Adevěrul, ianuarie 1929 (Anul 42, nr. 13814-13836)

1929-01-01 / nr. 13814

ANUL 42, No. 13814 . Marti 1Ianuarie 1929 6 Pagini AL. V. BELDIMAN 1888 1897 FONDATORI S CONST. MILLS 1897 1926 750 lei pe un an ABONAMENTE : 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni BIROURILE: București Str. Siria Iar Na. 7-9—11 Lei 3 Centrala: 306 67. 324 73, 316 79, 353/54. TELEFOANE : ?r.rec.d­f *. 357,73 Administraţia: 30769. Provincia: 310­68. idul liberal a declarat în Cameră, că este de acord cu nafionaHărăniştii asupra celor trei chestiuni mari: co­roana, armata şi politica externă. Aşa­dar, s’au bolşevizat şi liberalii! EPOCA ADEVĂRATULUI PARLAMENTARISM In ■ discursul — atât de bogat în idei și constatări — pe care d. N. Iorga l-a rostit în discuţia generală a mesagiului, — d-sa a ţinut să sub­linieze cu toată tăria un fapt nou: că, de-acum înainte, epoca dizolvă­rii­ parlamentelor s’a încheiat. Este bine — a spus d. N. Iorga — „ca un guvern­ să atârne de majori­tăţi...­ pentru că altfel orice guvern se corupe“. Apoi, d-sa a ţinut să a­­dauge: „un guvern poate face gre­şeli, se retrage...­un guvern poate­­ sa fie invitat să plece... dar este mai uşor, printr’o intrigă, să dărâmi un guvern, DECÂT SA ÎNLĂTURI UN PARLAMENT“. După ce aminteşte că Însuşi re­­gele­ f­erdinand ezita să dizolve par­lamentele, nu o făcea cu inimă u­­şoară. E­d. Iorga revine stăruitor : „Prin urmare altceva este să în­lături un guvern­ şi altceva să di­zolvi un parlament, mai ales. ACUM este mult MAI greu să dizolvi un parlament“. ... Şi d. Iorga întreabă:­­„Credeţi ,dv. că se mai poate să răsară fantasmele, care fabricau parlamentele înainte şi credeţi dv. că o astfel de încercare nu ar pro­duce fenomene de acelea care să studue însă­şi aşezământul poporu­lui românesc?“ Constatarea aceasta — că epoca dizolvării parlamentelor s’a înche­iat definitiv — se cuvine subliniată. În adevăr, ce erau dizolvările parlamentelor din aceşti zece ani din urmă? Lovituri de stat? Nu. Pentru că toate aceste parlamente — cu excepţia parlamentului Vaida — au ieşit din alegeri frauduloase. Netrăind o viaţă reală, — neexis­tând acolo unde trebue să existe Un parlament. In conştiinţa politică a naţiei, — aceste parlamente pu­teau fi înlăturate fără ca această în­lăturare să găsească un ecou în massele populare. Constituirea a­­cestor parlamente, ca şi dizolvarea lor era un simplu joc de culise, o eternă falsificare a adevăratului re­gim parlamentar. Dar astăzi alta este situaţia. S’a păşit, după zece ani păgu­bitoare amânări, pe calea constitu­­ţionalismului real. S’au făcut ale­geri libere. Parlamentul actual a ieşit din însăşi voinţa populară, D. Iorga a spus-o limpede: „Sunteţi acei pe care naţia, în­­tr’un moment, i-a vrut; naţia prin votul ei, a consacrat prezenţa dv. acolo, dv. sunteţi veniţi de-a drep­tul dela voinţa aceasta.“ Un astfel de parlament, un par­lament care a ieşit din voinţa liber exprimată a naţiei — cum recu­noaşte chiar un adversar al guver­nului — nu poate fi dizolvat ca un simplu parlament fabricat, ca un parlament care nu are nici o legă­tură cu sufletul naţiei. Poporul a acordat acestui parla­ment un mandat, pe un timp anu­mit. Guvernul poate greşi, poate cădea, dar parlamentul rămâne, căci aşa se întâmplă în toate sta­tele constituţionale, în toate statele unde regimul parlamentar trăeşte cu adevărat. De­ aceia, cu drept cuvânt spunea d. Iorga — dizolvarea unui parla­ment liber ales „ar produce feno­­mene de acelea care să studue în­­suşi aşezământul poporului româ­­nesc“. Evident, problema nu se pune astăzi şi nu se va pune multă vre­me. Dar este bine ca forţele reac­ţionare, care trăesc încă în iluzia revenirii la vechiul sistem nenoro­cit,­­ să părăsească aceasta înşe­lătoare, această nebună iluzie şi să ştie că epoca dizolvărilor s’a in­cheiat. Ad. Ioan Nădejde a murit! Ieri dimineaţă a încetat din via­ţă Ioan Nădejde, fostul şef al parti­dului social-democrat român. Nădejde a jucat un rol important în viaţa publică a ţării. Din prima tinereţe, ca licean şi apoi ca student universitar, a uimit lumea cu extra­ordinara lui putere de a-şi asimila cât mai multe şi mai variate cunoş­­tiflţi. Apoi,, tot ca student, fiind nu­mit profesor suplinitor de gimnaziu, s’a distins imediat printre dascăli. Avea un talent remarcabil , simplifica si concretiza jjj^tuturora mai grele. pejg&Vdează'si te. ^^■^„L^adoptând ideile cele reP­uL,98i­ utrofiare ale­­timpului. A- archist la început, devine apoi — sub influenţa lui C. Dobrogeanu- Gherea — social-democrat legalist. Socialismul de pe atunci al lui Nădejde era însă îmbinat cu na­ţionalismul iredentist, îmbrăţişând în deosebi Basarabia. Ziarul scos de socialişti la Iaşi se şi chema Basa­­raba. Legaţia rusească protestea­ză împotriva mişcării, iar guvernul român, silit să-i dea satisfacţie la măsuri de represiune. Ioan Nădejde împreună cu fratele său Gheorghe şi vărul lor Theodor D. Sperantia sunt scoşi din învăţă­­mânt, iar toţi aceştia, împreună cu Consi­liile şi Al. Bădărău sunt ex­cluşi şi din universitate. Aceasta fost în 1881. Nădejde a continuat activitatea socialistă, dar meritul lui cel mare este că a desfăşurat o uriaşă acti­vitate culturală. A scos revista „Contimporanul“,­­Cea mai bună şi cea mai răspândită revistă ştiinţi­fică şi literară de pe atunci. A scris o mulţime de cărţi didactice, aproa­pe în toate domeniile învăţământu­lui secundar. A exercitat o critică nimicitoare, foarte necesară în acel moment, asupra unui mare număr de lucrări pretinse ştiinţifice. A dus o cămpanie viguroasă împotriva plagiatulu­i, boală atunci aproape ge­nerală în ţara noastră. .Altă activitate remarcabilă a lui a fost propaganda printre ţărani pen Iu discursul său de la Mesa­, d. Iorga afirma — la şedinţa de Sâm­bătă a Camerei — că alegerile au fost libere. Exact la ora, când directorul po­litic al „Neamului Românesc" făcea această bravă recunoaştere, apărea ziarul său, care, in articolul de fond spunea: ,, clar ca lumina zilei că nici a­­legerile d-lui Meniu, aşa de mult trâmbiţate, n-au fost libere „Clar ca lumina zilei"... Se vede că la Cameră. In mo­mentul când d. Iorga trebuia sa vorbească despre alegeri, s’a făcut brusc o beznă, care a împiedicat " . . . lumina zilei" să parvină până la tru Deşteptarea conştiinţei corectă­­ tribună. teneşti. In 1888 Nădejde e ales deputat, deputat al ţăranilor. Faptul că tot atunci izbucnesc grave, răscoale ţă­răneşti, a facu­t să se spuie că pro­paganda lui a răsculat pe ţărani.­­A­­tâta numai că răscoalele au fost în suidul Munteniei, pe când Nădejde a lucrat în nordul Moldovei. Mutat la Bucureşti, Nădejde a întemeiat ziarul socialist „Lumea Nouă“, în­­coloanele căruia a dus o violentă campanie contra „Adevă­rului“, devenit proprietatea lui Const. Mille. Nădejde, în fanatis­mul lui, găsea că „Adevărul“ e prea burghez. Mai târziu însă — abia a­­cum câţiva ani — a fost și­ e! cola­borator la‘„Adevărul“. ' ' ' In 1899 "începându-se o nouă mişcare socialista ţărănească, gu­vernul s’a alarmat iar, deşi de­ astă- dată Rusia nu s-a mai amestecat. D-nii Ficşin­escu şi Banghereanu, cum si mai mulţi învăţători, lucrâ-­ tori şi ţărani au fost arestaţi, clu­burile dizolvate, etc. Pentru întâia oară Nădejde şi-a pierdut curajul şi credinţa. El s’a retras din mişcare, iar var­isii «ai Rad-X101’ Morţun. Dia­­mandu iA trecut la liberali, Nădoae i-a urmat, devenindu-le, din şef, discipol. A mai avut un rol de muncă — a fost director la g0i„Id Naţională“, a fost deputat, Ac., --- dar rolul lui, ca individualit­­ate de mâna întâi, încetase. Ţara unu l’a mai urmărit. In ultimii ani a îndurat mari ne­norociri de familie, cari i-au amă­rât bătrâneţele. Nădejde a fost un om uimitor de învăţat şi un muncitor extraordi­nar. Nimeni n’a răscolit minţile, în ţara asta, în măsura în care a fă­cut-o el. Cu toate astea, de mult îl uitase lumea. A făcut, de­sigur, şi greşeli. Dar ar fi meritat­ o soartă mai bună. Presupunem că istoria, va fi mai dreaptă cu el de cât au fost şi sunt contimporanii. Traian Vlad A GLOSE PSIHICE... Bizar Capriciile materiei sunt bizare, foarte bine? ■ Se vorbea, acum câteva zile, des­pre plecarea d-lui Goga din parti­dul poporului. Se mai dădea și a­­mănuntul că fostul poet ar avea in­­tenţiunea să-şi stabilească dom’ci­­liul politic în partidul liberal, sin­gurul cu şanse de a mai veni, când­va, la guvern. Svonul a fost însă desminit. In­­sus d. Goga este autorul desminti­­rii într’un recent interview. Va să zică, d. Goga rămâne la averescani Inter 3 m Presa din Apus despre rezultatul alegerilor • • •« „Victoria țăranilor“ » Dela corespondentul nostru din Paris Succesul d-lui Maniu în alegeri a fost primit şi comentat în presa din Apus cu aceeaş simpatie ca venirea sa la putere. Cum am mai spus, un credit imens s'a deschis în lumea întreagă noului guvern, de la care se aşteaptă s’o rupă fără de fri­că şi în mod hotărît cu trecutul şi să-şi realizeze programul. D. Maniu dispune­­în străinătate de un capital politic şi moral cum nu l-a avut nici un guvern român înaintea lui. Am mai notat odată că ziarele franceze de extremă-dreapta, singu­rele cari s’au arătat în trecut favo­rabile d-lui Vintilă­ Brătianu, nu spun un cuvânt în apărarea aces­tuia. Ele l-au lăsat să cadă. Față de guvernul Maniu se­rvi deocamdată în rezervă. Dimpotrivă, presa conservatoare moderată — mai ales cea din An­glia — se arată foarte aspră faţă de fostul regim şi plină de bunăvoinţ faţă de d. Maniu. Veţi vedea mai de­parte, ce spune, de pildă „Daily Te­legraph De altfel rezultatul alegerilor a fost discutat în Anglia mai de a­­proape şi i s-a dat ma multă atenţie ca în Franţa. Nu e ziar mare din Londra şi din provincie (provincia engleză are ziare egale în importan­ţă mondială celora din Londra, de exemplu: ..Manchester Guardian“) care să nu fi consacrat un leader sau două. Au fost aşa de multe, în­cât e imposibil să le cităm pe toate Unele au anunţat evenimentul (.,H­uddersfieid Examiner de la 15 De­cembrie) Sub titlul „România se deş­teaptăAltele după ce au salutat cu p­rre satisfacţie victoria d-lui Ma­niu, au făcut şi unele observaţii cri­tice. Atragem cu deosebire atenţia asupra acelora din „Manchester Guardian“ cari se găsesc mai la vale. Ideea că în România­ nu se pot face alegeri într’adevăr libere, com­plect şi absolut libere, a pătruns aşa de adânc în străinătate în­cât, după cum se va vedea mai încolo, l-a fă­­c­ut pe­­„Manchester ’Guardian ",, ale cărui opinte ai în favoarea nou­lui guvern sunt cunoscute, să se arăta cam sceptic în acest punct. Ziarul are apoi şi o altă observaţie, asupra necesităţii unei numeroase opoziţii parlamentare. Dar,­ pentru a nu lungi peste mă­sură articolul de faţă, ne mulţumim s’o semnalăm fără c’o discutăm Preferăm să returnăm şi să reprodu­cem articolele cari am crezut că merită să fie cunoscute la noi. LIBERALII — NIŞTE REACŢIO­NARI EXTREMIŞTI „Daily Telegraph“ (15 Dec.) Ca şef al partidului naţional­­ţărănist, d. Maniu a susţinut totdea­una că administraţia liberală, do­minată de decedatul Ionel Brătianu şi de fratele lui Vintilă Brătianu, este o oligarhie care nu reprezintă poporul, care este menţinută la pu­tere prin violenţă şi corupţie, si că, dacă s'ar da poporului libertatea să aleagă cum vrea, ar pune capăt e­­xistenţii acestei oligarhii. Cănd, în faţa gravelor dificultăţi financiare si a neliniştei crescânde in tară, d. Vintilă Brătianu s'a văzut silit să se retragă, d. Maniu, chemat la gu­vern a decis să facă alegeri necontro­­late de administraţie, poate primele alegeri de acest fel în homânia. ’Re­­zultatele au justificat presicerpe sale. Partidul lui a câştigat j .îste trei pa­­trimi din mandate. Aşa zisul par­tid liberal — de fapt este compus din reacţionari extremişti — abia are cinci la sută din mandate­­. După ce face istoricul luptelor duse de naţional-ţărănişti şi al sfor­ţărilor depuse de d. Vintilă Brătia­­nu pentru a realiza un împrumut străin, sforţări fără de succes, zia­rul îşi exprimă speranţa că d. Maniu va adopta faţă de capitalul străin o atitudine contrarie aceleia a liberali­­l­or. Atitudinea acestora In dome­niul finanţelor, a fost una de fa­natism nationalist şi a adus pagube enorme României. D. Maniu, înlăturând politica a­­ceasta neinteleaptă si ruinătoare va avea tara cu dânsul si va avea cu el si simpatia Europei occidentale. Capitalul englezesc, care a făcut a­­tăta în trecut pentru România si care a suferit sub regimul Brătianu, ia act cu mulţumire de ocazia ce­ i se oferă de a-şi extinde acolo operaţiile. Se poate, de asemenea, ca şi­ So­cietatea Naţiunilor să ajute Româ­nia, cu statul, la reconstituirea fi­nanţelor ei"­. „Daily Telegraph“ este un ziar conservator. „VICTORIA ŢĂRANILOR“ Nu avem loc să arătăm în detaliu ce spune „Daily News“ cu privire la „lupta d-lui Maniu in contra dicta­­turei broitchiste, luptă care s'a ispră­vit cu un triumf" sau marele ziare din Glascov". „Glascow Herald“ care îşi intitulează káderul: Un drum nou în România", dar ne grăbim să re­producem articolul lui , Manchester Guardian“ intitulat , Victoria ţăra­nilor“, „Era in firea lucrurilor ca parti­dul ţărănesc să iasă victorios în a­­legerile generale cari au avut loc in România, dar se poate ca chiar şe­fii acestui partid să nu se fi aştep­tat la o victorie aşa de totală. Ei n’au bătut numai pe adversari, i-au anihilat, obţinând 80­+90 la sută din voturi. Opoziţia — neunită — va avea abia patruzeci de membri in noua Cameră. „După cât se ştie până acum, tri­umful n'a fost obţinut prin meto­dele graţie cărora s'au putut fabri­ca înainte majorităţi in România. Dacă alegerile n'au fost absolut li­bere, aşa cum democraţia engleză înţelege aceste vorbe, au fost cu si­guranţă mult mai libere ca toate a­­legerile cari au avut loc d­in Româ­nia de la războiu încoace. „Rezultatul refictează probabil in mod larg­­ opinia naţiunii. . „Dar astfel de victorii zdrobitoa­re îşi au dezavantagiile lor. O opo­ziţie puternică este necesară sănătă­ţii unui Parlament şi tocmai succe­siunea de victorii zdrobitoare din partea unuia sau altuia din partide, a redus guvernarea parlamnetară din România la acea stare de inca­pacitate maladivă pe care partidul ţărănesc a deplorat-o atâta şi cu a­­tâ­ta drept cuvânt. ..Nimeni nu-l va ţinea de rău pe d. Maniu pentru triumful lui bine meritat. Oricine îi va dori succes in sarcina formidabilă de reforme pe care a intreprins-o, dar nu se poate să nu spunem că cea mai mare din reforme, restaurarea încrederii în sistemul parlamentar, ar fi fost mult mai sigur realizată dacă noua Ca­meră ar fi avut­ o opoziţie care, fie ca număr fie ca prestigiu, ar fi im­pus respect.'4 „Manchester Guardian“ judecă du­pă criterii britanice. El nu-şi poate închipui ca o alegere să dea rezul­tate aşa, de nimicitoare pentru o opo­ziţie. Dacă ar fi ştiut, însă, ce pro­fundă aversiune ajunsese să­ aibe massele ţărăneştii din România pen­tru regimurile Brătianu şi Averescu, nu s'ar­ fi, mirat de prăbuşirea lor. Dar am zis că nu vom discuta a­­ceastă parte a chestiunii, ea fiind mai mult de competenţa redacţiei din ţară. Buletinul cărţilor de CONST. ŞAINEANU „Monahul Damian“, roman de V. Demetiusi) Dintre scriitorii noştri de roma­ne, d. Demetrius este fără îndoială unul din cei mai fecunzi şi mai de seamă. Cititorii­, cari urmăresc cu atenţie mişcarea noastră literară, cunosc activitatea valoroasă desfă­şurată timp de aproape un sfert de secol, în domeniul romanului, de acest literat modest, dar atât de superior sub toate raporturile mul­tor scriitori gălăgioşi din zilele noastre.. Observator conştiincios al me­­diurilor ce ne descrie, şi fin cunos­cător al slăbiciunilor omeneşti, şi în special ale societăţii noastre contemporane, d. Demetrius, în­şi mi, se inscrie la l'teral. Totus,, Tr’o serie de romane, care încep cu chestia nu e decin lămurită. Că la­ ,„Tinereţea Casandrei“ şi „Oraşul mâne, e pet­trucă vrea d-sa; dar că Bucuriei“, icoane ale vieţii ante­na trece la­ liberali, e pentru că nu vrea... cine ? .­­ Dacă autorul „mustuli" ar elu­cida această gravă întrebare, ne-am declara satisfăcuţi, belice, şi ce sfârşeşte cu „Domnul Deputat“ şi „Colonul Colonel“, i­­magini veridice din epoca răscoa-1) Editura librăriei „Universala", Alcalay & Co., Bucureşti. Celor ţărăneşti şi din aceea a neu­tralităţii noastre, — a izbutit să ne prezinte o frescă vie a tuturor pă­catelor caracteristice acelor vre­muri,­ din cari urmele fanariote nu dispăruseră încă. Aceste romane se resimt de multe ori de indignarea autoriului, înăbuşită ce-i drept, sau de sarcasmul lui. Cu timpul însă şi cu vârsta, d. Demetrius devine mai calm şi mai impersonal." Judecăţii severe de pâ­nă atunci îi urmează la d-sa o ati­tudine de indulgenţă, de bunătate. Tot defectele societăţii formează şi acum, ca în „Unchiul Năstase şi nepotul său Nicodim“, canavaua acţiunii, dar ele sunt privite de astădată cu un ochiu de filozof, cu surâsul pe buze. Greutăţile vieţii au silit apoi pe acest sârguitor scriitor să renunţe, ţie câţiva ani la literatură, care, se ştie, nu­ răsplăteşte întotdeauna cum se cuvine pe aceia cari se jertfesc ridicării ei. Conducerea unei biblio­­ t. B. Fa teci de­­popularizare și diverse tra­­duceri din opere străine îi acapara­ră activitatea. Din fericire, nu însă în mod definitiv. lată că, zilele acestea, d. Deme­trius, revenit la literatura lui favo­rită, a scos de sub tipar un nou ro­man, aș putea chiar zice un roman nou. Părăsind domeniul său favo­rit­ de pârnă acum, zugrăvirea pă­turilor noastre­ sociale sub aspec­tele lor caracteristice, în mare parte respingătoare, d-sa inaugu­rează astăzi, cu Monahul Damian, romanul psihologic. Avem aci stu­diul unui suflet omenesc, mânat de pasiunea dragostei, suflet pe care autorul ni-1 analizează și ni-1 pre­zintă sub diferitel e­ i aspecte lăun­trice, în diversele faze ale pasiunii sale stranii. • Este adevărat că „eroul acestui roman e un personagiu­­umil, pri­mitiv, a cărui evoluție amoroasă * A INTERPELAT, în Senat, d. Ar­getoianu în privinţa fărădetegilor actitchi în govern.­­ D. Ar­getoianu e in­ contra călcă­rii legilor... de când e in opoziţie! *­­ TRIBUNALUL din Arad publi­când Ista amenzilor aplicate alegă­torilor cari n’au votat la ultimele a­­legeri a­ trecut îrt ea şi numele unui alegător mort de câteva luni. Se vede că preşedintele tribuna­lului în chestie ştie, de pe vremea liberalilor, că şi morţii sunt obligaţi să voteze. I. NOTE MĂSURĂ partidului naţ­ioni-ţără­nesc de a lua demisia in alb tuturor parlamentarilor partidului, a fost sever criticată de toţi aceia cari susţin că un parlamentar reprezin­tă ţara, şi nu partidul. Interesant e ci faptul că dispoziţia aceasta stâr­neşte şi incignarea liberalilor, cari protesteză „în numele libertăţii de conştiinţă şi de opinie a aleşilor na­ţiunii". Se ştie că Tberali sunt în privin­ţa aceasta, intransigenţi, niciunuil din ei l­ar acceptă un mandat dacă partidul nu i-ar îngădui cea mai deplină „libertate de opinie şi de conştiinţă"­­.. Răspunderea sarcinelor fiscale Un lucru asupra căruia nu mai încape azi îndoială este că felul in care se face echilibrarea noului bu­get, inclusiv impozitele noul, este rezultatul unor angajamente luate de guvernul liberal față de banche­rii străini. Este încă unul din ma­rile ponoase ale operei de consoli­dare pe care Îndrăznește Încă s’o invoace partidul liberal (vezi decla­raţia la discuția la mesaj). Chiar presupunând că cel puțin aceste sa­crificii nu vor rămâne fără răspla­ta cuvenită, adică încheerea împru­mutului, nu e mai puțin evident că ele ar fi putut să fia evitate dacă Guvernul d-lui Vintilă Brătianu ar fi pornit tratativele de Împrumut , alte condiţiuni şi cu alte preocu­pări. Deficitul bugetar — care a justifi­cat multe din condifiunile excep­ţional­e de grele ale bancherilor — putea fi evitat sau cel puţin redus in aşa proporţie încât să nu ajungă la cifra formidabilă de cinci mili­arde. Pe deo parte evaluările neroa­­de din bugetul iniţial, iar de altă par­te, nepăsarea condamnabilă cu care asista guvernul trecut la îngroparea continuă a deficitului sunt­­ cauza cea mai directă e nouilor impozite. In primele luni ale anului era incă vremea să se purceadă la revizuirea tapetului cu scopul de a restrânge cheltuelile la cifra Încasărilor ce se putea întrezări de pe atunci. Avem dreptul să afirmăm acest lucru fiind­­că noi am prevestit deficitul la tim­pul cuvenit şi deşi am avut de în­fruntat potopul de insulte ale ofi­cioaselor liberale. Mai târziu, pe măsură ce defici­tul bugetar îndreptăţea m­ăsurirea condiţiunilor puse de bancheri, gu­vernul liberal s'a crezut Îndrituit să se oblige a crea noul impozite, nu­mai să nu recurgă la un Împrumut prin Liga Naţiunilor, care ar fi de­­t­ren­at partidul liberal de la Banca Naţională şi din instituţiile de stat, aşa numite comercializate Acum, la Întreg bilanţul de pagu­­b’e lăsat de guvernarea liberală, se adaugă un spor de sarcini fiscale ce va reduce şi mai mult efectele utile ale împrumutului. la cursul acestor cercetări a va mai avut prilej să arătăm cum au fost luate la ţintă de către politica şo­­vinîeţii maghiară, şcolile confesionale­­ale raţionaiitâţilor­ di­ ii'itg UCipu­­i'ifi. Fostul ministru al instrucţiunii publice, Berzeviczy, întocmise un proect de lege pentru reforma­ Livă­­ţăn­ântului primar, prin care şcolile confesionale nemaghiare erau soro­ci­e să­ nr«mească o area lovitură. Am vorbit la timp pe larg despre­­inei piou­ct şi am­­ ui­tat şi rezis­tenţa ce s'a opus atunci din partea naţionalităţilor întreaga opnne pu­blică românească, în frunte cu pre­laţii celor două biserici şi cu depu­taţii români, au făcut tot ce s'a pu­tut ca acel proect să nu ajungă­ lege. împrejurările politicei interne erau în momentele acelea atât de grele pentru maghiarime, încât nu s’a mai putut învenina situaţia, şi prin ches­tiuni atât de complicate, cum ar fi fost discuţia şi votarea reformei şcoalelor primare confesionale. Ast­fel a fost abandonat proectul lui Berzeviczy. Spuneam atunci că nu poate fi vorba decât de o amânare, fiindcă maghiarizarea şcolilor confesionale devenise o idee fixă pentru politici­­anii maghiari, cari erau convinşi că de la acest succes atârnă însăşi fiinţa statului ungar, întrucâtva, au avut dreptate, cerci politica­­ şcolară ma­ghiară a ridicat toată lumea civili­zată împotriva maghiarimei.­ Sub guvernul coaliţiei Kossuthiste, din care făcea parte ca ministru al instrucţiunei publice şi contele Al­bert Apponyi, s-a reluat­­din nou problem­a­ reformei învăţământului primar confesional. Atacul acesta, se dădea acum­ cu to­ate e­sansele,d£ reu­şită fiindcă autorul şi susţinătorul lui era însum­ contele Apponyi, unul dintre cei mai cu v­ază şi mai autoritate dintre bărbaţii de stat ma­­g­hiari. Reformiste lui­ Apponyi între­ceau cu mult în Îndrăzneală de ace­lea ale antecesorului său Berzeviczy şi formau un atac de distrugere for­mală a şcolilor nemaghiare. Lupta­­ împotriva acestui proect de lege e cuprinsă în cele mai frumoase pa­gini din istoria politice moderne a românilor din Ardeal şi Banat. Din norocire la epoca aceea poporul ro­mân şi celelalte naţionalităţi din fos­ta Ungarie erau reprezentate în par­lamentul ungar prin­­ bărbaţi supe­riori, cari au ridicat discuţia acestui proect de lege la înălţimea discuţii­lor din parlamentele capitalelor din ţările apusene. Nu­ drept cuvânt a remarcat atunci ziarul Fester Lloyd că numai deput­aţii naţionalişti «mai vorbeau in dieta ungară, fiindcă ma­­melucii lui Kossuth nu mai aveau nimic de spus. Având deci în vedere atât impor­tanţa cât şi frumuseţea documenta­ră a acelor lupte date în parlamen­tul ungar de prelaţii celor două bi­serici Tom­oftăşti ,şi de deputaţii na­ţionali vom­ căuta să reproducem la acest loc tât mai mult.­ din cele ce s-au spus atunci Găsim că este ne­­cesar a se face lucrul acesta şi­ pen­tru următorul motiv. Statul român. (Citiţi conturarea hi pag. 11-a) NAZBATII /­­ APANAGIU? Guvernul a venit cu un proiect de lege prin care se înfiinţează două noui locuri de consilieri la înalta Curte de Casaţie. La Cameră, d. Duca şi-a exprimat mirarea pentru­­graba cu care guver­nul înfiinţează aceste înalte posturi, în cari urmează să se numească ime­diat doi titulari. Nu cumva d. Duea crede că astfel de numiri sunt apanajul exclusiv al partidului liberal? Ele­­va pe acolo, o fată, o măicuţă tâ­nără de la mănăstirea Trofina, care căutase şi ea adăpost de teama furtunei După ce le trecu frica,­Da­mian întinse masa, că era flămând, şi invită şi pe măicuţa, căci cum zicea dânsul: „toate sunt pentru oameni, şi suferinţa şi voia bună şi mâncarea“... Damigeana fu şi ea destupată. Şi cum vinul era bun, încetul cu încetul fălcile se descle­­ștară, gâtlejurile se încălziră, pe când afară­­ploaia „sgomota din plin“. Alături unu! de altul, se pome­niră deodată gură în gură, căci „cu voia lui D-zeu sunt toate“, și­ apoi oameni suntem toți. Când stătu Ploaia „și înserase deabinelea, se gândiră să plece, ei împovorat de gânduri, ea înspăimântată de ceea­­ce făcuse. Damian era un călugăr tânăr, de abia de 26 de ani, om plin de viață, de­ sănătate robustă1 și­ veșnic chi­nuit de nevoile cărnii. Ori­unde, aievea sau în vis, el nu vedea îna­­intea-i decât... femeia. Imagina fe­­meei îl obseda Cumplit. Amintirea întâmplării cu măicu­ţa, în liniştea grea a mănăstirii, îl facea să sufere. De căit nu prea se ascultaţi mai bine cuprinsul a­­cestui rom­an interesant. Călugărul Damian, de la mânăsti nu oferă ,tocmai ,material interesanţi rea Bâltogul, fiind trimis de­ stareţ nentru un asemenea studiu. Dar d. j să aducă o batercă cu vin şi me- Demetius a ştiut _să înlăture acest f rinde, este surprins la întoarcere inconvenient, ale.gandu-şi eroul său­­ de. o furtună îngrozitoare.'Ga să. uviţi un mediu special, mediu !41-1 evite potopul ce se vestea, aleargă cant care­­ne surprinde­a şi ne excită, să se adăpostească într’o casă pu­­dela început curiozitatea noastră, ,­ştie şi aproape dărăpănată, nu de­­l­ega prina pagina ne simţim atraşi parte de sat de noutatea chestiunii şi dornici de Când să intre înăuntru, mare-i a“i dezvoltarea îir toate pe- fu mirarea văzânid ca mai era cine­ Din trecutul Ardealului ATENTATUL CONTELUI APPONYI de ION BAI­LA era cine- (Citiţi continuarea în pas. II-a) D. DEMETRIUS ripeţiile ei. Subiect cu totul nou, pe care nu-mi aduc aminte să-l mai fi întâlnit vreodată la alt scriitor. CHESTIA ZILEI NOROCUL Pe când alege­rea d-lui Dinu Brătianu a fost inva­lidată,­ pentru aceea a d-lui Tancred Constantinescu s’a­­orânduit o anchetă la faţa locului. (Ziarele) TANCRED. — Eu am mai mult noroc, coane Dinule. Plec la faţa locu­lui pentru anchetă.

Next