Adevěrul, noiembrie 1925 (Anul 38, nr. 12848-12872)

1925-11-25 / nr. 12868

Mul 38.—Nr. 12868. Miercun ABONAMENTE­­ FONDA' AL. V.BEL-D1MAN 185S-4I» CONST. BULLE 1S37—Í520 390 tel pe S lanL 150 tel pe 3 ívni. 600 tel pe ao ta. Criza financiară mănâncă, unui după altui toate guvernele franceze. ...Al nostru se îngrașe din ea!... ■ 'S .».IB... BIROURILE: București, Str. Sărindar No» 9—11 TELEFOANE Centrala 6 87. Direcția ii fii. * 24/73. Ad­strația 7/69 • 48'79 ProTrin»,la 10'fifi Le preconicată însuşi d. ministru al finanţelor Expunerea­ de motive cu care d. m­inistru al finanţelor însoţeşte pro­­eesul de buget general al statului pe exerciţiul 1936, subliniază mo­mentul actual ca o epocă de­ coti­tură însemnată in politica noastră financiară. Odată cu bugetul pe 1936 începe o eră nouă. Cele patru bugete de Până acum ale d-lui Vin­­icilă Brătianu au fost bugete de limpezire a trecutului, de ieşire din vag, de coordonare si de consoli­dare financiara. Astăzi ştim cari sunt mijloacele financiare ale Ro­mâniei de după război, ştim cari sunt si nevoile ţării, de aceea­­ d. Vintilă Brătianu socoate că de a­­cum putem intra în perioada con­structivă, de pregătire a viitorului. Şi expunerea de motive, ne aduce o noutate senzaţională : d. ministru a! finanţelor d declară că a sosit mo­mentul de a recurge la împrumu­turi externe pentru înzestrarea ţării. Realităţile de tot soiul au trebuit astfel să sfârşească prin a convin­ge­ pe d.­­ Brătianu de necesitatea a­­cesului la creditul din afară pentru consolidarea situaţiei economice şi financiare. Şi în clipa când d. minis­tru al finanţelor se declară în fa­voarea împrumuturilor externe,­­n’a­­vem decât regretul că n’a ajuns mai de mult la această convingere. Dacă făceam mai de mult apel la capitalul străin, economia naţională ar fi fost pusă la adăpost de multe­­ şi grele neajunsuri. Prevenind obiecţiunea, autorii­­­ expunerii de motive arată ca la împrumuturi externe nu ne­ puteam gândi decât astăzi când datoriile sa­i sunt înscrise în bugetul ordi­nar al statului, când avem un bu­­get echilibrat, când veniturile cresc. Când avem o monedă stabilizată și când lichidarea emisiunea de­ stat e asigurată cu mijloacele actuale. J • ,iA fi cerut banî *■» scrie d» Via­tă Brătianu — când nu ne impu­neam obligaţiile existente, când nu pusesem ordine în cheltueli, când aceste fonduri trebuiau întrebuin» tate pentru acoperire de deficite bugetare, sau când prin nestabili» ta­tea monetară imprumutătorul nu putea fi sigur că vom avea putinţa de plată, era a ne supune dinainte unor conditiuni cămătăreşti sau a stirbi neatârnarea noastră d© tot felul" E o întrebare totuşi dacă astăzi am putea găsi credit extern în conditiuni maî­ avantajoase decât îndată după război. In orice caz, au fost momente când am fi putut găsi împrumuturi în­ condiţii destul de avantajoase. Dar chiar dacă aceste condiţii n'ar fi fost prea favorabile, ele ar fi compensat, şi incă cu pri­sosinţa, neajunsurile grave pe cari am avut sa le suportăm de pe urma, crizei de numerar şi a faptului că eram început, refacerea mai de mult cu mijloace procurate de creditul extern. ..­­Stăruim a crede că efectivul u­nui Împrumut însemnat adus, in a­tară la timp şi pus în­ slujba’ refacerii şi a creditului cer­ut de industriile creatoare, ne-ar fi pus până astăzi într’o situaţie, mult mai bună. Dar mai bine, mai târziu decât niciodată, şi un­ împrumut ori mai multe contractate, în împrejurările de acum n’ar putea avea decât re­percusiuni din­ cele mai favorabile asupra situaţiei noastre financiare, D. Vintilă Brătianu fixează şi ja­loanele viitoarei politici de împru­muturi,­clasând nevoile de împlinit prin împrumuturi din afara. In primul rând, e . accelerarea consolidării monetare, prin forma­rea anticipată a fondului de lichi­dare prevăzut în convenţiile­ cu Banca Natio­nală. In al doilea rând vine consolida­rea pe un termen m­ai lung a unor împrumuturi­­ şi obligaţii (Skoda, Rin­ghoffer, creanţa Baldwin) făcute pe termene scurte ori cu dobânzi prea­­mari. . . In­ al treilea rând ar ’veni con­struirea de căi ferate şi fir al patru­lea investiţiunile pentru cultura na­ţională şi sănătatea publică." Aceste patru­ categorii de nevoi ar fi primele cari ar trebui să­ fie satisfăcute din mijloacele extraor­­dinare procurate prin Împrumuturi dacă aceste nevoi ar fi satisfăcute pe calea imprumutrilor, cumele rămase disponibile ar­­merge să îm­plinească alte nevoi. Dar contractarea împrumuturilor externe ar fi de un folos aşa de mare pentru economia naţională şi pentru întreaga situaţie financiară a ţării, încât socotim de prisos a mai­ stărui asupra acestei chestiuni, astăzi mai cu seamă când chiar şi pentru d. Vintilă Brătianu a sosit ceasul apelului la creditul străin, losif Nădejde Glose politice». -După un an la 3 Decembrie se împlineşte a­­­­pul de când d. dr. Dobrescu a fost sites deputat al Dejului. . A trecut un an şi nici până astăzi alegerea nu a fost validată, pe moti­­vud inventat al unei pretinse anche­­­­te parlamentare, care n’a mai avut loc. D. dr. Dobrescu vine in parla­ment, uneori întrerupe şi nu ştim ■ dacă încasează diurnă. Procesele­­verbale de şedinţă nu menţionează nimic despre prezenta d-sale şi nici­­ comunicări sau intervenţiuni in dis­cuţie nu i se admit. Astfel dar, în baza unui artificiu de procedură, se lipseşte un judeţ de unul din reprezentanţii săi în Cameră şi deci o regiune a ţării este, în mod îndrăzneţ, împiedicată de a-şi spune cuvântul in parla­ment. Regimul de astăzi, care ne-a dat .­Constituţia, şi-a îngăduit multe.­­ Dna insă atât de deochiată nu şi-a permis nici cel mai reacţionar re­­fonfi­­­t Descentralizarea ^ Aşa zisa descentralizare adminis­trativă — de fapt infinit de mini­mală — introdusă prin reforma ad­­­­m­inistrativă votată în iunie, are ce­­­­le­ mai funeste consecin­e, in ce pri­­­­veşte organizaţia sanitară a tării. • Lumea medicală consideră noua orânduire sanitară, ca o lovitură de moarte dată serviciilor efective pe care corpul nostru medical le adu­cea populaţiei. • în locul competenţei şi a perso­nalului selecţionat, instrat, pregă­tit şi su­prăvegheat de specialişti, spitalele şi serviciile medicale rein­tră iarăş sub conducerea prefectu­rilor. Epoca de aur a intendentelor în­credinţate­­agenţilor electorali re­învie dar, graţie ingeniozităţii de­­ _ _________ _ Volumul d-lui Zeletin ţapirut la care dau dovadă cei de la ministe- ( „Cultura Naţională“) este, de la po­lul sănătăţii publice, sprijiniţi de astădată în mod hotărît de către d. Vintilă Brătianu. Şi pentru ca să se vadă cu câtă prevedere se procedează la reînvie­rea vremurilor triste de altă dată, vom spune că problema mare a­­ cu totul personal, combaterei bolilor sociale, cum este malaria, sifilisul şi tuberculoza, nu-și are expresiine în proectul de buget pe 1926.. . Ba este ceva. Ceea ce este, insă va edifica coim­piectamente­­ pe.. ce­titori. Este, de pildă, că pentru crim­­­baierea sUiUsulid. se incvesc suma de opt milioane. Adică atât cât e­­xista și în bugetul trecut, cu adau­sul însă că, pe când pentru anul care expiră cele opt milioane con­stituiau ui­ supliment la stocul i­­m­ens de neosalvarsan, căpătat de la germani, în contul reparaţiilor da­torite, anul acesta nu se va pu­tea distribui material antisitilitic decât pentru suma de mai sus. Ceea ştim însă poiitiv, este ca liberalii ce înseamnă o picătură de apă în­tr’o mare fără sfârşit. Şi aşa se progresează în epoca unui guvern de competinţe ! Bucurie zadarnică ■ Guvernamentalii anunţau ori prin culoarele Camerei că pe ziua ele astăzi vor lua sfârşit tratativele n­aţionalo-ţărăniste, fără a se fi­ pu­tut­ ajunge la vreo înţelegere. Ves­titorii se arătau încântaţi.­­Nu ştim, în acest moment, care vor fi rezultatele finale ale labori­oaselor tratative, urmate.- - Ce ceace ştim însă pozitiv, este că liberalii n’au nici un motiv să se bucure, şi mai cu seamă,­ să-şi facă iluzii lin privința unor­ eventuale alegeri co­munale. • ' . .. ; f Intr’adevăr, este Leori că■ chiar dacă nu.se va realiza un acord pen­tru guvern, acel pentru răsturnarea regimului va fi menţinut şi execu­tat cu. cea mai mare francheţii­ și :______ cea mai hiotărită energie, Sever- .bilă,' im scurtă vreme. mmm D. Ifintilă Brătianu şi presa Apelând la serviciile ei, ministrul de finanţe găseşte cu cale s-o atace O poruncă elementară a bunei cuviinţe dictează oricui imită pe ci­neva la sine să nu-i expună-la a­­fronturi şi la observaţii jignitoare. Aceasta cu atât mai mult atunci când vizitatorul e chemat să-­i­ facă un serviciu. In apucăturile d-sale dictatoriale, d. Vintilă Brătianu se crede scutit de­ regulele cuviinţei. D-sa invită oaspeţi,­ ne foloseşte de­­ atenţia şi de serviciile lor, pentru a ni molesta la sfârşit cu brutalitate. E un procedeu ce oglindeşte între­gul caracter al omului. - *- - - • ' Aşa s-a purtat Duminică cu re­prezentanţii presei româneşti. Che­­mându-i spre a Ie lămuri proectul de buget şi a vedea a doua­ zi, toate ziarele răspândind în întreaga ţara declaraţiile sale, ministrul de finan­ţe a găsit totu­ş' cu eâle, să facă mo­rala presei, să-i adreseze'mustrări şi s’o­­ameninţe, dintr’un ‘meschin impuls de răzbunare personală, 'cu. suprimarea unor înlesniri profesio­nale pe care statul le acordă până acum. • ‘ - av. • -D. Vintilă Brătianu a aruncat presei grava acuzaţie'^, presei in­dependentă şi opozantă, ridica una­­­nimitatea minus' dogă,a p­rincipale­­lor ziare românești ,+f a' lucrează lit. contra intereselor­­tarii atunci când se declară in­ dezacord cu politica d-sale financiară sau când critică bugetele d-sale. și le con­tes­­tă sinceritatea. In'fi’, doilea , rând d-sa mustrează­ presa că nu-i acor­dă sprijinul, iar unei când d-sa apă­ră interesul ţarii,faţă de creditorii­­publici­ şi privaţi din străinătate. ■ La această îndrăzneaţă ,necu­viincioasă cşjre, presa ă răspuns­­printra u­ prim gest de­ obiectivitate $i calm. A publicat declaraţiile au­­toelogioase ale d-lui Vintilă Britta­nu, -- lucru la care nimic n’a obliga­t in loc­ de­ a întoarce pur şi sim­plu natale­­ministrului de finanţe, aşa­­cum­ la Locarno, ziariştii mon­diali au întors spatele unui­ alt dic­tator, d. Mussolini, D. Vintilă Bră­tianu, ar fi rămas atunci in dulcea tovărăşie a singurului, ziar. patrio­tic, „Viitorul'., și ar fi pritut consta­tă de ce răspândire s’ar mai fi bu­curat declaraţiile d-sale.­­.' ■ ■ • Atacul d-lui Brătianu la adresa piesei- nu e numai intempestiv in forma: e nedrept și temerar în torid.'D-sa face o veche­­şi ciudată confuzie, când o identifică : persoană d-sale­ cu­ ţara şi politica d-sale cu interesul, naţional şi are o absurdă pretenţie când cere presei să­ re­nunţe la dreptul­ ei liber de critică pentru simplul motiv că d-sa­ are o maladivă idee fixă, îrn această pri­vinţă.­ In ultima­ săptămână doi mi­­niştrii de finanţe au fost răsturnaţi împreună cu întregul lor guvern. D-nii Grabski şi Pavilevo. Gânditu­­s’au ei­ să acuze presa de a fi luptat contră, naţiunii şi să profereze cu­vinte de ameninţare ? Dar ,d. Brătianu spune că nolir­tîca sa f­inanciara a fost criticată cu rea credință şi că observaţiile adu­se, bugetelor d-sale au fost întot­deauna nedrepte. Dovadă: exce­dentele. Ne-ar fi greu să discutăm aci întreaga chestiune bugetară. Vom spune insă că excedentele bu­getelor d-sale nu dovedesc nici ca aceste bugete au fost in concordan­ţă cu nevoile ţării, nici că d.VBră­­tianu nu a nesocotit, sistematic ,o­bligatiile ţârii faţă de furaluril­e, nici că prevederile bugetare nu au fost iluzorii, fiind in totdeauna real­izate cji preţul unor sporiri de taxe in cursul exerciţiului respec­tiv. Criticele acestea de ordin pur Intern, au rămas în­totdeauna in picioare, iar promisiunile înşelă­toare.­­ In ce priveşte acţiunea ministru­­lui de finanţe in străinătate, presa, trecând peste toate greşelile lui, a susţinut-o cu căldură. Ziarul nostru revendică în deosebi recunoaşterea acestui lucru, precum şi al faptului de a fi susţinut şi acţiunea politică a guvernului. * Sa dăm­ exemple ? "N’a aprobat intreaga presa atitudinea d-lea ISră­­tiam in chestia biletelor Băncii Ge­nerale, deşi d-na a proclamat un război economic prematur­ şi ireali­zabil ? N'a susţinut presa şi ziarul nostru îndeosebi eforturile pentru aranjarea datoriilor interaliate sau pentru modificarea cotei dela Spa? Nu s’a dorit realizarea unui împru­mut extern şi nu s'a constatat cu regret că d. Brătianu se întorcea cu mâinile goale, atunci când d-sa mai credea în putinţa contractării unui împrumut? Mai mult nu ne poate cere d. Vin­tilă Brătianu,­­autor al cunoscutului raport al Băncii Româneşti, in­ tim­pul gu­vernulii precedente. Căci a­r fi :"sa* pretindă presei sa renunţe la drepturile­ ei esenţiale pentru a-şi tinsuşi "orbeşte ideile, d-sale., Si a­­­ceasta oricum, e o pretenție, ex.ce- Sivă*.' - \ - , P. De abia, pare că guvernul s’â.t­î-, lostivjt să Sporească ,n!ţel salariile -fjincţionarifcjf, că imMiât a ieşit iâr 'it iveală ^cjtbtnA lahsafa““ nu se ştie ie cine .$! «fin care interes, mai probabil din ignoranţă, că imediat preţurile­­ obiectelor de consumaţie se vor urca.de riznoavă. Dacă lu­crul acesta ar avea­­ o umbră de în­dreptăţire, cea mai­­elementară­ lo­gică ne-ar spune, că scoborîrea sa­lariilor ar iefteni traiul. Cine­ o poa­te afirma ? Atunci de ce numai contrariul­­să fie adevărat N’are nici un senz ! . Preţurile nu se­ influenţează de­cât de o sporire sau .împuţinare a producţiei.. de sporirea sau împuţi­narea numerarului, cel mult şi. de balanţa comercială. Dar atât, Urcările de salarii nu vor. .schim­ba , întru nimic, producţia .şi nume­rarul din ţară. de ce dar să scum­pească train! ?­­Aceiaşi bani, în a­­ceeaş cantitate, vor fi vărsaţi pe piaţă de Stan şi de Bran în loc de­ Lache şi de Mache. „ Alt nimic nu se va­­ schimba. Gu­­­vernul, vreau să,zic,d. Vintilă Bră­­tianu, să nu se prefacă deci de a fi influenţat de o asemenea gogoriţă ci să dea bieţilor oameni maximul cu putinţă. Remarc o soluţie pe care şi noi am preconizat-o, şi pe care vedem că ne-o indică, prin „Dimineaţ­a“ un funcţionar superior., Anum­e că îmbunătăţirea situaţiei- funcţionari­­or -pere. .între­ altele,o limitare a numărului .funcţiilor. “ Avem. . prea: mulţi , slujbaşi.. creş­ti: din politic­a.­­iisus, din .tendinţa la favoruri, din nepăsare. Reduşi la jumătate, după cum propune­ autorul articolului ,din­ ..Dimin­eata“.. ei ar, primi ast­fel'soferii DideUc' şi serviciul'i ar merge mai­­bine.-- fV -- • i" Să fie dar daţi afară tu duiumul ! Nu.. Insă pe măsură ce un post de­vine vacant, prin trecere la'pensie, deces,' demisie,' pariere in disponi­bilitate ,' pentru neglijentă', ( greşeli) 'incapacitate, etc., postul să. se su­prime, iar altele norii să nu se mai creeze. Şi aşa, cu sporuri, cu eco­nomii, cu limitare de slujbe, soarta, funcţionarilor Va ajunge suporta­tnaex D. A. C. Cuza ll :Dut*f..il£ri&'ale 5*ai«a alt ziaA» ier. a. A. iSw*a ar fi îijfrieba* la Cîuî ci dacă Ungaria voește rr?. faurarea monarhiei, cu ce drept n poate cineva impedeca ? $1' ar fi adăugat : «Restaurarea monarhiei !n Ungaria trebn® t rigâdultâ,,v ' Alianța d-lui A. C. Cuzâ -cu un­gurii cari se deşteaptă, î­ îsbeşte rău de toţi Altfel nu se poate ex­plica faptul­­ că , atât de departe de înţelegerea consecinţelor ce ar avea pentru România, restaurarea monarhie­ in Ungaria. Restaurarea monarhiei acolo, însemnează res­taurarea habsburgilor şi nu insti­tuirea monarhie«, căci Ungaria e şi azi o­­monarhie ,şi îhî o republică, cum­ pare a crede d.­ A. C. Cuza. Iar dacă amiralul Horthy, care poartă fittul de regent, nu s’a dat, încă In o parte, este că Ungaria nu-şi poa­te permite „incă“, cum spun mo­ha­rhiştii ei, reinstalarea regelui Otto. Ce însemnează insă in concepţiu­­nea lor această reinstalare, rezultă din cuvântarea pe care a ţînut-o chiar acum câteva zile, cu ocaziu­­nea aniversării a treisprezecea a regelui Otto, contele Apponyi, la marele banchet la care a participat tot ce are Ungaria mai strălucit. Monarhia habsburgică, a spus bă­trânul conte, reprezintă pentru na­ţiunea ungară, continuitatea de drept. Ciuntită prin tratatele de pape, naţiunea un­gară unitară nu mai există decât in persoana rege­­lui ei, purtătorul coroanei Sfântu­­lui ştefan. Astfel monarhia ungară apare­­ca simbolul refacerei Unga­riei, restabilirii stăpânirii ei asu­pra popoarelor, liberate, pe cari contele Apponyi le-a proclamat incă odată ca făcând parte din na­ţiunea ungară. ... Cei cari­­urmează orbeşte pe d. A. C. Cuza şî împărtăşesc toate pă­rerile sale pe câţi în orbirea sa reacţionară le profesează, ar face bine să mediteze la cele de mai sus. Poate că le va trece poftă de a se mai­ înfrăţi: cu ungurii cărî se­­ vre.... deşteaptă. *■ y - ■ U. de D. I. SUCHIAIIU n " obsen^ațiuni- -fise, fără măi Vorbim de talentul li­­terar al expunerei, care. este clară, bine compusă- și­­plastică. Toate a­­ceste însușiri sunt puțin obicinuite la Români. Așa că, din punctul de pî­iv­ire'-a! Istoriei scfisului și .gân­­'ffirei.-;romane?fL - cercetarile.; d-lui Zeletin sunt, printre lucrările de mâna ,întâi. y-tAjBfr' Qr­ed că cetitori! „Adeverului“ cunosc concepţia aut­orului, ,Bur­­gheziei“. După d-sa, evoluţia socia­lă a ţării noastre" s-a­ făcut perfect normal, de la infrastructură la su­prastructură, d’ek-'-'fond-la formă, dela economie la­ ideologie. Reali­tatea economica fundamentală a fost clasa de boieri mai mici, cari, subt înrâurirea mişcării de expan­siune a ţărilor apusene,­­s’au prefă­cut din aristocraţi feudali, în ca­pitalişti burghezi. »"Acest grup de tate, trebue să semnalăm •— cum. „agrarieni comercializați" cum ii am făcut întotdeauna — faptul cui­ numește autorul, au'fundat burghe­•. I. ^ .- ■ . . _ A" FiiU’Xai.VW­­.-X. Aî furai îri, silre.)T'rtâînte‘ de. p it. juste fiu false, "teptiile d-lui Zeletin sunt ingenioase si originale. Adse­lu­zia românească. "r‘S8bT'fSpectul ei politic, ea a fost „partidul liberal“, adevăratul făuritor ,"al a­gvifizației d. Zeletin — la fel cu poporaniştii — ,se­ arată mai sociolog ca juni­miştii. Dar altceva este a spune că evoluţia noastră se bazează pe rea­lităţi economice serioase, şi alt­ceva a le identifica celor de aiu­rea. Căci — (şi aci stă greşala care face să se năruie întreaga clădire ştiinţifică a autorului), — gruparea pe care o descrie d-sa nu este o burghezie. Că însuşi d. Zeletin.,a. .văzut că acolo stă toată slăbiciunea teoriei, — ni-o dovedeşte capitolul supli­mentar pe care l-a pus, ca intro­ducere, în fruntea volumului, şi care poartă titlul semnificativ: "„Ce se înţelege prin burghezie“» Şi iată înmărmuritoarea sa definiţiune : ,,1.Se înţelege prin burghezie cla­sa socială care se ocupă cu valori de schimb, adică cu mărfuri; prin aceasta, ea se­ deosibeşte de acele clase care produc pentru satisface­rea nevoilor proprii, cum au fost multă­­ vreme, şi în bună măsura au vind şi accentîtţd.­­carn­cterul dej rămas şi astăzi,vpăturiie* agrare“, realitate­a^... realităţilor dela noi. • (p. IIQ­. . Zeletin, Burghezia rorttâtiâ (Colturi Naţionalii lemica Gherea-Stere, singurul efort­­serios de reflectimie asupra s priji­­nelor şi naturei civilizaţiunei româ­­neşti.' Materialul, documentar ,’este răscolit din nou, şi' orânduit ,'astfel, încât 'să dea un punct, de vedere -■-■■mNí&t Când conţinutul acestei cărţi­­ a­­părea în studii publicate de revista „Arhiva“, am crezut nimerit a vesti pe cetitori că încheierile la care a­­junge d. Zeletin duc la urmări,‘po­litice­ şi morale reacţionare. Şi,­­din acest punct de privire, le-am sem­nalat eu : -mri^isMiaase'tJ?culture.. .■noastre?^ * . ». Era, dirn partea mea o s.inssală, și —• 'ceva încă mai grav — o nai­vitate. Căci singurul lucru primej­­dios. pe ‘acest pământ este .că tun-alt­­devăr/să­ fie tăinuit.. Iar de .nu-i ă“­devărV -T- atunci există nfijloacele logice ,şi. argumentele 'ştiinţifice, ar­me cu mult mai distrugătoare de cât simplă trecere sribt-tăcere. Dar ’ lăsând, la o­ parte, chestiu­nea dacă autorul are sau nu drep-; noastre materiale de astăzi. Câ­t­ despre .-civilizaţia cealaltă, despre'o încoronare şi o sintetiza­re îp. idei a operei sale,­­—' bur­ghezia liberală n’a putut-o încă fa­ce. Şi aceasta pentru că adversa­rii săi, junimişti, socialişti şi popo­­■raniştif­ erau mai iscusiţi în mânui­rea teoriilor. Aşa că, pe tărâmul acesta,­a învins ceea ce d. Zeletin m­umneşte, în mod genera!,, reacţiu­­nea,-.Reacíiua£„ — -pentru-,că inte­resul ei a fost să oprească mersul firesc al evoluţiei, al cărei repre­zentant unic este azi partidul li­beral —-’ şi­ poate mai târziu un al­tul, identic,, ca doctrină, dar ‘ mai atent la preocupările ideologice. Decât,--—, toată această construc­­ţiunie, se reazimă pe o radicală'ne­înţelegere­­­a­­noţiunei: burghezie. Este,cu siguranţă cam bizară ideea Janimei care,- -ju­mătate mărturisit, jumătate l­ucru aTtuţisit, credea­i că realitafile româneşti nu-s realităţi veritabile, ci „ferme goale“.­­ Pri­Este aproape inutil să comba­­tem o asemenea, stranie concepţiu­­ne. E de ajuns­­ să arătăm în ce constă confuzia pe care o face d. Zeletin. D-sa “ confundă „societatea burgheză“ cu „clasa“ burgheză. Societatea burgheză este, într’ade­­văr, o comunitate­­ unde toată lu­mea, toate clasele sociale, sunt o­­bligate să lucreze în principal­ pen­tru piaţă, şi aproape de loc-pentru nevoile proprii. Şi, înlăuntrul­ so­cietăţii capitaliste, a Statului bur­ghez, clasa burgheză e cea dintâi care să se conformeze acestui im­perativ social. Dar nu e singura. Definiţia d-lui Zeletin se potriveşte tot aşa de bine clasei proletare. Căci proletariatul — poate chiar mai evident decât burghezul — nu întrebuinţează pentru sine aproape nimic din ce produce. Proletarul, de­ multe ori­ nu are nici măcar menaj, gospodărie casnică, singu­ra forma de economie în vederea consumaţiei directe care mai exis­(Cititi ienptin­r­irea în pan.­ll­aj NOTE : O TELEGRAMA din Atena ,anun­ţa­ că d. Păngaîos, primul-mi­nstru v grtje, „a invitat pe şefii tuturor par­­­tidelor politice la ti ccţisfătuire a­­■supra, situaţiei­ politice interne şi in speciel asupră întocmiri? EstClor t­­if­­tor­ate". ’ La noi insă, d. TmU Brătianu ii numeşte pe şefii celorlalte partide notifice cârti.!" rectificând ime­diat: „câni turpati.!".. ... r* * - GUVERNUL" a anunţat sporuri de, salam. Până acum, nu se ştia în-, să precis cota urcării rolurilor func­ţionăreşti. Se cunoştea, global, apar suma alocată pentru slujbaşi.­­ Astăzi se poate afirma cu preci­zie această cotă. N’avem o decla­raţie oficială, directă. Ci noi înşine, prin deducţie, putem descoperi ci­­n­a miraculoasă. Guvernul a fixat urcarea soldelor­­ofiţereşti, de vor fi sporite cu 44 la sută dela 1 ianuarie la 1 iulie 1926 şi cu­ 86 la sută dela 1 iulie patre la­ sfârşitul amim. '• Prin urmare există un indiciu si­gur. Funcţionarii vor avea in prima jumătate de an un spor de 44iar in a doua jumătate — de :S6 asupra salariilor. ‘ . Funcţionării îşi cunosc aşadar, cu siguranţă 'situaţia. ' * * JANDARMII dela postul­­ Sîoi­­ceni (Ardeal), auzind într’o noapte larmă pe uliţele satului, s’au apro­piate cu armele încărcate de gloata turbulentă. Ce era ? „Liniştea". — cu­m­. spune „Universul", — era tur­burată de. vociferările unui grup. du beţivi, care tocmai atunci, ăsise deja card/Bnia". Jandarmii tiuit ,Jsomaf'­­Hă, pMrty.1. să se liniştească. Ei insă rtâni, vrut să se potolească" , nici ,/lppă tapetate somaţi?}. Fii fata a­­cestui'tat de­ rebeliune, agenţii for­te publice — nici mai mult rud.mai. Bitin 'Ș~. „au recurs la întrebuinţa­rea armei". Rezultatul Au fost răniţi câţiva săteni.. .­­ , "z -Noroc că acest sistem­­­nu se prac­tică și pe epica Victoriei, după mie­zul nopții.! În fiecare dimineață am găsi p.estrada mormane de cada­. Inter. Chestia zilei HERTCOP Sârguinţă budgetara Deputaţii se îmbulzesc In comisii­, le budgetare,­ ­ .. („vioini*' - D. VINTILĂ.— Staţi, staţi, nu mai. sc prepară, nu sc mănâncă.. vă înghesuiţi aşa, fiindcă acum mi Evenimentele Externe Situația în ultimele 24 ore— \ ' MARȚI, 24 Noembrie Guvernul’ Painleve a demisionat. Pus în minoritate numai cu trei voturi,pe chestiunea unui paragraf adițional la articolul S a­ legii fi­nanciare, paragraf prin care servi­­ciile" datoriei publice sunt degajate de răspundere față de purtătorii' de hohifri'pe termen scurt, cabinetul Painleve și-a prezentat imediat de. Tlbum­Trea crireî de guvern in planta tiu vă surprind© p© nimeni, chei, dela reconstituirea cartelului Pe ihazele fragile ale formulei tran,. zacționate, referitoare la proeeteie financiare, n’a existat zi in care sa tiu se îi produs fapte cari proves, teau apropiata cădere a guvernu- lui. - ; Surprinzător in izbucnirea crizei este numai faptul că răsturnarea guvernului s’a produs pe o preve­­dere din lege care, după desfășu­rarea de până acum a conflictului dintre socialişti şi guvern, ar fî tre­buit, in­ mod logic, să întrunească majoritatea necesară. In adevăr, guvernul Pavileve ca­de din cauza principiului consolidă­rii forţate a împrumuturilor pe ter­men scurt, principiu impus de alt­fel de socialişti drept compensaţie pentru renunţarea la impozitul pe capital. Desorientarea şi haosul curente­lor de opinii în Camera franceză este însă atât de mare. in urma violentelor fricţiuni dintre diverse­le grupări ce-şi dispută Întâietatea pentru concepţiile lor financiare, in­cât la adoptarea primelor articole din proiectele financiare, guvernul a obţinut, in dimineaţa zilei in care a demisionat, si votul comuniştilor pentru ca apoi, cu prilejul prezen­tării paragrafului adiţional, aceiaşi comunişti ,să voteze contra şi să provoace căderea guvernului. De altfel,­ existenţa guvernului era atât de precară din cauza in­stabilităţii majorităţii parlamenta­re, încât era exclus ca opera atât de vastă şi revoluţionară, prin mul­­te din prevederile sale, să fi putut fi realizată cu o asemenea majori­tate. Demisia celui de al­­doilea guvern Painlevé ,şi­ experienţa celor trei­ guverne sprijinite pe­­cartelul stân­gei, sunt menite să dea­ un carac­ter de­ o deosebită gravitate actua­lei­ crize­ de guvern din Franţa. Nu este exclus ca să se revină la un guvern periid­ sau la un guvern prezidat de o persoana cu concepţ­­ii agreate de socialişti, insă exi­­nenţa făcută până acum ,vor impu­ne,­­fara îndoială, multe ezitări­ can­didaţilor la alcătuirea noului gu­vern. Consfătuirile ce au avut loc ime­diat, după demisia guvernului, intre grupările făcând parte din cartel, ar degaja hotărî­rea de a continua totuș colaborarea. Pe de altă parte îmă, se pare c­i defecţiunile nume­roase pritejite de dezbinările din ul­­timul timp,, ar fi slăbit majoritatea- La numărătoarea mandatelor deţti­nute azi, de cartel, s’a constatat a, lipsesc incă vreo 20 de mandate pentru a constitui o majoritate. In asemenea împrejurări­ se prea poate să se recurgă la un guvern de concentrare naţională sau, poa­te, in cele din­­ urmă, la disolvarea parlamentului şi instituirea orion noul alegeri. O telegramă din Berlin afirmă că semnarea tratatelor la Locarno va fi amânată c­n vre­o două săptămâni fără sa indice insa cars este moti­vul acestei hotărâri. Presupunând că este exactă, hotărârea de care vorbeşte telegrama n'ar putea fi justificată de doliul curţii regale engleze deoarece acesta va dura mai mult decât două săptămâni iar de altă parte o ştire parvenită puţin după moartea reginei Alexandra a Angliei vestea că guvernul englez a hotărât să reducă la minimum fes­tivităţile proiectate pentru semna­rea tratatelor din Locarno. Dacă te­legrama din Berlin nu exprimă nu­mai un deziderat al guvernului ger (Citiţi continuarea în pag. II-a) WAZBATII LOCURI CU NOROC O corespondenţă din Botoşani ne comunică ieri că sistemul Tömesen- Munteanu nu a fost chiar aşa lipsit de rod cum ne-am putut închipui­ în primul moment. E o şcoală întreagă care are discipoli din ce in ce nunt numeroşi şi mai activi. A murit Mun­teanu, dar nu i-a pierit sistemul... Iată chiar săptămâna trecută , în jud. Botoşani, doi bandiţi au oprit în mijlocul drumului un convoi în­treg de căruţe cu tot felul de­ calatori jefuindu-i după procedeul celebru de la Vulcana... Nimic nou şi intere­sant, veţi zice. Da, dar ceea ce ridică faptul la înălţimea unui simbol epo­cal e că s'a petrecut pe o colină că­reia i se zice: colina Brătieni... Ştiu ei bandiţii să-şi aleagă locu­rile cari le poartă noroc! KÎX

Next