Adevěrul, ianuarie 1928 (Anul 41, nr. 13509-13533)

1928-01-01 / nr. 13509

Una din problemele cele mai ar­zătoare ale populaţiei minoritare din Ardeal, este problema limbei maghiare în învăţământ. Populaţia minoritară este agita­tă din cauză că, după afirmaţiile ei, copiii maghiari nu pot învăţa limba maghiară nu numai în şcolile de stat, ci nici pe cale particulară nu li se permite să angajeze m­­esori sau pedagogi, cari să dea t avilor educaţie in limba maternă. Numeroşi părinţi s-au adresat partidului maghiar şi asociaţiilor culturale maghiare din Ardeal, plângându-se că nu se permite ca, pe lângă şcoala românească, să-şi poată educa copiii pe cale particu­lară şi în limba maghiară. Ei mai spun că părinţii magh­iari, văzând că copiii lor cresc în şcolile româ­neşti, fără să cunoască scrisul un­guresc, au angajat pedagogi ma­ghiari, cari în orele libere să ins­­truiască pe copii, învăţându-i scri­sul, cititul şi exercitarea raţiona­­mentului în limba maghiară, dar revizorii şcolari au oprit acest în­văţământ particular. Părinţii se declară îngrijoraţi că copiii lor ajung în situaţia de a nu putea nici ţinea corespondentă cu părinţii lor, neştiind scrie şi citi ungureşte. O CHESTIUNE IMPORTANTĂ După cum se vede, chestiunea e destul de importantă şi credem că trebue discutată pentru a se vedea dacă plângerile sunt întemeiate şi dacă în adevăr tineretul minoritar n’are posibilitatea să înveţe şi lim­ba maternă pe lângă limba statu­lui, acest drept minimal neputând fi luat nimănui. Noi, românii din Ardeal, ne dăm perfect de bine seama de,, gravita­tea faptului ,şi înţelegem seriozita­tea problemei, căci am trăit şi noi o astfel de viaţă. Mai ales in ulti­mul deceniu înainte de izbucnirea fazboUdljii mondial, şi în timpul l­­ graţie faimoasei legi a contelui Apponyi, care impunea limba maghiară în toate şcolile ro­mâneşti din ţară, copiii noştri eşind din şcoală, nu ştiau nici româneşte, nici ungureşte. In capul lor era o harababură întreagă. Azi populaţia minoritară se plân­ge că noi voim să ne răzbunăm pentru nedreptatea ce ni s’a făcut nouă atunci şi că răspundem cu a­­ceiaş monedă : „ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte". LĂMURIRILE CELOR IN DREPT Pentru a cunoaşte starea de fapt a lucrurilor, ne-am adresat d-lui Gheorghe Bota, inspectorul şef al Învăţământului din nordul Ardea­lului, deoarece revizorii şcolari consideră educaţia particulară a e­levilor ca şcoli clandestine pe cari le închid. D. inspector şef Bota a declarat ca legea învăţământului de fapt nu permite şcoli clandestine, dar pă­rinţii au drept să-şi înveţe copiii să scrie şi să citească ungureşte. Dar trebue ca părinţii să ceară de la mi­nister autorizaţie pentru susţinerea unei şcoli maghiare. La cerere, se anexează lista cu numele elevilor, etatea şi declaraţia că garantează susţinerea şcolii. Învăţătorii să fie cetăţeni români şi , trebue să aibă diploma de învăţător. Dacă părinţii nu pot susţne o şcoală fiind puţini, pot angaja un pedagog, care să-l instruiască şi limba maghiară. Şi in cazul acesta, legea prevede ca să se ceară auto­rizaţie de la minister, anexându-se numele şi etatea elevilor şi garan­ţia că vor angaja un pedagog cetă­ţean român. Cererile în acest sens se înaintează prin inspectoratul în­văţământului, care îşi va da avizul şi le va trimite la destinaţie. Nu se va pune nici o piedică da­că pedagogul e cetăţean român şi îndeplineşte corm­iţiunile prevăzute de lege. Lămuririle d-lui inspector Bota vor avea darul sa liniştească spiri­tele agitate. Este însă necesar ca ele să­ fie aplicate într’un spirit larg, fără şicane, pentru ca minori­tăţile să n’aib­ă motive de a se plânge. T.­ALBANI Problema minoritare in Ardeal Se poate invăţa limba maghiară in învăţământul particular ? wggyr fKrwsrsFtmsrss Misterul nepătruns al morţii a smuls brusc dintre vii în a doua seară de Crăciun, pe primaul-preşe­­din­te al tribunalului Arad, dr. Se­ver Barbara. T­ri­sta veste, care a îndurerat sufletele tuturor,­­s'a răspândit ca un falser in toate straturile sociale ale Aradului. Cu patru ore mai înainte, dr. Barbara luase masa la episcopul Aradului, iar la orele 6 seara, in urm unui atac de inimă, a închis ochi pentru totdeauna. Moartea primului-președinte al tribunalului poate fi socotită ca un doliu pentru Aradi, deoarece arăde­nii nu pierd numai pe cel mai mare magistrat al lor, ci pe cel mai bun, mai drept, mai blând şi mai cinstit om. Mare in poziţia sa socială, dar u­­mil si iubitor de oameni, dr. Sever Barbara era ultima mângâiere a celor năpăstuiţi, nedreptăţiti §i să­raci. Oricare ti-ar fi fost povara pe suflet când urca scările tribunalu­lui, el te primea cu veşnicul lui zâmbet de frate, şi fără să se uite la hainele tale, iară să te întrebe ce galon social porni, era duhovni­cul care Hi ridica povara de pe su­flet, cu sfaturile lui drepte şi cin­stite. De erai vinovat, Hi explica vina in cadrul legii, te compătimea, şi-ţi arăta calea pe care trebuia să mergi. De erai nedreptăţit, în el, marele magistrat, găseai apărăto­rul cel mai neînfricoşat, deoarece era prea drept şi prea cinstit, ca să aibă vreo frică de cineva. Iar când părăseai biroul lui, mulţumit că ţi-a fost de un ajutor, îi dăruia un zâm­bet frăiesc şi o strângere de mână. Era iubit şi de cei mai netrebnici duşmani, pentru că omul acesta a urcat scările în ierarhia magistra­turii, după o muncă încordată şi rodnică, şi le-a urcat numai graţie acestei munci. Când a fost avansat la rangul de prim-preşedinte al tri­bunalului, un avocat stagiar a ţinut la numele minorităţii maghiare, cea mai elogioasă cuvântare ce se poa­te adresa unui om. Pentru Sever Barbara, zeiţa dreptăţii era o Sfântă, care nu pu­tea fî niciodată murdărită de sacri­legiul unei nedreptăţi. Şi această Sfântă nu cunoştea diferenţă de clasă socială sau de naţionalitate, in faţa balanţei, ca şi sub razele soarelui, pentru Sever Barbara, oa­menii erau egali. Datorita acestui caracter de cin­stită şi dreapta dârzenie, acest om era unit, dar şi iubit în acelaş timp. N’a cunoscut niciodată în viaţă ni­mic din păcătoşenia morală, ce în­mu­tă astăzi pe mulţi în ranguri ne­visate. Nu s’a aplecat în faţa celor puternici, iar scutul său în viaţă era dreptatea şi cinstea. La trecutele alegeri parlamenta­re de sub domnia averescană, gu­vernului îi mai trebuiau câteva vo­turi să declare lista aleasă. S-a a­­pelat la Sever Barbara. Cu zâmbe­tul pe buze, omul cinstei a răspuns, „că nu poate să facă nimic". Dar voturile au fost complectate din alte părţi. Astăzi, pe străzile Aradului nu va mai trece domol, cu zâmbetul blân­deţii în colţul gurii, îmbrăcat cu paltonul şi căciula roase de vreme şi cu ghetele cârpite, prototipul cin­stei , dr. Sever Barbara, prim-pre­­şedin­te de tribunal. A plecat dincolo, în lumea unde nu există goana după îmbogăţire, lăsând soţia şi doi copii fără nici o avere, în două cămăruţe închiriate şi cu o mobilă sărăcăcioasă. In faţa groapei sale toţi cetăţenii Aradului, fără deosebire de limbă sau rang social, plâng fulgerătoa­­rea moarte a celui ce a întrupat cinstea, dreptatea şi blândeţea : dr. Ste­r Barbura. ION MEHEDINŢEANU NOTE BIOGRAFICE Dr. Sever Barbura s-a născut în comuna Pecica, judeţul Arad, la 23 Mai 1878. O parte din studiile li­ceale le-a făcut la Braşov. Doctora­tul în drept s-a luat la universita­tea din Cluj. A intrat în magistratură în anul 1911 ca ajutor de judecător cl. IX gr. III la judecătoria de ocol Ineu din judeţul Arad. In 1913 a fost a­­vansat tot la aceeaşi judecătorie, ca judecător cl. VIII gr. III. In acelaş an trece în acelaş grad fia tribunalul Oradia. E transferat mai târziu la tribu­­nnlul Arad, fiind avansat gr. II. La 1919 este avansat preşedinte de se­nat cl. VI gr. III, la tribunalul A­­rad iar la 920 în Februarie a înain­tat la gr. I, unde funcţionează în această calitate până la 1924, când e avansat la rangul de consilier ina­movibil cu titlul de consilier de Curte de Apel. La 1 Ianuarie 1926 e numit prim preşedinte al secţiei I, Tribunalul Arad. Are o vechime de 10 ani în ma­gistratură şi moare în vârstă de av­ia 49 ani. I. M. CLUJ, 28.—Conflictul Lapedatu- Moşoiu care în trecutul apro­piat a d­at atât de rimic de vorbit presei şi cercurilor politice, nu mai este—în aparenţă—la ordi­nea zilei. Liberalii ardeleni pe cari moartea fulgerătoare a şe­fului suprem i-a pun­ întro si­tuaţie penibilă prin faptul că şi ei înşişi identificau partidul li­beral cu Ionel Brătian­u, se pare că s’au calmat, renunţând la lup­tele fratricide. Dar, banală înţelepciune, a­­parenţa înşeală, de data aceasta se poate aplica cu foarte mult succes. „ In partidul liberal din Ardeal e temerar a se vorbi de armo­nie în ziua de ani, deşi momen­tan se pare că dăinuieşte un ar­mistiţiu. D. MOŞOIU ŞI CONGRESUL STUDENŢESC Rivalitatea Moşoiu-Lapedatu nu şi-a anihilat deloc virulenţa, dimpotrivă ea e mai delicată de­cât oricând Faptul că lupta se duce în surdină nu se datoreşte decât împrejurărei că ambii com­batanţi au fost defavorizaţi de ultimele evenimente. D. Moşoiu a suferit o eclipsă în simpatia d-lui V. Brătianu pentru motivul că e învinuit că d-sa ar fi cauza fiasco-ului liberal înregistrat pe urma acţiunei d-lor Duca-Tătă­­răscu, înscenată cu­ ocazia con­gresului studenţesc de la Oradea Anume, generalul, în galopul său după popularitate în Ardeal —nefiind pus în curent cu tac­tica liberală faţă de congresul studenţesc—, a dus şi în capitala fiefului său electoral ca să os­păteze la masa lui bogată mai multe zeci di­ntre studenţii re­comandaţi de prietenii săi po­litici. Ce-a, urmărit d-sa, nu se ştie, în orice caz se poate constata că obiectivul principal i-a fost „popularitatea“, pe care vânând-o cu prea multă ardoare, a tras dincolo de ţinta­, d-lor Duca­, Tătărăscu, aşa încât a oferit— prin acţiunea sa—probe opozi­ţiei şi opiniei publice despre a­­mestecul liberalilor în bucătăria acestui congres. B. LAPEDATU NU SE LASĂ D. Al. Lapedatul care de când ştie să şeful suprem e mort, cu toate că se bucură de simpatia ac­tualului prim ministru, încearcă să contrabalanseze orice acţiune în­dreptată împotriva d-sale. Astfel, precum n­m arătat­­ imediat ce a aflat la Cluj că d. Moşoiu e la con­gresul studenţesc din Oradia, a plecat şi d-sa acolo. Nu voia în nici un chip să se împace cu gândul că d. Moşoiu ar câştiga de partea sa o cât de mică parte a studenţimii. Şi cum d-sa n’a putut „acţiona“ la Oradia, a dat ordin ziarului său din Cluj „Naiunea" sa scrie intr’o notă capabila a provoca simpatii In sâ­nul studenţilor. Spre nenorocul d-sale, ziarul său minuscul din Cluj, i-a depă­şit intenţiile. Cu o fantezie pro­digios de bogat­a, „Naţ­anea“ a reuşit să facă in câteva zile o operă de instigaţie atât de remar­cabilă, încât s’a sesizat chiar primul ministru. ORDIN LA TELEFON Pe cană d. Lapedatu se alia la Cluj, d. Vintilă Brătianu citind „Na­­ţiun­ea" a rugat pe d. Mavrodi să cheme la telefon pe d. Lapedatu din Cluj, căruia i-a atras atenţia foarte energic ca să tempereze nota ziaru­lui, devenită penibila pentru guver­nul care încerca cu toate mijloacele posibilitatea unei cşiri onorabile din încurcătura in care i-a pus eşuata acţiune Duca­ Tătărăscu. Ministrul artelor a fost foarte indulgent cu redacţia, lucru care se vede şi din faptul că ziarul d-sale peste câteva zile a lansat in public elemente suficiente pentru crearea unei legende a omorului ritual. Această nouă gafa a ziarului d-lui Lapedatu, d-sa a resimţit-o imediat ce d. Moşoiu a trimis ziarul, însemnat cu roşu, d-lui V. Brătianu. MINISTRUL S’A SUPĂRAT D. ministru al artelor ce era să facă? S’a supărat foc pe zia­rul „Naţiunea".. —Cum se poate — exclama indi­gnat deunăzi — să n’aibă atâta fler politic ca să evite astfel de situaţii... Nenorocul presei româneşti din Ardeal, pentru care „Naţiu­nea" dacă nu ca valoare, dar înseamnă ceva ca unitate de statistică, a făcut ca această su­părare a d-lui Lapedatu să coin­cidă cu greutăţile materiale ale acestei gazete. „ Nu e deci de mirare că în cercurile liberale a început să se vorbească despre posibilitatea ca acest ziar să-şi înceteze apa­riţia. Acest lucru s’ar părea o mons­truozitate in condiţiile actuale. Dar cititorii noştri nu trebue să-şi facă nici o iluzie despre senti­mentele liberalilor ţaţă tis presă. Şi sub trecuta guvernare libera­­lă s’a întâmplat ca acelaş demn Lapedatu să ordone încetarea „înfrăţirii“ şi să pună pe dru­muri pe redactori, fără nici o consideraţie de umanitate sau... interese naţionale. D. Lapedatu va ordona înce­tarea „Naţiunii“ sau continuarea apar­iţiei ei, după interesele sale politice, cari încă nu pot fi des­cifrate. Nesiguranţa în care plu­ -" ~.....--I- • . .ri. ■sr*n*“* *"*" * "ntal dr. Sever Barbura Rivalitatea Moşoiu-Lapedatu.­Soarta ziarului instigator „NaţiuneaVD. Lapedatu îşi bate jos de redacţia ziarului, ţinând-o in nesiguranţă presă se­ dovedeşte şi prin lipsa o faptă pe care numai d. Lupe­din numărul de Crăciun—ultimul număr apărut din acest ziar—a notiţei obişnuite care să anunţe ziua reapariţiei după sărbători. MAURUL ŞI-A FĂCUT DA­TORIA... Ministrul artelor a avut nevoie de presă în Ardeal. A susţinut „Naţiunea". Dacă azi—fie că stă prea bine, fie că stă prea rău— nu mai are, nici o consideraţie nu-1 va opri să nu suprime acest ziar. In afară de una, care se aş­terne chinuitoare. Ce va face d gen. Moşoiu? Până nu va afla precis inten­ţiile generalului nu se va de­cide definitiv.­­ * Ce ipostază mai urâtă poate fi posibilă pentru un ministru al artelor şi cultelor decât aceasta? A ţinea o redacţie la discreţia poftelor şi micilor interese poli­tice, în cea mai complectă nesi-­ guranţă a zilei de mâine, este A. B. Emigraţiunea minoritafitor din România O statistica interesantă data o poate comite (Credem a­­ceasta, pentru că a mai comis-o!) „Naţiunea" liberală din Cluj inexistentă prin felul ei de-a fi redactată, prin conţinutul ei vulgar, vulgar până la desgust, îmbâcsită cu laudele zilnice la adresa patronului, monotonă prin reeditarea clişeului cu fotogra­fia d-lui Lapedatu, va mai trăi dacă d. Lapedatu se va crede slab în lupta cu d. gen. Moşoiu Dar va dispare — punând pe drumuri pe redactori — dacă alt­fel ministrul artelor nu-şi va putea reface autoritatea în faţa d-lui V. Brătianu, supărat pen­tru actele acestei gazete Imoralitatea stă în faptul că „Naţiunea" a fost inspirată în atitudinea ei de acela care azi o sacrifică, pentru a-şi reface,­ autoritatea , azi, a patra zi de Crăciun, „Naţiune­ 1 n’a reapărut încă. Revista „Nation und Stadt“, care apare la Viena, cu titlu de organ a minorităţilor germane din statele europene, publică o statistică inte­resantă cu privire la emigraţiunea din România. Am fi fost desigur bucuroşi, da­­că publicaţiunea ar fi omis comen­­tăriile ataşate menţionatei statis­tici. Din amărăciunea ţesută prin­tre rânduri, se desprinde tendinţa unei propagande potrivnice statului român, ceeace nu credem să ser­vească interesului minorităţii ger­mane din România. Nu găsim de loc justificată afirmaţiunea, că emi­grarea minorităţilor dela noi, s’ar datori unor condiţiuni speciale de viaţă insuportabilă, creată anume pentru minorităţi. Căci, singuru motiv real care determină emigra­rea, este de când e lumea, mizeria economică. Or, dacă minorităţile se pot plânge sub raport spiritua­le­ un regim aparte, nu se pot plânge în schimb că ar avea un regim economic particular, creat a­nume pentru ei, din partea statului român. Suportăm deopotrivă cu toţii, greutăţile unei Geţi economi­ce extrem de grele, dar nu cunoa­ştem nici o măsură, care să îngră­dească minorităţile în asprimile speciale ale unui regim de şicană economică. Aşa fiind, nu înţelegem de ce re­vista „Nation und Stadt“ trage con­cluziunea amărîtă, că „emigraţia nea minoritarilor se datoreşte con­diţiunilor în cari uun­esc in România şi dorinţei de­ aşi statornici alte rosturi în alte părţi". In special germanii, n’au motive să se plângă şi să caute motivele acolo unde vrea să le găsească „Nation und Stadt“. Industria ger­mană din Ardeal e în progres şi în plină desfăşurare, iar centrele să­se­şti, sunt modele de înflorire. De bună seamă, sunt greutăţi, dar ele sunt ale tuturora. Mai degrabă ere eleni cifra emigranţilor minoritari, îşi găseşte explicaţiunea în feluri­tele motive cari se găsesc de obi­cei dedesubtul oricărei emigrări, fie majoritară, fie minoritară. Parte din emigranţi, sunt atraşi de mirajul bogăţiilor fantastice ale înmii noui. După război, s’au întors din America o sumă de ardelen cu chimirul bine încărcat de dolar. Ajunşi acasă, şi-au ridicat ca din pământ construcţii frumoase, me­nite să stimuleze n©odihna pururi călătoare, a oamenilor dornici de mai bine. Nu e nici o mirare, că rezistenţa strivită de greutăţi a oamenilor, nu s’a putut opune tentaţiunilor grăi­toare, prezentate de „americanii“ ardeleni. Fantezia a început să lu­creze, desenând perspective strălu­cite pe ecranul viitorului. Mizeria de acasă, apărea stupidă alături de aceste perspective, deschise de optimismul încărcat cu nădejdi. Iată cel dintâi motiv al emigra­­ţiunii. De când e lumea, mişcarea intercontinentală a fost un fenomen obicinuit al procesului de viaţă. Nu trebue văzut numai­decât, un peri­col naţional în asta. Şi mai ales, nu trebue explicat cu motive cari prin însăşi firea lor nu sunt atât de grave, încât să determine o depla­sare peste mări şi ţări. Au minorităţile din România un regim atât de greu, încât sunt ne­voite să emigreze? In forma asta întrebarea nu poate avea decât un răspuns negativ. Nu minorităţile au regim aspru, ci viaţa economică striveşte sub greutăţile ei, român şi minoritar, deopotrivă. Şomajul face tot atâtea victime majoritare — să zicem aşa cât şi minoritare. Dacă există o justificare a emigrării, ea există pentru toţi deopotrivă. De ce atunci cifra emigranţilor minoritari, a întrecut pe a români­lor? Iată chestiunea. Marea majo­ritate a celor emigraţi, o constitue evreii. In adevăr, evreii au oare­­cari motive de a pribegi in largul lumii. Fie că au fost atraşi de pă­mântul făgăduinţii — Palestina fie că au fost speriaţi de proporţiile antisemitismului agresiv, ei au ple­cat în rânduri bine îngroşate. Dar evreii sunt popor eminamente între­prinzător. Ei cuprind în largul pă­mântului toate ramurile de produc­­ţiune şi se găsesc din vremuri bi­blice întro permanentă pribegie ahasveriană. Ei sunt un popor care îşi afirmă vitalitatea, sub cele mai tragice din încercările sorţii... Dar „Nation und Stadt“, nu plân­ge pe evrei, cu toate că ei sunt grosul emigranţilor. Ea plânge cu puţină dreptate, pe saşi şi pe un­guri, deşi numărul emigranţilor din aceste două neamuri, nu întrece proporţia obicinuită a călătorilor spre lumea nouă... Iată câteva cifre din statistică: Au emigrat în anul 1926, 17.671 ce­tăţeni din România. Pe provincii, Basarabia ţine locul dintâi, cu 9.936 Ardealul şi Banatul 4.977, Bu­covina 1.840, iar vechiul regat 918. Iubeşte de la început, că majorita­tea emigranţilor aparţin noilor pro­vincii. E un fenomen explicabil când ne gândim, că ţărănimea ve­chiului regat, trăită până bine de curând în robia pământului boie­resc, n-a putut ajunge la posibili­tăţi de mişcare independentă şi de iniţiativă oarecum hazardată. Ţin­tuit de tradiţia sărăciei, lipsit de orice contact cu cele ce se petre­ceau peste hotare, necunoscând freamătul fecundităţii mondiale, ia­tă „robia naţională“ în­­ care trăiau incontestabil vicisitudinele istorie, trăită de statul căruia aparţineau, i-a pus în contact cu lumea întrea­gă, deschizându­-le drumuri large Aparţinând unor mari imp­erii, a­­ceşti ţărani au participat­ la răz­boaie, în felurite colţuri ale pămân­tului şi au cunoscut din anică, în­treaga întindere a pământului, cu toate infinitele ei surse de viaţă. Aşa s-au început emigrări din Ar­deal de o pildă, de unde­ plecau, an de an, mii de români, încurajaţi fi­reşte şi de politica subtilă de des­­naţionalizare a Ardealului, preconi­­zată de guvernele maghiare. Astăzi procentul pe care-l dau­ emigranţi­lor nouile provincii, se explica uşor şi prin­ această quasi-tradiţie a că­lătorilor de acum câteva decenii. Iată statistica emigranţilor, pe naţionalităţi, în 1926 : 598 român.. .5.112 bulgari, 3.698 evrei, 4.111 u­­crainieni (?), 1.885 germani, 1.678 maghiari, şi 589 alţii. Din totalitatea emigranţilor, 9527 s’au dus în Brazilia, 6.755 in alte părţi ale Americii, 1.018 în Palesti­na, apoi alţii în Asia, Africa, ori chiar Australia. Dela 1 ianuarie 1927 până la 30 iunie 1927 au emigrat în total 4.927 persoane. , Pe naţionalităţi, s’ab­ dus: ?27 români, 1.457 germani, 1.398 evrei, 595 maghiari, 26 bulgari şi restul alte naţionalităţi. Nu ştim­ cum se explică uriaş­i disproporţie în mişcarea bulgarilor, căci în 1926 sunt trecuţi 5112 emi­granţi, iar în 1927 abia 26....! Iată în câteva cifre, situaţiunea emigrărilor. Fără îndoiala,­ ci­fra d d­in 1926 e destul de însemnata, dar în 1927, pe o jumătate de an, can abia jumătate din câţi au emigrat în anul trecut, în acelaşi răstimp Ceea ce e un semn îmbucurător. Dar aci cade şi teoria lui „Nation und Stadt“,­­fiindcă în 1927 nu s’a schimbat cu nimic soarta minorită­ţilor. Totuşi cifra lor a scăzut. Do­vadă, că raţionamentul revistei germane, a fost greşit. . Emigraţiunea, rămâne o conse­cinţă a vieţii economice. Nici un­gurii, nici saşii n’au motive să se creadă alungaţi în lume, de un re­gim de şicană. Singuri evreii poate ar avea până la un punct, motive să se plângă. Pe ei însă nu-i plânge „Nation und^ Stadt“. Ceeace în­semnează, că s’a plâns în general fără motiv. Tiberiu Vorn­ic­ i. Pillat: Gazel (versuri); Mihail Sadoveanu; Olanda: Paul Z­crifopol: La Critica; Sf. Crăciun: Iîârtiuţele unui cronicar bătrân; ,4J. Marcu: Grazia Deledda; Sărmanul h­­op stock: Adresantul necunoscut; Alice Gabrielescu: Zodia biografiilor; Cu­geti Relgis: Adevăruri asupra­­mi­­rici; Paul Negulescu: Scrisoare de iarna; Al. Graur: Marie Roques; Ser­giu Inescu: Cronica teatrală; Otto Biolan: O rază de soare; IV. Entas­­sin: La Martieni (Fantezie de Anul Cehov: O cucoană erou. Mari curtezane­ţi vestiţi libertini. — Romulus şi Remus. Răpirea Sa­binelor. Prostituţia la Romani. Anul l­iiterar: Nietzsche şi secolul a! XX-Iea; Cinema-culise; Ce cites­' muncitorii; Notele politice r­ ie lui Marghiloman, coperiţi de politicarii, căci altfel ranul din vechiul regat mi putea să „Gândirea": Dels sufere şcoala şi întreaga instituţie­­ emigreze. i­n-via ia li. Liena, a învăţământului. Alta a fost însă situaţiunea tăra-­semX cronici^ahumL'^r' •In' y A Inilor din provinciile alipite. Cu toa-' m3. ? U1' Cur,°-1' Pasivul Băncilor Unite din Cluj 29. „ Azi după amiază a avut loc o adunare a acţionarilor­ şi deponenţilor „Băncilor Unite” care după cum se ştie şi-au încetat plă­ţile. D. Ştefan Fabius, preşedintele a­­dunării, a arătat că pasivul băncii e de 103 milioane lei, faţă de un activ de 8 milioane. D. deputat Borde a făcut apel la calmul acţionarilor şi deponenţilor, iar după propunerea d-lui dr. Klein­s a ales o comisiune compusă din 8 membrii, care va aduce la cunoştinţa conducerea băncii cele hotărîte de deponenţi şi acţionari. Din Galaţi — La liceul „Vasile Alexandri"­ a început congresul anual al învăţăto­rilor din regiunea 11-a­ şcolară. D. Petre Puchianu, preşedintele a­­sociaţiei, a făcut o dare de seamă a situaţiei învăţătorilor. — Tribunalul judecând cererea de moratoriu a d-lui I. Bradea, fabri­cant de încălţăminte, a amânat sentinţa pentru ziua de 13 Ianuarie. COEVERaL Procesul unor me­dici din Timişoara TIMIŞOARA.­­ In faţa tribuna­lului local a venit spre judecare procesul medicilor dr. Ludovic Diel, directorul sanatoriului bănă­ţean, al d-rului L. Bauer şi al doc­torandului Kugler, acuzaţi că au provocat leziuni grave unor pa­cienţi, înainte de a se intra în fondul procesului, d. dr. Herman, preşedin­tele tribunalului, a arătat în ce con­stă vinovăţia acuzaţilor. Medicii Oiel şi Bauer certându-se în timpul unei operaţiuni de apen­dicită făcută d-nei Olga dr. Butea­­nu, au uitat în pântecele bolnavei un pansament care a cauzat com­plicaţion­i grave victimei. Doctoran­dul Kugler e învinuit că fiind in­firm de mâna dreaptă, a făcut o foarte periculoasă injecţie unei alte paciente, care a căpătat­ o cangrenă parţială a braţului, rămânând in­firmă. După ascultarea mai multor mar­tori, au vorbit inculpaţii, tăgăduind faptul că s’au certat în timpul ope­raţiei. D. avocat Văleanu a cerut numi­rea unei comisiuni de medici, care să-şi depună raportul şi după ce cererea a fost admisă, şedinţa s'a ridicat. La orele 4 şedinţa a fost reluată şi în timpul depoziţiei medicilor s'a născut un viu incident între procu­rorul Rădulescu şi avocatul apără­rii d. Văleanu-Lugoj. Tribunal­ul retrăgându-se în deli­berare, a adus o sentinţă prin care condamnă la 100 lei amendă pe a­­­vocat pentru ofensă. Din cauza divergenţei de păreri între experţi­, procesul a fost amâ­nat pentru Februarie. Adunarea decanilor şi a delegaţilor imurilor din ţara BRAŞOV 29.­­ Astăzi a avut loc la baroul avocaţilor din Cluj, adu­narea iilor şi delegaţilor baro­­urilor din Ardeal, Bucovina şi ve­chiul regat. A prezidat d. Dem. Dobrescu, pre­şedintele Uniunii generale a avoca­ţilor din România. După deschide­rea şedinţei, de către d. Dem. Do­­brescu a luat cuvântul d. avocat Duciu, din Bucureşti, care a salutat pe congresişti şi a făcut o aspră cri­tică a administraţiei consiliului le­gislativ, care, spune d-sa, este com­pus num­ai de membri din vechiul regat. D. avocat Suciu, decanul baroului din Cluj, cere imediata legiferare a proectului de unificare legislativă re­dactat de d. avocat Naumescu. D. Vaier Moldoveanu cere să nu se facă modificări nestudiate la legea avocaţilor, iar diploma de avocat să fie echivalată cu acea de magistrat. D-sa se declară în mod categoric pentru reducerea stagiului avocaţi­lor stagiari. D. avocat Dobiaş din Constanţa cere înlocuirea notarilor publici cu un sindicat al actelor care ar putea aduce o raţională­ sindicalizare a corpului avocaţilor şi propune ca taxele , care actualmente ,se percep de notarii publici, să fie repartizate în­­tr’un mod egal şi eventual fixate de către barouri. D. Dobiaş insistă apoi cu o altă serie de argumente pentru desfiin­ţarea notariatelor publice. Către sfârşitul şedinţei s’a luat în discuţie importanta chestiune cărţilor funduare, care din cauza timpului înaintat a trebuit să fie a­mânată pentru şedinţa de mâine di­mineaţa. Conflictul de la şcoala supe­rioară de comerţ din Oradia Se impune intervenţia d-l­ui ministru al Instrucţiunii ORADEA. 26. — Infiiţându-se de cifrând în localitate o şcoală supe­­rioară şi elementară de comerţ pen­tru băeţi, în fruntea acestei şcoli a fost numit director d. C. Spălăţelu profesor din Timişoara, susţinut fi­ind de d. general Moşoiu. întrucât în jurul acestei, şcoli s’a făcut atâta vâlvă, am întreprins o anchetă pen­tru a lămuri opinia publică asupra stării de fapt. La realizarea acestei şcoli a con­tribuit o mare parte a societăţii ro­mâneşti din localitate şi în special d. C. Manoi­lă, secretarul Camerei de comerţ. Din partea corpului profe­soral spiritul de iniţiativă l-a avut d. I. Buzea, care funcţionând timp de doi ani la şcoala Comercială de fete cunoştea necesitatea învăţă­mântului comercial local. A făcut raport detailat Ministerului, care sezizându-se a aprobat propunerile d-lui Buzea şi a înfiinţat şcoala. POLITICA IN ŞCOALĂ D. Buzea a făcut toate astea cu speranţa că va fi d-sa numit direc­tor după cum i-a promis Inspecto­ratul învăţământului, care a cerut ministerului să-l numească pe d. Buzea director. D. Buzea însă a co­mis greşala de a nu bate la porţile politicianilor şi a nu ţinea cont de coteriile de la noi. Astfel d. general Moşoiu a intervenit pentru prote­­jatul său ,d. C. Spălăţelu profesor de geografie, care a şi fost numit. Mai mult încă, d. Buzea a fost în­lăturat din şcoală, pe motiv că nu este repartizat de d. general Mo­şoiu, al căr­ui nume a fost Împru­mutat şcoalei. D. Buzea a reclamat Asociaţiei profesorilor secundari, care a cerut d-lui ministru al instrucţiunii să ordone cercetarea disciplinară ceru­tă de d. Buzea. NEREGULI IN JURUL UNUI EXAMEN Dosarul înaintat Ministerului con­ţine date interesante. D. C. Spălăţe­­lu în timpul funcţiunei sale în Ti­mişoara a fost anchetat în diferite rânduri, cu care prilejuri s’au des­coperit abateri la activul său, dar Ministerul, din motive necunoscute, nu a publicat rezultatul acestor an­te­ste existenţa acestui organ de cheie. Dosarele afirmă, că d. Spălă­ţelu s'a făcut vinovat de fapte cari ating prestigiul corpului profesoral şi compromit învăţământul. Chestiunea e viu comentată in cer­curile didactice din oraşul nostru, şi mai­ ales profesorii de sub direc­ţia d-lui Spălăţelu sunt nedumeriţi de atitudinea ministerului, căci zic ei — sau sunt adevărate acuză­rile ce se aduc noului director al nouei şcoli, şi atunci el nu mai are ce căuta in învăţământ, sau acuza­­torii sunt calomniatori şi atunci trebuesc pedepsiţi. Profesori sunt nedumeriţi cum a putut fi în schimb înlăturat d. Bu­zea în baza unui raport, fără a fi anchetat şi fără a i se da posibili­tatea de apărare. DENUNŢAT PARCHETULUI PENTRU LUARE DE MITA D. Buzea văzând că d­. Spălăţelu este susţinut astfel de minister, l-a denunţat la parchet pentru luare de mită, afirmând nu­ va rămâne în în­văţământ numai dacă va fi reabili­tat, măcar pe această cale. De asemenea alţi profesori jigniţi au reclamat justiţiei pe d. Spălăţelu acuzându-l, de abuz de putere şi ca­lomnie. Comitetul şcolar a intervenit pen­tru aplanarea conflictului dintre­ di­­rector şi profesori, pentru a feri şcoala de un eventual scandal pu­blic, dar intervenţia nu a avut rezul­tat. D. Spălăţelu a cerut d-lui Buzea să-şi retragă denunţul la parchet şi în cazul acesta d-sa va demisiona şi se va reîntoarce la Timişoara. In acelaş timp însă d. Lascu a plecat la Bucureşti, să intervină la Minister ca să nu i se primească demisia. ANCHETA SE IMPUNE Indiferent de rezultatul cercetări­lor parchetului, ministerul trebue să se sesizeze de cele întâmplate la Oradea şi răspunzând cererii Asoci­aţiei Profesorilor să ordone ancheta disciplinară cerută, pentru a se scu­ti scala de un scandal public. Dar dorinţa generală e că anche­ta să se­­ facă, cu excluderea legături­lor politice şi vinovaţii să nu fie a- i*«Sj8s»a -3^j* HPR#*É£3*»a 1 D. Vintilă Brătianu şi oraşul Cernăuţi CERNAUŢI, 29.­­ D. R. Cotîde,­­primarul oraşului nostru, a fos primit în audienţă de primul mi­nistru căruia i-a înaintat, rezoluţia votată de consiliul comunal cu pri­vire la­ problema chiriilor, expu­­nându-i şi suferinţele populaţiunei cernăuţene prilejuite de impozitele împovărătoare. D. Vintilă Brătianu a­ promis că comisiunile de recensământ vor studia chestiunea unei cât­ mai drep­te împărţiri a impozitelor şi a pro­mis în acelaş timp că după ce se va face deplină ordine,în administraţia comunei, va acorda tot sprijinul său pentru obținerea unui împrumut comunal. înmormântarea proto­popului dr. D. Popovneî LUGOJ, 29. — Astăzi după amia­za a avut loc cu mare solemnitate înmormântarea protopopului dr Gheorghe Popovici, senator ,­ membru corespondent al Acade­miei Române. Au ţinut discursuri relevând pie­liţele defunctului, d. Richard Fra­­lasovici, în numele guvernului, dr. Ambrone, in numele Camerei, dr Văleanu, în numele Senatului dr Corneanu, prefectul judeţului Se­verin, J­arambaşa, primar,­­ proto­­pop Ciuhandu din Arad, episcopii Ghidiu din Caransebeş şi doi preoţi. O companie de jandarmi a dat o­­borurile militare. La această tristă solemnitate a asistat un numeros public. A APĂRUT Adterul Literar şi Artistic No. 369 cu următorul sumar: DE sfanțul vasile de T. Argh­ez­i

Next