Adevěrul, decembrie 1927 (Anul 40, nr. 13483-13508)
1927-12-04 / nr. 13485
ORUL 40 Ro. 13485 * Duminică 4 Decembrie 8 , ADEVERUL. nov eca O atociațiunea"a FOMDATORI • ^ BELDIMAN 1888-- 1887 FONDATORI. C0NgT- MULIIE 1897-1926 ABONAMENTE: 750 lei pe un an .180 lei pe 6ani. 200 lei pe 3 luni. In străinătate dublu Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7-9 11 Lei 3 telefoane . D-l Vintilă Brătianu a declarat în expozeul său că a fost până acum „medicul țării“.« „ . ...Un chirurg care operează fara anestezice! » TRATATIVELE -DOSO Felul partidului liberal a făcut ieri şefului partidului naţional-tărăsasc, propunerile sale, în vederea realizării unei colaborări la guvern. La ora când scrim aceste rânduri, convorbirea, care a durat două ore şi jumătate şi la care auparticipat şi d-nii Duca şi Titulescu, nu a dus la o concluziune. A rămas ca d. Vintilă Brătianu să remită în scris, propunerile, sale, în forma în care le-a modificat în decursul discuțiunii. Ceea ce însă ,apare sigur în momentul acesta este, că d. Maniu nu a avut motiv să respingă propunerile liberale a limine şi că a avut motive să creadă că continuarea convorbirilor e oportuntă. Totuşi asupra rezultatului tratativelor nu se poate prejudeca, deşi sunt curente foarte serioase, cari îndreptăţesc la scepticism, dacă nu chiar la pesimism. Căci problema unui acord, între partidul liberal şi cel naţional-ţărănesc, este dificilă prin ea însăşi. Eadevine şi mai dificilă când e vorba ca acest acord să ducă la o guvernare comună. Motivele care stau la baza acestei dificultăţi, sunt de două categorii: politice şi psichologice. Cele psichologice se rezumă în două cuvinte: neîncredere reciprocă. Partidul national-ţărănesc e dominat de teama că orice propunere îi vine din lagărul liberal, nu este sinceră, ci este o manevră menită să-l compromită şi să-l slăbească. Naţional-ţărăniştii socotesc că întrucât au fost, cel puţin de două ori, victima unei asemenea manevre liberale, în ajunul aducerii la cârmă, a generalului Averescu şi cu ocazia constituirii guvernului Ştirbei, adică în momentul răsturnării generalului. . Neîncrederea partidului liberal este, la rândul ei, adânc înrădăcinată. Ea nu are la temelie fapte reale, ci bănueli şi temeri. In mod sincer liberalii se tem că naţional-tarăniştii se vor deda la experienţe şi inovaţii politice, primejdioase asgurării ordinei. Şi se mai tem liberalii că naţional-tărăniştii nu au experienţa de guvern necesară. Nu discutăm dacă aceste supoziţii sunt îndreptăţite. Noi suntem siguri că nu. Par liberăli, sunt, său ce! puţin au fost obsedaţi de ele. Şi cu această realitate , trebue contat., Neîncrederea şi teama partidului liberal, mai au însă şi alte cauze cari ne duc deadreptul la motivele de ordine politică, ce stau în calea acordului. Liberalii se tem de conseptutunea politică a nationalilor tărănisti. Aci se ciocnesc cele două lumi de gândire politică, despre cari se poate spune că au fost la baza mai tuturor frământărilor politice din tarile moderne. Pe deoparte liberalii, cu concepţia veche a statului oblăduitor, în care poporul e numai obiect al legiferărei şi administraţiei. Pe de alta naţionaliiţărănişti cu concepţia modernă, elementar democratică, după care poporul este subiect al legiferării si administraţiei, subiect şi obiect în acelaş timp. Prima concepţie vrea şi ea guvernarea pentru popor, dar fără acesta şi la nevoie, contra lui. Concepţia a doua vrea guvernarea pentru popor prin popor. Prima consideră poporul ca etern minor şi ca având nevoie de un regim tutelar. A doua crede că, indiferent de capacitatea indivizilor, massa formează un tot, ale căruia instincte chiar, rezumate în exprimarea votului universal, pot imprima conducerii politice, conştiinţa nevoilor naţiunei şi îi pot da şi directivele cari duc la satisfacerea acestornevoi. Din prima concepţie se explică şi faptul că, după ce a dat votul universal, partidul liberal, speriat oarecum de propria sa operă, l-a anihilat prin legea electorală copiată după modelul celei mussoniste. A doua concepție vrea tocmai ceia de ce partidul liberal se teme sau s’a temut. Ea vrea ca votul universal, întreg, necorijat, nefalsificat, să desemneze guvernul şi să-i imprime directivele. Intre aceste două concepţii s’ar părea că este o prăpastie. De aceea, am şi spus, că nu e multă speranţă că acordul va putea fi realizat. Oricât de ademenitor tonul, neobicinuit, de curtenitor, în care urmează convorbirile, dificultatea reală nu stă nici în numărul portofoliilor, nici în cel al mandatelor parlamentare. Dificultatea stă în bariera, deocamdată, în aparență, insurmontabilă, care desparte cele două lumi de gândire, cari se înfruntă derege ani -în arena vieţii noastre publice, într-o luptă care nu a fost întotdeauna fair play, dar care,cu toate aparentele înfrângeri ale naţional-ţărăniştilor, e încă departe de a fi decisă. Există însă un motiv foarte serios care permite să se întrevadă o slabă rază de nădejde. E faptul că tendinţele şi metodelepolitice postbelice ale partidului liberal, au fost numai un expedient, o trecătoare rătăcire, determinată de orbitoarea Strălucire a rezultatelor realizate şi cu gelozie păzite, de un om, care cunoştea jertfele ce au costat şi înţelegea să te ocrotească cu mână de fel. Dar obârşia partidului azi la cârmă, e cum îi spune şi numele : liberală. In deceniul dinaintea războiului şi în primii ani după el, partidul liberal a înscris pe steagul său şi a avut îndrăzneala realizării reformei agrare şi a votului universal. Partidul liberal nu trebue deci decât să se întoarcă spre,, el însuşi, să resusciteze cel mai glorios trecut al său, să se inspire deja marii săi înaintaşa, pentru ca să aibă iarăşi sub picioare, terenul. Acordul, urmărit acum cu bună credinţă şi cu bunăvoinţă, ar fi nu numai realizabil, dar realizat prin însuşi faptul acestei reveniri, ce va aduce ziua de azi ? Ce ziua de mâine? întreaga opinie publică aşteaptă" cu îngrijorare rezultatul convorbirilor în curs, cari nu pot, cari nu trebue să fie altfel decât scurte şi cari pot aduce : legalitatea, liniştea, ordinea, cu efectele lui binefăcătoare, sau : arbitrarul cu consecinţa sa logică : lupta înverşunată, pătimaşe, sfâşietoare, nesocotită, care se ştie de unde începe, dar nu se ştie încotro duce. B. Brănişteanu GLOSE POLITICE Anti-liberalism . Cel puţin zece din membrii comişelului executiv averescan, prezenţi la şedinţa de Marţi, au cerut o politică hotărit anti-liberală. Or, numărul de aseară din îndreptarea învederează că generalul Averescu şi cu intimii lui înţeleg şi mai departe politica de coadă de topor în mâinile liberalilor, în potriva naţionil-tărăniştilor. Nu există infamie, care să fi fost debitată contra naţional-tărăniştilor, pe care să v- o reediteze acum oficiosul averescan. Gestul acesta care vine după ce d. Maniu a respins cu energie orice continuare cu d. general Averescu, este de-o elegantă care nu are nevoie de nici un comentariu. Dar mai este si un alt lucru . Este cu putinţă ca acei care au cerut o politică anti-liberală să nu vadă ce înseamnă de fapt politica „anti-liberală" a d-lui general Averescu? Și este oare de admis că oameni cari sunt cinstiţi cu sine însuşi şi cu crezul lor, să accepte astfel de tratament şi astfel de metode de procedare ? Experienţa îndreptarea are un argument peremptoriu, pentru care este convinsă că averescanii ar putea reveni la putere. Partidul nostru — zice „Îndreptarea" — ar putea daun guvern compus din elemente, cari, in cea mai mare parte, au guvernat deja";:un parlament „din oameni, cari au legiferat deja,” în fine, este in stare,să împlinească rețeaua administrativă cu oameni, cari au administrat deja."" Am citat. Să nu insistăm în privinţa stilului. Din câteva chestiuni: Guvern, din elemente cari au mai guvernat? Dar chestia este cum au guvernat. Parlament din oameni cari au mai legiferat? Iarăşi, cum au legiferat aceşti oameni şi mai cu seamă cum s’au ales. Administraţia? Dar cine poate tăgădui că sub averescani ţara a cunoscut cea mai rea administraţie, din cât a au existat vreodată? Şi acestea sunt argumentele cu cari averescanii încearcă să justifice pretenţia lor de a reveni la putere. Un avertisment în fruntea numărului de aseară algeamului Românesc" şi sub titlul „Responsabilitatea" d. prof. N. Iorga, scrie între altele, următoarele: „Iar, al treilea, succesiunea la putere să nu se mai facă prin lovituri. Să-şi aducă, aminte liberalii de cum se proceda pe vremuri. Şi să aibă înacelaş timp, patriotismul şi eleganţa de a nu da tristul spectacol al unei încăerări sălbatice, cînd ei îşi pot da seama că totala lor refacere, necesară terii, nu se poate face în mijlocul , preocupaţiilor de guvern.“ Cuvinte înţelepte, căci ele învederează că d. Iorga este contra oricărei lupte de distrugere. Din potrivă, d-sa crede în necesitatea organismelor politice sănătoase, a căror refacere o doreşte în interesul ţării, .... Dar ele cuprind şi ţin avertisment. Schimbarea de regim nu trebue săse mai facă prin lovituri. Aceasta înseamnă, un grav avertisment pentru d. Averescu, care, pe ziua de eri, a reluat politica de topor în mâinile liberalilor, in vederea unei succesiuni, care n- ar putea constitui decât o nouă şi gravă lovitură pentru practica cinstit constituţională din această ţară. Sever ••• Un buget de ruină *, v * Prin noul buget se pregăteşte ţării o situaţie şi mai gravă ca în Aprilie 1926 Dacă ar fi să discutăm caracteristicelenoului" buget, după expunerea d-lui Vintilă Brătianu, n’am avea decâtsă reproducem cele spuse ■ cu prilejul, prezentării bugetelor d-sale anterioare.- „ - Nimic nu deosibeşte structura bugetului pe 1928 de a celor precedente: aceleaşi meschine dotări pentru împlinirea lipsurilor enorme, în toate aşezăminntele publice;' aceeaşi'metodă' de amânare1 şi tărăgânire ,care de astădată, s’a tradus prin formula„buget/ de înfrânare şi aşteptare“ după care în trecut a fost botezat, când ameliorarea situaţiei funcţionarilor,când consolidarea datoriilor, deşi în fiecare Traget nou vedem reapărând aceleaşi nevoi. Chiar şi în bugetul pe 1928, aproape totalitatea sporului este absorbit de armonizarea salariilor şi a pensiilor şi de plata unor datorii flotante interne. Persistând în aceeaşi, politică financiară, avem certitudinea că d. Vintilă Brătianu n’ar obosi să ne prezinte în fiecare an câte un nou ,buget de aşteptare şi înfrânare“ căci d-sa îşi bizue programul de refacere şi înzestrare pe nemurirea României şi pe convingerea că timpul este cel mai bun aliat ald-sale. Aceleaşi mentalităţi i se datoreşte şi faptul că organizarea ministerelor, pornită încă în 1923, când au început lucrărileunei comisiuni, speciale, se găseşte şi azi sub’formă de proect.’ Numai că în acest fel de a înţelege îndatoririle de ministru de finanţe, d-sa pierde din vedere că România nu este izolată şi că popoarele, ca şi indivizii, mai cuceresc un loc de cinste,în concurenţa cu ceilalţi şi că întârziaţii recâştigă cu greu, — dacă cultiva mai recâştigă distanţa pierdută. Când toate popoarele înconjurătoare fac progrese însemnate, mulţumită unei înţelegeri mai largi a nevoilor prezente, noi suntem constrânşi „la o aşteptare şi înfrânare.“ . . . .. ... * . } ' # V î v• Precum am spus insa, generalăție, n’ăn be căuta trt caracterizarea noului buget, a cjtrai unică deosebire, fată de,, buget’! in curs, este sporui de, sarcini fiscale..in sumă de 4 miliarde. Asupra acestei particularităţi trebue să ne concentrăm atenţiunea căci ca să obţină sporul de veninuri, ministrul de finanţe a fost obligat să ducă la exces normele proprii de falsificare a echilibru- lui bugetar. Fără să tină seamă de indicatiile totuşi hotărâtoare ale încasărilor in contul bugetului actual ,-sa fixează evacuări arbitrare, cu intenţia nemărturisită de a crea noui taxe sau impozite. Astfel, la :impozitele directe, ale căror încasări sunt în deficit acum cu 240 milioane, evaluarea pe anul viitor este majorată cu 875 milioane. Să se țină seamă că impozitele agricole și pe clădiri ar fi urmat să fie scăzute. Ca să poată obține un asemenea spor, ministrul de finanțe va fi obligat să deslărţiue o teroare nemaipomenită asupra contribuabililor pentru ca prin impuneri arbitrare să obtină veniturile înscrise în buget. Mai evidente încă devin intentiile d-sale când examinăm capitolul impozitelor indirecte. In bugetul pe 1928, veniturile din impozitele indirecte au fost înscrise cu 15297 milioane cu un spor de două miliarde fată de anul în curs. Pentru ca să asigure realizarea sporului, C. Vintilă Brătianu a menţinut venitul taxelor, de export la 2250 milioane, adică la atât ăl vor produce in fapt exerciţiul actual, fără să ţină, seamă de refacerea taxelor, a fost făcute anul aceasta pe etape şi prin urmare că n’ar fi trebuit să conteze decât pe venitul mijlociu, al ultimelor, fard, la fixarea evaluărilor pe anul viitor. Irn această privinţă guvernul actual, autor al taxelor de export, se dovedeşte acelaş duşman făţiş al agriculturii, căci prin fixarea veniturilor din taxele de export la o cifră atât de ridicată, el işi ia putinţa de a le aduce reducerile, devenite indispensabile din cauza stânjenirii exportului. Dar cu atât nu a asigurat d. Vintilă Brătianu echilibrul bugetar. La capitolul impozitelor indirecte există și taxele de import care au căpătat misiunea taxelor de export în trecutele bugete liberale. Sporirea evaluărilor bugetare cu două miliarde, spune lămurit că pretinsele îndreptări în tariful vamal — cari sânt în curs de realizare — nu vor fi decât noui sporiri din motive fiscale. O pretinde bugetul şi în această privinţă d. Vintilă Brătianu nu cunoaşte concesiuni. Cu atât mai mult cu cât tot în sarcina impozitelor indirecte rămâne şi, acoperirea celorlalte deficite produse în■ buget. Nu vedem oare că de ani de zile se înscrie drept venit la ministerul de industrie peste 900 milioane (taxe miniere, întreprinderi comercializate, etc.) deși an cu an, încasările sunt cel mult jumătate dar prevederi, iar pe anil in curs vad un deficit de peste 400 milioane?. . . . . La o majorare însemnată a preţului produselor monopolului trebue de asemenea să ne aşteptăm căci deşi încasările sunt în deficit cu aproape 700 milioane, evaluările pe anul viitor sunt sporite de peste400 milioane. Şi tot astfel la toate capitolele de venituri, toate sunt majorate cu intenţia vădită de a se mări ulterior taxele şi tarifele care procură aceste venituri. " ... ■ . * In faţa acestei constări evidente şi care nu e decât continuarea aceleiaşi metode Întrebuinţate permanent de d. Vintiă Brătianu, la întocmirea şi aplicarea celor cinci bugete precedentă, e locul să ne întrebăm : încotro mergem ? Preţurile sunt acum la un nivel ce depăşeşte nu numai capacitatea de cumpărare, a consumatorilor Indigeni, dar şi putinţa de export Prinsă intre aceâte două stăviliri impuse voluntar prin politica d-lui Vintilă Brătianu producţia va trebui să se restrângă treptat până la şomaj complect Un exemplu de ceea ce poate aduce incapacitatea ministrului de finanţe liberal am avut in primăvara anului 1926, când stagnarea exportului a prăbuşit leul la 1.60 şi a desechilibrat balanţa comercială, producându-i un deficit de peste trei miliarde într'un singur trimestru. De astădată, situaţia poate deveni mult mai gravă, căci şi puterile de rezistenta ale ţării sunt mai mici, în urma fiscalităţii x^rive din ultimii ani. J» B. F» TRATATIVELE, CU VATICANUL I D. AL. LAPEDATU Mihorul cultelor, delă care se așteptă, mult diecutetul proect de lege «1 datelor ij iestA.^-lci atiiură Concordatului că Vaite staul. SIGURANŢA" din Chişinău a descoperit un „complot" bolşevic. Era şi timpul...'. Căci afacerea Manoilescu se isprăvise de mul! Şi toată lumea,se întreba: Oare ce mai face Siguranţa? * PRIMUL ministru s’a apucat să scrie: propunerile de colaborare, făcută naţional-ţărăniştilor, sunt ■redactate în scris. Să ştiţi că, drept omagiu adus scrisului, d. Vintilă Brătianu — devenit acum om al condeiului — va ridica cenzura presei. CITIM In „Viitorul" de emi: „In aceste grele momente otrefa lul partidului national-tărănesc, e ocupat cu o nobilă problemă: venirea imediată la putere." Adică cu ce-ar trebui să se ocupe un partid politic?. Cu mițănerea in ■ opoziţie?. Cu jocul de cărţi? Cu chefurile? Cu femeile?^ * * DOMNUL prof. Marinescu a făcut o comunicare la Academia de Medicină din Paris asupra paraliziei infantile in România. lată un bun mijloc de propagandă in străinătate împotriva guvernului român!* D. TITEL Petrescu, într’un interview, remarcă anomalia că nu consiliile comunale nu cu cuvânt membrii aleși de popor, ci cei numiți de guvern. ■ ’ D. Petrescu - cere... desființarea consilierilor de drept.r- Noi nu credem în eficacitatea temeiliului.1 r' . •’.••• Căci chiar dacă vier' desfiinţa prin legea administrativă consilierii de drept, aceştia — şi nu anii — tot vor fi „aleşi" conform sistemului de măsluire a.urnelor.. Şi tot acolo vom ajunge Tribulaţiile averescaniior din momentul când, în sânnl comitetului de direcţie al partidului poporului, membrii cei mai de seamă ai acestui partid reclamau cu stăruinţă o acţiune anti-liberală, oficiosul averescan publică un articol plin de trivialităţi şi de atacuri josnice împotriva... partidului national-ţărănesc! Aceasta, pentru a dovedi tuturora că partidulpoporului face „politică de opoziţie occidentală,“ nu „politică balcanică!“ Toate păcatele imaginabile sunt aruncate, prin acest articol în, spionarea partidului national-tărănesc. De pildă, între altele: „Că atacurile naţional-ţărăniştilor şi ameninţările lor determinaseră pe Ion I. C. Brătianu, cu zece zile înainte de a se îmbolnăvi, să-şi facă testamentul. Că programul cu care nationaltărăniştii ar fi venit la putere cuprindea confiscarea fondului, de rezervă al Băncii Naţionale, disolvarea tuturor instituţiilorliberale, aducerea în Capitală a 200.000 de ţărani cu ajutorul cărora să terorizeze : magistratura, ., armata, administraţia şi regenţa. Că, guvernul naţional-ţărănesc ar fi procedat imediat la sechestrarea tuturor terenurilor petrolifere! Şi alte multe de acelaş calibru. Interesant de notat e faptul că toate aceste grozavii „îndreptarea“ le descoperă abia azi, adică abia zece zile după ce şeful averescanilor solicitase, smerit, un locşor modest alături de d. Iuliu Maniu în campania de răsturnare a guvernului Brătianu. Pe vremea aceea partidul naţional-ţărănesc era desigur curat ca zăpada, de vreme ce şeful partidului poporului îi cerşise favoarea de a se aciui pe lângă el. Astăzi situaţia e schimbată, şi amerescanismul şi-a întors faţa în altă direcţie, ca o giruetă învârtită de vânt întrebarea e: Această întoarcere a produs-o vântul care bate bn sine porturile de salvare liberale? Ori mai degrabă curentiri stârnit de drastica lovitură de picior !cu care d. Maniu a răspuns, odinei avereseane? Cenzor NAZBATII O AVANSARE NECESARĂ Comitetul de direcţie al partidului poporului sa hotărit să dea o lovitură Adică, a decis să'ri inarice un grup, întruna, din serile viitoare ca să probeze unitatea partidului. Şi cum o unitate serioasa nuse poate învedera decât la masă, comitetul a luat iniţiativa chefului în chestie. El Va avea loc, fireşte, la un restaurant oarecum militar: „la maiorul Mura“. E dureros că restaurantul acesta reprezintă gradul militar cel mai Înalt în Capitală. Dar e de nădăjduit că la o nouă venire a averescanilor la guvern, „maiorul Mura“ va fi avansat la rangul de It-colonel.. pentru ca mesele partidului să fie mai puţin umilite. Se impune. Kis. COMEMORAREA LUI NICOIAE BaLCESCU Date noui asupra familiei Bălceştilore»» Direcţiunea ziarului „Adevărul“ îmi comunică o scrisoare pe care a primit-o din partea d-lui avocat Barbu C. Bălcescu. Iată textul acelei scrisori: Domnule Director, In valorosul ziar „Adevenil", In numănd 13458 sub titul „Comemorarea lui Bălcescu!", am citit că, „implinindu-se 75 de ani dela moartea lui Nie. Bălcescu, societatea, Prietenii Istoriei literare, a hotărit facerea unui pelerinagiu la Bălceşti (Argeş) satul copilăriei şi al tinereţii, lui Bălcescu. In curând o ieramie ai societăţii Prietenii Istoriei literare se va duce la Bălceşti să ia contact cu fruntaşii satului, spre a descoperi noui date, despre marele naţionalist". Ca ruda cea mai apropiată a lui Nicolae Bălcescu — azi — nepot de frate şi singurul descendent, bărbat, in linie directă, a familiei Bălcescu, scriu aceste rânduri, ca să imprăştiu legende, si să restabilesc adevărul istoric, mai scris aceste rânduri, ca lămurire pentru Prietenii istoriei literare si pentru Cei ce se interesează de viata oamenilor mari ai neamului nostru. I In timpul copilăriei şi al tinereţii Im Nicolae Bălcescu, moşia Băi- Centrala: 398 67. 324 73. 349 79 353/54, Direcția: 357 72 Administrația: 307 89- Provincia: 310 65. Chestia zilei Aşteptăm bugetu! de „neaşteptare”. . ----,MB---------- Vom avea şi anul viitor un buget de„ aşteptare“. ' ‘ ■ v. - (Expozen! cHai Vintilă) CONTRIBUABILUL. — Coane Vintilă, aștept darnă usuc !... Ministerul sănătăţii şi bugetele sanitari it Dr. S. Irimsse» Bugetul sanitar se va vota în curând şi cum cuvântul de ordine , că bugetele în general trebue sărămână înlimitele vechi, el va avea aceleaşi lipsuri şi lacune ,ca şi in anii trecuţi. Dacă sunt nevoi publice care mai pot îngădui, păsuiri,cele care privesc sănătatea populatiei ar trebui să primeze în preocupările conducătorilor. E totuşi altfel. Bugetele sanitare au fost totdeauna cele mai oropsite. Cereri sunt multe de împlinit in buna gospodărie a statului şi pentru a te împăca, vistiernicii trec prin grele încercări. Chiar când voesc să păstreze cumpăna dreaptă şi să aibă inima tare şi judecata rece şi rigidă, ca să înfrunte interesele de partid — ele se strecoară totuşi pe căi lăturalnice - - probi....ele de igienă publică şi de asistenţă sanitară rămân pe un plan secundar, când, nu se şterg cu totul în umbra celorlalte.. . E caracteristic de cercetat, în privinţa aceasta, declaraţiile cuprinse în programele guvernelor când îşi anunţă activităţile viitoare sau rezumatele şi recapitulările lor asupra acţiunii deja întreprinse. Oricât de pompoase ar fi aceste declaraţii — fiecare guvern îşi face un punct de onoare ca să abunde în făgăduieli şi să se arate foarte mulţumit de ceea ce a realizat deja — problemele sanitare nici nu sunt citate sau când li se face o palidă menţiune, e un act de înaltă condescendenţă de care ar trebui să se simtă foarte măgulite! Sunt rari oamenii de stat cari ajung să înţeleagă importanţa acestor probleme şi nu atât din lipsă de pătrundere — dacă ar voi să reflecteze asupra lor, evidenţa neceşti din Argeş nu era a părinţilor lui Nic. Bălcescu , era proprietatea lui Iancu Bălcescu, frate cu Zinca Bălcescu, care era mama lui N. Bălcescu. Bălcescu era numele de familie al mamei. Bălceştilor, după tată se numeau Petrescu. Pentru că se stingea numele vechii familii a Bălceştilor odată cu moartea lui lancu Bălcescu, Zinca Petrescu — fiind văduvă — şi- a reluat cu vnvovatl de a le cerceta Ii sar imbupx - cât din dificultatea, prinşi ii nuneroase alte direcţii, de a-şi fixa atomia asupra lor Poate că intervine aici şi un element de psichologie persoală. Se citează totdeauna fraza celebră a lui Disraeli Beaconsfield, că „grija sănătăţii publice trebue să fie prima datorie a omului de stat“. Disraeli a trecut deja literatură la politică, aducând in politică pe lângă calităţi de om de acţiune şi pe acelea de ideolog şi vizionar., Romancierul care ia ,,Sibyl“ întrevedea posibilitatea şi dorea împăcarea intereselor diferitelor pături sociale — anassele populare şi clasa conducătoare — socotea că pentru această desoltare armonioasă a poporului englez, e nevoe să i se asigure echilibrul moral printr’o bună sănătate fizică. Disraeli era şi un mare suferind, chinuit de astm şi de gută, şi ei preţuia sănătatea după justa ei valoare, cu regretul de a fi pierdut-o în sbuciumul unei vieţi agitate. El cerea de aceea partidului pe care-l conducea, să aibă ca lozincă,parodiind expresia melancolică a unui alt mare evreu ilustru, înţeleptul rege Solomon, asupra vanităţii vanităţilor (vanitas vanitatum) formula: „Sanitas sanitatum et omnia sanitas“, totul pentru sănătate. Marele om de stat al Angliei — Bismarck, cunoscător în materie, spunea despre el când sa putut aprecia mai de aproape cu ocazia congresului de la Berlin în 1878 , evreul acesta bătrân e un om! — şi-a legat nume, consecinţe cu programul lui, de o serie de legi sanitare de mare importanţă pentru poporul englez. Nu dorim oamenilor noştri de stat şi câţi îi avem să fie astmatici şi gutoşi ca Disraeli şi să ajungă primi-miniştri numai la 70 de ani, cum a ajuns el, după ce viaţa i-ar fi uzat, ca sănătate fizică dacă nu ca vigoare intelectuală, ca să aprecieze numai atunci avantajele sănătăţii, cu adânca părere de răni de a nu o mai putea redobândi dar (Citiţi continuarea in pag. ll-a). irea Domnitorului Al. Ghica, numele de Bălcescu, pe care l-a transmis fiilor săi. Serdarul Barbu Petrescu, tatăl Bălceştilor, a murit tânăr, el a fost vistiernicul lui Tudor Vladimirescu, în vremea când acest mare erou al redeşteptării conştiinţei naţionale, din epoca fanarioţilor, administra Oltenia. Moşia Bălceşti a trecut apoi în patrimoniul Sevastiei Bălcescu — sora cea mică a lui N. Bălcescu și in patrimoniul lui Constantin Bălcescu frate cu Niculae. Const. Bălcescu a fost unul din capii revolutiunii dela 1848, din care cauză a suferit exilul II ani (1848—1859) și a fost prim-ministru al lui Vodă Cuza. Nicolae Bălcescu și-a petrecut copilăria şi tinereţea in casa părinţilor din b-dul Brătianu, azi — locul pe care s’au clădit biserica italiană şi imobilul alăturat. Liceul, l-a făcut la Sântu-Sava, iar mai (Citiţi continuarea in pag. ll-a) NICOLAE BĂLCESCU