri; nu staţi nici­odată sub asprimea gerului şi în bătaia vânturilor; aveţi cavernele dv. bine capitonate, în cari vă retra­­geţi (mare ilaritate, aplauze prelun­gite în rândurile opoziţiei). „Se va intensifica tulburarea ordi­nii interne pentru a se provoca re­volte prin ajutorul intern al minori­­tăţilor. Prin urmare, oameni cum e d. Hans Otto Roth, d-l Hedrich, oa­meni pe cari i-aţi auzit vorbind aici cu o atât de corectă atitudine faţă de patrie, cu aşa de frumoase sentimente faţă de naţia românea­scă (aplauze în rândurile opozi­ţiei), oameni cari au făcut sacrifi­ciul de a învăţa cu iubire o limbă pentru a putea vorbi cum o vor­besc (aplauze) dumnealor, în le­gătură cu elementele democratice maghiare, cari pot să aibe în su­fletul lor cine ştie ce păreri de rău, dar n’au nimic, ca element combativ, cu existenţa unei so­cietăţi, în care este mai multă de­mocraţie, decât în regimul junke­­rilor maghiari de eri (aplauze în rândurile opoziţiei). Va să zică, pe ei, toţi îi faceţi complici. Minorităţile s’au înţe­les cu ticăloşii de noi şi astfel noi cu toţii, hrăniţi din banii soviete­lor, pregătim revoluţia, pentru că — o să adaug eu, — ca rolul meu să fie fixat aşa cum bine­voiţi să-l fixaţi în acele conversaţiuni parti­culare despre care vă îngrijiţi să ajungă jos cât mai larg, şi să s­jungă sus cât mai strâmt (ilari­tate). Va să zică minorităţile „vor începe să devină agresive“ Şi cum? D-l Hans Otto Roth va pune ime­diat un patron tasche de revolu­ţionar turcoman sau euro, va lua o spadă de Toledo, şi cu spada de Toledo va merge imediat să spin­tece simpaticele persoane, mai mult sau mai puţin capabile să sufere această operaţiune, cari se găsesc pe banca ministerială (ila­ritate, aplauze în rândurile opo­ziţiei). O pâră netrebnică şi criminală Veţi admite, domnilor, ca astfel de lucruri nu se pot face cine ştie cum! Noi suntem bandiţi, dar fiind ban­diţi, trebue să avem şi bande. De unde scoţi bandele ? Bande n‘avem aici. Şi atunci, în ceia ce priveşte bandele, iată soluţiunea, a cărora acţiune va fi simulta­nă cu a bandelor armate, cari vor fi organizate în Bulgaria în Re­publica Moldovenească, de unde vor pătrunde în Dobrogea şi Ba­sarbia“. Prin urmare treptele le vedeţi: Intâiu ministerul va fi cu picioa­rele în sus, şi, după ce ministerul va fi în această poziţiune fatală pentru existenţa patriei comune, (ilaritate), după aceia vin imediat elementele din stânga. Foarte sla­be aceste elemente, surde, oarbe, paralitice, nu văd nimici (ilaritate). Atunci minorităţile se ridică cum­plit — şi eu văd în momentul a­­cesta chiar, cum reprezentantul Maghiarilor de aicea are o căută­tură capabilă să infioare întreaga bancă ministerială (mare ilaritate, aplauze in rândurile opoziţiei). Pleacă minoritatea la luptă. Din Dealul Mitropoliei se ridică stea­gul roşu şi, de îndată ce se ridică acest steag roşu, îl văd: Bulgaria, Bosnia, Herţegovina, Turkestanul, Indo-China; bande din toate păr­ţile aleargă şi, evident, fiind vorba de o primejdie aşa de mare, ofi­ţerii­­­trebuesc înştiinţaţi. Ofiţerii au răspuns — întru cât îi cunosc, şi cunosc foarte mulţi din ei — CU UN LUNG HOHOT DE RAS LA ACEASTA PARA NETREB­NICA (aplauze pe băncile opozi­ţii) (strigate de: Trăiască armată). Dar, d-v. aţi auzi pe bol­şevicîi aceştia că strigă: Trăiască armata­ (Aplau­ze pe băncile opoziţiei.) VOCI: Trăiască armata! D. N. IORGA: Şi la toate întru­nirile tot aşa au strigăt. Dar, mă rog, dv, întrebuinţaţi cuvinte care sunteţi in măsură să le înţelegeţi. D-voastră reprezen­taţi o veche clasă politică, cu trar­diţiuni,­­sunteţi toţi oameni eşiţi din şcoli înalte. S’ar putea Întâmpla că, cu regi­mul cel nou al votului universal, pe care vă gândiţi să-l ciocărtiţi,­­ băgaţi de seamă să nu-l ciocâr­­tiţi pentru, dv., pentru că, chiar ciocârtindu-l, cei cari sunt azi în opoziţie, sub orice regim, vor a­­junge aici, dar, venind dv. în opo­ziţie după ciocârtirea , dv. însăşi, pe fereşti o să vă uitaţi, dar nici măcar nu o să puteţi vedea ce este aici, fiindcă nu sunt fereşti (aplau­ze, ilaritate), cu regimul votului universal, sic, să intre oameni cari întrebuinţează termeni despre care vii,nu muai­­da seama._______ Naţionalismul cultural Prin urmare între comunism şi lipsa de patriotism nu este o legătură nea­părată. Dacă socotiţi dv. că guvernan­ţii de la Moscova, reprezintă altceva, în momentul de faţă, de­cât cea mai Îndărătnică şi mai Înverşunată idee naţională rusească, atunci habar n‘a­­veţi de ce se petrece acolo. (Aplauze pe băncile opoziţiei).­­Eu cunosc un naţiona­lism care n'are nevoe de comunism, dar n'are ne­­voe nici de călcarea de le­ge; eu cunosc naţionalis­mul cultural care este în stare să scoată naţiunea întreagă în tranşee, de­votată în jurul steagului ideologiei ei. Deci să-mi daţi voe să recunosc, măcar ca ameninţat, ca reprezen­tant al unui Stat ameninţat şi al unei naţiuni primejduite, că pe steagul acela­­de la Moscova pot fi scrise alte cuvinte decât cuvintele care îndemnau la luptă pe ostaşii Ţarului, dar în cutele lui se sbate aceiaşi furie naţionalistă intransi­gentă, se sbate aceiaşi sete­­de cu­ceriri ca şi sub­ steagurile lui Petru I, şi Ecaterinei a II-a (aplauze pe băncile opoziţii) Bolşevism şi comunism Dar, vă rog,­­dv. ziceaţi, iată trei lucruri care merg împreună. (Tumult). Măcar pentru că sunt profesor de Is­torie, am dreptul să interpretez după capul meu, ori, măcar după câţi ani am învăţat, după fel mi-a rămas în minte. Sunt alţii care s’au născut, printr'o coborîre a duhului sfânt, cu cunoştinţa lucrurilor, pe care nu le-au învăţat la nici o universitate sau la nici o universitate terminată, norocul lor! dar eu cel puţin spun ce am în­văţat de la alţii. Dv. legaţi trei ter­meni, ziceţi: comunism, aceasta în­seamnă bolşevism ; bolşevism, aceas­ta înseamnă: lipsă de patriotism. Bi­ne. Eu am dovedit că poate să exis­te un comunism care se îndreaptă con­tra noastră şi care este în felul Iul na­ţionalist , care ne ameninţă, contra că rula ne vom apăra, dacă va fi nevoe, dar să-mi dat! VQ£ — și încă de a­­ n Discursul d-lui i©r®i Continuare €iin pagina il-a Ce e bolşevismul Apoi eu cred că dv. nici într’un chip nu puteţi intra în această categorie, explicabilă pentru cine nu a învăţat carte, foarte tristă pentru cine a tre­cut prin toate şcolile, pentru cine ci­teşte gazete şi reviste străine, şi are o bibliotecă a lui sau de familie acasă. Daţi-mi voie: ce înseamnă bolşe­vism ? Ce înseamnă comunism ? Apoi comunism este o doctrină ca­re se aplică de pe toate catedrele uni­versitare de economie politică şi­ de istorie; nu este ceva care să nu se cunoască. Şi eu am­­vorbit de comu­nism, fără să-l predic. Comunism este o doctrină veche de atâtea decenii ; se găseşte în orice dicţionar. Dv. ştiţi ce înseamnă comunism, şi mai ştiţi încă un lucru. Mai ştiţi că şi comunismul are exact valoarea naţiu­nei şi oamenilor care-l aplică. Poate să fie comunismul cel mai benign, un fel de comunism sentimental, de mie­­lul frizat cu panglicuţe albastre şi ro­ze care să behăiască înaintea ori­cui, fără primejdia nimănui; şi în schimb poate să fie şi altceva: poate să fie un legalism, un liberalism de ordine, un burghezism de coesiune socială, care să bolşevizeze o societate întrea­gă, atunci când, zdrobiţi de sus noţiu­nea ordinei, pe care cei de jos ajung să nu o mai înţeleagă, văzând-o căl­cată în picioare de aici. (Strigăte de bravo, aplauze pe băncile opoziţiei). VOCI DIN OPOZIŢIE: Jos bolşe­vismul ! D. N. IORGA : Vă garantez că pen­tru ordinea publică cea mai mică căl­care de lege înfăptuită, recunoscută şi întovărăşită de râsete batjocoritoare, acolo face mai mult rău de­cât un a­­tentat în plină stradă, sau o bombă svârlită în mijlocul unei adunări. (A­­plauze pe băncile opoziţiei). Fiindcă, în cazul al doilea, are cineva a face cu nişte nebuni, cari pot fi traşi imediat la răspundere şi pedepsit! ; iar în ca­zul celălalt are Cineva aface cu infec­tarea, prin ilegalitate, a simţului legal al unui neam întreg. (Aplauze pe băn­cile opoziţiei) Comuna de la 1871 Dar mă rog, dacă comunismul este un lucru relativ vechi, şi n’au lipsit şi până acum încercări de a-l aplica, au fost atâtea, a trăit Pa­risul sub comună luni întregi de zile. Ştiţi un lucru foarte curios pe care tinereţea d-lui Tătărăscu, tinereţa cultă o recunosc, a d-lui Tătărăscu o ştie mai bine decât n’aş zice: toţi colegii săi din gu­vern, ocupaţi cu afaceri de bancă, ori în sfârşit, cu alte lucruri, dar de cât mulţi dintre colegii săi din guvern. D-voastră ştiţi, d-le Tătă­­răscu, un lucru: comuna din Paris s-a proclamat în­­1871, în zilele a­­celea roşii, de cine? De adversarii ideii de patrie împotriva apărăto­rilor exclusivi ai acestei idei, sau, la început, de apărătorii radicalis­mului naţional, care nu consim­­ţiau să intre în negocieri cu Ger­manii împotriva burgheziei, care li se părea că se umileşte prea mult înaintea învingătorului? Comunismul de la 1871, a fost în mare parte re­volta împotriva lipsei de energie a oamenilor răz­boiului, cari nu ştiuseră să facă războiul. (Aplauze pe băncile opoziţiei.) Cum să vă anunţ o altă Interpelare, cu municiunile pe care le deşurubează societatea general Iliescu,­­ vă voi anunţa o Interpelare, şi actele pe care vi le voiu aduce vor fi strivitoare pentru felul patriotismului dezarmant pe care îl reprezintă anumiţi oameni. (Aplauze prelungite pe băncile opozi­ţiei), între bolşevism şi între comu­nism nu există o legătură dintre ace­lea în­cât să zici că orişice comunist este bolşevic, şi că orişice bolşevic este numai de­cât comunist. Nu. Dv. ştiţi că între menşevic şi între bolşevic este o deosebire de metodă, nu de principii, cum între socialism, între comunismul care nu este bolşe­vic şi comunismul care este şi bolşe­vic, nu este de­cât deosebirea în ceea ce priveşte metodele de aplicare şi temperamentul conducătorilor. Fiindcă doctrina comunistă iese de-a dreptul, — dv. ştiţi foarte bine, — din progra­mele lui Karl Marx care acesta şi ele iese de-a dreptul din programele partidelor de răsturnare socială ale Franciei în vremea lui Napoleon al III-lea, unde le-a învăţat Karl Marx. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Fantomele cointeresate! Ce umblaţi dv. cu fantasme de a­­cestea de speriat lumea ? Dar ştiţi la ce rezultat ajungeţi? Suscitând ne­contenit o primejdie şi suscitând-o în aşa fel, azi şi mâine şi poimâine o să poată veni lumea să vă spună: ne-aţi înşelat, ne-aţi înşelat fiindcă nu ştiţi, ne-afi înşelat fiindcă nu înţelegeţi şi ne-aţi înşelat fiindcă aveaţi interes să nu ştiţi, să nu înţelegeţi. Şi, când va fi vorba de ceasul serios, opinia publi­că, pe care o iritaţi şi o enervaţi cu acest sport de calomnii la adresa ad­versarilor, nu va mai răspunde cu a­­cea energie cu care se ridică o naţie întreagă, când pentru întâia oară, oa­meni serioşi îi vorbesc de lucruri se­rioase. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Dar ce înseamnă bolşevism, d-lor ? Bolşevism înseamnă, înainte de toate, violentă, violentă prin suprimarea ad­versarului, punerea la zid a acestui adversar, băgarea lui în peşterile ace­lea ale omorurilor, în care bărbaţi, fe­mei şi copil piereau deopotrivă. Cine sunt bolşevicii ?Dar găsiţi d­v. că, în viaţa p©25l.ică este o atât de mare deosebire între asasinatul material, făcut de o brută sau o colecţie de brute şi între încercă­rile de asasinat moral,, fă­cut de oameni care-şi dau seama de ceea ce fac? (A­­plauze pe băncile opozi­ției.) Atunci vă voi spune că metoda ziarului d­v., metoda denunțurilor d­v., metoda acelor viclene conversaţi­uni particulare, care compară pe un biet profesor, aruncat de îm­prejurări în valurile vie­ţii politice, în care apără cu desinteresare convin­gerile sale, cu ridicolul Napoleon, revoluţionar Smerenski, om de fraze, care nu a avut în viaţa lui o adevărată convingere şi de aceea nu a avut e­­nergia ca să apere până la capăt această convin­gere. (Aplauze pe băncile opoziţiei.) Nu găsiţi d­ vs. că, ser­vin­du-vă de aceas­tă metodă, bolşevici, în momentul actual, ca me­todă, sunteţi d-v­­ssşi-vă? (Aplauze pe băncile opo­ziţiei.) De la haina de drif la blana de lux Şi, acum, să-mi daţi voie să vă arăt că, procedând aşa azi, nu fa­ceţi de­cât să urmaţi tradiţii des­tul de vechi în propriul dv. par­tida Comunism, adevărat că nu aţi făcut. N’aţi făcut-o din două motive: când eraţi săraci, eraţi i­­dealişti, când aţi devenit mate­­rialişti, v’ati plasat foarte repede, aşa încât faza aceea în care râv­neşte cineva la bogăţia altora, a­­ceea nu ati cunoscut-o ; ati tre­cut deadrephd de la haina de dril la blana luxoasă. Ati trecut su­bit dela una la alta. Comunism de convingeri Dar dintr’o mişcare de idei economice şi sociale a ieşit guvernarea achim­ă şi­­fam de azi a partidului liberal ". "Nu puteaţi să fiţi comunişti, nici din nevoia de a vă ridica pe scara bogăţiilor, nici din nevoia de a face să se în­stăpânească ţară un sistem, de care ați fi fost în adevăr convinşi. Dar, în ce­ priveşte celelalte două părfi, metodia revoluţionară şi de­servirea intereselor­­,inf­e­ri vare foarte rău, dar sunt silit să vă servesc lucruri rdin trecutul pro­priului dv. partid. In 1888, un om a cărui guver­­nare îndelungată a reprezentat, fără îndoială, una din fazele cele mai fecunde din desvoltarea vieţii noastre politice, un om, care nici în zilele acestea cele mai tragice, când insulte grele se ridicaţi îm­potriva bătrâneţelor lui, n’a avut nici odată atitudinea, pe carii fii lui o au azi, atunci când nu au de apărat ceea ce avea de apărat el Şi când n’au în fata lor oameni ca aceia, cari l-au răsturnat, l’au desonorat si lau tras în judecată pe dânsul, (aplauze pe băncile o­­pozitiei). Când se mântuia guvernul lui Ion Brătianu, oameni atraşi prin trilonsi mijloace, prin care va iar ceti necontenit partizani si prie­tenii, oameni de aceştia au intrat în închisoare înainte ca guvernul lui Ion Brătianu să cadă altfel după cum s’ar fi cuvenit, pentru marea personalitate a şefului său- Eram foarte tânăr atunci, când venind aici în Bucureşti, la 1888, am văzut două lucruri, care m’au învăţat minte, încă de atunci. In­­tr’unul din principalele magazine de aprovizionare de aci, toată lu­mea se grămădea în jurul unui domn, foarte impunător, înfășu­rat într’una din acele blănuri, de care vă vorbeam, si care avea a­­titudinea cuiva, care reTx,n-;-'*)­, în­săsi soliditatea si prosperitatea naţiunei. Gând am ieşit am în­trebat, cine este d-nul ?. Mi s’a spus : Simion Mihăilescu, direc­tor general al vămilor, ieşit de la închisoare, şi care nu se jena de loc în atmosfera pe care şi-o ştia prielnică şi după ieşirea de la în­chisoare. La Şosea, se plimba un domn cu barbişon înaintea căruia se descoperau sergenţii de stradă. Şi am întrebat: Dar dumnealui ce este ? Ce reprezentant autentic al partriotismului românesc este o­­mul, în faţa căruia nici un cap nu poate să rămână ne­descope­rit ? Mi s’a spus: dumnealui este generalul Anghelescu, fost minis­tru de războiu, scos de la închi­soare unde fusese băgat pentru malversaţiuni. Şi am mai mers mai departe, şi am văzut figura maiorului Fănuţă, şeful jandar­milor călări, pus, în 1888, să calce în picioare o opoziţie mai proastă ca acea de azi, care nu vă dă satisfacţia de a se lăsa căl­cată în picioarele jandarmilor, pentru a vă face plăcere dv. (a­­plauze pe băncile opoziţiei). Aşa a căzut Ion Brătianu, cu miniştri traşi cu arcanul. Nu pri­­mia cineva să fie ministru atunci. Oameni smulşi dela ocupaţiile lor, Nicu Gane şi Gheorghian, abia s’au lăsat ispitiţi ca să asiste la prohodul propoi’dui lor partid. Oricărui partid i se poate în­tâmpla aceasta, în orice țară. Când un partid guvernează mul­tă vreme, se îndeasă mulți ca să profite. Gândiți-vă cum a sfârșit la I­­talia acum treizeci de ani regimul celui mai mare om al Italiei mo­derne, Crispi, cu Banca Romană, cum, după ce s’a băgat în astfel de lucruri cu bancherii, a căzut Crispi după procesul răsunător din Roma. , Exploatatorii ! Dar ce face un partid căzut ? Ce face?, înlătură întâi pe oa­menii cari l’au compromis; şi, al doilea, după ce s’a curăţit, după aceia se înfăţişează înaintea ţării cu acel program înaintat pe care nu-l putea da în zilele prinse de atâtea griji ■ i frământate de a­­tâtea interese ale cârmuirii. Par­tidul se înoeste în membrii săi, se înoeste în programul său şi se înoeste în metodele lui. Dacă, a doua zi după căderea gloriosu­lui Ion Brătianu, dv. aţi fi ştiut să creiaţi noua ideologie liberală! Dar — atunci nu era vorba de fiii lui; fiii lui au format a treia ge­­neraţie —acoliţii lui Ion Brăti­anu, pe care nu putea să-i mai supravegheze sistemul colectivi­tăţii de interese, aceia au dus stea­gul pângărit în toate afacerile aşa numitului colectivism. (aplauze pe băncile opoziţiei unite)­ Şi atunci, ce ati făcut fată de un guvern, cum a fost guvernul lui Teodor Rosetti, fata de un guvern, cum a fost guvernul conservatorilor u­­niti, cari vor fi avut o m­ultime de păcate, dar erau oameni de o onestitate fundamentală și abso­lută, oameni pe care, dacă i-ați a­­cuza de lipsă de patriotism, v’ar răspunde, cine ?. V’ar răspunde Cogălniceanu prin acea scrisoare păstrată la Academia Română, pe care a îndreptat-o către Lascăr Catargiu, scrisoare pe care am ci­tit-o eu acolo, căci era vremea când nu cereai respectul altuia a doua zi după ce îl insultai, ci fiind la guvern, înţelegeai că tre­bue să respecţi de zece ori mai mult pe acela care, într’o situaţie plină de jigniri, nu poate să înt­­indă el cel dintâi mâna pentru o operă folositoare ţării, (aplauze pe băncile opoziţiei unite). Şi nimeni nu s’a născut în a­­ceastă ţară ţigan şi rob al nimă­nui, numai fiindcă cutare sau cutare, poate să se afişeze câteva luni de zile pe banca ministe­rială (aplauze pe băncile opozi­ţiei unite). Ei bine, ce aţi făcut in acel timp până la ridicarea pe scut al lui Dimitrie Sturdza, până la În­ceperea acelei înguste, dar ono­rabile politici de vicariat, care s‘a făcut cu sacrificiul unui om muncitor, unui om de treabă, cu toate greșelile lui, până în mo­mentul când s’a transformat, ca în baladă, Purice, pentru ca pe spinarea lui să se ridice acel Şte­fan Voevod invizibil al partid», lui liberal, care este şeful dv. ? (aplauze pe băncile opoziţiei). Ce aţi făcut în acest timp? Iată ce aţi făcut. Aţi exploatat toate ebes fiii® la ordinea zilei. Repet, aţi exploatat toate chestiile la ordinea zilei« In loc să vă R*etrageţi bsî acea linişte din _care izvorăsc programe since­­r-vt* în lop sa ■ vă jgrejietiţi pentru acea activitate, din care un partid de opozi­ţie renaşte cu puteri fo­lositoare ţării, aţi stat la pândă şi pe rând, pe rând, aţi atacat. Când a venit le­gea minelor aţi strigat că se vinde sfântul subsol al ţării. In epoca perimetre-­lor mi se pare că se pre­zintă puţintel altfel de­cât când făceaţi zile frip­te guvernului de după isus din preocupaţi­un­ea pen­tru sfântul subsol al pă­mântului patriei noastre. (Aplauze pe băncile opo­ziţiei unite.) Când, s'a ridicat în Ardeal splen­didul avânt de luptă din care tre­buia să iasă liberarea acestei minu­nate părţi a pământului românesc, ce cereau oamenii de acolo? Ce­reau să nu amestecaţi interesele de partid şi de persoane în luptele lor, cereau să-i lăsaţi pe ei între ei. Şi le ajungea un lucru: spectacolul li­nei Românii puternice, curate, unite şi, pe de altă parte, acel ajutor, pe care nici­odată străinul nu trebuie să-l ştie, când o naţie îşi ajută pe conaţionalii săi, cari sufăr în stre­­inătate. In loc de aceasta, aţi căutat să faceţi partid liberal în Ardeal, aţi cerut şefilor mişcării de dincolo să vină aci ca nişte fugari, pără­sind dincolo armata pe care o co­mandau şi prefăcându-i aci intr'un fel de Slavici, la dispoziţia tuturor capriciilor dv. de patroni. Pentru întâia oară, aţi introdus ura de par­tid acolo. Şi, când vi s'a părut , ne învăţaţi pe noi cum să facem opo­ziţie, apoi să vă arătăm noi cum din generaţie în generaţie o faceţi dv. (aplauze pe băncile opoziţiei unite) — când vi s’a părut că stă prea multă vreme la guvern partidul conservator, ce aţi făcut dv. ? Dimitrie Sturdza, împins de ca­marila liberală, a arătat ce bani s’au cheltuit în Ardeal şi a dat şi numărul mandatelor, cu care s’au trimis aceşti bani.­­ Documente diplomatice Şi, când Francisc-Iosif se pre­gătea să vie la deschiderea Por­ţilor de fier, aţi pus în­­vedere Regelui Carol că vizita lui Fran­cisc Iosef, cu dv. In opoziţie, este imposibilă, fiindcă veţi ridica ţara împotriva oaspetelui ei. Şi a căzut guvernul conserva­tor de pe urma acestor uneltiri. Dar, domnilor, nu mă miră de loc a­­ceastă atitudine, fiindcă să-mi daţi voe să vă aduc dovezi scrise şi tipărite de felul cum, şi îna­inte de 1888, partidul liberal în­ţelegea să-şi trateze, faţă de stră­ini, adversarii săi din ţară. Aici vă rog să ascultaţi. Vă voi spune lucruri pe cari nu le cunoaşteţi, dar pe cari le puteţi controla ori­când,­­ vă dau cartea, vă dau pagina, documentul e autentic. Şi veţi vedea dv. că ştim noi ori­ginea depărtată a unor apucă­turi, cari azi, în forma acuzaţiu­­nilor de bolşevism, se întorc îm­potriva naţionalismului dovedit, de aceia dintre noi, cari nu s’au deslipit nici odată de o luptă cul­turală spornică, şi de aceia, caii nu serveau nici un bolşevism a­­tunci când se găseau în faţa duş­manului, în tranşeele cari nu cu­noşteau deosebirile de partide po­litice. (Aplauze pe băncile opozi­ţiei). Deschid cartea şi cer aten­ţiunea nepărtinitoare a oricui este capabil de aşa ceva. Cartea se chiamă: „MAREA POLITICA A CABINETELOR EUROPENE 1871-1914- Adunarea actelor di­plomatice ale Ministerului de A­­faceri străine, tipărită din însăr­cinarea Ministerului de Afaceri străine, din Berlin, de Iohannes, Lepsius, Albrecht, Mendelssohn- Bartholdy, Friedrich, Thimme, volumul III -Sistemul de alianță bismar­­ckian, Berlin 1922. Este vorba de legăturile noastre cu Puterile Centrale. Când, în 1883, vara, s-a propus din partea noastră această ali­pire la un sistem menit să ne a­­pere împotriva ameninţării ru­seşti, iată ce ne spunea ambasa­dorul Reuss, în adresa de la 21 August, către Bismarck. Aceasta ca să vedeţi cum eraţi conside­raţi în momentul acela, şi, apoi, vă voiu arăta cum consideraţi dv. înşişi actul pe care dv. l-aţi fost încheiat: „Chezăşie, (pentru siguranţa acestei legături) din nenorocire, nu o pot oferi Ro­mânii — Bismark scria pe mar­gine : leider ! Guvernul român din 1883 nu poate să ofere nici o chezăşie pentru alianţă. Mai departe zice : „Regele (Carol) este prea slab, chiar dacă, într’ade­văr, ar avea voinţa cea mai o­­nestă de a-şi ţine cuvântul; mi­nistrul său de afaceri străine cu­getă bine, însă n’are influenţă a­­supra poporului (era vorba de Sturdza). Acum, de Brătianu în­suşi, Reuss către Bismarck: „Brătianu singur ar putea să se laude cu această influenţă asu­pra poporului. Acest om de stat ar trebui, prin urmare, să fie câştigat pentru a­­ceastă afacere, (Sache) deoarece numai el ar putea, poate, (viellei­cht) să dea oarecare chezăşii“. Splendidă situaţie internaţio­nală, pentru întărirea legăturilor spre care mergeam ! Mă rog, s’a ajuns la încheierea actului. A­­tunci, Saurman, reprezentantul Austro-Ungariei, a fost la Bucu­reşti de a văzut pe preşedintele Consiliului şi pe ministrul Afa­cerilor Străine. Raportul lui se găseşte la pa­ginile 279—280 şi poartă data de 13 octombrie 1883. Ce se spune în­­tpcritivî „A văzut pe Stur­za şi Brătia­nu. Brătianu i-a spus că ţara se vede nepreţuit asigurată prin a­­ceastă legătură. Că neatârnarea ei are un punct de sprijin mai mult. Că alianţa aceasta este un zăvor contra Rusiei. Şi că, după aceia, în felul acesta se asigură şi guver­nul în interior“ (senzaţie; aplauze în rândurile opoziţiei). Câştigi baza viitoare a politicii tale şi o vezi printr’un singur un­­ghiu: prin unghiul interesului de partid (aplauze). Dar aşteptaţi. Sturdza e mai in­teresant. O să vă uimiţi ce declară Sturdza. O să vă citesc româneşte, şi am să citesc şi în original nem­ţeşte „Vânduţii“ de altă dată ai Mag­ Sturdza spune: bine că s-a făcut alianţa, pentru că ruşii au ajuns nesufe­riţi, că scot ziare ruseşti. „Şi şefii opoziţiei au pri­mit în acest moment atât de importante subvenţii băneşti de la Rusia, cum nu le-au primit nici­odată până acum". (Mare senza­ţie.) In nemţeşte: Die oppozitionllen „Häupter erhielten in disem Au­genblick so erhebliche pekuniäre Subventionen von Russland wie nie bisher“. Aceşti cumpăraţi se nu­­tmiau: Lascăr Catargiu, Pe­tre Carp, Titu Maiorescu, Sri­gore Car­tacuzino (ma­re mişcare), fruntaşi ai ţării, cari aveau un singur defect că, ne­fiind în par­tidul d-voastră, erau tră­dători, erau vânduţi Ru­siei ţariste. (Furtunoase aplauze în rândurile op©o­ziţiei.) VOCI: Ruşine. D. N. IORGA: Şi noi sieţ­n­tem trădători, vânduţi Ru­siei bolşevice, fiindcă nti lingem pe urmele paşilor, d-v. (Aplauze furtunoase în rândurile opoziţiei. Dar, domnilor, această dovedire mi-e foarte mar, s’a­due­ţi meci departe, Şi-mi daţi voe şi vi măi ce ia întâmplat când aţi »iuim o putere. Apărători ai subsolului, ai sacrului subsol al patriei, cu pe­­rimetre cu toi (ilaritate), adversari ai lui Primi Josef, S­fârida­­ i’aţi cerut la Iaşi cele mai înjosite scur­se, pe bani le-a cerut vreodată un guvern român, prin buzele acelui preşedinte de consiliu, care anun* case cea mai tndrăsneaţă desfidere, unei împărăţii pe care ştia că nu, o poate ataca (aplauze) v’aţi insta* lat la guvern ,v’aţi prefăcut ime* diat, în partizanii alianţei, cari a­ vea avantajul, în 1883, de a însem* na un mare triumf al politici dvs de partid. Aţi dat în lături pe acei cari, poate şi la 1888, mâncau o pâine cumpărată cu banii cari ve­­niau din Rusia ţaristă.­­ De ce nu? Odată ce pă­cat­u iau faţă de zeii Olim­­pului liberal, nu erau vi­­novaţi de cel mai greu păcat? Şi putea fi palmă prea grea pentru oneste­le obrazuri ale acelor oa­meni cari aveau o altă po­litică, dar erau tot aşa de legaţi de sufletul acestei ţări, cum erau şi cei mai buni dintre d­v. Aplauze.)] Combinaţiile camarilei S’a aşezat guvernul. Şi s’a luat alunei la luptă Dimitrie Sturdza cu Mitropolitul Gh­enadie. A în­ceput spectacolul acela ridicol al unui om de stat care avea altceva de făcut, şi care se apucase la trân­tă cu un Mitropolit în jurul căruia se crease un curent de opinie publi­că, căruia, de la o bucată de vre­me, a înţeles toată lumea că nu se­ poate rezista. Şi atunci — aici e un moment interesant — afacerea' Ghenadie trebuia potolită... Dacă ceilalţi ar, fi trezit prin pasiunea' lor nedibace o afacere Ghenadie aţi fi suflat în foc, cu primejdia de a aprîn­ de (ara. D-voastră v’aţi adresat Insă luî Take Ionescu, care avea tot inte­resul ca afacerea Take Ionescu să se înverşuneze. Omul a inter­venit şi a împăcat conflictul, a cărui înăsprire ar fi servit intere­sele partidului său; iar, când aţi văzut că nici într’un chip oamenii’ conflictului nu pot rămânea după potolirea lui, aţi făcut ceiace pe rând aţi încercat, şi­ uneori aţi reu­şit, cu atâţia oameni cari s’au po­trivit nu politicii partidului libe­ral, I­* partidul liberal va trăi în viitor, când va înceta de a fi o sucursală casnică a unor, ambi­ţiuni moştenite (aplauze prelun­gite în rândurile opoziţiei unite), ci’ acelor cari le reprezintă. Nu, v'aţi adresat la ideologii oneşti din partid, şi atunci un Aurelian şi atâţia alţii, au ridicat un steag, drapelismul. Ce aţi făcut? L’aţi lăsat cu steagul în mână. Grupul acesta restrâns care este nenorocit trB nimre în vagul lui X

Next