Adevěrul, aprilie 1926 (Anul 39, nr. 12974-12997)

1926-04-01 / nr. 12974

t Ministrul Bucovinei D. DF. DORI POPOVICI Glose politice... Curiozităţi Cercurile liberale cred a fi găsit explicaţia faptului că, in ultimul moment, regele s’a adresat d-lui general Averescu. — „Cum voiţi ca suveranul să fi procedat altfel, spun ei, din mo­ment ce şeful partidului naţional a prezentat o listă pe care era tre­cut numele d-lui Stelian Popescu şi alta care-l cuprindea pe d. Stere“? , înregistrăm aceste­ cuvinte, fără a ne pronunţa­ dacă explicaţia es­te sau nu justă. _ __ Rfb­foda / Unul din conducătorii opoziţiei, spunea acum doi ani, că, întru­cât regii nu respectă oamenii politici de­cât atunci când sunt puternici, metoda de urmat — pentru a schim­ba cu totul sistemul practicat la de­semnarea guvernelor —­ este de a alcătui o mare forţă democratică, fără preocupări de ceea ce crede sau vrea palatul Or, marea greşeală a conducăto­rilor partidelor naţional şi ţărănist, a fost că tot timpul, n’au făcut de cât să se preocupe de ceea ce gândeşte, crede sau voeşte nu nu­mai palatul ci şi camarila. P­lin, discutăm cine a inaugurat procedura şi nici cine s’a văzut ne­voit s’o urmeze. Constatăm că ni­m­ pul acesta nu s’a putut înlătura sistemul nenorocit de până acum al instituirei guvernelor. Să nu se mire deci opoziţia ca metoda s’a menţinut, mai în floare «te cât oricân' _ ---------- ^Sever ­ Primele rezerve pe care nimeni mi ar fi dorit mai mult­­decât noi ca să nu o avem. Dar greşelile politice comise în trecut şi cari nu se mai pot repara,­ trebue puse în evidenţă în vederea acţiunei politice viitoare. Realită­ţile politice sunt mai tari decât so­fisticăriile, abilităţile şi intrigăriile politicianilor,—şi astăzi­, raportul real de forţe dintre cele două partide cari­eri nu s’au putut înţelege, se arată în mod atât de categoric, în­cât ni se pare că nu mai încape în­doială asupra conciliantei pe­ care a manifestat-o partidul ţărănesc, când a renunţat la multe din legi­­timile sale cereri, numai pentru a înlesni acordul. Acestea spuse şi guvernul Ave­rescu fiind un fapt­­ îndeplinit, — datori suntem să-i facem creditul până când îl vom vedea la lucru. In trecuta guvernare a partidului poporului, a fost o perioadă, cea dintâi, când nu era mult de obiec­tat, din punctul de vedere al lega­lităţii, împotriva ei. Din nefericire finalul nu a fost la înălţimea înce­putului şi rezultatul a fost o risipi­re fără precedent a unei populari­tăţi fără precedent. Un membru al actualului guvern al d-lui Averes­cu, a declarat că indicaţiunile a­­cestuia sunt — conforme îndemnu­lui regal — pentru o guvernare legală şi liniştită, blândă­ şi bună pentru cei mulţi şi­ obijduiţi.^ încă odată, îl aşteptăm la treabă, dar nu putem să nu observăm că unele ameninţări la adresa presei, cari s’au produs şi cari prin­ con­fiscarea unui confrate au și căpătat un început de realizare, nu sunt de bun augur’. Nu poate fi prieten al presei, cine nu e respectuos de li­bertatea ei și suprimarea dreptului de critică, creiază o stare de tul­­burare, care cu vremea nu poate fi propice nici unui fel de guvernare. Decişi să nu lăsăm să se ştir­bească libertatea presei, cum sun­tem decişi a combate în viitor, Guvernul Averescu a depus em­­ițământul şi a şi ţinut primul său Consiliu. O declaraţiune ministerială nu s’a produs. Se afirmă că ea va a­­pare de Paşti, sub forma unui ma­nifest. O aşteptăm pentru a ne pro­nunţa asupra ei. Modul cum a venit partidul po­porului la cârmă, a surprins pe mulţi. Unii iniţiaţi ştiau sau pre­tindeau că ştiu că guvernul Ave­rescu va eşi din consultaţiunea re­gală. Noi avem, regretabila satis­facţie, de a vedea realizate toate prezicerile noastre. Colecţia aces­tui ziar e martoră, că am cerut stă­ruitor timp de trei ani de zile, ca cele două partide democratice să se înţeleagă, pentru că numai ast­fel pot creea acea forţă­ de guver­nământ, peste care să nu se poată trece, pentru că ar asigura suveranu­lui lui guvern tare şi ţării o guver­nare democratică,, de legalitate, o guvernare independentă. Am predicat în pustiu. Din sânul partidului naţional s’au ridicat me­reu dificultăţi în calea acordului. In ultima clipă încă, atunci când ţărăniştii, cari au avut în tot tim­pul noţiunea clară a primejdiei, au renunţat chiar la unele din re­­­­vendicările lor legitime, numai pen­tru a înlesni înţelegerea—încă par­tidul naţional nu a găsit energia ca să meargă la­ unica soluţiune care mai putea înlătura posibilita­tea guvernului Averescu, la o sin­gură listă ministerială comună. Cum era de prevăzut,­­suveranul aflându­­se în faţa a trei liste şi a unei a patra propuneri subsidiare, cea­ a unei eventuale combinaţiuni naţio­­nale­ tărăniste, —­a recurs la ser­­tegiile d-lui general Averescu, mai ales că acesta obţinuse colabora­rea unor membri importanţi ai partidului naţional, dintre cari doi figurau şi pe lista prezentată de d. Iorga. Nmic nu poate arăta mai bine, cât de mare a fost greşala că ş’a cum am­­ combătut în trecut, ori respins propunerea ţărănistă de a­ce ilegalitate şi orice nedreptate, se supune suveranului numai o dacă am fi preferat un guvern e- Singură listă comună, decât primul | sit din rândurile partidelor demo­­artiCOl Ini T^'~ mm vie ACI/Vf(tfiOA'Tftvfc îndoială, toată argumentația care a, Iui guvern, nici un fni.de fost prezentată suveranului , locilC acestea. Apoi, nu o facem nici pentru a adresa cuiva imputări, nici pentru a sub­­linia şi releva dreptatea noastră. B. Brănişteanui i’TC.t TEVIT^ I IUL *livtl II, IHL.L iui li,l«('f» pre­' va dc el. Cum am­ mai spus, îi aşteptăm faptele și dc c!c si numai dc ele vor fi călăuzite a­­precierile noastre. ­ finul 39.­­ No. 12974 mernem ABONAMENTEi 600 Iei pe nn an. 300 lei pe 6 InnL 150 lei pe 3 InnL In StrSinState dübln.2 LeiM Bibi Ui la A . o,KA" SIBIU * •' Joi 1 Aprilie 1926 Adevărul FONDATORI: AL. V. BELDIMAN 1888—189? CONST. MILLE 1897—1920 BIROURILE: Bucureștii Str. Sărindar No. 9-11 2 Lei Ij TELEFOANE ! Ce trebuie să facă partidele pentru a dobândi dreptul de a guverna? ...Să nu mai aleagă 100 de deputaţi, ci numai şase! Senti­ala 6­07 Direcţia 67/72 3 24/73 Ad­stradia 7 09 * 46/79 Provincia 10/60 3 53 54 de máin® Ea Mes a pus neaparat capăt tendinţei de scădere a leului Dia­vol ce aduce, potenţial, noul guvern în orânduirea destinelor Ro­mâniei, cea mai bizară şi mai neli­niştitoare presimţire o deşteaptă politica financiară a noului ministru de finanţe. Titularul ministerului de finanţe şi-a desvoltat adesea, în parlament, ca deputat opoziţionist, o doctrină financiară şi mai ales monetară, croită par’că intenţionat pentru a continua opera d-lui Vin­­tilă Brătianu. Simpla presupunere că s’ar putea intr'adevăr, să practice şi la gu­­vern aceleaşi idei, este suficientă pentru a deştepta cele mai serioase Îngrijorări. Cu doi-trei ani în urmă, când re­valorizarea s’a dovedit dezastruoa­să în alte ţări, însă nu şi în Româ­nia, se mai putea concepe un par­tizan al politicii fostului ministru de finanţe. Azi însă, după ce însuş făurito­rul revalorizării leului a fost ne­voit să renunţe de fapt la ţelul ur­mărit — îngropându-l odată cu a­­bandonarea politicii sale de compri­­mare a preţurilor — ar fi straniu să vedem continuându-se greşelile trecutului. Cu leul la 2,12 şi cu ba­lanţa deficitară cu aproape două miliarde (cum o recunoaşte d. Vin­­tilă Brătianu în referatul la modi­ficarea tarifului vamal) nu mai sunt permise experienţele. Noul ministru de finanţe se gă­seşte în faţa unei situaţii care cere o grabnică deslegare. Predecesorul său a epuizat toate resursele cu care se putea întârzia prăbuşirea schim­bului românesc, astfel încât nu­mai prin măsuri energice se va pu­tea pune capăt primejdioasei ten­dinţe de scădere a leului. Orice acţiune in această direcţie nu poate avea ca punct de plecare decât stabilizarea monetei, căci în afară de această cale, noul minis­tru de finanţe va reface experienţa celui precedent, care a plecat fără să fie încă lămurit de ce toate sfor­ţările sale n’au putut opri scăde­rea, necum provoca urcarea leului. Gândim însă că situaţia lăsată de d. Vintilă Brat­­anul nu va putea ră­mâne fără învăţăminte pentru noul vistiernic. Judecând după colaboratorul ce şi-a luat, am înclina să credem că noul ministru de finanţe nu va co­mite greşala de neertat de a per­sista pe o cale care nu poate duce decât la dezastru. i.TM b J» B» F”» Guvernul cel nou Va ratifica ţara numirea noului guvern ? O ilegalitate.­­ Statul regelui Regele a dat ţării un guvern nou. Dacă ţara va ratifica hotărîrea su­veranului şi va accepta guvernul d-luî general Averescu, e o ches­tiune ce se va tranşa prin alegerile generale. Până atunci noi rămânem la punctul nostru de vedere: gu­vernul Averescu era cel mai puţin indicat, cu atât mai mult cu cât şi alegerile agricole şi cele comunale au arătat sentimentele ţării. Oricum insă, guvernul a fost — constituţionaliceşte —­ format. El trebue să aibă priveghere asupra intereselor ţării şi aşteptăm să ve­dem cari-î sunt intenţiile, puterile şi faptele. Adresându-se, ziariştilor, noul ministru de interne a cerut presei... credit. Termenul nu-i po­trivit , dar este evident că noi, cari nu ne conducem după codul perfec­tului opozant şi nu suntem organul vreunui partid politic, aşteptăm faptele. * In această ordine de idei, guver­nul pare a ne da şi indicaţiuni. Aseară pachetele ziarului „Lupta“, cari urmau să fie transportate in provincie, au fost confiscate. Ce-a făcut acest ziar ? Ce-a scris el ? Dacă a comis o infracţiune, exi­stă legi şi justiţie. Numai justiţia poate hotărî, dacă o faptă trebue sancţionată. Guvernul nu este tri­bunal şi părerea unui ministru de lege. Acest procedeu face parte din programul guvernului sau e un gest de nervoasă beatitudine ? Iată ce trebue să aflăm. In orice caz ar fi fost de dorit ca guvernul să nu-și inaugureze activitatea cu o ilega­litate. Aflăm că peste două-trei zile gu­vernul se va adresa țării cu un ma­nifest-program, în care își va spune cuvântul asupra grelelor probleme la ordinea zilei. Așteptăm acest manifest spre a ne convinge, dacă, da sau ba, gu­vernul Averescu înţelege — ca să întrebuinţăm un eufemism — „să continue" opera fostului guvern, pe care am combătut-o ori şi pe care o vom combate şi mâine, indiferent de firma ce-ar masca-o. Se afirmă că d. general Averescu şi-ar fi luat oarecari angajamente. Se zice că d. Vintilă Brătianu nu e deloc îngrijat de soarta trudei sale de 4 ani. Este aceasta adevărat? Lucrul e important pentru că țara n’a avut decât de suferit de pe urma operii „constructive“ a guvernului liberal. Să sperăm că Manifestul guver-jj el nului ne va aduce lămuriri și vom putea forma o judecată obiec­tivă şi sigură. Până atunci reţinem vorbele ex­trem de interesante, cu care regele a întâmpinat noul guvern după de­punerea jurământului: „Vă recomand tuturor să guver­naţi cu bunătate, cu blândeţe şi să fiţi cu milă pentru cei obijduiţi“. Iată, în puţine cuvinte, un întreg program de guvernământ. Va urma guvernul sfatul regelui? Faptele lui vor fi răspunsul.­­ Red. Carnetul nostru Ministrul Basarabiei Obrazul poporalu­! , Niciodată Capitala, la venirea ui­nui nou guvern, n’a fost mai ani­mată, am putea zice mai in fierbere, ca în zilele acestea de 29 și 30 Mar­tie. Se simte par’că, în fine, că în­•»‹|/vrn r» CATVacr rr­onlnmn nilMum F›‹› cat că faptul a coincidat cu o aşa de mare desfăşurare de forţă ar­mată. Eri, Marţi, la orele 12, am parcurs mai multe din străzile principale, cu ochii pe public. Eraiu curios să văd ..mutrele“. Şi le-am văzut. Nu ştiu ce figură făcea suveranul cel de unul după ce şi-a luat hotă­­rîrea. Poate că veselă. Insă suve­ranul cel cu zeci de mii de capete, prezenta un obraz sumbru, încreţit, o frunte plină de ceaţă. Nu părea deloc vesel, suveranul-popor. Grăbiţi, nervoşi, înfriguraţi, miile de trecători smulgeau literalmente ediţia a doua specială a „Dimineţii" care da lista noilor miniştri. Era o straşnică fâlfâîală de foi. Şi capetele cititorilor hârtiei tipărite, se arătau cu o înfăţişare care n’ar fi dispus, desigur, nici pe rege, nici pe d. ge­neral Averescu dacă le-ar fî văzut şi ei în momentul acela. N’am­ zărit nici o pereche de ochi strălucitori de bucurie, nici un obraz vesel. Faptul mi s’a părut chiar foarte ei pe străzi ? In definitiv trebuia să existe şi dintre cei ce jubilează. Dar u unde se înfundaseră ? Vă închipuiţi că mie unuia, nein­­scris în niciun partid, lucrul mi-era mai curând indiferent. In definitiv, te pomeneşti că iese bine şi aşa. De aceea, să mă credeţi că am privit cu toată obiectivitatea spectacolul. Ei bine, populaţia era vădit, dezilu­zionată. Să nădăjduim că noul guvern va şti să-i schimbe impresia primă, prin faptele lui. D. SERGIU NIŢA ,g£iasic” Legea nouă a teatrelor întrebuin­ţează cu o ciudată certitudine cuvân­tul „clasic". E vorba de piese clasice.­­ Am cere autorilor legii sau celor _£6 vor trebui s‘o aplice o definire _ Dintr un punct, de vedere, se nu­meşte aşa literatura împotriva că­reia se născu ,şi se ridică roman­tismul. Dintr'o altă considerare, clasică e doar epoca greco-latină până la năvălirile barbare. Dar, mai e încă o înţelegere — şi, e cea mai curentă — ce se dă cuvântului: clasică e orice operă care a primit încoronarea unanimei consacrări devenind un model sau­­ o culminare a genului. Aşa, cu această înţelegere, o operă romantică poate fi clasică în aceiaş măsură în care îi e dat să f­ie şi uneia contemporane. „Clasici” sunt, în înţelesul istoric al cuvântului Racine şi Corneille; dar cu cealaltă, accepţiune — ac­cepţiunea calificării estetice — şi Chateaubriand şi Hugo sunt cla­sici. După cum, clasic e şi Baude­laire, c­e şi Anatole France... Totul depinde de definiţia ce se dă termenului. Iată pentru ce găsim riscată în­trebuinţarea lui într'o lege a tea­trelor. Căci, întrebăm: e Shakes­peare un clasic? Da, din punctul de vedere al esteticii generale. Nu, In opunere cu Corneille!... Shakes­peare e un barbar revoluţionar, în a­celaş fel în care a putut fi răs­turnător şi inacceptabil — la­ vre­mea lui — „Hernanni*1 al lui Vic­tor Hugo... Rectificarea erorii de a întrebu­inţa cuvântul clasic, într'o lege de organizare, nu se poate face decât lăsând organele de execuţie de a-i da înţelesul cel mai larg şi unicul cu putinţă. Totul, fireşte, rămâne chestie de apreciere, fiindcă, afară de d. Mi­hail Dragomirescu, nimeni nu a pus mâna pe acel aparat de precizie care poate fixa calificările definitive ale operelor de artă. ^ Ba Clin NOTE SITUAŢIA politică s-a lămurit, în sfărşit i­eri, după o noapte cum­plită, petrecută de atâţia candidaţi în chinurile insomniei. Toţi sperau, dar nimeni nu era sigur că a doua zi va fi ministru. Singuri d-nii Gol­­diş şi Lupas, au dormit liniştiţi şi fără nici o grije: avuseseră pru ----- — o grije. u.w.»,i,­denia să joace pe două tablouri şi curios. Cum. averescanii nu erau şi să meargă astfel la sigur. * SUBSECRETARII de stat se în­mulţesc sub noul guvern, ca ciu­percile. Se anunţă, in adevăr, că vor fi înfiinţate trei subsecretaria­te noul: la preşidenţia consiliului, la poştă şi la ministerul de indus­trie.­ Ceeace înseamnă că legile bio­logice sânt erezii în politică, unde ...organul creiază funcţia. OFICIOSUL fostului guvern scrie că partidul liberal s’a inspirat tot­deauna dela principiile adevăratei democraţii şi a avut respectul vo­inţei cetăţeneşti. Vorbă să fie. Dacă liberalii ar fi avut în adevăr... respectul voinţei cetăţeneşti, s’ar fi retras încă de mult, ba chiar nici n’ar fi acceptat guvernul acum patru ani. Buletinul cărţilor „Sărmanii oameni!" de Eug. Boureanul sub cătinile şanţurilor şi iarna prin grajdurile fermelor, lipindu­­se de vite în aşternutul lor de paie. In primăvară eşea ca o nălucă, cu priviri rătăcite, cari implorau zadar­nic cu un glas stins : Tu­lu ! Tu­­lu ! Unicul lui prieten, de care era foame. Cu un bulgăre o culcă la pă­mânt. Dar ţipătul pasărei atrage pe ţăran. Omul se năpusteşte asupra băiatului, ridică sapa şi loveşte. •— „Am scăpat lumea de pacoste /" scrâşni el, „păcat numai de găi­nă /". Şi soarele, cu,razele sale dă­legat sufleteşte şi cu care se pur­tătoare de viaţă, privia la cei doi tea înţelege, era un biet berbec,­­oameni, la cei doi fraţi, pe cari­nes­­cu care convorbea, şi lângă care sfârşita dărnicie a pământului nu-i ghemuit adormea fericit sub privi­ putuse hrăni laolaltă, rile zâmbitoare ale a lunei.­­ In Judecătorul, dăm­­de altă vic­ii e foame. Şi­­nimeni nu arunca I tima a räutätii oamenilor. Un ne­­un codru apestin pana al omenirei­­norocit râtăcia pe câmpuri, din loc Intro zi, dintro ascunzătoare, ei din 100( făcând judecată lighioanelor vede cum femei mulgeau vacile...,­­ceior mici şi împărţind dreptatea şi’n creerul lui pustiu se prinde o idee : când, toată lumea s’a de­părtat, el se agaţă cu buzele fier­binţi de ugerul unei vaci. Dar a fost văzut: bâtele grele ale oame­nilor cad, fără îndurare, pe oasele băiatului. Sângele îi curge din ca­pul spart şi din gură, iar plângerea lui sună şi mai nelămurită : Tu-lu! Tu-lu ! S’a târît până lângă sat, într’un şanţ. Zace acolo, de câteva zile, îi e foame, îi­ e sete, şi-i scutură fri­gurile. Deodată, prin frunzişul ^că­­tinii apare o găină. Lui­­lulea i e în numele sfintelor precepte ale Mântuitorului. Erau ani mulţi de când colinda aceste locuri, fără a se şti de unde venise. O întâmpla­re îl pune pe acest nebun faţă în faţă cu asasinul său. Fusese învă­ţător şi tovarăşul acestuia într’o a­­facere. într’o zi, pe când se întor­ceau dela un bâlciu cu banii câşti­gaţi, nemernicul i-a crăpat capul cu o ploscă spre a-şi însuşi toţi banii. Şi de­ atunci, nenorocitul rătăceşte cu minţile pierdute. O victimă a propriei sale ticălos Judecat după varietatea operei sale, d. E. Boureanul nu pare a fi tocmai un necunoscut pe tărâmul literaturii noastre. Afara de câte­va volume de nuvele şi povestiri, precum şi de un poem în versuri — „Povestea lăcrămioarei" — cari au văzut lumina zilei, d-sa mai are în curs de publicaţiune şi alte vo­lume de povestiri, vreo două ro­mane şi chiar o dramă istorică. Cum­­se vede, o activitate literară destul de variată. ’ Volumul său recent. Sărmanii oa­meni­, apărut­­ în editura „Casei şcoalelor“, cuprinde zece­­nuvele, cu subiecte din lumea de la ţară şi din cea­ orăşenească, În general în­să, eroii favoriţi ai d-lui Boureanul, din ambeie aceste lumi, sunt fiinţe umile, sortite nenorocirii, victime ale împrejurărilor sau ale răutăţii semenilor lor. Pătruns de compăti­mire pentru suferinţele lor, d-sa îşi închină cartea tuturor acelora cari, ca şi dânsul, „au plâns in faţa durerilor omeneşti — şi, la lumina bunătăţii, iradiată de lacrimile lor, au putut înţelege că toţi aceşti se­meni, bântuiţi de dureri, le sunt fraţi !...“ * • In Fratele cel mic, povestea tris­tă a unui biet surdo-mut, eroul^ es­te un băetan pipernicit şi uscăţiv, numai în vârstă de 17 ani, al^cărui întreg vocabular se rezumă în si­labele Tu-lu­! Tu-lu ! pe cari le repetă drept răspuns la orice­­ în­trebare. E singur pe lume, rătăci­tor şi ,fără adăpost, aproape gol, şi veşnic flămând. Vara dormia ţ­e de Consf. Şăineanu ULJ------JL..............................­ .. . nil şi­ este Toma Fedeleş din nuvela Fecioara. Plecase în tinereţe în tari străine, unde rămăsese vreme îndelungată. întors acasă, la ţară, după moartea tatălui său, el se dă patimei băuturii, îşi omoară soţia în bătăi şi-şi aduce o ibovnică. Aceas­ta, cu timpul, face din el o cârpă. Bătut, flămând şi redus la roiul de slugă, el devine mistic: se crede Iosif şi aşteaptă zămislirea Messiei din Fecioara Maria. Când sărmanii oameni nu sunt victima nici a semenilor lor nici a faptelor lor proprii, ei sunt o jucărie a soartei sau a împrejurărilor. Ast­fel e cazul unui biet cizmar de la ţară, om paşnic şi muncitor, din nu­vela întâmplare. Mişcat de maltra­tările ce le îndura o tânără femee dela un bărbat brutal şi beţiv, paz­nicul satului, el consimte s’o adă­postească la dânsul pentru un timp oarecare. Femeea, recunoscătoare, se arată din ce în ce mai devotată, până ce cizmarul, deşi matur ca vârstă, prinde drag de ea şi se (Citiţi continuarea în pag. II) N­AZ­BAŢI I GENEROZITATE „îndreptarea” e generoasă, nu nu­mărul ei de-aseară; ea zice: „suntem dispuşi să iertăm". Ba bine că nu ! E o chestie, însă: cam ce dispozi­ţie ar fi avut „îndreptarea” dacă era să fie aşa cum aştepta lumea şi logica? Tot aşa de generoasă ar fi fost? Ar fi fost tot atăt de dis­pusă „să ierte” ? In­ definitiv, nu e cine ştie ce ex­ces de filantropie să „ierţi” pe cei pe care i-ai bătut sau i-ai păcălit... Sunt convins că şi şmecherul care mi-a şterpelit aseară pălăria de la garderobul restaurantului e foarte­­ bine, dispus pentru mine şi gata să ‘‘ mă... ierte ! ne !­rix. .1. T. « Gătiţi în corpul ziarului D. Iuliu Maniu despre noul guvern Zvonuri despre venirea d-lui Caillaux Noul proect de impozite. —O dilemă teribilă.—­­Urmările căderii francului (Dela corespondentul nostru din Paris) 24 MARTIE. —­ Credința generală care domneşte aci este că guvernul Briand n'o su râmâe multă vreme la putere şi că în curând va fi­ silit să se retragă."Motivul este, natural, eterna,chestie financiară. După cum ştiţi din depeşi, d. Pé­ret a depus pe biroul Camerei un proect de impozite care, dacă va fi votat, vă produce patru miliarde şi jumătate, exact suma necesară aco­peririi deficitului pe 1926. Dar va fi votat proectul? Mai ales suplimentul de impozit pe taxa de afaceri? Cartelul este în unanimi­tate în contra, impozitului pe, taxa o. BRIAND de afaceri. De asemenea o bună par­te din centru şi din dreapta. Cea mai mare parte dintre actualii deputaţi au promis la alegerile generale des­fiinţarea acestui impozit. Acum li se­ cere să-l urce. Au s’o iapă? Poate da. Zicem poate da (la,Bucureşti o s’o ştiţi înainte­ că rândurile de faţă să parvie acolo), fiindcă lu­crurile au a­­juns aşa de departe, încât Camera nu mai are de fapt libertatea de a se pronunţa pentru un sistem sau altul. Ea nu are­ altă alegere decât între proiectul guvernului,­cu urcarea im­pozitului aşa de nepopular, dar şi aşa de neproductiv asupra cifrei de afaceri, şi intre inflaţiune. O a treia cale nu există. O dilemă teribilă Tezaurul încasează zilnic 20 mili­oane mai puţin, decât e­ nevoie pen­­tru acoperirea cheltuelilor bugetare. La 20 Mai scad nişte poliţe, bonuri de tezaur, in valoare de peste şease miliarde. E drept că nu s'a cerut pla­ta decât pentru trei miliarde şi ceva dar nici sum­a aceasta nu există. Re­zerva pe care statul o mai are la Banca Franţei din ultima inflaţiune şi care este de vre-o două miliarde şi jumătate se topeşte văzând cu ch­­it­u. D. Péret a declarat azi că atât d. Briand coll şi dânsul vor prefera să plece dela putere decât să ceară o nouă inflaţiune. Argumentul guver­nului este foarte simplu. El spune: — Sau se votează proectul meu, singurul care poate procura resurse imediate, şi atunci, se evită infla­­ţiunea şi, deci, şi o nouă cădere a francului. Sau nu se votează proec­­tul şi atunci, tezaurul neavând re­­surse suficiente, inflaţiunea devine inevitabilă şi, odată cu dânsa, şi o prăbuşire catastrofală a francului. Nu este exclus ca deputaţii puşi în faţa acestei teribile dileme, să se de­cidă, cu moartea în suflet, să vote­ze impozitele pe cari le-au respins sistematic până acum. Dacă o vor face va fi desigur numai pentru a nu-şi lua răspunderea unei inflaţiuni imediate şi pentru a câştiga timp, iar nu din convingerea că, prin vo­tarea proectului, se rezolvă ceva.­­ Urmările căderii fran­cului Nouile impozite nu vor face decât să am de pentru câteva luni criza, iar­ nu s-o înlăture. Motivul e lesne de înţeles. D. Péret a calculat deficitul pe anul curent la’patru şi jum. mi* liarde. Dar viaţa se scumpeşte me* reu. Lira sterlină a trecut azi la iSb şi are tendinţe pronunţate spre ur­­care. Deficitul va creşte deci fără doar şi poate*.. ! ' Scumpirea neîncetată are urmări şi in alte direcţii. Nevoia da nume«1 rar sporeşte în acelaş timp cu ur­­carea preţurilor. De aci necesitatea da a prezenta în număr tot mai mare, bonurile de tezaur şi de apărare na­­ţională la ghişeurile statului spun încasare. Cele patru miliarde şi jumătate ale d-lui Péret reprezintă aşa­dar o, sumă­­ prea neînsemnată pentru ca să ajungi­ la acoperirea deficitului bugetar, menit in mod fatal să crea­­scă, cum şi la plata bonurilor. Ar fi arătat cu altă ocazie că bonurile de apărare naţională, care vin la sca-­­denţă la fiecare sfârşit de fund saui la fiecare trei şi şase luni, reprezintă o­ valoare de aproape cincizeci miliarde» Ce ar deveni tezaurul dacă, sub in* fluenţa a cine ştie cănni eveniment^ sau prin simpla influenţă a conţinu* ei deprecieri a francului ţi a ne*i încetalei scumpiri a vieţii, a zecect sau a douzecea parte din aceste bo* nuri ar fi prezentate la plată? Sta* tul ar trebui atunci sau să închidă­ ghişeurile şi să se proclame falit sau­ să facă inflaţiune. ,. Venirea d-lui Caillaux - In realitate, votul celor patru miliarde şi jumătate nu va înlă­tura spectrul înflaţionic. Problema financiară va rămâne şi după a­­cest vot tot aşa de excepţional da gravă cum este azi, iar situaţia d-lui Briand tot aşa de şubredă. D. Briand nu are o concepţie financiară a luL El se bizue pe miniştrii Ini da finanţe cari, ca să se mentle, trebue să recurgă la compromisuri, impo­sibile intre doctrinele fiscala ala stângii şi acele ale drepteLCum n'a reușit să formeze o majoritate si­­gură, se crede că, chiar dacă nu va cădea intr’una din aceste zile, In urma vreunul vot, se va retrage dela sine la prima ocazie. A Opinia „culiselor" este că acel« care ’i va urma este d. Caillaux. Sa spune chiar că d. Caillaux ar avea1 gata format viitorul lui minister. Dar ceea ce nu se spune este la ce majo­ritate se va sprijini Va ameninţa cu dizolvarea, cum îi atribue unii intenţia? Evenimentele vor arăta în curând dacă pronosticurile cari se fac acum se vor realiza. In orice caz, faptul că aproape toată lumea prezice aci apropiata venire la putere a d-lui Caillaux, arată că reputaţia finan­ciară a acestuia a rămas intactă. I. D. CAILLAUX

Next