Adevěrul, ianuarie 1929 (Anul 42, nr. 13814-13836)
1929-01-01 / nr. 13814
ANUL 42, No. 13814 . Marti 1Ianuarie 1929 6 Pagini AL. V. BELDIMAN 1888 1897 FONDATORI S CONST. MILLS 1897 1926 750 lei pe un an ABONAMENTE : 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni BIROURILE: București Str. Siria Iar Na. 7-9—11 Lei 3 Centrala: 306 67. 324 73, 316 79, 353/54. TELEFOANE : ?r.rec.df *. 357,73 Administraţia: 30769. Provincia: 31068. idul liberal a declarat în Cameră, că este de acord cu nafionaHărăniştii asupra celor trei chestiuni mari: coroana, armata şi politica externă. Aşadar, s’au bolşevizat şi liberalii! EPOCA ADEVĂRATULUI PARLAMENTARISM In ■ discursul — atât de bogat în idei și constatări — pe care d. N. Iorga l-a rostit în discuţia generală a mesagiului, — d-sa a ţinut să sublinieze cu toată tăria un fapt nou: că, de-acum înainte, epoca dizolvării parlamentelor s’a încheiat. Este bine — a spus d. N. Iorga — „ca un guvern să atârne de majorităţi... pentru că altfel orice guvern se corupe“. Apoi, d-sa a ţinut să adauge: „un guvern poate face greşeli, se retrage...un guvern poate sa fie invitat să plece... dar este mai uşor, printr’o intrigă, să dărâmi un guvern, DECÂT SA ÎNLĂTURI UN PARLAMENT“. După ce aminteşte că Însuşi regele ferdinand ezita să dizolve parlamentele, nu o făcea cu inimă uşoară. Ed. Iorga revine stăruitor : „Prin urmare altceva este să înlături un guvern şi altceva să dizolvi un parlament, mai ales. ACUM este mult MAI greu să dizolvi un parlament“. ... Şi d. Iorga întreabă:„Credeţi ,dv. că se mai poate să răsară fantasmele, care fabricau parlamentele înainte şi credeţi dv. că o astfel de încercare nu ar produce fenomene de acelea care să studue însăşi aşezământul poporului românesc?“ Constatarea aceasta — că epoca dizolvării parlamentelor s’a încheiat definitiv — se cuvine subliniată. În adevăr, ce erau dizolvările parlamentelor din aceşti zece ani din urmă? Lovituri de stat? Nu. Pentru că toate aceste parlamente — cu excepţia parlamentului Vaida — au ieşit din alegeri frauduloase. Netrăind o viaţă reală, — neexistând acolo unde trebue să existe Un parlament. In conştiinţa politică a naţiei, — aceste parlamente puteau fi înlăturate fără ca această înlăturare să găsească un ecou în massele populare. Constituirea acestor parlamente, ca şi dizolvarea lor era un simplu joc de culise, o eternă falsificare a adevăratului regim parlamentar. Dar astăzi alta este situaţia. S’a păşit, după zece ani păgubitoare amânări, pe calea constituţionalismului real. S’au făcut alegeri libere. Parlamentul actual a ieşit din însăşi voinţa populară, D. Iorga a spus-o limpede: „Sunteţi acei pe care naţia, într’un moment, i-a vrut; naţia prin votul ei, a consacrat prezenţa dv. acolo, dv. sunteţi veniţi de-a dreptul dela voinţa aceasta.“ Un astfel de parlament, un parlament care a ieşit din voinţa liber exprimată a naţiei — cum recunoaşte chiar un adversar al guvernului — nu poate fi dizolvat ca un simplu parlament fabricat, ca un parlament care nu are nici o legătură cu sufletul naţiei. Poporul a acordat acestui parlament un mandat, pe un timp anumit. Guvernul poate greşi, poate cădea, dar parlamentul rămâne, căci aşa se întâmplă în toate statele constituţionale, în toate statele unde regimul parlamentar trăeşte cu adevărat. De aceia, cu drept cuvânt spunea d. Iorga — dizolvarea unui parlament liber ales „ar produce fenomene de acelea care să studue însuşi aşezământul poporului românesc“. Evident, problema nu se pune astăzi şi nu se va pune multă vreme. Dar este bine ca forţele reacţionare, care trăesc încă în iluzia revenirii la vechiul sistem nenorocit, să părăsească aceasta înşelătoare, această nebună iluzie şi să ştie că epoca dizolvărilor s’a incheiat. Ad. Ioan Nădejde a murit! Ieri dimineaţă a încetat din viaţă Ioan Nădejde, fostul şef al partidului social-democrat român. Nădejde a jucat un rol important în viaţa publică a ţării. Din prima tinereţe, ca licean şi apoi ca student universitar, a uimit lumea cu extraordinara lui putere de a-şi asimila cât mai multe şi mai variate cunoştiflţi. Apoi,, tot ca student, fiind numit profesor suplinitor de gimnaziu, s’a distins imediat printre dascăli. Avea un talent remarcabil , simplifica si concretiza jjj^tuturora mai grele. pejg&Vdează'si te. ^^■^„L^adoptând ideile cele rePuL,98i utrofiare aletimpului. A- archist la început, devine apoi — sub influenţa lui C. Dobrogeanu- Gherea — social-democrat legalist. Socialismul de pe atunci al lui Nădejde era însă îmbinat cu naţionalismul iredentist, îmbrăţişând în deosebi Basarabia. Ziarul scos de socialişti la Iaşi se şi chema Basaraba. Legaţia rusească protestează împotriva mişcării, iar guvernul român, silit să-i dea satisfacţie la măsuri de represiune. Ioan Nădejde împreună cu fratele său Gheorghe şi vărul lor Theodor D. Sperantia sunt scoşi din învăţământ, iar toţi aceştia, împreună cu Consiliile şi Al. Bădărău sunt excluşi şi din universitate. Aceasta fost în 1881. Nădejde a continuat activitatea socialistă, dar meritul lui cel mare este că a desfăşurat o uriaşă activitate culturală. A scos revista „Contimporanul“,Cea mai bună şi cea mai răspândită revistă ştiinţifică şi literară de pe atunci. A scris o mulţime de cărţi didactice, aproape în toate domeniile învăţământului secundar. A exercitat o critică nimicitoare, foarte necesară în acel moment, asupra unui mare număr de lucrări pretinse ştiinţifice. A dus o cămpanie viguroasă împotriva plagiatului, boală atunci aproape generală în ţara noastră. .Altă activitate remarcabilă a lui a fost propaganda printre ţărani pen Iu discursul său de la Mesa, d. Iorga afirma — la şedinţa de Sâmbătă a Camerei — că alegerile au fost libere. Exact la ora, când directorul politic al „Neamului Românesc" făcea această bravă recunoaştere, apărea ziarul său, care, in articolul de fond spunea: ,, clar ca lumina zilei că nici alegerile d-lui Meniu, aşa de mult trâmbiţate, n-au fost libere „Clar ca lumina zilei"... Se vede că la Cameră. In momentul când d. Iorga trebuia sa vorbească despre alegeri, s’a făcut brusc o beznă, care a împiedicat " . . . lumina zilei" să parvină până la tru Deşteptarea conştiinţei corectă tribună. teneşti. In 1888 Nădejde e ales deputat, deputat al ţăranilor. Faptul că tot atunci izbucnesc grave, răscoale ţărăneşti, a facut să se spuie că propaganda lui a răsculat pe ţărani.Atâta numai că răscoalele au fost în suidul Munteniei, pe când Nădejde a lucrat în nordul Moldovei. Mutat la Bucureşti, Nădejde a întemeiat ziarul socialist „Lumea Nouă“, încoloanele căruia a dus o violentă campanie contra „Adevărului“, devenit proprietatea lui Const. Mille. Nădejde, în fanatismul lui, găsea că „Adevărul“ e prea burghez. Mai târziu însă — abia acum câţiva ani — a fost și e! colaborator la‘„Adevărul“. ' ' ' In 1899 "începându-se o nouă mişcare socialista ţărănească, guvernul s’a alarmat iar, deşi de astă- dată Rusia nu s-a mai amestecat. D-nii Ficşinescu şi Banghereanu, cum si mai mulţi învăţători, lucrâ- tori şi ţărani au fost arestaţi, cluburile dizolvate, etc. Pentru întâia oară Nădejde şi-a pierdut curajul şi credinţa. El s’a retras din mişcare, iar varisii «ai Rad-X101’ Morţun. Diamandu iA trecut la liberali, Nădoae i-a urmat, devenindu-le, din şef, discipol. A mai avut un rol de muncă — a fost director la g0i„Id Naţională“, a fost deputat, Ac., --- dar rolul lui, ca individualitate de mâna întâi, încetase. Ţara unu l’a mai urmărit. In ultimii ani a îndurat mari nenorociri de familie, cari i-au amărât bătrâneţele. Nădejde a fost un om uimitor de învăţat şi un muncitor extraordinar. Nimeni n’a răscolit minţile, în ţara asta, în măsura în care a făcut-o el. Cu toate astea, de mult îl uitase lumea. A făcut, desigur, şi greşeli. Dar ar fi meritat o soartă mai bună. Presupunem că istoria, va fi mai dreaptă cu el de cât au fost şi sunt contimporanii. Traian Vlad A GLOSE PSIHICE... Bizar Capriciile materiei sunt bizare, foarte bine? ■ Se vorbea, acum câteva zile, despre plecarea d-lui Goga din partidul poporului. Se mai dădea și amănuntul că fostul poet ar avea intenţiunea să-şi stabilească dom’ciliul politic în partidul liberal, singurul cu şanse de a mai veni, cândva, la guvern. Svonul a fost însă desminit. Insus d. Goga este autorul desmintirii într’un recent interview. Va să zică, d. Goga rămâne la averescani Inter 3 m Presa din Apus despre rezultatul alegerilor • • •« „Victoria țăranilor“ » Dela corespondentul nostru din Paris Succesul d-lui Maniu în alegeri a fost primit şi comentat în presa din Apus cu aceeaş simpatie ca venirea sa la putere. Cum am mai spus, un credit imens s'a deschis în lumea întreagă noului guvern, de la care se aşteaptă s’o rupă fără de frică şi în mod hotărît cu trecutul şi să-şi realizeze programul. D. Maniu dispuneîn străinătate de un capital politic şi moral cum nu l-a avut nici un guvern român înaintea lui. Am mai notat odată că ziarele franceze de extremă-dreapta, singurele cari s’au arătat în trecut favorabile d-lui Vintilă Brătianu, nu spun un cuvânt în apărarea acestuia. Ele l-au lăsat să cadă. Față de guvernul Maniu servi deocamdată în rezervă. Dimpotrivă, presa conservatoare moderată — mai ales cea din Anglia — se arată foarte aspră faţă de fostul regim şi plină de bunăvoinţ faţă de d. Maniu. Veţi vedea mai departe, ce spune, de pildă „Daily Telegraph De altfel rezultatul alegerilor a fost discutat în Anglia mai de aproape şi i s-a dat ma multă atenţie ca în Franţa. Nu e ziar mare din Londra şi din provincie (provincia engleză are ziare egale în importanţă mondială celora din Londra, de exemplu: ..Manchester Guardian“) care să nu fi consacrat un leader sau două. Au fost aşa de multe, încât e imposibil să le cităm pe toate Unele au anunţat evenimentul (.,Huddersfieid Examiner de la 15 Decembrie) Sub titlul „România se deşteaptăAltele după ce au salutat cu prre satisfacţie victoria d-lui Maniu, au făcut şi unele observaţii critice. Atragem cu deosebire atenţia asupra acelora din „Manchester Guardian“ cari se găsesc mai la vale. Ideea că în România nu se pot face alegeri într’adevăr libere, complect şi absolut libere, a pătruns aşa de adânc în străinătate încât, după cum se va vedea mai încolo, l-a făcut pe„Manchester ’Guardian ",, ale cărui opinte ai în favoarea noului guvern sunt cunoscute, să se arăta cam sceptic în acest punct. Ziarul are apoi şi o altă observaţie, asupra necesităţii unei numeroase opoziţii parlamentare. Dar, pentru a nu lungi peste măsură articolul de faţă, ne mulţumim s’o semnalăm fără c’o discutăm Preferăm să returnăm şi să reproducem articolele cari am crezut că merită să fie cunoscute la noi. LIBERALII — NIŞTE REACŢIONARI EXTREMIŞTI „Daily Telegraph“ (15 Dec.) Ca şef al partidului naţionalţărănist, d. Maniu a susţinut totdeauna că administraţia liberală, dominată de decedatul Ionel Brătianu şi de fratele lui Vintilă Brătianu, este o oligarhie care nu reprezintă poporul, care este menţinută la putere prin violenţă şi corupţie, si că, dacă s'ar da poporului libertatea să aleagă cum vrea, ar pune capăt existenţii acestei oligarhii. Cănd, în faţa gravelor dificultăţi financiare si a neliniştei crescânde in tară, d. Vintilă Brătianu s'a văzut silit să se retragă, d. Maniu, chemat la guvern a decis să facă alegeri necontrolate de administraţie, poate primele alegeri de acest fel în homânia. ’Rezultatele au justificat presicerpe sale. Partidul lui a câştigat j .îste trei patrimi din mandate. Aşa zisul partid liberal — de fapt este compus din reacţionari extremişti — abia are cinci la sută din mandate. După ce face istoricul luptelor duse de naţional-ţărănişti şi al sforţărilor depuse de d. Vintilă Brătianu pentru a realiza un împrumut străin, sforţări fără de succes, ziarul îşi exprimă speranţa că d. Maniu va adopta faţă de capitalul străin o atitudine contrarie aceleia a liberalilor. Atitudinea acestora In domeniul finanţelor, a fost una de fanatism nationalist şi a adus pagube enorme României. D. Maniu, înlăturând politica aceasta neinteleaptă si ruinătoare va avea tara cu dânsul si va avea cu el si simpatia Europei occidentale. Capitalul englezesc, care a făcut atăta în trecut pentru România si care a suferit sub regimul Brătianu, ia act cu mulţumire de ocazia ce i se oferă de a-şi extinde acolo operaţiile. Se poate, de asemenea, ca şi Societatea Naţiunilor să ajute România, cu statul, la reconstituirea finanţelor ei". „Daily Telegraph“ este un ziar conservator. „VICTORIA ŢĂRANILOR“ Nu avem loc să arătăm în detaliu ce spune „Daily News“ cu privire la „lupta d-lui Maniu in contra dictaturei broitchiste, luptă care s'a isprăvit cu un triumf" sau marele ziare din Glascov". „Glascow Herald“ care îşi intitulează káderul: Un drum nou în România", dar ne grăbim să reproducem articolul lui , Manchester Guardian“ intitulat , Victoria ţăranilor“, „Era in firea lucrurilor ca partidul ţărănesc să iasă victorios în alegerile generale cari au avut loc in România, dar se poate ca chiar şefii acestui partid să nu se fi aşteptat la o victorie aşa de totală. Ei n’au bătut numai pe adversari, i-au anihilat, obţinând 80+90 la sută din voturi. Opoziţia — neunită — va avea abia patruzeci de membri in noua Cameră. „După cât se ştie până acum, triumful n'a fost obţinut prin metodele graţie cărora s'au putut fabrica înainte majorităţi in România. Dacă alegerile n'au fost absolut libere, aşa cum democraţia engleză înţelege aceste vorbe, au fost cu siguranţă mult mai libere ca toate alegerile cari au avut loc din România de la războiu încoace. „Rezultatul refictează probabil in mod larg opinia naţiunii. . „Dar astfel de victorii zdrobitoare îşi au dezavantagiile lor. O opoziţie puternică este necesară sănătăţii unui Parlament şi tocmai succesiunea de victorii zdrobitoare din partea unuia sau altuia din partide, a redus guvernarea parlamnetară din România la acea stare de incapacitate maladivă pe care partidul ţărănesc a deplorat-o atâta şi cu atâta drept cuvânt. ..Nimeni nu-l va ţinea de rău pe d. Maniu pentru triumful lui bine meritat. Oricine îi va dori succes in sarcina formidabilă de reforme pe care a intreprins-o, dar nu se poate să nu spunem că cea mai mare din reforme, restaurarea încrederii în sistemul parlamentar, ar fi fost mult mai sigur realizată dacă noua Cameră ar fi avut o opoziţie care, fie ca număr fie ca prestigiu, ar fi impus respect.'4 „Manchester Guardian“ judecă după criterii britanice. El nu-şi poate închipui ca o alegere să dea rezultate aşa, de nimicitoare pentru o opoziţie. Dacă ar fi ştiut, însă, ce profundă aversiune ajunsese să aibe massele ţărăneştii din România pentru regimurile Brătianu şi Averescu, nu s'ar fi, mirat de prăbuşirea lor. Dar am zis că nu vom discuta această parte a chestiunii, ea fiind mai mult de competenţa redacţiei din ţară. Buletinul cărţilor de CONST. ŞAINEANU „Monahul Damian“, roman de V. Demetiusi) Dintre scriitorii noştri de romane, d. Demetrius este fără îndoială unul din cei mai fecunzi şi mai de seamă. Cititorii, cari urmăresc cu atenţie mişcarea noastră literară, cunosc activitatea valoroasă desfăşurată timp de aproape un sfert de secol, în domeniul romanului, de acest literat modest, dar atât de superior sub toate raporturile multor scriitori gălăgioşi din zilele noastre.. Observator conştiincios al mediurilor ce ne descrie, şi fin cunoscător al slăbiciunilor omeneşti, şi în special ale societăţii noastre contemporane, d. Demetrius, înşi mi, se inscrie la l'teral. Totus,, Tr’o serie de romane, care încep cu chestia nu e decin lămurită. Că la ,„Tinereţea Casandrei“ şi „Oraşul mâne, e pettrucă vrea d-sa; dar că Bucuriei“, icoane ale vieţii antena trece la liberali, e pentru că nu vrea... cine ? . Dacă autorul „mustuli" ar elucida această gravă întrebare, ne-am declara satisfăcuţi, belice, şi ce sfârşeşte cu „Domnul Deputat“ şi „Colonul Colonel“, imagini veridice din epoca răscoa-1) Editura librăriei „Universala", Alcalay & Co., Bucureşti. Celor ţărăneşti şi din aceea a neutralităţii noastre, — a izbutit să ne prezinte o frescă vie a tuturor păcatelor caracteristice acelor vremuri, din cari urmele fanariote nu dispăruseră încă. Aceste romane se resimt de multe ori de indignarea autoriului, înăbuşită ce-i drept, sau de sarcasmul lui. Cu timpul însă şi cu vârsta, d. Demetrius devine mai calm şi mai impersonal." Judecăţii severe de până atunci îi urmează la d-sa o atitudine de indulgenţă, de bunătate. Tot defectele societăţii formează şi acum, ca în „Unchiul Năstase şi nepotul său Nicodim“, canavaua acţiunii, dar ele sunt privite de astădată cu un ochiu de filozof, cu surâsul pe buze. Greutăţile vieţii au silit apoi pe acest sârguitor scriitor să renunţe, ţie câţiva ani la literatură, care, se ştie, nu răsplăteşte întotdeauna cum se cuvine pe aceia cari se jertfesc ridicării ei. Conducerea unei biblio t. B. Fa teci depopularizare și diverse traduceri din opere străine îi acaparară activitatea. Din fericire, nu însă în mod definitiv. lată că, zilele acestea, d. Demetrius, revenit la literatura lui favorită, a scos de sub tipar un nou roman, aș putea chiar zice un roman nou. Părăsind domeniul său favorit de pârnă acum, zugrăvirea păturilor noastre sociale sub aspectele lor caracteristice, în mare parte respingătoare, d-sa inaugurează astăzi, cu Monahul Damian, romanul psihologic. Avem aci studiul unui suflet omenesc, mânat de pasiunea dragostei, suflet pe care autorul ni-1 analizează și ni-1 prezintă sub diferitel e i aspecte lăuntrice, în diversele faze ale pasiunii sale stranii. • Este adevărat că „eroul acestui roman e un personagiuumil, primitiv, a cărui evoluție amoroasă * A INTERPELAT, în Senat, d. Argetoianu în privinţa fărădetegilor actitchi în govern. D. Argetoianu e in contra călcării legilor... de când e in opoziţie! * TRIBUNALUL din Arad publicând Ista amenzilor aplicate alegătorilor cari n’au votat la ultimele alegeri a trecut îrt ea şi numele unui alegător mort de câteva luni. Se vede că preşedintele tribunalului în chestie ştie, de pe vremea liberalilor, că şi morţii sunt obligaţi să voteze. I. NOTE MĂSURĂ partidului naţioni-ţărănesc de a lua demisia in alb tuturor parlamentarilor partidului, a fost sever criticată de toţi aceia cari susţin că un parlamentar reprezintă ţara, şi nu partidul. Interesant e ci faptul că dispoziţia aceasta stârneşte şi incignarea liberalilor, cari protesteză „în numele libertăţii de conştiinţă şi de opinie a aleşilor naţiunii". Se ştie că Tberali sunt în privinţa aceasta, intransigenţi, niciunuil din ei lar acceptă un mandat dacă partidul nu i-ar îngădui cea mai deplină „libertate de opinie şi de conştiinţă".. Răspunderea sarcinelor fiscale Un lucru asupra căruia nu mai încape azi îndoială este că felul in care se face echilibrarea noului buget, inclusiv impozitele noul, este rezultatul unor angajamente luate de guvernul liberal față de bancherii străini. Este încă unul din marile ponoase ale operei de consolidare pe care Îndrăznește Încă s’o invoace partidul liberal (vezi declaraţia la discuția la mesaj). Chiar presupunând că cel puțin aceste sacrificii nu vor rămâne fără răsplata cuvenită, adică încheerea împrumutului, nu e mai puțin evident că ele ar fi putut să fia evitate dacă Guvernul d-lui Vintilă Brătianu ar fi pornit tratativele de Împrumut , alte condiţiuni şi cu alte preocupări. Deficitul bugetar — care a justificat multe din condifiunile excepţionale de grele ale bancherilor — putea fi evitat sau cel puţin redus in aşa proporţie încât să nu ajungă la cifra formidabilă de cinci miliarde. Pe deo parte evaluările neroade din bugetul iniţial, iar de altă parte, nepăsarea condamnabilă cu care asista guvernul trecut la îngroparea continuă a deficitului sunt cauza cea mai directă e nouilor impozite. In primele luni ale anului era incă vremea să se purceadă la revizuirea tapetului cu scopul de a restrânge cheltuelile la cifra Încasărilor ce se putea întrezări de pe atunci. Avem dreptul să afirmăm acest lucru fiindcă noi am prevestit deficitul la timpul cuvenit şi deşi am avut de înfruntat potopul de insulte ale oficioaselor liberale. Mai târziu, pe măsură ce deficitul bugetar îndreptăţea măsurirea condiţiunilor puse de bancheri, guvernul liberal s'a crezut Îndrituit să se oblige a crea noul impozite, numai să nu recurgă la un Împrumut prin Liga Naţiunilor, care ar fi detrenat partidul liberal de la Banca Naţională şi din instituţiile de stat, aşa numite comercializate Acum, la Întreg bilanţul de pagub’e lăsat de guvernarea liberală, se adaugă un spor de sarcini fiscale ce va reduce şi mai mult efectele utile ale împrumutului. la cursul acestor cercetări a va mai avut prilej să arătăm cum au fost luate la ţintă de către politica şovinîeţii maghiară, şcolile confesionaleale raţionaiitâţilor di ii'itg UCipui'ifi. Fostul ministru al instrucţiunii publice, Berzeviczy, întocmise un proect de lege pentru reforma Livăţănântului primar, prin care şcolile confesionale nemaghiare erau sorocie să nr«mească o area lovitură. Am vorbit la timp pe larg despreinei piouct şi am uitat şi rezistenţa ce s'a opus atunci din partea naţionalităţilor întreaga opnne publică românească, în frunte cu prelaţii celor două biserici şi cu deputaţii români, au făcut tot ce s'a putut ca acel proect să nu ajungă lege. împrejurările politicei interne erau în momentele acelea atât de grele pentru maghiarime, încât nu s’a mai putut învenina situaţia, şi prin chestiuni atât de complicate, cum ar fi fost discuţia şi votarea reformei şcoalelor primare confesionale. Astfel a fost abandonat proectul lui Berzeviczy. Spuneam atunci că nu poate fi vorba decât de o amânare, fiindcă maghiarizarea şcolilor confesionale devenise o idee fixă pentru politicianii maghiari, cari erau convinşi că de la acest succes atârnă însăşi fiinţa statului ungar, întrucâtva, au avut dreptate, cerci politica şcolară maghiară a ridicat toată lumea civilizată împotriva maghiarimei. Sub guvernul coaliţiei Kossuthiste, din care făcea parte ca ministru al instrucţiunei publice şi contele Albert Apponyi, s-a reluatdin nou problema reformei învăţământului primar confesional. Atacul acesta, se dădea acum cu toate esansele,d£ reuşită fiindcă autorul şi susţinătorul lui era însum contele Apponyi, unul dintre cei mai cu vază şi mai autoritate dintre bărbaţii de stat maghiari. Reformiste lui Apponyi întreceau cu mult în Îndrăzneală de acelea ale antecesorului său Berzeviczy şi formau un atac de distrugere formală a şcolilor nemaghiare. Lupta împotriva acestui proect de lege e cuprinsă în cele mai frumoase pagini din istoria politice moderne a românilor din Ardeal şi Banat. Din norocire la epoca aceea poporul român şi celelalte naţionalităţi din fosta Ungarie erau reprezentate în parlamentul ungar prin bărbaţi superiori, cari au ridicat discuţia acestui proect de lege la înălţimea discuţiilor din parlamentele capitalelor din ţările apusene. Nu drept cuvânt a remarcat atunci ziarul Fester Lloyd că numai deputaţii naţionalişti «mai vorbeau in dieta ungară, fiindcă mamelucii lui Kossuth nu mai aveau nimic de spus. Având deci în vedere atât importanţa cât şi frumuseţea documentară a acelor lupte date în parlamentul ungar de prelaţii celor două biserici Tomoftăşti ,şi de deputaţii naţionali vom căuta să reproducem la acest loc tât mai mult. din cele ce s-au spus atunci Găsim că este necesar a se face lucrul acesta şi pentru următorul motiv. Statul român. (Citiţi conturarea hi pag. 11-a) NAZBATII / APANAGIU? Guvernul a venit cu un proiect de lege prin care se înfiinţează două noui locuri de consilieri la înalta Curte de Casaţie. La Cameră, d. Duca şi-a exprimat mirarea pentrugraba cu care guvernul înfiinţează aceste înalte posturi, în cari urmează să se numească imediat doi titulari. Nu cumva d. Duea crede că astfel de numiri sunt apanajul exclusiv al partidului liberal? Eleva pe acolo, o fată, o măicuţă tânără de la mănăstirea Trofina, care căutase şi ea adăpost de teama furtunei După ce le trecu frica,Damian întinse masa, că era flămând, şi invită şi pe măicuţa, căci cum zicea dânsul: „toate sunt pentru oameni, şi suferinţa şi voia bună şi mâncarea“... Damigeana fu şi ea destupată. Şi cum vinul era bun, încetul cu încetul fălcile se descleștară, gâtlejurile se încălziră, pe când afarăploaia „sgomota din plin“. Alături unu! de altul, se pomeniră deodată gură în gură, căci „cu voia lui D-zeu sunt toate“, și apoi oameni suntem toți. Când stătu Ploaia „și înserase deabinelea, se gândiră să plece, ei împovorat de gânduri, ea înspăimântată de ceeace făcuse. Damian era un călugăr tânăr, de abia de 26 de ani, om plin de viață, de sănătate robustă1 și veșnic chinuit de nevoile cărnii. Oriunde, aievea sau în vis, el nu vedea înaintea-i decât... femeia. Imagina femeei îl obseda Cumplit. Amintirea întâmplării cu măicuţa, în liniştea grea a mănăstirii, îl facea să sufere. De căit nu prea se ascultaţi mai bine cuprinsul acestui roman interesant. Călugărul Damian, de la mânăsti nu oferă ,tocmai ,material interesanţi rea Bâltogul, fiind trimis de stareţ nentru un asemenea studiu. Dar d. j să aducă o batercă cu vin şi me- Demetius a ştiut _să înlăture acest f rinde, este surprins la întoarcere inconvenient, ale.gandu-şi eroul său de. o furtună îngrozitoare.'Ga să. uviţi un mediu special, mediu !41-1 evite potopul ce se vestea, aleargă cant carene surprindea şi ne excită, să se adăpostească într’o casă pudela început curiozitatea noastră, ,ştie şi aproape dărăpănată, nu delega prina pagina ne simţim atraşi parte de sat de noutatea chestiunii şi dornici de Când să intre înăuntru, mare-i a“i dezvoltarea îir toate pe- fu mirarea văzânid ca mai era cine Din trecutul Ardealului ATENTATUL CONTELUI APPONYI de ION BAILA era cine- (Citiţi continuarea în pas. II-a) D. DEMETRIUS ripeţiile ei. Subiect cu totul nou, pe care nu-mi aduc aminte să-l mai fi întâlnit vreodată la alt scriitor. CHESTIA ZILEI NOROCUL Pe când alegerea d-lui Dinu Brătianu a fost invalidată, pentru aceea a d-lui Tancred Constantinescu s’aorânduit o anchetă la faţa locului. (Ziarele) TANCRED. — Eu am mai mult noroc, coane Dinule. Plec la faţa locului pentru anchetă.