Adevěrul, decembrie 1927 (Anul 40, nr. 13483-13508)

1927-12-04 / nr. 13485

ORUL 40 Ro. 13485 * Duminică 4 Decembrie 8 , ADEVERUL. nov eca O at­ociațiunea"a FOMDATORI • ^ BELDIMAN 1888-- 1887 FONDATORI. C0NgT- MULIIE 1897-1926 ABONAMENTE: 750 lei pe un an .180 lei pe 6­­ani. 200 lei pe 3 luni. In străinătate dublu Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7-9 11 Lei 3 telefoane . D-l Vintilă Brătianu a declarat în expozeul său că a fost până acum „me­dicul țării“.«­­ „ . ...Un chirurg care operează fara anestezice! » TRATATIVELE -DOSO­­ Felul partidului liberal a făcut ieri şefului partidului naţional-tără­­sasc, propunerile sale, în vederea realizării unei colaborări la gu­vern. La­­ ora când scrim aceste rânduri, convorbirea, care a durat două ore şi jumătate şi la care au­­participat şi d-nii Duca şi Titules­­cu, nu a dus la o concluziune. A rămas ca d. Vintilă Brătianu să remită în scris, propunerile, sale, în forma­ în care le-a modificat în decursul discuțiunii. Ceea ce însă ,a­­pare sigur în momentul acesta este, că d. Maniu nu a avut motiv să respingă propunerile liberale a li­mine şi că a avut motive să creadă că continuarea convorbirilor e o­­portuntă. Totuşi asupra rezultatu­lui tratativelor nu se poate preju­­deca,­ deşi sunt curente foarte se­rioase, cari îndreptăţesc la scepti­cism, dacă nu chiar la pesimism. Căci problema unui acord, între partidul liberal şi cel naţional-ţără­­nesc, este dificilă prin ea însăşi. Ea­­devine şi mai dificilă când e vorba ca acest acord să ducă la o guver­nare comună. Motivele care stau la baza aces­tei dificultăţi, sunt de două catego­rii: politice şi psichologice. Cele psichologice se rezumă în două cuvinte: neîncredere reciprocă. Partidul national-ţărănesc e domi­nat de teama că orice propunere îi vine din lagărul liberal, nu­­ este sinceră, ci este o manevră menită să-l compromită şi să-l slăbească. Naţional-ţărăniştii socotesc că în­trucât au fost, cel puţin de două ori, victima unei asemenea mane­vre liberale, în ajunul aducerii la cârmă, a generalului Averescu şi cu ocazia constituirii guvernului Ştirbei, adică în momentul răstur­nării generalului. . Neîncrederea partidului liberal este, la rândul ei, adânc înrădăcina­tă. Ea nu are la temelie fapte reale, ci bănueli şi temeri. In mod sincer liberalii se tem că naţional-tarăniş­­tii se vor deda la experienţe şi ino­vaţii politice, primejdioase asgură­­rii ordinei. Şi se mai tem liberalii că naţional-tărăniştii­ nu au expe­rienţa de guvern necesară. Nu dis­cutăm dacă aceste supoziţii sun­t îndreptăţite. Noi suntem siguri că nu. Par liberăli, sunt, său ce! pu­ţin au fost obsedaţi de ele. Şi cu această realitate , trebue contat.­­­, Neîncrederea şi teama partidului liberal, mai au însă şi alte cauze cari ne duc deadreptul la motivele de ordine politică, ce stau în calea acordului. Liberalii se tem de con­­septutunea politică a nationalilor­ tă­­rănisti. Aci se ciocnesc­­ cele două lumi de gândire politică, despre cari se poate spune că au fost la baza mai tuturor frământărilor po­litice din tarile moderne. Pe deo­parte liberalii, cu concepţia veche a statului oblăduitor, în care popo­rul e numai obiect al legiferărei şi administraţiei. Pe de alta naţionalii­­ţărănişti cu concepţia modernă, e­­lementar democratică, după care poporul este subiect al legiferării si administraţiei, subiect şi obiect în acelaş timp. Prima concepţie vrea şi ea guvernarea pentru popor, dar fără acesta şi la nevoie, contra lui. Concepţia a doua vrea guvernarea pentru popor prin popor. Prima consideră poporul ca etern minor şi ca având nevoie de un regim tute­lar. A doua crede că, indiferent de capacitatea indivizilor, massa for­mează un tot, ale cărui­a­ instincte chiar, rezumate în exprimarea vo­tului universal, pot imprima con­ducerii politice, conştiinţa nevoilor naţiunei şi îi pot da şi­ directivele cari duc la satisfacerea acestor­­nevoi.­­ Din prima concepţie se explică şi faptul că, după ce a dat votul universal, partidul liberal, speriat oarecum de propria sa operă, l-a anihilat prin legea electorală co­piată după modelul celei musso­­­niste. A doua­ concepție vrea toc­mai ceia de ce partidul liberal se tem­e sau s’a temut. Ea vrea ca vo­tul universal, întreg, necorijat, ne­­falsificat, să desemneze guvernul şi să-i imprime directivele. Intre aceste două concepţii s’ar părea că este o prăpastie. De a­­ceea, am şi spus, că­­ nu e multă speranţă că acordul va­­ putea fi realizat. Oricât de ademenitor to­nul, neobicinuit, de curtenitor, în care urmează convorbirile, dificul­tatea reală nu stă nici în numărul portofoliilor, nici în cel al manda­telor parlamentare. Dificultatea stă în bariera, deocamdată, în aparen­ță, insurmontabilă­, care desparte cele două lumi de gândire, cari se înfruntă­ de­­rege ani -în arena vieţii noastre publice, într-o luptă care nu­ a fost în­totdeauna fair play, dar care,cu toate aparentele în­frângeri ale naţional-ţărăniştilor, e încă departe de a fi decisă. Există însă un motiv foarte serios care permite să se întrevadă o slabă rază de nădejde. E faptul că ten­dinţele­ şi metodele­­politice postbe­lice ale partidului liberal, au fost numai un expedient, o trecătoare rătăcire, determinată de orbitoarea Strălucire a rezultatelor realizate şi cu gelozie păzite, de un om­, care cunoştea jertfele ce au costat şi în­ţelegea să te ocrotească cu mână de fel. Dar obârşia partidului azi la cârmă, e cum îi spun­e şi numele : liberală. In deceniul dinaintea răz­boiului şi în primii ani după el, par­tidul liberal a înscris pe steagul său şi a avut îndrăzneala realizării re­formei agrare­ şi a­ votului univer­sal. Partidul liberal­ nu trebue deci decât să se­ întoarcă spre,, el însuşi, să resusciteze cel mai glorios tre­cut al său, să se inspire deja marii săi înaintaşa, pentru ca să aibă ia­răşi sub picioare, terenul. Acordul, urmărit acum cu­ bună credinţă şi cu bunăvoinţă, ar fi nu numai rea­lizabil, dar realizat prin însuşi fap­tul acestei reveniri, ce va aduce ziua de azi ?­­ Ce ziua de mâine? întreaga opinie pu­blică aşteaptă" cu îngrijorare rezul­tatul­ convorbirilor în curs, cari nu pot, cari nu trebue să fie altfel de­cât scurte şi cari pot aduce : lega­litatea, liniştea, ordinea, cu efectele lui binefăcătoare, sau : arbitrarul cu consecinţa sa logică : lupta în­verşunată, pătimaşe, sfâşietoare­, nesocotită, care se ştie de unde în­cepe, dar nu se ştie încotro duce. B. Brănişteanu GLOSE POLITICE Anti-liberalism . Cel puţin zece­ din membrii comi­şelului executiv averescan, prezenţi la şedinţa de Marţi, au cerut o po­litică hotărit anti-liberală. Or, nu­mărul de aseară din îndreptarea în­vederează că generalul Averescu şi cu intimii lui înţeleg şi mai depar­te politica de coadă de­ topor în mâinile liberalilor, în potriva naţio­­nil-tărăniştilor. Nu există infamie, care să fi fost debitată contra na­­ţional-tărăniştilor, pe care să v- o reediteze acum oficiosul averescan. Gestul acesta care vine după ce d. Maniu a respins cu energie orice continuare cu d. general Averescu, este de-o elegantă care nu are ne­voie de nici un comentariu. Dar mai este si un alt lucru . Este cu putinţă ca acei care au ce­rut o politică anti-liberală să nu vadă ce înseamnă de fapt politica „anti-liberală" a d-lui general Ave­rescu? Și este oare de admis că oameni cari sunt cinstiţi cu sine însuşi şi cu crezul lor, să accepte astfel de tratament şi astfel de me­tode de procedare ? Experienţa îndreptarea are un argument peremptoriu, pentru care este con­vinsă că averescanii ar putea re­veni la putere. Partidul nostru — zice „Îndreptarea" — ar putea da­­un guvern compus din elemente, cari, in cea mai mare parte, au guvernat deja";:un parlament „din oameni, cari au legiferat deja,” în fine, este in stare­­,să împlinească rețeaua administrativă cu oameni, cari au administrat deja."" Am citat. Să nu insistăm în pri­vinţa stilului. Din câteva chestiuni: Guvern, din elemente cari au mai guvernat? Dar chestia este cum au guvernat. Parlament din oameni cari au mai legiferat? Iarăşi, cum au legiferat aceşti oameni şi mai cu seamă cum s’au ales. Adminis­traţia? Dar cine poate tăgădui că sub averescani ţara a cunoscut cea mai rea administraţie, din cât a au existat vreodată? Şi acestea sunt argumentele cu cari averescanii încearcă să justi­fice pretenţia lor de a reveni la putere. Un avertisment în fruntea numărului de aseară al­­geamului Românesc" şi sub titlul „Responsabilitatea" d. prof. N. Ior­ga, scrie între altele, urmă­toarele: „Iar, al treilea, succesiunea la putere să nu se mai facă prin lovi­turi. Să-şi aducă, aminte liberalii de cum se proceda pe vremuri­. Şi să aibă în­­acelaş timp, patriotismul şi eleganţa de a nu da tristul specta­­col al unei încăerări sălbatice, cînd ei îşi pot da seama că totala lor re­facere, necesară terii, nu se poate face în mijlocul , preocupaţiilor de guvern.“ Cuvinte înţelepte, căci ele înve­derează că d. Iorga este contra ori­cărei lupte de distrugere. Din po­trivă, d-sa crede în necesitatea or­ganismelor politice sănătoase, a căror refacere o doreşte în intere­sul ţării, .... Dar ele cuprind şi ţin avertis­ment. Schimbarea de­­ regim nu trebue să­­se mai facă prin lovituri. Aceasta înseamnă, un grav aver­tisment pentru d. Averescu,­ care, pe ziua de eri, a­ reluat politica de topor în mâinile liberalilor, in ve­derea unei succesiuni, care n- ar putea constitui decât o nouă şi gra­vă lovitură pentru practica cinstit constituţională din această ţară. Sever ••• Un buget de ruină *, v * Prin noul buget se pregăteşte ţării o situaţie şi mai gravă ca în Aprilie 1926 Dacă ar fi să discutăm caracte­­risticele­­noului" buget, după expu­nerea d-lui Vintilă Brătianu, n’am avea decât­­să reproducem cele spuse ■ cu prilejul, prezentării buge­telor d-sale anterioare.- „ - Nimic nu deosibeşte structura bugetului pe 1928 de a celor prece­dente: aceleaşi meschine dotări pentru împlinirea lipsurilor enorme, în toate aş­ezăminntele publice;' a­­ceeaşi'metodă' de amânare1 şi tără­­gânire ,care de astădată,­ s’a tradus prin formula­­„buget/ de înfrânare şi aşteptare“ după care în trecut a fost botezat,­ când ameliorarea­­ si­tuaţiei funcţionarilor,­când consoli­darea datoriilor, deşi în fiecare Tra­get nou vedem reapărând aceleaşi nevoi. Chiar şi în bugetul pe 1928, aproape totalitatea sporului este absorbit de armonizarea salariilor şi­­ a pensiilor şi de plata unor da­torii flotante interne. Persistând în aceeaşi, politică fi­nanciară, avem certitudinea că d. Vintilă Brătianu n’ar obosi să ne prezinte­ în fiecare an câte­ un nou ,bu­get de­ aşteptare şi înfrânare“ căci d-sa îşi bizue programul de refacere şi înzestrare pe nemurirea României şi pe convingerea că tim­pul este cel mai bun aliat al­­d-sale. Aceleaşi­ mentalităţi i se­ dato­­reşte şi faptul că organizarea mi­nisterelor, pornită încă­ în­­ 1923, când au început­ lucrările­­unei co­­misiuni, speciale, se găseşte şi azi sub’formă de proect.’ Numai că în­ acest fel de a înţelege îndatoririle de ministru de finanţe, d-sa pierde din vedere că România­ nu este izo­lată şi că popoarele, ca şi indivizii, mai cuceresc­­ un loc de cinste,­în concurenţa cu ceilalţi şi că întâr­ziaţii recâştigă cu greu, — dacă cultiva mai recâştigă distanţa pierdută. Când toate popoarele în­conjurătoare­ fac progrese însem­nate, mulţumită unei înţelegeri mai largi a nevoilor prezente, noi sun­tem constrânşi „la o aşteptare şi în­­frânare.“ . . . .. ... * . } ' # V î v• Precum am spus insa, general­­ăție, n’ăn be căuta trt caracterizar­­ea noului buget, a cjtrai unică de­osebire, fată de,, buget’! in curs, este sporui de,­ sarcini fiscale..in­ sumă de 4 miliarde. Asupra acestei particularităţi tre­bue să ne concentrăm atenţiunea căci ca să obţină sporul de veni­nuri, ministrul de finanţe a fost o­­bligat să ducă la exces normele proprii de falsificare a echilibru- lui bugetar. Fără să tină seamă de indicatiile­­ totuşi hotărâtoare ale încasărilor in contul bugetului ac­tual ,-sa fixează evacuări arbitrare, cu intenţia nemărturisită de a crea noui taxe sau impozite. Astfel, la :impozitele directe, ale căror înca­sări sunt în deficit acum cu 240 mi­lioane, evaluarea pe anul viitor este majorată cu 875 milioane. Să se țină seamă că impozitele agricole și pe clădiri ar fi urmat să fie scă­zute. Ca să poată obține un ase­menea spor, ministrul de finanțe va fi obligat să deslărţiue o teroare nemaipomenită asupra contribuabi­lilor pentru ca prin impuneri arbi­trare să obtină venit­urile înscrise în buget. Mai evidente încă devin inten­­tiile d-sale când­ examinăm capito­­lul impozitelor indirecte. In bugetul pe 1928, veniturile din impozitele indirecte au fost înscrise cu 15297 milioane cu un spor de două miliarde fată de anul în curs. Pentru ca să asigure reali­zarea sporului, C. Vintilă Brătianu a menţinut venitul taxelor, de ex­port la 2250 milioane, adică la atât ăl vor produce in fapt exerciţiul actual, fără să ţină, seamă de re­facerea taxelor, a fost făcute anul aceasta pe etape şi prin urmare că n’ar fi trebuit să conteze decât pe venitul mijlociu, al ultimelor, fard, la fixarea evaluărilor pe anul vi­itor. Irn această privinţă­ guvernul actual,­­ autor al taxelor de ex­port, se dovedeşte acelaş duşman făţiş al agriculturii, căci prin fixa­rea veniturilor din taxele de ex­port la o cifră atât de ridicată, el işi ia putinţa de a le aduce reducerile, devenite indispensabile din cauza stânjenirii exportului. Dar cu atât nu a asigurat d. Vintilă Brătianu echilibrul bugetar. La capitolul impozitelor indirecte există și taxele de import care au căpătat misiunea taxelor de­ export în trecutele bugete liberale. Spori­rea evaluărilor bugetare cu două miliarde, spune lămurit că pretin­sele îndreptări în tariful vamal — cari sân­t în curs de realizare — nu vor fi decât noui sporiri din moti­ve fiscale. O pretinde bugetul şi în această privinţă d. Vintilă Brătianu nu cunoaşte concesiuni. Cu atât mai mult cu cât tot în sarcina impozitelor indirecte rămâ­ne şi, acoperirea celorlalte deficite produse în■ buget. Nu vedem oare că de ani de zile se înscrie drept venit la ministerul de industrie pes­te 900 milioane (taxe miniere, în­treprinderi comercializate, etc.) deși an cu an, încasările sunt cel mult jumătate dar prevederi, iar pe anil in curs va­d un­ deficit de peste 400 milioane?. . . .­­ . La o majorare însemnată a pre­ţului produselor monopolului tre­bue de asemenea să ne aşteptăm căci deşi încasările sunt în deficit cu aproape 700 milioane, evaluă­rile pe anul viitor sunt sporite de peste­­400 milioane. Şi tot astfel la toate capitolele de venituri, toate sunt majorate cu intenţia­ vădită de a se mări ulterior taxele şi tari­fele care procură aceste venituri. " ... ■ . * In faţa acestei constări evi­dente şi care nu e decât continua­­rea aceleiaşi metode Întrebuinţate permanent de d. Vintiă Brătianu, la întocmirea şi aplicarea celor cinci bugete precedentă, e locul să ne întrebăm : încotro mergem ? Preţurile sunt acum la un nivel ce depăşeşte nu numai capacitatea de cumpărare, a consumatorilor Indi­geni, dar şi putinţa de export Prin­să intre aceâte două stăviliri im­puse voluntar prin politica d-lui Vintilă Brătianu producţia va tre­bui să se restrângă treptat până la şomaj complect Un exemplu de ceea ce poate a­­duce incapacitatea ministrului de finanţe liberal am avut in primă­vara anului 1926,­ când stagnarea exportului a prăbuşit leul la 1.60 şi a desechilibrat balanţa comercială, producându-i un­ deficit de peste trei miliarde într'un singur trimes­tru. De astă­­dată, situaţia poate de­veni mult m­ai gravă, căci şi pute­rile de rezistenta ale ţării sunt mai mici, în urm­a fiscalităţi­i x^­rive din ultimii ani. J» B. F» TRATATIVELE, CU VATICANUL I­­ D. AL. LAPEDATU Mihorul cultelor, delă care se așteptă, mult diecutetul proect de lege «1 d­atelor ij iestA.^-lci atiiură Concordatului că Vaite staul. SIGURANŢA" din Chişinău a descoperit un „complot" bolşevic. Era şi timpul...'. Căci afacerea Manoilescu se isprăvise de mul! Şi toată lumea,­se întreba: Oare ce mai face Siguranţa? * PRIMUL ministru s’a apucat să scrie: propunerile de colaborare, făcută naţional-ţărăniştilor, sunt ■redactate în scris. Să ştiţi că, drept omagiu adus scrisului, d. Vintilă Brătianu — de­venit acum om al condeiului —­ va ridica cenzura presei. CITIM In „Viitorul" de emi: „In aceste grele momente otrefa lul partidului national-tărănesc, e ocupat cu o nobilă problemă: veni­rea imediată la putere."­­ Adică cu ce-ar trebui să se ocu­pe un partid politic?. Cu mițănerea in ■ opoziţie?. Cu jocul de cărţi? Cu chef­urile? Cu femeile?^ * * DOMNUL prof. Marinescu a fă­cut o comunicare la Academia de Medicină din Paris asupra parali­ziei infantile in România. lată un bun mijloc de propagan­dă in străinătate împotriva guver­nului român!* D. TITEL Petrescu, într’un in­terview, remarcă anomalia că nu consiliile comunale nu cu cuvânt membrii aleși de popor, ci cei nu­miți de guvern. ■ ’ D. Petrescu - cere... desființarea consilierilor de drept.r- Noi nu credem în eficacitatea temeiliului.1 r' . •’.••• Căci chiar dacă vier' desfiinţa prin legea administrativă consilie­rii de drept, aceştia — şi nu anii — tot vor fi „aleşi"­ conform sis­temului de măsluire a.­urnelor.. Şi tot acolo vom ajunge Tribulaţiile averescaniior din momentul când, în sânn­l comi­tetului de direcţie al partidului po­porului, membrii cei mai de seamă ai acestui partid reclamau cu stă­ruinţă o acţiune anti-liberală, ofi­ciosul averescan publică un articol plin de trivialităţi şi de atacuri josnice împotriva... partidului na­­tional-ţărănesc! Aceasta, pentru a dovedi tuturora că partidul­­popo­rului face „politică de opoziţie­ oc­cidentală,“ nu „politică balcanică!“ Toate păcatele imaginabile­ sunt aruncate, prin acest articol în, spi­onarea partidului national-tărănesc. De pildă, între altele: „Că atacurile naţional-ţărăniştilor şi ameninţările lor determinaseră pe Ion I. C. Brătianu, cu­­ zece zile înainte de a se îmbolnăvi, să-şi fa­că testamentul. Că programul cu care national­­tărăniştii ar fi venit la putere cu­­prindea confiscarea fondului, de­ re­zervă al Băncii Naţionale, disolva­­rea tu­turor instituţiilor­­liberale, a­­ducerea în Capitală a­ 200.000 de ţărani cu ajutorul cărora să terori­zeze : magistratura­, ., armata,­ admi­nistraţia şi regenţa. Că, gu­vernul naţional-ţărănesc ar fi procedat imediat la sechestrarea tuturor terenurilor petrolifere! Şi alte multe de acelaş calibru. Interesant de notat e faptul că toate aceste grozavii „îndrepta­rea“ le descoperă abia azi, adică a­­bia zece zile după ce şeful averes­canilor solicitase, smerit, un locşor modest alături de d. Iuliu Maniu în campania de răsturnare a guvernu­lui Brătianu. Pe vremea aceea par­tidul­ naţional-ţărănesc era­ desigur curat ca zăpada, de vreme ce şeful partidului poporului îi cerşise fa­voarea de a se aciui pe lângă el. Astăzi situaţia e schimbată, şi a­­merescanismul şi-a întors faţa în a­ltă direcţie, ca o giruetă învârtită de vânt întrebarea e: Această întoarcere a produs-o vântul care bate bn sine porturile de salvare liberale? Ori mai de­grabă cu­rentiri stârnit de drastica lovitură de picior !cu care d. Maniu a răspuns, odinei ave­reseane? Cenzor NAZBATII O AVANSARE NECESARĂ Comitetul de direcţie al partidului poporului sa hotărit să dea o lo­vitură Adică, a decis să'­ri inarice­ un grup, întruna, din serile­ viitoare ca să probeze­ unitatea partidului. Şi cum o unitate serioasa nu­­se poate învedera decât la masă, comitetul a luat iniţiativa chefului în chestie. El Va­ avea loc, fireşte, la un res­taurant oarecum militar: „la maio­rul Mura“. E dureros că restauran­tul acesta reprezintă gradul militar cel mai Înalt în Capitală. Dar e de nădăjduit că la o nouă venire a a­­verescanilor la guvern, „maiorul Mura“ va fi avansat la rangul de It-colonel.. pentru ca mesele partidu­lui să fie mai puţin umilite. Se im­pune. Kis. COMEMORAREA LUI NICOIAE BaLCESCU Date noui asupra familiei Bălceştilor­­e»»­ Direcţiunea ziarului „Adevărul“ îmi comunică o scrisoare pe care a primit-o din partea d-lui avocat Barbu C. Bălcescu. Iată textul ace­lei scrisori: Domnule Director, In valorosul ziar „Adevenil", In numănd 13458 sub titul „Comemo­rarea lui Bălcescu!", am citit că, „implinindu-se 75 de ani dela moar­tea lui Nie. Bălcescu, societatea, Prietenii Istoriei literare, a hotărit facerea unui pelerinagiu la Bălceşti (Argeş) satul copilăriei şi al tine­reţii, lui Bălcescu. In curând o ie­­ramie ai societăţii Prietenii Istoriei literare se va duce la Bălceşti să ia contact cu fruntaşii satului, spre a descoperi noui date, despre marele naţionalist". Ca ruda cea mai apropiată a lui Nicolae Bălcescu — azi — nepot de frate şi singurul descendent, băr­bat, in linie directă, a familiei Băl­cescu, scriu aceste rânduri, ca să imprăştiu legende, si să restabilesc adevărul istoric, mai scris­ aceste rânduri,­ ca lămurire pentru Priete­nii­ istoriei literare si pentru Cei ce­­ se interesează de viata oamenilor­­ mari ai neamului nostru. I In timpul copilăriei şi al tinereţii Im Nicolae Bălcescu, moşia Băi- Centrala: 398 67. 324 73. 349 79 353/54, Direcția: 357 72 Administrația: 307­ 89- Provincia: 310 65. Chestia zilei Aşteptăm bugetu! de „neaşteptare”. . ----,MB---------­- Vom­ avea şi anul viitor un buget de„ aşteptare“. ' ‘ ■ v. - (Expozen! cHai Vintilă) CONTRIBUABILUL. — Coane Vintilă, aștept dar­­nă usuc !... Ministerul sănătăţii şi bugetele sanitari it Dr. S. Irimsse» Bugetul sanitar se va vota în curând şi cum cuvântul de ordine , că bugetele­ în general trebue să­­rămână în­­limitele vechi, el va a­­vea aceleaşi lipsuri şi lacune ,ca şi in anii trecuţi. Dacă sunt nevoi pu­blice care mai pot îngădui, păsuiri,­­cele care privesc sănătatea popu­latiei ar trebui să primeze­ în pre­ocupările conducătorilor. E totuşi altfel. Bugetele sanitare au fost totdeauna cele mai oropsi­te. Cereri sunt multe de împlinit in buna gospodărie­ a statului şi pen­tru a te împăca, vistiernicii trec prin grele încercări. Chiar când voesc să păstreze cumpăna dreap­tă şi să aibă inima­ tare şi judecata rece şi rigidă, ca să înfrunte inte­resele de partid —­ ele se strecoa­ră totuşi pe căi lăturalnice - - pro­bi....ele de igienă publică şi de a­­sistenţă sanitară rămân pe un plan secundar, când, nu se şterg cu to­tul în umbra celorlalte.. . E caracteristic de cercetat, în pri­vinţa aceasta, declaraţiile cuprinse în programele guvernelor când îşi anunţă activităţile viitoare sau rezu­matele şi recapitulările lor asupra acţiunii deja întreprinse. Oricât de pompoase ar fi aceste declaraţii — fiecare guvern îşi face un punct de onoare ca să abunde în făgăduieli şi să se arate foarte mulţumit de ceea ce a realizat deja — proble­mele sanitare nici nu sunt citate sau când li se face o palidă menţiune, e un act de înaltă condescendenţă de care ar­ trebui să se simtă foarte măgulite! Sunt rari oamenii de stat cari ajung să înţeleagă importanţa acestor probleme şi nu atât din lip­să de pătrundere — dacă ar voi să reflecteze asupra lor, evidenţa ne­ceşti din Argeş nu era a părinţilor lui Nic. Bălcescu , era proprietatea lui Iancu Bălcescu, frate cu Zinca Bălcescu, care era mama lui N. Bălcescu. Bălcescu era numele­­ de familie al mamei. Bălceştilor, după tată se numeau Petrescu. Pentru că se stingea numele vechii familii a Băl­ceştilor odată cu moartea lui lan­cu Bălcescu, Zinca Petrescu — fi­ind văduvă — şi- a reluat cu vnvo­vatl de a le cerceta Ii sar im­bupx - cât din dificultatea, prinşi i­i nu­­ne­roase alte direcţii, de a­-şi fixa atomia asupra lor Poate că inter­­vine aici şi un element de psicholo­­gie persoală. Se citează totdeau­na­ fraza celebră a lui Disraeli­ Bea­­consfield, că „grija sănătăţii publi­ce trebue să fie prima datorie a omului de stat“. Disraeli a trecut deja literatură la politică, aducând in politică pe lângă calităţi de om de acţiune şi pe acelea de ideolog şi vizionar., Romancierul care ia ,,Sibyl“ întrevedea posibilitatea şi dorea împăcarea intereselor dife­ritelor pături sociale — anassele populare şi clasa conducătoare — socotea că pentru această des­­ol­tare armonioasă a poporului englez, e nevoe să i se asigure echilibrul moral printr’o bună sănăta­te fizică. Disraeli era şi un mare suferind, chinuit de astm şi de gută, şi ei preţuia sănătatea după justa ei va­­loare, cu regretul de a fi pierdut-o în sbuciumul unei vieţi agitate. El cerea de aceea partidului pe care-l conducea, să aibă ca lozincă,­paro­diind expresia melancolică a unui alt mare evreu ilustru, înţeleptul rege Solomon, asupra vanităţii va­nităţilor (vanitas vanitatum) for­mula: „Sanitas sanitatum et omnia sanitas“, totul pentru săn­ătate. Marele om de stat al Angliei —­ Bismarck, cunoscător în materie, spunea despre el când sa putut a­­precia mai de aproape cu ocazia congresului de la Berlin în 1878 , evreul acesta bătrân e un om! — şi-a legat num­­e, consecinţe cu programul lui, de o serie de legi sanitare de mare importanţă pen­tru poporul englez. Nu dorim oamenilor noştri de stat şi câţi îi avem să fie astmatici şi gutoşi ca Disraeli şi să ajungă primi-miniştri numai la 70 de ani, cum a ajuns el, după ce viaţa i-ar fi uzat, ca sănătate fizică dacă nu ca vigoare intelectuală, ca să a­­precieze numai atunci avantajele sănătăţii, cu adânca părere de răni de a nu o mai putea redobândi dar (Citiţi continuarea in pag. ll-a). irea Domnitorului Al. Ghica, nume­le de Bălcescu, pe care l-a trans­mis fiilor săi. Serdarul Barbu Petrescu, tatăl Bălceştilor, a murit tânăr, el a fost vistiernicul lui Tudor Vladimirescu, în vremea când acest mare erou al redeşteptării conştiinţei naţionale, din epoca fanarioţilor, administra Oltenia. Moşia Bălceşti a trecut apoi în patrimoniul Sevastiei Bălcescu — sora cea mică a lui N. Bălcescu și in patrimoniul lui Constantin Băl­cescu frate cu Niculae. Const. Bălcescu a fost unul din capii revolutiunii dela 1848, din ca­re cauză a suferit exilul II ani (1848—1859) și a fost prim-minis­­tru al lui Vodă Cuza. Nicolae Bălcescu și-a petrecut copilăria şi tinereţea in casa pă­rinţilor din b-dul Brătianu, azi — locul pe care s’au clădit biserica italiană şi imobilul alăturat. Liceul, l-a­ făcut la­ Sântu-Sava, iar mai (Citiţi continuarea in pag. ll-a)­ NICOLAE BĂLCESCU

Next