Adevěrul, iunie 1925 (Anul 38, nr. 12719-12743)
1925-06-02 / nr. 12719
lui. DIN ORDINUL ŞEFULUI DE STAT MAJOR, NU ESTE UN ACT, ESTE NUMAI UN PREAMBUL. DAR ACEST PREAMBUL ki LS ARE NICI UN ROST. Comploturile comuniste le cunoaşteţi aşa de bine, In cât ultimele dv. informatiunl—vedeţi sunt precis In ceea ce priveşte subventiunile primite la Sibiu şi In alt loc, — nu v‘au venit dela agenţii dv., ci v‘au venit dela legaţia engleză şi miniştrii au mers, tremurând, cu copia scrisorii dela legaţia engleză In mână, dela un deputat din opoziţie la alt deputat din opoziţie. Astfel de siguranţă aveţi dv., şi aveţi o siguranţă de aşa iei in cât, in loc să aduceţi înaintea judecăţii câţiva oameni absolut dovediti, pe care in câteva zile să-i puteţi pedepsi cum se cuvine, aduceţi o mulţime întreagă şi vă expuneţi la fiecare moment să fţi făcuţi de râs în ţară şi în străinătate, când nu sunteţi în stare să susţineţi acuzaţiile pe care le aduceţi. (Aplauze pe băncile opoziţiei unite). Aveţi o siguranţă, ca să vă informeze! Cum faţă de manifestaţiile de stradă pe care, acum două săptămâni, prin gând nu ne trecea să le facem, să faceţi ce face poliţia din Paris, din Londra, din Roma, să opuneţi manifestanţilor membrii unei poliţii de sguranţă, perfect organizată, în loc să vă faceţi râs de soldaţii ţării cari, ieri, când ieşiam de la Cameră, după ceasurile 12, pândeau încă în faţa localurilor publice. Să vă ferească Dumnezeu de momentul, în care ofiţer şi soldat n'ar mai primi să îndeplinească o funcţiune, pentru care ei nu poartă uniforma ţării (aplauze prelungite pe băncile opoziţiei unite). Credeţi dv., vă rog, că armata, în locul poliţiei de sguranţă şi a celeilalte poliţii, are această misiune ? In acest caz să binevoiţi să-l luaţi pe dumnealui, să-l îmbrăcaţi pe d. general Moşoiu în uniforma lui militară, să-l asociaţi cu alţi militari şi atunci făţiş instalaţi dictatura militară, care rămâne să fie judecată după foloasele pe care le veţi fi adus restabilii liniştei în ţară şi prosperităţii normale a acestei ţări. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Dar* d.v. ce faceţi? Să o spunem lămurit, pârâţi agroziţiunea, o pârâţi ofiţerilor, pentru că, dacă s'ar întâmpla să găsiţi anumiţi oameni, despre cari eu sunt sigur că nu există în toată această nobilă armată, cari să-ţi înarmeze braţul împotriva reprezentanţilor presupusului spirit bolşevic şi revoluţionar, dv. să ziceţi, avem a face cu un caz particular ,toate cazurile sunt particulare, când nu este vorba de sfânta d-v piele, toate sunt particulare! (Aplauze pe băncile a petiţiei unite.) Mai departe, nota Informativă: „Sufletele, prin ultimile Instrucţiuni date organizaţiunilor lor din România şi din tarile vecine, urmăresc pe viitor: 1. A organiza minorităţile din Transilvania, Basarabia şi Dobrogea în primul rând, cu scopul de a provoca prin ajutorul lor şi al elementelor turbulente din vechiul Regat". Urmărim, ce? „Răsturnarea guvernului actual". Cum: Adică, dacădv. voit! să Înştiinţaţi pe ofteri, că este tara In primejdie, dv. cel mult o puteţ! spune pe anumite căi, recomandând fiecărui general să cheme pe ofiterii săi şi să Ie spună: „Veghiaţi, veghiaţi, este ceva care se pregăteşteDar, să spuneţi cu atâta naivitate, iscălind şeful biroului de informaţiuni de la statulmajor, să spuneţi cu atâta naivitate, că nu este vorba de altceva, decât de acea straşnică primejdiei care este: RASTURNAREA GUVERNULUI ACTUAL... (Aplauze pe băncile opoziţiei). Un disperat: „Săi, armată română, să scapi pe domnii fraţi Brătieni şi pe amicii lor, ameninţaţi de a se prăbuşi". Gazul dictatorului Francia Ei bine, d-lor miniştri, Unidefi am tăgăduit să amestec şi unele elemente istorice în această cuvântare a mea, vă recomand un exemplu de Imitat. Este foarte bine să-l imitaţi, fiindcă acela avea o uniformă foarte impozantă şi a săpânit o ţară Întreagă, vreo treizeci de ani, până ce o revolutiune — vedeţi, totuşi o revolutiune — l-a trimis la Londra, să-şi petreacă ultimii ani de bătrâneţe. Est vorba de dictatorul Francia, din Paraguay. Om foarte interesant, care comitea acte la acest fel, dar avea o uniformă frumoasă şi avea curaj. O uniformă frumoasă şi curaj, este totuşi o scuză faţă de astfel de apucături. Şi, mai departe, căci nu purtat numai grija să vă apere ofiţerii, ca să nu vă răstoarne, dar vă mai gândiţi, ferească Dumnezeu, dacă totuşi veţi cădea, şi nu fiţi „înlocuit!" cu o anume opoziţie, şi anume acela care vă face opoziţie, dar ,cu un alt guvern mai slab, de stânga, ţărănist sau chiar naţionalist. (D. Vintilă Brătianu surâde). Adică „habemus reum confidentem" avem pe vinovat, care îşi recunoaşte Inspiraţiiunea sa In acest act unic. Mai departe denunţarea nu ne interesează numai pe noi, in acest act, pe care mi-l pot califica altfel decât cel mai neînchipuit amsetec de Infamie şi de ridicol. (Aplauze pe băncile opoziţiei). După atingerea acestui scop, va să zică după: „ferească Dumnezeu", după „ucigă-l crucea", după acela se spune : „Se va latensfUca turburarea ordinei Interne“. j. i* i l :îr* bine, încât parcă s'ar fi făcut plănui de dumnealor, cum făceau odinioară când erau în opoziţie, faţă de anumite guverne, acum voiu avea plăcerea să documentez istoriceşte peste câtva timp; şi veţi fi foarte mulţumiţi când veţi recunoaşte fizionomia dv .din acei ani grei de opoziţie, pe cari la urma urmei recunoaştem că o suportaţi mai uşor decât alţii, (ilaritate) pentru că sunteţi totdeauna opozanţi cu culcuşuri; nu staţi niciodată sub asprimea gerului şi în bătaia vânturilor; aveţi cavernele dv. bine capitonate, în cari vă retrageţi (mare ilaritate, aplauze prelungite în rândurile opoziţiei). „Se va intensifica tulburarea ordinii interne pentru a se provoca revolte prin ajutorul intern al minorităţilor. Prin urmare, oameni cum e d. Hans Otto Roth, d-l Hedrich, oameni pe cari i-aţi auzit vorbind aici cu o atât de corectă atitudine faţă de patrie, cu aşa de frumoase sentimente faţă de naţia românească (aplauze în rândurile opoziţiei), oameni cari au făcut sacrificiul de a învăţa cu iubire o limbă pentru a putea vorbi cum o vorbesc (aplauze) dumnealor, în legătură cu elementele democratice maghiare, cari pot să aibe în sufletul lor cine ştie ce păreri de rău, dar n’au nimic, ca element combativ, cu existenţa unei societăţi, în care este mai multă democraţie, decât în regimul junkerilor maghiari de eri (aplauze în rândurile opoziţiei). Va să zică, pe ei, toţi îi faceţi complici. Minorităţile s’au înţeles cu ticăloşii de noi şi astfel noi cu toţii, hrăniţi din banii sovietelor, pregătim revoluţia, pentru că — o să adaug eu, — ca rolul meu să fie fixat aşa cum binevoiţi să-l fixaţi în acele conversaţiuni particulare despre care vă îngrijiţi să ajungă jos cât mai larg, şi să sjungă sus cât mai strâmt (ilaritate). Va să zică minorităţile „vor începe să devină agresive“ Şi cum? D-l Hans Otto Roth va pune imediat un patron tasche de revoluţionar turcoman sau euro, va lua o spadă de Toledo, şi cu spada de Toledo va merge imediat să spintece simpaticele persoane, mai mult sau mai puţin capabile să sufere această operaţiune, cari se găsesc pe banca ministerială (ilaritate, aplauze în rândurile opoziţiei). O pâră netrebnică şi criminală Veţi admite, domnilor, ca astfel de lucruri nu se pot face cine ştie cum! Noi suntem bandiţi, dar fiind bandiţi, trebue să avem şi bande. De unde scoţi bandele ? Bande n‘avem aici. Şi atunci, în ceia ce priveşte bandele, iată soluţiunea, a cărora acţiune va fi simultană cu a bandelor armate, cari vor fi organizate în Bulgaria în Republica Moldovenească, de unde vor pătrunde în Dobrogea şi Basarbia“. Prin urmare treptele le vedeţi: Intâiu ministerul va fi cu picioarele în sus, şi, după ce ministerul va fi în această poziţiune fatală pentru existenţa patriei comune, (ilaritate), după aceia vin imediat elementele din stânga. Foarte slabe aceste elemente, surde, oarbe, paralitice, nu văd nimici (ilaritate). Atunci minorităţile se ridică cumplit — şi eu văd în momentul acesta chiar, cum reprezentantul Maghiarilor de aicea are o căutătură capabilă să infioare întreaga bancă ministerială (mare ilaritate, aplauze in rândurile opoziţiei). Pleacă minoritatea la luptă. Din Dealul Mitropoliei se ridică steagul roşu şi, de îndată ce se ridică acest steag roşu, îl văd: Bulgaria, Bosnia, Herţegovina, Turkestanul, Indo-China; bande din toate părţile aleargă şi, evident, fiind vorba de o primejdie aşa de mare, ofiţeriitrebuesc înştiinţaţi. Ofiţerii au răspuns — întru cât îi cunosc, şi cunosc foarte mulţi din ei — CU UN LUNG HOHOT DE RAS LA ACEASTA PARA NETREBNICA (aplauze pe băncile opoziţii) (strigate de: Trăiască armată). Dar, d-v. aţi auzi pe bolşevicîi aceştia că strigă: Trăiască armata (Aplauze pe băncile opoziţiei.) VOCI: Trăiască armata! D. N. IORGA: Şi la toate întrunirile tot aşa au strigăt. Dar, mă rog, dv, întrebuinţaţi cuvinte care sunteţi in măsură să le înţelegeţi. D-voastră reprezentaţi o veche clasă politică, cu trardiţiuni,sunteţi toţi oameni eşiţi din şcoli înalte. S’ar putea Întâmpla că, cu regimul cel nou al votului universal, pe care vă gândiţi să-l ciocărtiţi, băgaţi de seamă să nu-l ciocârtiţi pentru, dv., pentru că, chiar ciocârtindu-l, cei cari sunt azi în opoziţie, sub orice regim, vor ajunge aici, dar, venind dv. în opoziţie după ciocârtirea , dv. însăşi, pe fereşti o să vă uitaţi, dar nici măcar nu o să puteţi vedea ce este aici, fiindcă nu sunt fereşti (aplauze, ilaritate), cu regimul votului universal, sic, să intre oameni cari întrebuinţează termeni despre care vii,nu muaida seama._______ Naţionalismul cultural Prin urmare între comunism şi lipsa de patriotism nu este o legătură neapărată. Dacă socotiţi dv. că guvernanţii de la Moscova, reprezintă altceva, în momentul de faţă, decât cea mai Îndărătnică şi mai Înverşunată idee naţională rusească, atunci habar n‘aveţi de ce se petrece acolo. (Aplauze pe băncile opoziţiei).Eu cunosc un naţionalism care n'are nevoe de comunism, dar n'are nevoe nici de călcarea de lege; eu cunosc naţionalismul cultural care este în stare să scoată naţiunea întreagă în tranşee, devotată în jurul steagului ideologiei ei. Deci să-mi daţi voe să recunosc, măcar ca ameninţat, ca reprezentant al unui Stat ameninţat şi al unei naţiuni primejduite, că pe steagul acelade la Moscova pot fi scrise alte cuvinte decât cuvintele care îndemnau la luptă pe ostaşii Ţarului, dar în cutele lui se sbate aceiaşi furie naţionalistă intransigentă, se sbate aceiaşi setede cuceriri ca şi sub steagurile lui Petru I, şi Ecaterinei a II-a (aplauze pe băncile opoziţii) Bolşevism şi comunism Dar, vă rog,dv. ziceaţi, iată trei lucruri care merg împreună. (Tumult). Măcar pentru că sunt profesor de Istorie, am dreptul să interpretez după capul meu, ori, măcar după câţi ani am învăţat, după fel mi-a rămas în minte. Sunt alţii care s’au născut, printr'o coborîre a duhului sfânt, cu cunoştinţa lucrurilor, pe care nu le-au învăţat la nici o universitate sau la nici o universitate terminată, norocul lor! dar eu cel puţin spun ce am învăţat de la alţii. Dv. legaţi trei termeni, ziceţi: comunism, aceasta înseamnă bolşevism ; bolşevism, aceasta înseamnă: lipsă de patriotism. Bine. Eu am dovedit că poate să existe un comunism care se îndreaptă contra noastră şi care este în felul Iul naţionalist , care ne ameninţă, contra că rula ne vom apăra, dacă va fi nevoe, dar să-mi dat! VQ£ — și încă de a n Discursul d-lui i©r®i Continuare €iin pagina il-a Ce e bolşevismul Apoi eu cred că dv. nici într’un chip nu puteţi intra în această categorie, explicabilă pentru cine nu a învăţat carte, foarte tristă pentru cine a trecut prin toate şcolile, pentru cine citeşte gazete şi reviste străine, şi are o bibliotecă a lui sau de familie acasă. Daţi-mi voie: ce înseamnă bolşevism ? Ce înseamnă comunism ? Apoi comunism este o doctrină care se aplică de pe toate catedrele universitare de economie politică şi de istorie; nu este ceva care să nu se cunoască. Şi eu amvorbit de comunism, fără să-l predic. Comunism este o doctrină veche de atâtea decenii ; se găseşte în orice dicţionar. Dv. ştiţi ce înseamnă comunism, şi mai ştiţi încă un lucru. Mai ştiţi că şi comunismul are exact valoarea naţiunei şi oamenilor care-l aplică. Poate să fie comunismul cel mai benign, un fel de comunism sentimental, de mielul frizat cu panglicuţe albastre şi roze care să behăiască înaintea oricui, fără primejdia nimănui; şi în schimb poate să fie şi altceva: poate să fie un legalism, un liberalism de ordine, un burghezism de coesiune socială, care să bolşevizeze o societate întreagă, atunci când, zdrobiţi de sus noţiunea ordinei, pe care cei de jos ajung să nu o mai înţeleagă, văzând-o călcată în picioare de aici. (Strigăte de bravo, aplauze pe băncile opoziţiei). VOCI DIN OPOZIŢIE: Jos bolşevismul ! D. N. IORGA : Vă garantez că pentru ordinea publică cea mai mică călcare de lege înfăptuită, recunoscută şi întovărăşită de râsete batjocoritoare, acolo face mai mult rău decât un atentat în plină stradă, sau o bombă svârlită în mijlocul unei adunări. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Fiindcă, în cazul al doilea, are cineva a face cu nişte nebuni, cari pot fi traşi imediat la răspundere şi pedepsit! ; iar în cazul celălalt are Cineva aface cu infectarea, prin ilegalitate, a simţului legal al unui neam întreg. (Aplauze pe băncile opoziţiei) Comuna de la 1871 Dar mă rog, dacă comunismul este un lucru relativ vechi, şi n’au lipsit şi până acum încercări de a-l aplica, au fost atâtea, a trăit Parisul sub comună luni întregi de zile. Ştiţi un lucru foarte curios pe care tinereţea d-lui Tătărăscu, tinereţa cultă o recunosc, a d-lui Tătărăscu o ştie mai bine decât n’aş zice: toţi colegii săi din guvern, ocupaţi cu afaceri de bancă, ori în sfârşit, cu alte lucruri, dar de cât mulţi dintre colegii săi din guvern. D-voastră ştiţi, d-le Tătărăscu, un lucru: comuna din Paris s-a proclamat în1871, în zilele acelea roşii, de cine? De adversarii ideii de patrie împotriva apărătorilor exclusivi ai acestei idei, sau, la început, de apărătorii radicalismului naţional, care nu consimţiau să intre în negocieri cu Germanii împotriva burgheziei, care li se părea că se umileşte prea mult înaintea învingătorului? Comunismul de la 1871, a fost în mare parte revolta împotriva lipsei de energie a oamenilor războiului, cari nu ştiuseră să facă războiul. (Aplauze pe băncile opoziţiei.) Cum să vă anunţ o altă Interpelare, cu municiunile pe care le deşurubează societatea general Iliescu, vă voi anunţa o Interpelare, şi actele pe care vi le voiu aduce vor fi strivitoare pentru felul patriotismului dezarmant pe care îl reprezintă anumiţi oameni. (Aplauze prelungite pe băncile opoziţiei), între bolşevism şi între comunism nu există o legătură dintre acelea încât să zici că orişice comunist este bolşevic, şi că orişice bolşevic este numai decât comunist. Nu. Dv. ştiţi că între menşevic şi între bolşevic este o deosebire de metodă, nu de principii, cum între socialism, între comunismul care nu este bolşevic şi comunismul care este şi bolşevic, nu este decât deosebirea în ceea ce priveşte metodele de aplicare şi temperamentul conducătorilor. Fiindcă doctrina comunistă iese de-a dreptul, — dv. ştiţi foarte bine, — din programele lui Karl Marx care acesta şi ele iese de-a dreptul din programele partidelor de răsturnare socială ale Franciei în vremea lui Napoleon al III-lea, unde le-a învăţat Karl Marx. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Fantomele cointeresate! Ce umblaţi dv. cu fantasme de acestea de speriat lumea ? Dar ştiţi la ce rezultat ajungeţi? Suscitând necontenit o primejdie şi suscitând-o în aşa fel, azi şi mâine şi poimâine o să poată veni lumea să vă spună: ne-aţi înşelat, ne-aţi înşelat fiindcă nu ştiţi, ne-afi înşelat fiindcă nu înţelegeţi şi ne-aţi înşelat fiindcă aveaţi interes să nu ştiţi, să nu înţelegeţi. Şi, când va fi vorba de ceasul serios, opinia publică, pe care o iritaţi şi o enervaţi cu acest sport de calomnii la adresa adversarilor, nu va mai răspunde cu acea energie cu care se ridică o naţie întreagă, când pentru întâia oară, oameni serioşi îi vorbesc de lucruri serioase. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Dar ce înseamnă bolşevism, d-lor ? Bolşevism înseamnă, înainte de toate, violentă, violentă prin suprimarea adversarului, punerea la zid a acestui adversar, băgarea lui în peşterile acelea ale omorurilor, în care bărbaţi, femei şi copil piereau deopotrivă. Cine sunt bolşevicii ?Dar găsiţi dv. că, în viaţa p©25l.ică este o atât de mare deosebire între asasinatul material, făcut de o brută sau o colecţie de brute şi între încercările de asasinat moral,, făcut de oameni care-şi dau seama de ceea ce fac? (Aplauze pe băncile opoziției.) Atunci vă voi spune că metoda ziarului dv., metoda denunțurilor dv., metoda acelor viclene conversaţiuni particulare, care compară pe un biet profesor, aruncat de împrejurări în valurile vieţii politice, în care apără cu desinteresare convingerile sale, cu ridicolul Napoleon, revoluţionar Smerenski, om de fraze, care nu a avut în viaţa lui o adevărată convingere şi de aceea nu a avut energia ca să apere până la capăt această convingere. (Aplauze pe băncile opoziţiei.) Nu găsiţi d vs. că, servindu-vă de această metodă, bolşevici, în momentul actual, ca metodă, sunteţi d-vssşi-vă? (Aplauze pe băncile opoziţiei.) De la haina de drif la blana de lux Şi, acum, să-mi daţi voie să vă arăt că, procedând aşa azi, nu faceţi decât să urmaţi tradiţii destul de vechi în propriul dv. partida Comunism, adevărat că nu aţi făcut. N’aţi făcut-o din două motive: când eraţi săraci, eraţi idealişti, când aţi devenit materialişti, v’ati plasat foarte repede, aşa încât faza aceea în care râvneşte cineva la bogăţia altora, aceea nu ati cunoscut-o ; ati trecut deadrephd de la haina de dril la blana luxoasă. Ati trecut subit dela una la alta. Comunism de convingeri Dar dintr’o mişcare de idei economice şi sociale a ieşit guvernarea achimă şifam de azi a partidului liberal ". "Nu puteaţi să fiţi comunişti, nici din nevoia de a vă ridica pe scara bogăţiilor, nici din nevoia de a face să se înstăpânească ţară un sistem, de care ați fi fost în adevăr convinşi. Dar, în ce priveşte celelalte două părfi, metodia revoluţionară şi deservirea intereselor,inferi vare foarte rău, dar sunt silit să vă servesc lucruri rdin trecutul propriului dv. partid. In 1888, un om a cărui guvernare îndelungată a reprezentat, fără îndoială, una din fazele cele mai fecunde din desvoltarea vieţii noastre politice, un om, care nici în zilele acestea cele mai tragice, când insulte grele se ridicaţi împotriva bătrâneţelor lui, n’a avut nici odată atitudinea, pe carii fii lui o au azi, atunci când nu au de apărat ceea ce avea de apărat el Şi când n’au în fata lor oameni ca aceia, cari l-au răsturnat, l’au desonorat si lau tras în judecată pe dânsul, (aplauze pe băncile opozitiei). Când se mântuia guvernul lui Ion Brătianu, oameni atraşi prin trilonsi mijloace, prin care va iar ceti necontenit partizani si prietenii, oameni de aceştia au intrat în închisoare înainte ca guvernul lui Ion Brătianu să cadă altfel după cum s’ar fi cuvenit, pentru marea personalitate a şefului său- Eram foarte tânăr atunci, când venind aici în Bucureşti, la 1888, am văzut două lucruri, care m’au învăţat minte, încă de atunci. Intr’unul din principalele magazine de aprovizionare de aci, toată lumea se grămădea în jurul unui domn, foarte impunător, înfășurat într’una din acele blănuri, de care vă vorbeam, si care avea atitudinea cuiva, care reTx,n-;-'*), însăsi soliditatea si prosperitatea naţiunei. Gând am ieşit am întrebat, cine este d-nul ?. Mi s’a spus : Simion Mihăilescu, director general al vămilor, ieşit de la închisoare, şi care nu se jena de loc în atmosfera pe care şi-o ştia prielnică şi după ieşirea de la închisoare. La Şosea, se plimba un domn cu barbişon înaintea căruia se descoperau sergenţii de stradă. Şi am întrebat: Dar dumnealui ce este ? Ce reprezentant autentic al partriotismului românesc este omul, în faţa căruia nici un cap nu poate să rămână nedescoperit ? Mi s’a spus: dumnealui este generalul Anghelescu, fost ministru de războiu, scos de la închisoare unde fusese băgat pentru malversaţiuni. Şi am mai mers mai departe, şi am văzut figura maiorului Fănuţă, şeful jandarmilor călări, pus, în 1888, să calce în picioare o opoziţie mai proastă ca acea de azi, care nu vă dă satisfacţia de a se lăsa călcată în picioarele jandarmilor, pentru a vă face plăcere dv. (aplauze pe băncile opoziţiei). Aşa a căzut Ion Brătianu, cu miniştri traşi cu arcanul. Nu primia cineva să fie ministru atunci. Oameni smulşi dela ocupaţiile lor, Nicu Gane şi Gheorghian, abia s’au lăsat ispitiţi ca să asiste la prohodul propoi’dui lor partid. Oricărui partid i se poate întâmpla aceasta, în orice țară. Când un partid guvernează multă vreme, se îndeasă mulți ca să profite. Gândiți-vă cum a sfârșit la Italia acum treizeci de ani regimul celui mai mare om al Italiei moderne, Crispi, cu Banca Romană, cum, după ce s’a băgat în astfel de lucruri cu bancherii, a căzut Crispi după procesul răsunător din Roma. , Exploatatorii ! Dar ce face un partid căzut ? Ce face?, înlătură întâi pe oamenii cari l’au compromis; şi, al doilea, după ce s’a curăţit, după aceia se înfăţişează înaintea ţării cu acel program înaintat pe care nu-l putea da în zilele prinse de atâtea griji ■ i frământate de atâtea interese ale cârmuirii. Partidul se înoeste în membrii săi, se înoeste în programul său şi se înoeste în metodele lui. Dacă, a doua zi după căderea gloriosului Ion Brătianu, dv. aţi fi ştiut să creiaţi noua ideologie liberală! Dar — atunci nu era vorba de fiii lui; fiii lui au format a treia generaţie —acoliţii lui Ion Brătianu, pe care nu putea să-i mai supravegheze sistemul colectivităţii de interese, aceia au dus steagul pângărit în toate afacerile aşa numitului colectivism. (aplauze pe băncile opoziţiei unite) Şi atunci, ce ati făcut fată de un guvern, cum a fost guvernul lui Teodor Rosetti, fata de un guvern, cum a fost guvernul conservatorilor uniti, cari vor fi avut o multime de păcate, dar erau oameni de o onestitate fundamentală și absolută, oameni pe care, dacă i-ați acuza de lipsă de patriotism, v’ar răspunde, cine ?. V’ar răspunde Cogălniceanu prin acea scrisoare păstrată la Academia Română, pe care a îndreptat-o către Lascăr Catargiu, scrisoare pe care am citit-o eu acolo, căci era vremea când nu cereai respectul altuia a doua zi după ce îl insultai, ci fiind la guvern, înţelegeai că trebue să respecţi de zece ori mai mult pe acela care, într’o situaţie plină de jigniri, nu poate să întindă el cel dintâi mâna pentru o operă folositoare ţării, (aplauze pe băncile opoziţiei unite). Şi nimeni nu s’a născut în această ţară ţigan şi rob al nimănui, numai fiindcă cutare sau cutare, poate să se afişeze câteva luni de zile pe banca ministerială (aplauze pe băncile opoziţiei unite). Ei bine, ce aţi făcut in acel timp până la ridicarea pe scut al lui Dimitrie Sturdza, până la Începerea acelei înguste, dar onorabile politici de vicariat, care s‘a făcut cu sacrificiul unui om muncitor, unui om de treabă, cu toate greșelile lui, până în momentul când s’a transformat, ca în baladă, Purice, pentru ca pe spinarea lui să se ridice acel Ştefan Voevod invizibil al partid», lui liberal, care este şeful dv. ? (aplauze pe băncile opoziţiei). Ce aţi făcut în acest timp? Iată ce aţi făcut. Aţi exploatat toate ebes fiii® la ordinea zilei. Repet, aţi exploatat toate chestiile la ordinea zilei« In loc să vă R*etrageţi bsî acea linişte din _care izvorăsc programe sincer-vt* în lop sa ■ vă jgrejietiţi pentru acea activitate, din care un partid de opoziţie renaşte cu puteri folositoare ţării, aţi stat la pândă şi pe rând, pe rând, aţi atacat. Când a venit legea minelor aţi strigat că se vinde sfântul subsol al ţării. In epoca perimetre-lor mi se pare că se prezintă puţintel altfel decât când făceaţi zile fripte guvernului de după isus din preocupaţiunea pentru sfântul subsol al pământului patriei noastre. (Aplauze pe băncile opoziţiei unite.) Când, s'a ridicat în Ardeal splendidul avânt de luptă din care trebuia să iasă liberarea acestei minunate părţi a pământului românesc, ce cereau oamenii de acolo? Cereau să nu amestecaţi interesele de partid şi de persoane în luptele lor, cereau să-i lăsaţi pe ei între ei. Şi le ajungea un lucru: spectacolul linei Românii puternice, curate, unite şi, pe de altă parte, acel ajutor, pe care niciodată străinul nu trebuie să-l ştie, când o naţie îşi ajută pe conaţionalii săi, cari sufăr în streinătate. In loc de aceasta, aţi căutat să faceţi partid liberal în Ardeal, aţi cerut şefilor mişcării de dincolo să vină aci ca nişte fugari, părăsind dincolo armata pe care o comandau şi prefăcându-i aci intr'un fel de Slavici, la dispoziţia tuturor capriciilor dv. de patroni. Pentru întâia oară, aţi introdus ura de partid acolo. Şi, când vi s'a părut , ne învăţaţi pe noi cum să facem opoziţie, apoi să vă arătăm noi cum din generaţie în generaţie o faceţi dv. (aplauze pe băncile opoziţiei unite) — când vi s’a părut că stă prea multă vreme la guvern partidul conservator, ce aţi făcut dv. ? Dimitrie Sturdza, împins de camarila liberală, a arătat ce bani s’au cheltuit în Ardeal şi a dat şi numărul mandatelor, cu care s’au trimis aceşti bani. Documente diplomatice Şi, când Francisc-Iosif se pregătea să vie la deschiderea Porţilor de fier, aţi pus învedere Regelui Carol că vizita lui Francisc Iosef, cu dv. In opoziţie, este imposibilă, fiindcă veţi ridica ţara împotriva oaspetelui ei. Şi a căzut guvernul conservator de pe urma acestor uneltiri. Dar, domnilor, nu mă miră de loc această atitudine, fiindcă să-mi daţi voe să vă aduc dovezi scrise şi tipărite de felul cum, şi înainte de 1888, partidul liberal înţelegea să-şi trateze, faţă de străini, adversarii săi din ţară. Aici vă rog să ascultaţi. Vă voi spune lucruri pe cari nu le cunoaşteţi, dar pe cari le puteţi controla oricând, vă dau cartea, vă dau pagina, documentul e autentic. Şi veţi vedea dv. că ştim noi originea depărtată a unor apucături, cari azi, în forma acuzaţiunilor de bolşevism, se întorc împotriva naţionalismului dovedit, de aceia dintre noi, cari nu s’au deslipit nici odată de o luptă culturală spornică, şi de aceia, caii nu serveau nici un bolşevism atunci când se găseau în faţa duşmanului, în tranşeele cari nu cunoşteau deosebirile de partide politice. (Aplauze pe băncile opoziţiei). Deschid cartea şi cer atenţiunea nepărtinitoare a oricui este capabil de aşa ceva. Cartea se chiamă: „MAREA POLITICA A CABINETELOR EUROPENE 1871-1914- Adunarea actelor diplomatice ale Ministerului de Afaceri străine, tipărită din însărcinarea Ministerului de Afaceri străine, din Berlin, de Iohannes, Lepsius, Albrecht, Mendelssohn- Bartholdy, Friedrich, Thimme, volumul III -Sistemul de alianță bismarckian, Berlin 1922. Este vorba de legăturile noastre cu Puterile Centrale. Când, în 1883, vara, s-a propus din partea noastră această alipire la un sistem menit să ne apere împotriva ameninţării ruseşti, iată ce ne spunea ambasadorul Reuss, în adresa de la 21 August, către Bismarck. Aceasta ca să vedeţi cum eraţi consideraţi în momentul acela, şi, apoi, vă voiu arăta cum consideraţi dv. înşişi actul pe care dv. l-aţi fost încheiat: „Chezăşie, (pentru siguranţa acestei legături) din nenorocire, nu o pot oferi Românii — Bismark scria pe margine : leider ! Guvernul român din 1883 nu poate să ofere nici o chezăşie pentru alianţă. Mai departe zice : „Regele (Carol) este prea slab, chiar dacă, într’adevăr, ar avea voinţa cea mai onestă de a-şi ţine cuvântul; ministrul său de afaceri străine cugetă bine, însă n’are influenţă asupra poporului (era vorba de Sturdza). Acum, de Brătianu însuşi, Reuss către Bismarck: „Brătianu singur ar putea să se laude cu această influenţă asupra poporului. Acest om de stat ar trebui, prin urmare, să fie câştigat pentru această afacere, (Sache) deoarece numai el ar putea, poate, (vielleicht) să dea oarecare chezăşii“. Splendidă situaţie internaţională, pentru întărirea legăturilor spre care mergeam ! Mă rog, s’a ajuns la încheierea actului. Atunci, Saurman, reprezentantul Austro-Ungariei, a fost la Bucureşti de a văzut pe preşedintele Consiliului şi pe ministrul Afacerilor Străine. Raportul lui se găseşte la paginile 279—280 şi poartă data de 13 octombrie 1883. Ce se spune întpcritivî „A văzut pe Sturza şi Brătianu. Brătianu i-a spus că ţara se vede nepreţuit asigurată prin această legătură. Că neatârnarea ei are un punct de sprijin mai mult. Că alianţa aceasta este un zăvor contra Rusiei. Şi că, după aceia, în felul acesta se asigură şi guvernul în interior“ (senzaţie; aplauze în rândurile opoziţiei). Câştigi baza viitoare a politicii tale şi o vezi printr’un singur unghiu: prin unghiul interesului de partid (aplauze). Dar aşteptaţi. Sturdza e mai interesant. O să vă uimiţi ce declară Sturdza. O să vă citesc româneşte, şi am să citesc şi în original nemţeşte „Vânduţii“ de altă dată ai Mag Sturdza spune: bine că s-a făcut alianţa, pentru că ruşii au ajuns nesuferiţi, că scot ziare ruseşti. „Şi şefii opoziţiei au primit în acest moment atât de importante subvenţii băneşti de la Rusia, cum nu le-au primit niciodată până acum". (Mare senzaţie.) In nemţeşte: Die oppozitionllen „Häupter erhielten in disem Augenblick so erhebliche pekuniäre Subventionen von Russland wie nie bisher“. Aceşti cumpăraţi se nutmiau: Lascăr Catargiu, Petre Carp, Titu Maiorescu, Srigore Cartacuzino (mare mişcare), fruntaşi ai ţării, cari aveau un singur defect că, nefiind în partidul d-voastră, erau trădători, erau vânduţi Rusiei ţariste. (Furtunoase aplauze în rândurile op©oziţiei.) VOCI: Ruşine. D. N. IORGA: Şi noi sieţntem trădători, vânduţi Rusiei bolşevice, fiindcă nti lingem pe urmele paşilor, d-v. (Aplauze furtunoase în rândurile opoziţiei. Dar, domnilor, această dovedire mi-e foarte mar, s’adueţi meci departe, Şi-mi daţi voe şi vi măi ce ia întâmplat când aţi »iuim o putere. Apărători ai subsolului, ai sacrului subsol al patriei, cu perimetre cu toi (ilaritate), adversari ai lui Primi Josef, Sfârida i’aţi cerut la Iaşi cele mai înjosite scurse, pe bani le-a cerut vreodată un guvern român, prin buzele acelui preşedinte de consiliu, care anun* case cea mai tndrăsneaţă desfidere, unei împărăţii pe care ştia că nu, o poate ataca (aplauze) v’aţi insta* lat la guvern ,v’aţi prefăcut ime* diat, în partizanii alianţei, cari a vea avantajul, în 1883, de a însem* na un mare triumf al politici dvs de partid. Aţi dat în lături pe acei cari, poate şi la 1888, mâncau o pâine cumpărată cu banii cari veniau din Rusia ţaristă. De ce nu? Odată ce păcatu iau faţă de zeii Olimpului liberal, nu erau vinovaţi de cel mai greu păcat? Şi putea fi palmă prea grea pentru onestele obrazuri ale acelor oameni cari aveau o altă politică, dar erau tot aşa de legaţi de sufletul acestei ţări, cum erau şi cei mai buni dintre dv. Aplauze.)] Combinaţiile camarilei S’a aşezat guvernul. Şi s’a luat alunei la luptă Dimitrie Sturdza cu Mitropolitul Ghenadie. A început spectacolul acela ridicol al unui om de stat care avea altceva de făcut, şi care se apucase la trântă cu un Mitropolit în jurul căruia se crease un curent de opinie publică, căruia, de la o bucată de vreme, a înţeles toată lumea că nu se poate rezista. Şi atunci — aici e un moment interesant — afacerea' Ghenadie trebuia potolită... Dacă ceilalţi ar, fi trezit prin pasiunea' lor nedibace o afacere Ghenadie aţi fi suflat în foc, cu primejdia de a aprîn de (ara. D-voastră v’aţi adresat Insă luî Take Ionescu, care avea tot interesul ca afacerea Take Ionescu să se înverşuneze. Omul a intervenit şi a împăcat conflictul, a cărui înăsprire ar fi servit interesele partidului său; iar, când aţi văzut că nici într’un chip oamenii’ conflictului nu pot rămânea după potolirea lui, aţi făcut ceiace pe rând aţi încercat, şi uneori aţi reuşit, cu atâţia oameni cari s’au potrivit nu politicii partidului liberal, I* partidul liberal va trăi în viitor, când va înceta de a fi o sucursală casnică a unor, ambiţiuni moştenite (aplauze prelungite în rândurile opoziţiei unite), ci’ acelor cari le reprezintă. Nu, v'aţi adresat la ideologii oneşti din partid, şi atunci un Aurelian şi atâţia alţii, au ridicat un steag, drapelismul. Ce aţi făcut? L’aţi lăsat cu steagul în mână. Grupul acesta restrâns care este nenorocit trB nimre în vagul lui X