Adevěrul, aprilie 1926 (Anul 39, nr. 12974-12997)
1926-04-01 / nr. 12974
t Ministrul Bucovinei D. DF. DORI POPOVICI Glose politice... Curiozităţi Cercurile liberale cred a fi găsit explicaţia faptului că, in ultimul moment, regele s’a adresat d-lui general Averescu. — „Cum voiţi ca suveranul să fi procedat altfel, spun ei, din moment ce şeful partidului naţional a prezentat o listă pe care era trecut numele d-lui Stelian Popescu şi alta care-l cuprindea pe d. Stere“? , înregistrăm aceste cuvinte, fără a ne pronunţa dacă explicaţia este sau nu justă. _ __ Rfbfoda / Unul din conducătorii opoziţiei, spunea acum doi ani, că, întrucât regii nu respectă oamenii politici decât atunci când sunt puternici, metoda de urmat — pentru a schimba cu totul sistemul practicat la desemnarea guvernelor — este de a alcătui o mare forţă democratică, fără preocupări de ceea ce crede sau vrea palatul Or, marea greşeală a conducătorilor partidelor naţional şi ţărănist, a fost că tot timpul, n’au făcut de cât să se preocupe de ceea ce gândeşte, crede sau voeşte nu numai palatul ci şi camarila. Plin, discutăm cine a inaugurat procedura şi nici cine s’a văzut nevoit s’o urmeze. Constatăm că nim pul acesta nu s’a putut înlătura sistemul nenorocit de până acum al instituirei guvernelor. Să nu se mire deci opoziţia ca metoda s’a menţinut, mai în floare «te cât oricân' _ ---------- ^Sever Primele rezerve pe care nimeni mi ar fi dorit mai multdecât noi ca să nu o avem. Dar greşelile politice comise în trecut şi cari nu se mai pot repara, trebue puse în evidenţă în vederea acţiunei politice viitoare. Realităţile politice sunt mai tari decât sofisticăriile, abilităţile şi intrigăriile politicianilor,—şi astăzi, raportul real de forţe dintre cele două partide carieri nu s’au putut înţelege, se arată în mod atât de categoric, încât ni se pare că nu mai încape îndoială asupra conciliantei pe care a manifestat-o partidul ţărănesc, când a renunţat la multe din legitimile sale cereri, numai pentru a înlesni acordul. Acestea spuse şi guvernul Averescu fiind un fapt îndeplinit, — datori suntem să-i facem creditul până când îl vom vedea la lucru. In trecuta guvernare a partidului poporului, a fost o perioadă, cea dintâi, când nu era mult de obiectat, din punctul de vedere al legalităţii, împotriva ei. Din nefericire finalul nu a fost la înălţimea începutului şi rezultatul a fost o risipire fără precedent a unei popularităţi fără precedent. Un membru al actualului guvern al d-lui Averescu, a declarat că indicaţiunile acestuia sunt — conforme îndemnului regal — pentru o guvernare legală şi liniştită, blândă şi bună pentru cei mulţi şi obijduiţi.^ încă odată, îl aşteptăm la treabă, dar nu putem să nu observăm că unele ameninţări la adresa presei, cari s’au produs şi cari prin confiscarea unui confrate au și căpătat un început de realizare, nu sunt de bun augur’. Nu poate fi prieten al presei, cine nu e respectuos de libertatea ei și suprimarea dreptului de critică, creiază o stare de tulburare, care cu vremea nu poate fi propice nici unui fel de guvernare. Decişi să nu lăsăm să se ştirbească libertatea presei, cum suntem decişi a combate în viitor, Guvernul Averescu a depus emițământul şi a şi ţinut primul său Consiliu. O declaraţiune ministerială nu s’a produs. Se afirmă că ea va apare de Paşti, sub forma unui manifest. O aşteptăm pentru a ne pronunţa asupra ei. Modul cum a venit partidul poporului la cârmă, a surprins pe mulţi. Unii iniţiaţi ştiau sau pretindeau că ştiu că guvernul Averescu va eşi din consultaţiunea regală. Noi avem, regretabila satisfacţie, de a vedea realizate toate prezicerile noastre. Colecţia acestui ziar e martoră, că am cerut stăruitor timp de trei ani de zile, ca cele două partide democratice să se înţeleagă, pentru că numai astfel pot creea acea forţă de guvernământ, peste care să nu se poată trece, pentru că ar asigura suveranului lui guvern tare şi ţării o guvernare democratică,, de legalitate, o guvernare independentă. Am predicat în pustiu. Din sânul partidului naţional s’au ridicat mereu dificultăţi în calea acordului. In ultima clipă încă, atunci când ţărăniştii, cari au avut în tot timpul noţiunea clară a primejdiei, au renunţat chiar la unele din revendicările lor legitime, numai pentru a înlesni înţelegerea—încă partidul naţional nu a găsit energia ca să meargă la unica soluţiune care mai putea înlătura posibilitatea guvernului Averescu, la o singură listă ministerială comună. Cum era de prevăzut,suveranul aflânduse în faţa a trei liste şi a unei a patra propuneri subsidiare, cea a unei eventuale combinaţiuni naţionale tărăniste, —a recurs la sertegiile d-lui general Averescu, mai ales că acesta obţinuse colaborarea unor membri importanţi ai partidului naţional, dintre cari doi figurau şi pe lista prezentată de d. Iorga. Nmic nu poate arăta mai bine, cât de mare a fost greşala că ş’a cum am combătut în trecut, ori respins propunerea ţărănistă de ace ilegalitate şi orice nedreptate, se supune suveranului numai o dacă am fi preferat un guvern e- Singură listă comună, decât primul | sit din rândurile partidelor demoartiCOl Ini T^'~ mm vie ACI/Vf(tfiOA'Tftvfc îndoială, toată argumentația care a, Iui guvern, nici un fni.de fost prezentată suveranului , locilC acestea. Apoi, nu o facem nici pentru a adresa cuiva imputări, nici pentru a sublinia şi releva dreptatea noastră. B. Brănişteanui i’TC.t TEVIT^ I IUL *livtl II, IHL.L iui li,l«('f» pre' va dc el. Cum am mai spus, îi aşteptăm faptele și dc c!c si numai dc ele vor fi călăuzite aprecierile noastre. finul 39. No. 12974 mernem ABONAMENTEi 600 Iei pe nn an. 300 lei pe 6 InnL 150 lei pe 3 InnL In StrSinState dübln.2 LeiM Bibi Ui la A . o,KA" SIBIU * •' Joi 1 Aprilie 1926 Adevărul FONDATORI: AL. V. BELDIMAN 1888—189? CONST. MILLE 1897—1920 BIROURILE: Bucureștii Str. Sărindar No. 9-11 2 Lei Ij TELEFOANE ! Ce trebuie să facă partidele pentru a dobândi dreptul de a guverna? ...Să nu mai aleagă 100 de deputaţi, ci numai şase! Sentiala 607 Direcţia 67/72 3 24/73 Adstradia 7 09 * 46/79 Provincia 10/60 3 53 54 de máin® Ea Mes a pus neaparat capăt tendinţei de scădere a leului Diavol ce aduce, potenţial, noul guvern în orânduirea destinelor României, cea mai bizară şi mai neliniştitoare presimţire o deşteaptă politica financiară a noului ministru de finanţe. Titularul ministerului de finanţe şi-a desvoltat adesea, în parlament, ca deputat opoziţionist, o doctrină financiară şi mai ales monetară, croită par’că intenţionat pentru a continua opera d-lui Vintilă Brătianu. Simpla presupunere că s’ar putea intr'adevăr, să practice şi la guvern aceleaşi idei, este suficientă pentru a deştepta cele mai serioase Îngrijorări. Cu doi-trei ani în urmă, când revalorizarea s’a dovedit dezastruoasă în alte ţări, însă nu şi în România, se mai putea concepe un partizan al politicii fostului ministru de finanţe. Azi însă, după ce însuş făuritorul revalorizării leului a fost nevoit să renunţe de fapt la ţelul urmărit — îngropându-l odată cu abandonarea politicii sale de comprimare a preţurilor — ar fi straniu să vedem continuându-se greşelile trecutului. Cu leul la 2,12 şi cu balanţa deficitară cu aproape două miliarde (cum o recunoaşte d. Vintilă Brătianu în referatul la modificarea tarifului vamal) nu mai sunt permise experienţele. Noul ministru de finanţe se găseşte în faţa unei situaţii care cere o grabnică deslegare. Predecesorul său a epuizat toate resursele cu care se putea întârzia prăbuşirea schimbului românesc, astfel încât numai prin măsuri energice se va putea pune capăt primejdioasei tendinţe de scădere a leului. Orice acţiune in această direcţie nu poate avea ca punct de plecare decât stabilizarea monetei, căci în afară de această cale, noul ministru de finanţe va reface experienţa celui precedent, care a plecat fără să fie încă lămurit de ce toate sforţările sale n’au putut opri scăderea, necum provoca urcarea leului. Gândim însă că situaţia lăsată de d. Vintilă Bratanul nu va putea rămâne fără învăţăminte pentru noul vistiernic. Judecând după colaboratorul ce şi-a luat, am înclina să credem că noul ministru de finanţe nu va comite greşala de neertat de a persista pe o cale care nu poate duce decât la dezastru. i.TM b J» B» F”» Guvernul cel nou Va ratifica ţara numirea noului guvern ? O ilegalitate. Statul regelui Regele a dat ţării un guvern nou. Dacă ţara va ratifica hotărîrea suveranului şi va accepta guvernul d-luî general Averescu, e o chestiune ce se va tranşa prin alegerile generale. Până atunci noi rămânem la punctul nostru de vedere: guvernul Averescu era cel mai puţin indicat, cu atât mai mult cu cât şi alegerile agricole şi cele comunale au arătat sentimentele ţării. Oricum insă, guvernul a fost — constituţionaliceşte — format. El trebue să aibă priveghere asupra intereselor ţării şi aşteptăm să vedem cari-î sunt intenţiile, puterile şi faptele. Adresându-se, ziariştilor, noul ministru de interne a cerut presei... credit. Termenul nu-i potrivit , dar este evident că noi, cari nu ne conducem după codul perfectului opozant şi nu suntem organul vreunui partid politic, aşteptăm faptele. * In această ordine de idei, guvernul pare a ne da şi indicaţiuni. Aseară pachetele ziarului „Lupta“, cari urmau să fie transportate in provincie, au fost confiscate. Ce-a făcut acest ziar ? Ce-a scris el ? Dacă a comis o infracţiune, există legi şi justiţie. Numai justiţia poate hotărî, dacă o faptă trebue sancţionată. Guvernul nu este tribunal şi părerea unui ministru de lege. Acest procedeu face parte din programul guvernului sau e un gest de nervoasă beatitudine ? Iată ce trebue să aflăm. In orice caz ar fi fost de dorit ca guvernul să nu-și inaugureze activitatea cu o ilegalitate. Aflăm că peste două-trei zile guvernul se va adresa țării cu un manifest-program, în care își va spune cuvântul asupra grelelor probleme la ordinea zilei. Așteptăm acest manifest spre a ne convinge, dacă, da sau ba, guvernul Averescu înţelege — ca să întrebuinţăm un eufemism — „să continue" opera fostului guvern, pe care am combătut-o ori şi pe care o vom combate şi mâine, indiferent de firma ce-ar masca-o. Se afirmă că d. general Averescu şi-ar fi luat oarecari angajamente. Se zice că d. Vintilă Brătianu nu e deloc îngrijat de soarta trudei sale de 4 ani. Este aceasta adevărat? Lucrul e important pentru că țara n’a avut decât de suferit de pe urma operii „constructive“ a guvernului liberal. Să sperăm că Manifestul guver-jj el nului ne va aduce lămuriri și vom putea forma o judecată obiectivă şi sigură. Până atunci reţinem vorbele extrem de interesante, cu care regele a întâmpinat noul guvern după depunerea jurământului: „Vă recomand tuturor să guvernaţi cu bunătate, cu blândeţe şi să fiţi cu milă pentru cei obijduiţi“. Iată, în puţine cuvinte, un întreg program de guvernământ. Va urma guvernul sfatul regelui? Faptele lui vor fi răspunsul. Red. Carnetul nostru Ministrul Basarabiei Obrazul poporalu! , Niciodată Capitala, la venirea uinui nou guvern, n’a fost mai animată, am putea zice mai in fierbere, ca în zilele acestea de 29 și 30 Martie. Se simte par’că, în fine, că în•»‹|/vrn r» CATVacr rronlnmn nilMum F›‹› cat că faptul a coincidat cu o aşa de mare desfăşurare de forţă armată. Eri, Marţi, la orele 12, am parcurs mai multe din străzile principale, cu ochii pe public. Eraiu curios să văd ..mutrele“. Şi le-am văzut. Nu ştiu ce figură făcea suveranul cel de unul după ce şi-a luat hotărîrea. Poate că veselă. Insă suveranul cel cu zeci de mii de capete, prezenta un obraz sumbru, încreţit, o frunte plină de ceaţă. Nu părea deloc vesel, suveranul-popor. Grăbiţi, nervoşi, înfriguraţi, miile de trecători smulgeau literalmente ediţia a doua specială a „Dimineţii" care da lista noilor miniştri. Era o straşnică fâlfâîală de foi. Şi capetele cititorilor hârtiei tipărite, se arătau cu o înfăţişare care n’ar fi dispus, desigur, nici pe rege, nici pe d. general Averescu dacă le-ar fî văzut şi ei în momentul acela. N’am zărit nici o pereche de ochi strălucitori de bucurie, nici un obraz vesel. Faptul mi s’a părut chiar foarte ei pe străzi ? In definitiv trebuia să existe şi dintre cei ce jubilează. Dar u unde se înfundaseră ? Vă închipuiţi că mie unuia, neinscris în niciun partid, lucrul mi-era mai curând indiferent. In definitiv, te pomeneşti că iese bine şi aşa. De aceea, să mă credeţi că am privit cu toată obiectivitatea spectacolul. Ei bine, populaţia era vădit, deziluzionată. Să nădăjduim că noul guvern va şti să-i schimbe impresia primă, prin faptele lui. D. SERGIU NIŢA ,g£iasic” Legea nouă a teatrelor întrebuinţează cu o ciudată certitudine cuvântul „clasic". E vorba de piese clasice. Am cere autorilor legii sau celor _£6 vor trebui s‘o aplice o definire _ Dintr un punct, de vedere, se numeşte aşa literatura împotriva căreia se născu ,şi se ridică romantismul. Dintr'o altă considerare, clasică e doar epoca greco-latină până la năvălirile barbare. Dar, mai e încă o înţelegere — şi, e cea mai curentă — ce se dă cuvântului: clasică e orice operă care a primit încoronarea unanimei consacrări devenind un model sau o culminare a genului. Aşa, cu această înţelegere, o operă romantică poate fi clasică în aceiaş măsură în care îi e dat să fie şi uneia contemporane. „Clasici” sunt, în înţelesul istoric al cuvântului Racine şi Corneille; dar cu cealaltă, accepţiune — accepţiunea calificării estetice — şi Chateaubriand şi Hugo sunt clasici. După cum, clasic e şi Baudelaire, ce şi Anatole France... Totul depinde de definiţia ce se dă termenului. Iată pentru ce găsim riscată întrebuinţarea lui într'o lege a teatrelor. Căci, întrebăm: e Shakespeare un clasic? Da, din punctul de vedere al esteticii generale. Nu, In opunere cu Corneille!... Shakespeare e un barbar revoluţionar, în acelaş fel în care a putut fi răsturnător şi inacceptabil — la vremea lui — „Hernanni*1 al lui Victor Hugo... Rectificarea erorii de a întrebuinţa cuvântul clasic, într'o lege de organizare, nu se poate face decât lăsând organele de execuţie de a-i da înţelesul cel mai larg şi unicul cu putinţă. Totul, fireşte, rămâne chestie de apreciere, fiindcă, afară de d. Mihail Dragomirescu, nimeni nu a pus mâna pe acel aparat de precizie care poate fixa calificările definitive ale operelor de artă. ^ Ba Clin NOTE SITUAŢIA politică s-a lămurit, în sfărşit ieri, după o noapte cumplită, petrecută de atâţia candidaţi în chinurile insomniei. Toţi sperau, dar nimeni nu era sigur că a doua zi va fi ministru. Singuri d-nii Goldiş şi Lupas, au dormit liniştiţi şi fără nici o grije: avuseseră pru ----- — o grije. u.w.»,i,denia să joace pe două tablouri şi curios. Cum. averescanii nu erau şi să meargă astfel la sigur. * SUBSECRETARII de stat se înmulţesc sub noul guvern, ca ciupercile. Se anunţă, in adevăr, că vor fi înfiinţate trei subsecretariate noul: la preşidenţia consiliului, la poştă şi la ministerul de industrie. Ceeace înseamnă că legile biologice sânt erezii în politică, unde ...organul creiază funcţia. OFICIOSUL fostului guvern scrie că partidul liberal s’a inspirat totdeauna dela principiile adevăratei democraţii şi a avut respectul voinţei cetăţeneşti. Vorbă să fie. Dacă liberalii ar fi avut în adevăr... respectul voinţei cetăţeneşti, s’ar fi retras încă de mult, ba chiar nici n’ar fi acceptat guvernul acum patru ani. Buletinul cărţilor „Sărmanii oameni!" de Eug. Boureanul sub cătinile şanţurilor şi iarna prin grajdurile fermelor, lipinduse de vite în aşternutul lor de paie. In primăvară eşea ca o nălucă, cu priviri rătăcite, cari implorau zadarnic cu un glas stins : Tulu ! Tulu ! Unicul lui prieten, de care era foame. Cu un bulgăre o culcă la pământ. Dar ţipătul pasărei atrage pe ţăran. Omul se năpusteşte asupra băiatului, ridică sapa şi loveşte. •— „Am scăpat lumea de pacoste /" scrâşni el, „păcat numai de găină /". Şi soarele, cu,razele sale dălegat sufleteşte şi cu care se purtătoare de viaţă, privia la cei doi tea înţelege, era un biet berbec,oameni, la cei doi fraţi, pe carinescu care convorbea, şi lângă care sfârşita dărnicie a pământului nu-i ghemuit adormea fericit sub privi putuse hrăni laolaltă, rile zâmbitoare ale a lunei. In Judecătorul, dămde altă vicii e foame. Şinimeni nu arunca I tima a räutätii oamenilor. Un neun codru apestin pana al omenireinorocit râtăcia pe câmpuri, din loc Intro zi, dintro ascunzătoare, ei din 100( făcând judecată lighioanelor vede cum femei mulgeau vacile...,ceior mici şi împărţind dreptatea şi’n creerul lui pustiu se prinde o idee : când, toată lumea s’a depărtat, el se agaţă cu buzele fierbinţi de ugerul unei vaci. Dar a fost văzut: bâtele grele ale oamenilor cad, fără îndurare, pe oasele băiatului. Sângele îi curge din capul spart şi din gură, iar plângerea lui sună şi mai nelămurită : Tu-lu! Tu-lu ! S’a târît până lângă sat, într’un şanţ. Zace acolo, de câteva zile, îi e foame, îi e sete, şi-i scutură frigurile. Deodată, prin frunzişul ^cătinii apare o găină. Luilulea i e în numele sfintelor precepte ale Mântuitorului. Erau ani mulţi de când colinda aceste locuri, fără a se şti de unde venise. O întâmplare îl pune pe acest nebun faţă în faţă cu asasinul său. Fusese învăţător şi tovarăşul acestuia într’o afacere. într’o zi, pe când se întorceau dela un bâlciu cu banii câştigaţi, nemernicul i-a crăpat capul cu o ploscă spre a-şi însuşi toţi banii. Şi de atunci, nenorocitul rătăceşte cu minţile pierdute. O victimă a propriei sale ticălos Judecat după varietatea operei sale, d. E. Boureanul nu pare a fi tocmai un necunoscut pe tărâmul literaturii noastre. Afara de câteva volume de nuvele şi povestiri, precum şi de un poem în versuri — „Povestea lăcrămioarei" — cari au văzut lumina zilei, d-sa mai are în curs de publicaţiune şi alte volume de povestiri, vreo două romane şi chiar o dramă istorică. Cumse vede, o activitate literară destul de variată. ’ Volumul său recent. Sărmanii oameni, apărut în editura „Casei şcoalelor“, cuprinde zecenuvele, cu subiecte din lumea de la ţară şi din cea orăşenească, În general însă, eroii favoriţi ai d-lui Boureanul, din ambeie aceste lumi, sunt fiinţe umile, sortite nenorocirii, victime ale împrejurărilor sau ale răutăţii semenilor lor. Pătruns de compătimire pentru suferinţele lor, d-sa îşi închină cartea tuturor acelora cari, ca şi dânsul, „au plâns in faţa durerilor omeneşti — şi, la lumina bunătăţii, iradiată de lacrimile lor, au putut înţelege că toţi aceşti semeni, bântuiţi de dureri, le sunt fraţi !...“ * • In Fratele cel mic, povestea tristă a unui biet surdo-mut, eroul^ este un băetan pipernicit şi uscăţiv, numai în vârstă de 17 ani, al^cărui întreg vocabular se rezumă în silabele Tu-lu! Tu-lu ! pe cari le repetă drept răspuns la orice întrebare. E singur pe lume, rătăcitor şi ,fără adăpost, aproape gol, şi veşnic flămând. Vara dormia ţe de Consf. Şăineanu ULJ------JL.............................. .. . nil şi este Toma Fedeleş din nuvela Fecioara. Plecase în tinereţe în tari străine, unde rămăsese vreme îndelungată. întors acasă, la ţară, după moartea tatălui său, el se dă patimei băuturii, îşi omoară soţia în bătăi şi-şi aduce o ibovnică. Aceasta, cu timpul, face din el o cârpă. Bătut, flămând şi redus la roiul de slugă, el devine mistic: se crede Iosif şi aşteaptă zămislirea Messiei din Fecioara Maria. Când sărmanii oameni nu sunt victima nici a semenilor lor nici a faptelor lor proprii, ei sunt o jucărie a soartei sau a împrejurărilor. Astfel e cazul unui biet cizmar de la ţară, om paşnic şi muncitor, din nuvela întâmplare. Mişcat de maltratările ce le îndura o tânără femee dela un bărbat brutal şi beţiv, paznicul satului, el consimte s’o adăpostească la dânsul pentru un timp oarecare. Femeea, recunoscătoare, se arată din ce în ce mai devotată, până ce cizmarul, deşi matur ca vârstă, prinde drag de ea şi se (Citiţi continuarea în pag. II) NAZBAŢI I GENEROZITATE „îndreptarea” e generoasă, nu numărul ei de-aseară; ea zice: „suntem dispuşi să iertăm". Ba bine că nu ! E o chestie, însă: cam ce dispoziţie ar fi avut „îndreptarea” dacă era să fie aşa cum aştepta lumea şi logica? Tot aşa de generoasă ar fi fost? Ar fi fost tot atăt de dispusă „să ierte” ? In definitiv, nu e cine ştie ce exces de filantropie să „ierţi” pe cei pe care i-ai bătut sau i-ai păcălit... Sunt convins că şi şmecherul care mi-a şterpelit aseară pălăria de la garderobul restaurantului e foarte bine, dispus pentru mine şi gata să ‘‘ mă... ierte ! ne !rix. .1. T. « Gătiţi în corpul ziarului D. Iuliu Maniu despre noul guvern Zvonuri despre venirea d-lui Caillaux Noul proect de impozite. —O dilemă teribilă.—Urmările căderii francului (Dela corespondentul nostru din Paris) 24 MARTIE. — Credința generală care domneşte aci este că guvernul Briand n'o su râmâe multă vreme la putere şi că în curând va fi silit să se retragă."Motivul este, natural, eterna,chestie financiară. După cum ştiţi din depeşi, d. Péret a depus pe biroul Camerei un proect de impozite care, dacă va fi votat, vă produce patru miliarde şi jumătate, exact suma necesară acoperirii deficitului pe 1926. Dar va fi votat proectul? Mai ales suplimentul de impozit pe taxa de afaceri? Cartelul este în unanimitate în contra, impozitului pe, taxa o. BRIAND de afaceri. De asemenea o bună parte din centru şi din dreapta. Cea mai mare parte dintre actualii deputaţi au promis la alegerile generale desfiinţarea acestui impozit. Acum li se cere să-l urce. Au s’o iapă? Poate da. Zicem poate da (la,Bucureşti o s’o ştiţi înainte că rândurile de faţă să parvie acolo), fiindcă lucrurile au ajuns aşa de departe, încât Camera nu mai are de fapt libertatea de a se pronunţa pentru un sistem sau altul. Ea nu are altă alegere decât între proiectul guvernului,cu urcarea impozitului aşa de nepopular, dar şi aşa de neproductiv asupra cifrei de afaceri, şi intre inflaţiune. O a treia cale nu există. O dilemă teribilă Tezaurul încasează zilnic 20 milioane mai puţin, decât e nevoie pentru acoperirea cheltuelilor bugetare. La 20 Mai scad nişte poliţe, bonuri de tezaur, in valoare de peste şease miliarde. E drept că nu s'a cerut plata decât pentru trei miliarde şi ceva dar nici suma aceasta nu există. Rezerva pe care statul o mai are la Banca Franţei din ultima inflaţiune şi care este de vre-o două miliarde şi jumătate se topeşte văzând cu chitu. D. Péret a declarat azi că atât d. Briand coll şi dânsul vor prefera să plece dela putere decât să ceară o nouă inflaţiune. Argumentul guvernului este foarte simplu. El spune: — Sau se votează proectul meu, singurul care poate procura resurse imediate, şi atunci, se evită inflaţiunea şi, deci, şi o nouă cădere a francului. Sau nu se votează proectul şi atunci, tezaurul neavând resurse suficiente, inflaţiunea devine inevitabilă şi, odată cu dânsa, şi o prăbuşire catastrofală a francului. Nu este exclus ca deputaţii puşi în faţa acestei teribile dileme, să se decidă, cu moartea în suflet, să voteze impozitele pe cari le-au respins sistematic până acum. Dacă o vor face va fi desigur numai pentru a nu-şi lua răspunderea unei inflaţiuni imediate şi pentru a câştiga timp, iar nu din convingerea că, prin votarea proectului, se rezolvă ceva. Urmările căderii francului Nouile impozite nu vor face decât să am de pentru câteva luni criza, iar nu s-o înlăture. Motivul e lesne de înţeles. D. Péret a calculat deficitul pe anul curent la’patru şi jum. mi* liarde. Dar viaţa se scumpeşte me* reu. Lira sterlină a trecut azi la iSb şi are tendinţe pronunţate spre urcare. Deficitul va creşte deci fără doar şi poate*.. ! ' Scumpirea neîncetată are urmări şi in alte direcţii. Nevoia da nume«1 rar sporeşte în acelaş timp cu urcarea preţurilor. De aci necesitatea da a prezenta în număr tot mai mare, bonurile de tezaur şi de apărare naţională la ghişeurile statului spun încasare. Cele patru miliarde şi jumătate ale d-lui Péret reprezintă aşadar o, sumă prea neînsemnată pentru ca să ajungi la acoperirea deficitului bugetar, menit in mod fatal să crească, cum şi la plata bonurilor. Ar fi arătat cu altă ocazie că bonurile de apărare naţională, care vin la sca-denţă la fiecare sfârşit de fund saui la fiecare trei şi şase luni, reprezintă o valoare de aproape cincizeci miliarde» Ce ar deveni tezaurul dacă, sub in* fluenţa a cine ştie cănni eveniment^ sau prin simpla influenţă a conţinu* ei deprecieri a francului ţi a ne*i încetalei scumpiri a vieţii, a zecect sau a douzecea parte din aceste bo* nuri ar fi prezentate la plată? Sta* tul ar trebui atunci sau să închidă ghişeurile şi să se proclame falit sau să facă inflaţiune. ,. Venirea d-lui Caillaux - In realitate, votul celor patru miliarde şi jumătate nu va înlătura spectrul înflaţionic. Problema financiară va rămâne şi după acest vot tot aşa de excepţional da gravă cum este azi, iar situaţia d-lui Briand tot aşa de şubredă. D. Briand nu are o concepţie financiară a luL El se bizue pe miniştrii Ini da finanţe cari, ca să se mentle, trebue să recurgă la compromisuri, imposibile intre doctrinele fiscala ala stângii şi acele ale drepteLCum n'a reușit să formeze o majoritate sigură, se crede că, chiar dacă nu va cădea intr’una din aceste zile, In urma vreunul vot, se va retrage dela sine la prima ocazie. A Opinia „culiselor" este că acel« care ’i va urma este d. Caillaux. Sa spune chiar că d. Caillaux ar avea1 gata format viitorul lui minister. Dar ceea ce nu se spune este la ce majoritate se va sprijini Va ameninţa cu dizolvarea, cum îi atribue unii intenţia? Evenimentele vor arăta în curând dacă pronosticurile cari se fac acum se vor realiza. In orice caz, faptul că aproape toată lumea prezice aci apropiata venire la putere a d-lui Caillaux, arată că reputaţia financiară a acestuia a rămas intactă. I. D. CAILLAUX