Adevěrul, ianuarie 1928 (Anul 41, nr. 13509-13533)
1928-01-01 / nr. 13509
Una din problemele cele mai arzătoare ale populaţiei minoritare din Ardeal, este problema limbei maghiare în învăţământ. Populaţia minoritară este agitată din cauză că, după afirmaţiile ei, copiii maghiari nu pot învăţa limba maghiară nu numai în şcolile de stat, ci nici pe cale particulară nu li se permite să angajeze mesori sau pedagogi, cari să dea t avilor educaţie in limba maternă. Numeroşi părinţi s-au adresat partidului maghiar şi asociaţiilor culturale maghiare din Ardeal, plângându-se că nu se permite ca, pe lângă şcoala românească, să-şi poată educa copiii pe cale particulară şi în limba maghiară. Ei mai spun că părinţii maghiari, văzând că copiii lor cresc în şcolile româneşti, fără să cunoască scrisul unguresc, au angajat pedagogi maghiari, cari în orele libere să instruiască pe copii, învăţându-i scrisul, cititul şi exercitarea raţionamentului în limba maghiară, dar revizorii şcolari au oprit acest învăţământ particular. Părinţii se declară îngrijoraţi că copiii lor ajung în situaţia de a nu putea nici ţinea corespondentă cu părinţii lor, neştiind scrie şi citi ungureşte. O CHESTIUNE IMPORTANTĂ După cum se vede, chestiunea e destul de importantă şi credem că trebue discutată pentru a se vedea dacă plângerile sunt întemeiate şi dacă în adevăr tineretul minoritar n’are posibilitatea să înveţe şi limba maternă pe lângă limba statului, acest drept minimal neputând fi luat nimănui. Noi, românii din Ardeal, ne dăm perfect de bine seama de,, gravitatea faptului ,şi înţelegem seriozitatea problemei, căci am trăit şi noi o astfel de viaţă. Mai ales in ultimul deceniu înainte de izbucnirea fazboUdljii mondial, şi în timpul l graţie faimoasei legi a contelui Apponyi, care impunea limba maghiară în toate şcolile româneşti din ţară, copiii noştri eşind din şcoală, nu ştiau nici româneşte, nici ungureşte. In capul lor era o harababură întreagă. Azi populaţia minoritară se plânge că noi voim să ne răzbunăm pentru nedreptatea ce ni s’a făcut nouă atunci şi că răspundem cu aceiaş monedă : „ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte". LĂMURIRILE CELOR IN DREPT Pentru a cunoaşte starea de fapt a lucrurilor, ne-am adresat d-lui Gheorghe Bota, inspectorul şef al Învăţământului din nordul Ardealului, deoarece revizorii şcolari consideră educaţia particulară a elevilor ca şcoli clandestine pe cari le închid. D. inspector şef Bota a declarat ca legea învăţământului de fapt nu permite şcoli clandestine, dar părinţii au drept să-şi înveţe copiii să scrie şi să citească ungureşte. Dar trebue ca părinţii să ceară de la minister autorizaţie pentru susţinerea unei şcoli maghiare. La cerere, se anexează lista cu numele elevilor, etatea şi declaraţia că garantează susţinerea şcolii. Învăţătorii să fie cetăţeni români şi , trebue să aibă diploma de învăţător. Dacă părinţii nu pot susţne o şcoală fiind puţini, pot angaja un pedagog, care să-l instruiască şi limba maghiară. Şi in cazul acesta, legea prevede ca să se ceară autorizaţie de la minister, anexându-se numele şi etatea elevilor şi garanţia că vor angaja un pedagog cetăţean român. Cererile în acest sens se înaintează prin inspectoratul învăţământului, care îşi va da avizul şi le va trimite la destinaţie. Nu se va pune nici o piedică dacă pedagogul e cetăţean român şi îndeplineşte cormiţiunile prevăzute de lege. Lămuririle d-lui inspector Bota vor avea darul sa liniştească spiritele agitate. Este însă necesar ca ele să fie aplicate într’un spirit larg, fără şicane, pentru ca minorităţile să n’aibă motive de a se plânge. T.ALBANI Problema minoritare in Ardeal Se poate invăţa limba maghiară in învăţământul particular ? wggyr fKrwsrsFtmsrss Misterul nepătruns al morţii a smuls brusc dintre vii în a doua seară de Crăciun, pe primaul-preşedinte al tribunalului Arad, dr. Sever Barbara. Trista veste, care a îndurerat sufletele tuturor,s'a răspândit ca un falser in toate straturile sociale ale Aradului. Cu patru ore mai înainte, dr. Barbara luase masa la episcopul Aradului, iar la orele 6 seara, in urm unui atac de inimă, a închis ochi pentru totdeauna. Moartea primului-președinte al tribunalului poate fi socotită ca un doliu pentru Aradi, deoarece arădenii nu pierd numai pe cel mai mare magistrat al lor, ci pe cel mai bun, mai drept, mai blând şi mai cinstit om. Mare in poziţia sa socială, dar umil si iubitor de oameni, dr. Sever Barbara era ultima mângâiere a celor năpăstuiţi, nedreptăţiti §i săraci. Oricare ti-ar fi fost povara pe suflet când urca scările tribunalului, el te primea cu veşnicul lui zâmbet de frate, şi fără să se uite la hainele tale, iară să te întrebe ce galon social porni, era duhovnicul care Hi ridica povara de pe suflet, cu sfaturile lui drepte şi cinstite. De erai vinovat, Hi explica vina in cadrul legii, te compătimea, şi-ţi arăta calea pe care trebuia să mergi. De erai nedreptăţit, în el, marele magistrat, găseai apărătorul cel mai neînfricoşat, deoarece era prea drept şi prea cinstit, ca să aibă vreo frică de cineva. Iar când părăseai biroul lui, mulţumit că ţi-a fost de un ajutor, îi dăruia un zâmbet frăiesc şi o strângere de mână. Era iubit şi de cei mai netrebnici duşmani, pentru că omul acesta a urcat scările în ierarhia magistraturii, după o muncă încordată şi rodnică, şi le-a urcat numai graţie acestei munci. Când a fost avansat la rangul de prim-preşedinte al tribunalului, un avocat stagiar a ţinut la numele minorităţii maghiare, cea mai elogioasă cuvântare ce se poate adresa unui om. Pentru Sever Barbara, zeiţa dreptăţii era o Sfântă, care nu putea fî niciodată murdărită de sacrilegiul unei nedreptăţi. Şi această Sfântă nu cunoştea diferenţă de clasă socială sau de naţionalitate, in faţa balanţei, ca şi sub razele soarelui, pentru Sever Barbara, oamenii erau egali. Datorita acestui caracter de cinstită şi dreapta dârzenie, acest om era unit, dar şi iubit în acelaş timp. N’a cunoscut niciodată în viaţă nimic din păcătoşenia morală, ce înmută astăzi pe mulţi în ranguri nevisate. Nu s’a aplecat în faţa celor puternici, iar scutul său în viaţă era dreptatea şi cinstea. La trecutele alegeri parlamentare de sub domnia averescană, guvernului îi mai trebuiau câteva voturi să declare lista aleasă. S-a apelat la Sever Barbara. Cu zâmbetul pe buze, omul cinstei a răspuns, „că nu poate să facă nimic". Dar voturile au fost complectate din alte părţi. Astăzi, pe străzile Aradului nu va mai trece domol, cu zâmbetul blândeţii în colţul gurii, îmbrăcat cu paltonul şi căciula roase de vreme şi cu ghetele cârpite, prototipul cinstei , dr. Sever Barbara, prim-preşedinte de tribunal. A plecat dincolo, în lumea unde nu există goana după îmbogăţire, lăsând soţia şi doi copii fără nici o avere, în două cămăruţe închiriate şi cu o mobilă sărăcăcioasă. In faţa groapei sale toţi cetăţenii Aradului, fără deosebire de limbă sau rang social, plâng fulgerătoarea moarte a celui ce a întrupat cinstea, dreptatea şi blândeţea : dr. Ster Barbura. ION MEHEDINŢEANU NOTE BIOGRAFICE Dr. Sever Barbura s-a născut în comuna Pecica, judeţul Arad, la 23 Mai 1878. O parte din studiile liceale le-a făcut la Braşov. Doctoratul în drept s-a luat la universitatea din Cluj. A intrat în magistratură în anul 1911 ca ajutor de judecător cl. IX gr. III la judecătoria de ocol Ineu din judeţul Arad. In 1913 a fost avansat tot la aceeaşi judecătorie, ca judecător cl. VIII gr. III. In acelaş an trece în acelaş grad fia tribunalul Oradia. E transferat mai târziu la tribunnlul Arad, fiind avansat gr. II. La 1919 este avansat preşedinte de senat cl. VI gr. III, la tribunalul Arad iar la 920 în Februarie a înaintat la gr. I, unde funcţionează în această calitate până la 1924, când e avansat la rangul de consilier inamovibil cu titlul de consilier de Curte de Apel. La 1 Ianuarie 1926 e numit prim preşedinte al secţiei I, Tribunalul Arad. Are o vechime de 10 ani în magistratură şi moare în vârstă de avia 49 ani. I. M. CLUJ, 28.—Conflictul Lapedatu- Moşoiu care în trecutul apropiat a dat atât de rimic de vorbit presei şi cercurilor politice, nu mai este—în aparenţă—la ordinea zilei. Liberalii ardeleni pe cari moartea fulgerătoare a şefului suprem i-a pun întro situaţie penibilă prin faptul că şi ei înşişi identificau partidul liberal cu Ionel Brătianu, se pare că s’au calmat, renunţând la luptele fratricide. Dar, banală înţelepciune, aparenţa înşeală, de data aceasta se poate aplica cu foarte mult succes. „ In partidul liberal din Ardeal e temerar a se vorbi de armonie în ziua de ani, deşi momentan se pare că dăinuieşte un armistiţiu. D. MOŞOIU ŞI CONGRESUL STUDENŢESC Rivalitatea Moşoiu-Lapedatu nu şi-a anihilat deloc virulenţa, dimpotrivă ea e mai delicată decât oricând Faptul că lupta se duce în surdină nu se datoreşte decât împrejurărei că ambii combatanţi au fost defavorizaţi de ultimele evenimente. D. Moşoiu a suferit o eclipsă în simpatia d-lui V. Brătianu pentru motivul că e învinuit că d-sa ar fi cauza fiasco-ului liberal înregistrat pe urma acţiunei d-lor Duca-Tătărăscu, înscenată cu ocazia congresului studenţesc de la Oradea Anume, generalul, în galopul său după popularitate în Ardeal —nefiind pus în curent cu tactica liberală faţă de congresul studenţesc—, a dus şi în capitala fiefului său electoral ca să ospăteze la masa lui bogată mai multe zeci dintre studenţii recomandaţi de prietenii săi politici. Ce-a, urmărit d-sa, nu se ştie, în orice caz se poate constata că obiectivul principal i-a fost „popularitatea“, pe care vânând-o cu prea multă ardoare, a tras dincolo de ţinta, d-lor Duca, Tătărăscu, aşa încât a oferit— prin acţiunea sa—probe opoziţiei şi opiniei publice despre amestecul liberalilor în bucătăria acestui congres. B. LAPEDATU NU SE LASĂ D. Al. Lapedatul care de când ştie să şeful suprem e mort, cu toate că se bucură de simpatia actualului prim ministru, încearcă să contrabalanseze orice acţiune îndreptată împotriva d-sale. Astfel, precum nm arătat imediat ce a aflat la Cluj că d. Moşoiu e la congresul studenţesc din Oradia, a plecat şi d-sa acolo. Nu voia în nici un chip să se împace cu gândul că d. Moşoiu ar câştiga de partea sa o cât de mică parte a studenţimii. Şi cum d-sa n’a putut „acţiona“ la Oradia, a dat ordin ziarului său din Cluj „Naiunea" sa scrie intr’o notă capabila a provoca simpatii In sânul studenţilor. Spre nenorocul d-sale, ziarul său minuscul din Cluj, i-a depăşit intenţiile. Cu o fantezie prodigios de bogata, „Naţanea“ a reuşit să facă in câteva zile o operă de instigaţie atât de remarcabilă, încât s’a sesizat chiar primul ministru. ORDIN LA TELEFON Pe cană d. Lapedatu se alia la Cluj, d. Vintilă Brătianu citind „Naţiunea" a rugat pe d. Mavrodi să cheme la telefon pe d. Lapedatu din Cluj, căruia i-a atras atenţia foarte energic ca să tempereze nota ziarului, devenită penibila pentru guvernul care încerca cu toate mijloacele posibilitatea unei cşiri onorabile din încurcătura in care i-a pus eşuata acţiune Duca Tătărăscu. Ministrul artelor a fost foarte indulgent cu redacţia, lucru care se vede şi din faptul că ziarul d-sale peste câteva zile a lansat in public elemente suficiente pentru crearea unei legende a omorului ritual. Această nouă gafa a ziarului d-lui Lapedatu, d-sa a resimţit-o imediat ce d. Moşoiu a trimis ziarul, însemnat cu roşu, d-lui V. Brătianu. MINISTRUL S’A SUPĂRAT D. ministru al artelor ce era să facă? S’a supărat foc pe ziarul „Naţiunea".. —Cum se poate — exclama indignat deunăzi — să n’aibă atâta fler politic ca să evite astfel de situaţii... Nenorocul presei româneşti din Ardeal, pentru care „Naţiunea" dacă nu ca valoare, dar înseamnă ceva ca unitate de statistică, a făcut ca această supărare a d-lui Lapedatu să coincidă cu greutăţile materiale ale acestei gazete. „ Nu e deci de mirare că în cercurile liberale a început să se vorbească despre posibilitatea ca acest ziar să-şi înceteze apariţia. Acest lucru s’ar părea o monstruozitate in condiţiile actuale. Dar cititorii noştri nu trebue să-şi facă nici o iluzie despre sentimentele liberalilor ţaţă tis presă. Şi sub trecuta guvernare liberală s’a întâmplat ca acelaş demn Lapedatu să ordone încetarea „înfrăţirii“ şi să pună pe drumuri pe redactori, fără nici o consideraţie de umanitate sau... interese naţionale. D. Lapedatu va ordona încetarea „Naţiunii“ sau continuarea apariţiei ei, după interesele sale politice, cari încă nu pot fi descifrate. Nesiguranţa în care plu -" ~.....--I- • . .ri. ■sr*n*“* *"*" * "ntal dr. Sever Barbura Rivalitatea Moşoiu-Lapedatu.Soarta ziarului instigator „NaţiuneaVD. Lapedatu îşi bate jos de redacţia ziarului, ţinând-o in nesiguranţă presă se dovedeşte şi prin lipsa o faptă pe care numai d. Lupedin numărul de Crăciun—ultimul număr apărut din acest ziar—a notiţei obişnuite care să anunţe ziua reapariţiei după sărbători. MAURUL ŞI-A FĂCUT DATORIA... Ministrul artelor a avut nevoie de presă în Ardeal. A susţinut „Naţiunea". Dacă azi—fie că stă prea bine, fie că stă prea rău— nu mai are, nici o consideraţie nu-1 va opri să nu suprime acest ziar. In afară de una, care se aşterne chinuitoare. Ce va face d gen. Moşoiu? Până nu va afla precis intenţiile generalului nu se va decide definitiv. * Ce ipostază mai urâtă poate fi posibilă pentru un ministru al artelor şi cultelor decât aceasta? A ţinea o redacţie la discreţia poftelor şi micilor interese politice, în cea mai complectă nesi- guranţă a zilei de mâine, este A. B. Emigraţiunea minoritafitor din România O statistica interesantă data o poate comite (Credem aceasta, pentru că a mai comis-o!) „Naţiunea" liberală din Cluj inexistentă prin felul ei de-a fi redactată, prin conţinutul ei vulgar, vulgar până la desgust, îmbâcsită cu laudele zilnice la adresa patronului, monotonă prin reeditarea clişeului cu fotografia d-lui Lapedatu, va mai trăi dacă d. Lapedatu se va crede slab în lupta cu d. gen. Moşoiu Dar va dispare — punând pe drumuri pe redactori — dacă altfel ministrul artelor nu-şi va putea reface autoritatea în faţa d-lui V. Brătianu, supărat pentru actele acestei gazete Imoralitatea stă în faptul că „Naţiunea" a fost inspirată în atitudinea ei de acela care azi o sacrifică, pentru a-şi reface, autoritatea , azi, a patra zi de Crăciun, „Naţiune 1 n’a reapărut încă. Revista „Nation und Stadt“, care apare la Viena, cu titlu de organ a minorităţilor germane din statele europene, publică o statistică interesantă cu privire la emigraţiunea din România. Am fi fost desigur bucuroşi, dacă publicaţiunea ar fi omis comentăriile ataşate menţionatei statistici. Din amărăciunea ţesută printre rânduri, se desprinde tendinţa unei propagande potrivnice statului român, ceeace nu credem să servească interesului minorităţii germane din România. Nu găsim de loc justificată afirmaţiunea, că emigrarea minorităţilor dela noi, s’ar datori unor condiţiuni speciale de viaţă insuportabilă, creată anume pentru minorităţi. Căci, singuru motiv real care determină emigrarea, este de când e lumea, mizeria economică. Or, dacă minorităţile se pot plânge sub raport spirituale un regim aparte, nu se pot plânge în schimb că ar avea un regim economic particular, creat anume pentru ei, din partea statului român. Suportăm deopotrivă cu toţii, greutăţile unei Geţi economice extrem de grele, dar nu cunoaştem nici o măsură, care să îngrădească minorităţile în asprimile speciale ale unui regim de şicană economică. Aşa fiind, nu înţelegem de ce revista „Nation und Stadt“ trage concluziunea amărîtă, că „emigraţia nea minoritarilor se datoreşte condiţiunilor în cari uunesc in România şi dorinţei de aşi statornici alte rosturi în alte părţi". In special germanii, n’au motive să se plângă şi să caute motivele acolo unde vrea să le găsească „Nation und Stadt“. Industria germană din Ardeal e în progres şi în plină desfăşurare, iar centrele săseşti, sunt modele de înflorire. De bună seamă, sunt greutăţi, dar ele sunt ale tuturora. Mai degrabă ere eleni cifra emigranţilor minoritari, îşi găseşte explicaţiunea în feluritele motive cari se găsesc de obicei dedesubtul oricărei emigrări, fie majoritară, fie minoritară. Parte din emigranţi, sunt atraşi de mirajul bogăţiilor fantastice ale înmii noui. După război, s’au întors din America o sumă de ardelen cu chimirul bine încărcat de dolar. Ajunşi acasă, şi-au ridicat ca din pământ construcţii frumoase, menite să stimuleze n©odihna pururi călătoare, a oamenilor dornici de mai bine. Nu e nici o mirare, că rezistenţa strivită de greutăţi a oamenilor, nu s’a putut opune tentaţiunilor grăitoare, prezentate de „americanii“ ardeleni. Fantezia a început să lucreze, desenând perspective strălucite pe ecranul viitorului. Mizeria de acasă, apărea stupidă alături de aceste perspective, deschise de optimismul încărcat cu nădejdi. Iată cel dintâi motiv al emigraţiunii. De când e lumea, mişcarea intercontinentală a fost un fenomen obicinuit al procesului de viaţă. Nu trebue văzut numaidecât, un pericol naţional în asta. Şi mai ales, nu trebue explicat cu motive cari prin însăşi firea lor nu sunt atât de grave, încât să determine o deplasare peste mări şi ţări. Au minorităţile din România un regim atât de greu, încât sunt nevoite să emigreze? In forma asta întrebarea nu poate avea decât un răspuns negativ. Nu minorităţile au regim aspru, ci viaţa economică striveşte sub greutăţile ei, român şi minoritar, deopotrivă. Şomajul face tot atâtea victime majoritare — să zicem aşa cât şi minoritare. Dacă există o justificare a emigrării, ea există pentru toţi deopotrivă. De ce atunci cifra emigranţilor minoritari, a întrecut pe a românilor? Iată chestiunea. Marea majoritate a celor emigraţi, o constitue evreii. In adevăr, evreii au oarecari motive de a pribegi in largul lumii. Fie că au fost atraşi de pământul făgăduinţii — Palestina fie că au fost speriaţi de proporţiile antisemitismului agresiv, ei au plecat în rânduri bine îngroşate. Dar evreii sunt popor eminamente întreprinzător. Ei cuprind în largul pământului toate ramurile de producţiune şi se găsesc din vremuri biblice întro permanentă pribegie ahasveriană. Ei sunt un popor care îşi afirmă vitalitatea, sub cele mai tragice din încercările sorţii... Dar „Nation und Stadt“, nu plânge pe evrei, cu toate că ei sunt grosul emigranţilor. Ea plânge cu puţină dreptate, pe saşi şi pe unguri, deşi numărul emigranţilor din aceste două neamuri, nu întrece proporţia obicinuită a călătorilor spre lumea nouă... Iată câteva cifre din statistică: Au emigrat în anul 1926, 17.671 cetăţeni din România. Pe provincii, Basarabia ţine locul dintâi, cu 9.936 Ardealul şi Banatul 4.977, Bucovina 1.840, iar vechiul regat 918. Iubeşte de la început, că majoritatea emigranţilor aparţin noilor provincii. E un fenomen explicabil când ne gândim, că ţărănimea vechiului regat, trăită până bine de curând în robia pământului boieresc, n-a putut ajunge la posibilităţi de mişcare independentă şi de iniţiativă oarecum hazardată. Ţintuit de tradiţia sărăciei, lipsit de orice contact cu cele ce se petreceau peste hotare, necunoscând freamătul fecundităţii mondiale, iată „robia naţională“ în care trăiau incontestabil vicisitudinele istorie, trăită de statul căruia aparţineau, i-a pus în contact cu lumea întreagă, deschizându-le drumuri large Aparţinând unor mari imperii, aceşti ţărani au participat la războaie, în felurite colţuri ale pământului şi au cunoscut din anică, întreaga întindere a pământului, cu toate infinitele ei surse de viaţă. Aşa s-au început emigrări din Ardeal de o pildă, de unde plecau, an de an, mii de români, încurajaţi fireşte şi de politica subtilă de desnaţionalizare a Ardealului, preconizată de guvernele maghiare. Astăzi procentul pe care-l dau emigranţilor nouile provincii, se explica uşor şi prin această quasi-tradiţie a călătorilor de acum câteva decenii. Iată statistica emigranţilor, pe naţionalităţi, în 1926 : 598 român.. .5.112 bulgari, 3.698 evrei, 4.111 ucrainieni (?), 1.885 germani, 1.678 maghiari, şi 589 alţii. Din totalitatea emigranţilor, 9527 s’au dus în Brazilia, 6.755 in alte părţi ale Americii, 1.018 în Palestina, apoi alţii în Asia, Africa, ori chiar Australia. Dela 1 ianuarie 1927 până la 30 iunie 1927 au emigrat în total 4.927 persoane. , Pe naţionalităţi, s’ab dus: ?27 români, 1.457 germani, 1.398 evrei, 595 maghiari, 26 bulgari şi restul alte naţionalităţi. Nu ştim cum se explică uriaşi disproporţie în mişcarea bulgarilor, căci în 1926 sunt trecuţi 5112 emigranţi, iar în 1927 abia 26....! Iată în câteva cifre, situaţiunea emigrărilor. Fără îndoiala, cifra d din 1926 e destul de însemnata, dar în 1927, pe o jumătate de an, can abia jumătate din câţi au emigrat în anul trecut, în acelaşi răstimp Ceea ce e un semn îmbucurător. Dar aci cade şi teoria lui „Nation und Stadt“,fiindcă în 1927 nu s’a schimbat cu nimic soarta minorităţilor. Totuşi cifra lor a scăzut. Dovadă, că raţionamentul revistei germane, a fost greşit. . Emigraţiunea, rămâne o consecinţă a vieţii economice. Nici ungurii, nici saşii n’au motive să se creadă alungaţi în lume, de un regim de şicană. Singuri evreii poate ar avea până la un punct, motive să se plângă. Pe ei însă nu-i plânge „Nation und^ Stadt“. Ceeace însemnează, că s’a plâns în general fără motiv. Tiberiu Vornic i. Pillat: Gazel (versuri); Mihail Sadoveanu; Olanda: Paul Zcrifopol: La Critica; Sf. Crăciun: Iîârtiuţele unui cronicar bătrân; ,4J. Marcu: Grazia Deledda; Sărmanul hop stock: Adresantul necunoscut; Alice Gabrielescu: Zodia biografiilor; Cugeti Relgis: Adevăruri asupramirici; Paul Negulescu: Scrisoare de iarna; Al. Graur: Marie Roques; Sergiu Inescu: Cronica teatrală; Otto Biolan: O rază de soare; IV. Entassin: La Martieni (Fantezie de Anul Cehov: O cucoană erou. Mari curtezaneţi vestiţi libertini. — Romulus şi Remus. Răpirea Sabinelor. Prostituţia la Romani. Anul liiterar: Nietzsche şi secolul a! XX-Iea; Cinema-culise; Ce cites' muncitorii; Notele politice r ie lui Marghiloman, coperiţi de politicarii, căci altfel ranul din vechiul regat mi putea să „Gândirea": Dels sufere şcoala şi întreaga instituţie emigreze. in-via ia li. Liena, a învăţământului. Alta a fost însă situaţiunea tăra-semX cronici^ahumL'^r' •In' y A Inilor din provinciile alipite. Cu toa-' m3. ? U1' Cur,°-1' Pasivul Băncilor Unite din Cluj 29. „ Azi după amiază a avut loc o adunare a acţionarilor şi deponenţilor „Băncilor Unite” care după cum se ştie şi-au încetat plăţile. D. Ştefan Fabius, preşedintele adunării, a arătat că pasivul băncii e de 103 milioane lei, faţă de un activ de 8 milioane. D. deputat Borde a făcut apel la calmul acţionarilor şi deponenţilor, iar după propunerea d-lui dr. Kleins a ales o comisiune compusă din 8 membrii, care va aduce la cunoştinţa conducerea băncii cele hotărîte de deponenţi şi acţionari. Din Galaţi — La liceul „Vasile Alexandri" a început congresul anual al învăţătorilor din regiunea 11-a şcolară. D. Petre Puchianu, preşedintele asociaţiei, a făcut o dare de seamă a situaţiei învăţătorilor. — Tribunalul judecând cererea de moratoriu a d-lui I. Bradea, fabricant de încălţăminte, a amânat sentinţa pentru ziua de 13 Ianuarie. COEVERaL Procesul unor medici din Timişoara TIMIŞOARA. In faţa tribunalului local a venit spre judecare procesul medicilor dr. Ludovic Diel, directorul sanatoriului bănăţean, al d-rului L. Bauer şi al doctorandului Kugler, acuzaţi că au provocat leziuni grave unor pacienţi, înainte de a se intra în fondul procesului, d. dr. Herman, preşedintele tribunalului, a arătat în ce constă vinovăţia acuzaţilor. Medicii Oiel şi Bauer certându-se în timpul unei operaţiuni de apendicită făcută d-nei Olga dr. Buteanu, au uitat în pântecele bolnavei un pansament care a cauzat complicaţioni grave victimei. Doctorandul Kugler e învinuit că fiind infirm de mâna dreaptă, a făcut o foarte periculoasă injecţie unei alte paciente, care a căpătat o cangrenă parţială a braţului, rămânând infirmă. După ascultarea mai multor martori, au vorbit inculpaţii, tăgăduind faptul că s’au certat în timpul operaţiei. D. avocat Văleanu a cerut numirea unei comisiuni de medici, care să-şi depună raportul şi după ce cererea a fost admisă, şedinţa s'a ridicat. La orele 4 şedinţa a fost reluată şi în timpul depoziţiei medicilor s'a născut un viu incident între procurorul Rădulescu şi avocatul apărării d. Văleanu-Lugoj. Tribunalul retrăgându-se în deliberare, a adus o sentinţă prin care condamnă la 100 lei amendă pe avocat pentru ofensă. Din cauza divergenţei de păreri între experţi, procesul a fost amânat pentru Februarie. Adunarea decanilor şi a delegaţilor imurilor din ţara BRAŞOV 29. Astăzi a avut loc la baroul avocaţilor din Cluj, adunarea iilor şi delegaţilor barourilor din Ardeal, Bucovina şi vechiul regat. A prezidat d. Dem. Dobrescu, preşedintele Uniunii generale a avocaţilor din România. După deschiderea şedinţei, de către d. Dem. Dobrescu a luat cuvântul d. avocat Duciu, din Bucureşti, care a salutat pe congresişti şi a făcut o aspră critică a administraţiei consiliului legislativ, care, spune d-sa, este compus numai de membri din vechiul regat. D. avocat Suciu, decanul baroului din Cluj, cere imediata legiferare a proectului de unificare legislativă redactat de d. avocat Naumescu. D. Vaier Moldoveanu cere să nu se facă modificări nestudiate la legea avocaţilor, iar diploma de avocat să fie echivalată cu acea de magistrat. D-sa se declară în mod categoric pentru reducerea stagiului avocaţilor stagiari. D. avocat Dobiaş din Constanţa cere înlocuirea notarilor publici cu un sindicat al actelor care ar putea aduce o raţională sindicalizare a corpului avocaţilor şi propune ca taxele , care actualmente ,se percep de notarii publici, să fie repartizate într’un mod egal şi eventual fixate de către barouri. D. Dobiaş insistă apoi cu o altă serie de argumente pentru desfiinţarea notariatelor publice. Către sfârşitul şedinţei s’a luat în discuţie importanta chestiune cărţilor funduare, care din cauza timpului înaintat a trebuit să fie amânată pentru şedinţa de mâine dimineaţa. Conflictul de la şcoala superioară de comerţ din Oradia Se impune intervenţia d-lui ministru al Instrucţiunii ORADEA. 26. — Infiiţându-se de cifrând în localitate o şcoală superioară şi elementară de comerţ pentru băeţi, în fruntea acestei şcoli a fost numit director d. C. Spălăţelu profesor din Timişoara, susţinut fiind de d. general Moşoiu. întrucât în jurul acestei, şcoli s’a făcut atâta vâlvă, am întreprins o anchetă pentru a lămuri opinia publică asupra stării de fapt. La realizarea acestei şcoli a contribuit o mare parte a societăţii româneşti din localitate şi în special d. C. Manoilă, secretarul Camerei de comerţ. Din partea corpului profesoral spiritul de iniţiativă l-a avut d. I. Buzea, care funcţionând timp de doi ani la şcoala Comercială de fete cunoştea necesitatea învăţământului comercial local. A făcut raport detailat Ministerului, care sezizându-se a aprobat propunerile d-lui Buzea şi a înfiinţat şcoala. POLITICA IN ŞCOALĂ D. Buzea a făcut toate astea cu speranţa că va fi d-sa numit director după cum i-a promis Inspectoratul învăţământului, care a cerut ministerului să-l numească pe d. Buzea director. D. Buzea însă a comis greşala de a nu bate la porţile politicianilor şi a nu ţinea cont de coteriile de la noi. Astfel d. general Moşoiu a intervenit pentru protejatul său ,d. C. Spălăţelu profesor de geografie, care a şi fost numit. Mai mult încă, d. Buzea a fost înlăturat din şcoală, pe motiv că nu este repartizat de d. general Moşoiu, al cărui nume a fost Împrumutat şcoalei. D. Buzea a reclamat Asociaţiei profesorilor secundari, care a cerut d-lui ministru al instrucţiunii să ordone cercetarea disciplinară cerută de d. Buzea. NEREGULI IN JURUL UNUI EXAMEN Dosarul înaintat Ministerului conţine date interesante. D. C. Spălăţelu în timpul funcţiunei sale în Timişoara a fost anchetat în diferite rânduri, cu care prilejuri s’au descoperit abateri la activul său, dar Ministerul, din motive necunoscute, nu a publicat rezultatul acestor anteste existenţa acestui organ de cheie. Dosarele afirmă, că d. Spălăţelu s'a făcut vinovat de fapte cari ating prestigiul corpului profesoral şi compromit învăţământul. Chestiunea e viu comentată in cercurile didactice din oraşul nostru, şi mai ales profesorii de sub direcţia d-lui Spălăţelu sunt nedumeriţi de atitudinea ministerului, căci zic ei — sau sunt adevărate acuzările ce se aduc noului director al nouei şcoli, şi atunci el nu mai are ce căuta in învăţământ, sau acuzatorii sunt calomniatori şi atunci trebuesc pedepsiţi. Profesori sunt nedumeriţi cum a putut fi în schimb înlăturat d. Buzea în baza unui raport, fără a fi anchetat şi fără a i se da posibilitatea de apărare. DENUNŢAT PARCHETULUI PENTRU LUARE DE MITA D. Buzea văzând că d. Spălăţelu este susţinut astfel de minister, l-a denunţat la parchet pentru luare de mită, afirmând nu va rămâne în învăţământ numai dacă va fi reabilitat, măcar pe această cale. De asemenea alţi profesori jigniţi au reclamat justiţiei pe d. Spălăţelu acuzându-l, de abuz de putere şi calomnie. Comitetul şcolar a intervenit pentru aplanarea conflictului dintre director şi profesori, pentru a feri şcoala de un eventual scandal public, dar intervenţia nu a avut rezultat. D. Spălăţelu a cerut d-lui Buzea să-şi retragă denunţul la parchet şi în cazul acesta d-sa va demisiona şi se va reîntoarce la Timişoara. In acelaş timp însă d. Lascu a plecat la Bucureşti, să intervină la Minister ca să nu i se primească demisia. ANCHETA SE IMPUNE Indiferent de rezultatul cercetărilor parchetului, ministerul trebue să se sesizeze de cele întâmplate la Oradea şi răspunzând cererii Asociaţiei Profesorilor să ordone ancheta disciplinară cerută, pentru a se scuti scala de un scandal public. Dar dorinţa generală e că ancheta să se facă, cu excluderea legăturilor politice şi vinovaţii să nu fie a- i*«Sj8s»a -3^j* HPR#*É£3*»a 1 D. Vintilă Brătianu şi oraşul Cernăuţi CERNAUŢI, 29. D. R. Cotîde,primarul oraşului nostru, a fos primit în audienţă de primul ministru căruia i-a înaintat, rezoluţia votată de consiliul comunal cu privire la problema chiriilor, expunându-i şi suferinţele populaţiunei cernăuţene prilejuite de impozitele împovărătoare. D. Vintilă Brătianu a promis că comisiunile de recensământ vor studia chestiunea unei cât mai drepte împărţiri a impozitelor şi a promis în acelaş timp că după ce se va face deplină ordine,în administraţia comunei, va acorda tot sprijinul său pentru obținerea unui împrumut comunal. înmormântarea protopopului dr. D. Popovneî LUGOJ, 29. — Astăzi după amiaza a avut loc cu mare solemnitate înmormântarea protopopului dr Gheorghe Popovici, senator , membru corespondent al Academiei Române. Au ţinut discursuri relevând pieliţele defunctului, d. Richard Fralasovici, în numele guvernului, dr. Ambrone, in numele Camerei, dr Văleanu, în numele Senatului dr Corneanu, prefectul judeţului Severin, Jarambaşa, primar, protopop Ciuhandu din Arad, episcopii Ghidiu din Caransebeş şi doi preoţi. O companie de jandarmi a dat oborurile militare. La această tristă solemnitate a asistat un numeros public. A APĂRUT Adterul Literar şi Artistic No. 369 cu următorul sumar: DE sfanțul vasile de T. Arghezi