Adevěrul, ianuarie 1929 (Anul 42, nr. 13814-13836)
1929-01-24 / nr. 13832
ANUL 42, No. 13832 Joi 24 Ianuarie 1929 6 Pagini Adeveriri PnwnATMIT . AL V BELDIMAN 1888 1897 rUflUAlUIU . CONST. MILLE 1897 1926 750 lei pe un an ABONAMENTE : 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu LEI 3 BIROURILE: București, Strada Sărindar No. 7—9—0 LEI 3 Centrala: 306 67. 324 73. 346 79. 353,54. TELEFOANE specia: 357 72 . Administraţia: 307 69. Provincia: 310 66. VIITORUL constată cu melancolie: „Ne-am învăţat cu răul!“ ...După atâţia ani de guvernare liberală! Contra vizelor poliţiste civilizată nu poate fi poliţistă. Şi cu atât mai mult trebue suprimat poliţismul care se lăsgeşte cinic în saloanele legaţiilor şi consulatelor, acolo unde totul trebue să fie delicat, solemn, protocolar. Cerem stăruitor guvernului să mediteze un sfert de oră asupra acestei chestiuni şi să se alăture de ţările Occidentului. Să înlăture şicana inutilă. Răufăcătorii n’au nevoe de viză şi nici de pasport, sau găsesc mijlocul să şi Ie procure prin fraudă. Oamenii oneşti, insă, întâmpină dificultăţile absurde, cari isvorăsc logic dintr’un sistem reacţionar. Să ne civilizăm puţin că nu ne aşteaptă nici o primejdie. Ziarele au publicat „banala“ incă importante reforme in organizaformatie că Elveţia a decis supri- rea politiei. Cea mai de seamă ar fi marea vizelor la paspoarte pentru suprimarea poliţismului — o poliţie cetăţenii tuturor ţărilor, cari admit acest lucru cu titlu de reciprocitate. Cu alte cuvinte, accesul Elveţiei este permis oricui, pe baza numai a pasportului, dacă cetăţeanul elveţian va avea, in tara respectivă, acelaş tratament. Ilotărire simplă, firească, banală. Revenire la normal, la ceea ce — Înainte de răsboi — era logic şi legal. De altfel, Elveţia a introdus sistemul acesta mai de mult faţă de unele ţări, civilizate ca şi ea. Acum nu s-a făcut decât să se extindă şi să se generalizeze această măsură, a cărei aplicaţiune este condiţionată mimai de reciprocitate. Vom beneficia şi noi de această salutară dispoziţie? Vom reveni şi noi la normal ? Iată Întrebarea. Nu e vorba numai de plictiseala inutilă a scoatere vizelor pentru cel care vrea să voiajeze — din interes sau de agrement —în străinătate, deşi, dacă am examina chestiunea numai din acest punct de vedere, Încă soluţiunea elveţiană ar trebui să ne bucure. Nu poate fi vorba nici de o chestiune fiscală. Sumele ce Încasează statul român pentru vizele obţinute de străinii ce vin in România nu prezintă mare Interes, şi, în orice caz, nu compensează sumele ce ies din ţară, plătite de români pentru vize străine. E cu totul altceva. E poliţismul, e barbaria inutilă a sistemului. Trebue cu orice preţ să ne menţinem la porţile Orientului, să supralicităm statele înapoiate sau dictatura moscovită ? Care e rostul acestei vize, care apare numai ca măsură şicanatorie, absurdă şi intru nimic folositoare ? Ca apărare contra celor îndesirăbiți? Moft Nimeni nu poate călători fără pasport prevăzut cu fotografie. Şi asta ajunge pentru identificarea persoanei. Tot ce întrece formalităţile pasportului este poliţism, Indispune şi ne Înfăţişează Intr’o lumină dezagreabilă. Sistemul ar trebui să Înceteze. Actualul guvern animat, pare-se, de bane Intenţiuni a hotărlt să adu. Ad. NOTE GUVERNUL dictatorial din Iugoslavia a dizolvat toate partidele poltice croate. Comunicările oficiate vor anunţa, desigur, că măsura aceasta a provocat in toată Croaţia un... entusiasm indescriptibl... Ar OFICIOSUL liberal ia la vale, noua grupare a d-lor Garoflid, Manoilescu şi Petrovici, numind-o cu dispreţ: „Gruparea teoreticienilor“. Din partea liberalilor, dispreţul acesta e foarte îndreptăţit. Ei ştiu din propria lor experienţă că de pe urma „teoriei“ nu s-au ales niciodată cu nimic. De aceea nu şi-au bătut capul cu teoriile, ci au operat totdeauna vârtos și... practic! ȘEFUL partidului poporului este, de la o vreme, un adept pasionat al UH Ibsen.. . ? ? — Da, de când a început să i se topească partidul, d-sa se consolează — sau, se amăgește, ceea ce e tot așa — cu filosofia personajului ibsenian. Omul cel mai tare este acela care rămâne singur ! GLOSE POLITICE... Procesul Iorga-,, Viitorul” D. lorga cere prietenilor săi de la Neamul Românesc să nu mai răspundă nimic celor de la Viitorul. Intre d-sa si liberali este un proces in curs, un proces la propriu si nu la figurat, un proces a cărui soluţie, după d. lorga,se trebue să însemne: ori d-sa, ori liberalii se dovedesc a fi canalii. Scrise după atâta vreme şi la atătea mii de kilometri departe de ţară, aceste rânduri ar apare inexplicabile, dacă n’ar avea un substrat nou, necunoscut încă marelui public. Cine ştie ce noui fapte i-au parvenit la Paris şi care l’au revoltat în aşa măsură cum se vede un numărul de aseară al Neamului Românesc. Dar, pentru moment, înţelegem să relevăm alt lucru: Procesul de calomnie, in sine. O personalitate ca d. Iorga se plânge că a fost calomniat iar oficiosul puternicului partid liberal este chemat să răspundă de învinuirile aduse. Indiferent de ceia ce va spune în cele din urmă verdictul juraţilor, iată-l însă pe un om ca d. Iorga plăngăndu-se că a fost calomniat de Viitorul, acelaş ziar care nu mai conteneşte să facă altora morală şi care în diferite rânduri a cerut măsuri represive contra presei, pe motiv de calomnii şi licenţe nepermise. Or, întotdeauna violenţa a fost specialitatea presei de partid. Cetiţi zilnic oficioasele si vă veţi convinge. Atacuri violente reciproce, insulte, acuzaţiuni infamante. In schimb „anumita presă" de pildă, se dovedeşte cumpănită, documentată, fără pornire. Această „anumită presă"4 cere libertate, fără să fugă de o răspundere reală şi eficace. Oficioasele de partid mănuesc permanent calomnia şi totuşi, fiecare la rând, cere măsuri represive contra presei. Cu ce autoritate, învederează procesul intentat de d. Iorga. Prostie sau»* Viitorul crede că are mult haz când publică un clişeu reprezentând pe d. Stere, cu explicaţia: „Ministrul României la Moscova, sau ministrul Moscovei in România". E aci, înainte de toate, o prostie. Şi încă mare. E prostia imensă ce se face şi cu alţii, care deşi n’au nimic comun cu bolşevicii, deşi îi combat in toate chestiile privitoare la noi si in toate chestiile de fond si de doctrină, sunt totuşi prezentaţi drept comunişti de către oligarhii noştri. Kam văzut, — când interesul politic cerea pe liberali prezentând vecinii Maria şi Vaida drept comunişti ? De ce ne-ar mira că şi d. Stere este denunţat acum drept comunist ? In cazul special al d-lui Stere însă, chestia este şi mai extraordinară, iar procedeul şi mai ridicol. Oligarhii noştri probabil încă n’au aflat că printre cei condamnaţi la moarte de către bolşevici se află şi d. Stere. Dar mimai prostie să fie în toate astea ? Ani de zile „Viitorul" a vorbit cu vehemenţă de legăturile d-rului Lupu cu bolşevicii, pentru ca la prima ocazie liberalii să-l poftească pe d-rul Lupu in guvernul lor. Atunci, ce este: prostie sau.... ? Sever ————— ■ Problema reparaţiilor m , m - D. GILBERT PARKER Comisarul neutru de control al aplicării planului Dawes in Germania Oamenii ordinei“ şi complotul de la Enescu Ne apropiem cu o scârbă liniştită — cum ar zice d. Octavian Goga — de evocările d-lui Ion Flueraş, făcute la Cameră, în cadrul unei sugestive cuvântări. Intră în obligaţiunea noastră să examinăm deaproape lucrurile povestite de către deputatul socialist, căci atât personagiile citate cât şi odioasele roluri pe cari le-au jucat la un moment dat, sunt prea elocvente, prea caracteristice şi prea instructive, ca să nu fie relevate cu vârf şi îndesat. Aşadar, oamenii ordinei, d-nii general Averescu şi Const. Argetoianu, — reprezentanţi prin excelenţă ai dinasticismului de după război şi slujitori fanatici ai rânduelilor legale, s’au adunat într’o bună zi din anul 1919, împreună cu alţi membri ai „Ligii Poporului“ şi cu delegaţii social-democrati — la restaurantul Enescu, spre a hotărî asupra unor grave chestiuni politice. Au intrat în paşnicul restaurant, cu figuri siniste de părinţi îngrijoraţi ai patriei, pe umerii cărora se reazimă soarta unei naţiuni întregi. Fără a sta mult la gânduri, fără a simţi în sinea lor grele scrupule de conştiinţă patriotică, au început să ţeasă iţele unui complot, menit să răstoarne monarhia, prin detronarea regelui Ferdinand. Au făcut chiar propuneri concrete asupra celor viitoare. Unii cereau un prinţ englez, alţii o republică sovietică, iar alţii o republică burgheză. De faţă erau d-nii general Averescu, Const. Argetoianu, Take Ionescu, Şerban Voinea şi alţii. Socialiştii au respins propunerile făcute şi s-au grăbit să declare că situaţia nu este coaptă pentru o republică social-democrată. In consecinţă, „revoluţia“ pusă la cale în ‘restaurantul Enescu nu-i putea interesa prea mult. Dar d. Argetoianu, zelos ca întotdeauna, s-a grăbit să declare că la urma urmei nici nu are nevoe de cei „o sută de mii de bolşevici din Capitală“, pentru a face revoluţia şi detronarea. D-sa a asigurat pe cei defaţă că are mijloacele sale personale pentru a opera cele două mărunte lovituri de stat. In sfârşit, d. Argetoianu voia cu orice preţ detronarea regelui Ferdinand. .„Că n’a reuşit complotul, se datoreşte socialdemocraţiior, cari au refuzat adeziunea lor. ★ Se înţelege că n’ar fi nimic deosebit în acţiunea complotiştilor de la Enescu, dacă isbitoarele si de multe ori sângeroasele glume ale sortii, n’ar fi rus pe cei doi revoluţionari în ipostaza de unici sprijinitori sinceri ai defunctului rege şi ai Casei sale. In definitiv, comploturi au fost de când e lumea si vor fi probabil totdeauna. Unele isbutesc, altele eşuează, iar altele se sparg în ilaritate — cum ar fi fost cazul conspiratorilor de la Enescu. Dar generalul Averescu şi d. Argetoianu au fost chemaţi, puţin timp după aceia la guvern, tocmai cu titlul de salvatori şi de paznici ai ordinii publice. Triştii complotişti n’au ezitat o clipă să facă saltul dela complot la dictatură, şi să înăbuşe în sânge şi în urlete de durere mişcarea socialistă de atunci. Pumnul d-lui Argetoianu, pregătit să izbească în speteaza tronului regal, dintr’o lovitură s’a întors cu aceiaşi furie, într’o inexplicabilă precipitare patologică, împotriva tovarăşilor de masă dela restaurantul Enescu... ...O vreme întreagă s’a spus că, în adevăr, d. Argetoianu a salvat atunci monarhia şi ţara de la groaznice primejdii. S’a creiat chiar un mit din tăria dinastică a acestui om politic, ca şi din devotamentul sincer al generalului Averescu. Datorită acestui fapt, cei doi oameni au fost admişi să vegheze, — ahernându-se cu Ion Brătianu — la porţile monarhiei rormâneşti. Datorită acestui fapt s-au comis toate abuzurile uriaşe şi toate nelegiuirile covârşitoare ale celor zece ani trecuţi, pervertinduse viaţa politică prin sistematizarea minciunii şia uzurpării. Datorită acestui fapt a fost sugrumat partidul socialist, cel care refuzase participarea la complot. Şi tot datorită acestui fapt s’a dat de atâtea ori guvernul pe mâna „încercaţilor“ monarhişti , smulgându-se votul din mâna alegătorilor, cu baioneta şi cu biciul... ...Complotiştii de la Enescu, continuă şi astăzi să fie aceiaşi reputaţi oameni de ordine, cari suspină zilnic de grija ce le-o inspiră guvernul actuali Ei fac mustrări naţionalţărăniştilor pentru că au comis trădarea de a-şi asocia pe socialişti în alegeri. Şi ei grohotesc cinic, când li se aminteşte trista, flarianta şi ruşinoasa aventură complotistă de la Enescu. Căci ei sunt „oamenii, ordinei“. Istoria politică a vremii va nota însă aceste lucruri,,cu liniştită scârbă, — cum ar zice d. Octavian Goga. Complotiştii vor rămâne fixaţi în reala lor figură: oportunişti lipsiţi de orice scrupul, gata oricând să suprime un’ rege ori o massă — după cum dictează interesul momentului. Tiberiu Vornic „Curioasa descriere a Moldovei şi a Valachiei“ din 1699 de SCARLAT CALLI MACHI In articolul precedent, am dat la iveală primele două capitole ale acestei lucrări. Capitolul VI cuprinde : „von Denen Veränderungen dieses Landes , warümb dieser Fürst dem Turchen seithere jährlichen Tribut erlegen müssen und a". Autorul ne spune că, la început voevodatul Moldovei şi al Valachiei erau tributare regilor Ungariei şi că aceştia îi ajutau, cu armatele lor, să se apere împotriva Turcilor şi Tătarilor. Dar, când imperiul otoman ajunse foarte puternic şi temut, cele două Voevodate şi, chiar, Ungaria, fură silite să plătească tribut Turcilor şi să asculte de poruncile sultanilor, cari numiau şi schimbau voevozii, după bunul lor plac. Soarta acestor tari a fost tare jalnică din pricina aceea şi prinţii erau siliţi, de cele mai multe ori, să se dea de partea celui mai tare. „Totuşi, la sfârşitul veacului trecut, în anul 1598 şi în anii următori, voevodul, numit Mihaiu, un om viteaz şi priceput în meşteşugul răsboiului, nu mai vroi să plătească tribut, Turcilor, ci căută să se supue. în oarecare măsură, (und auf gewisse Masse submituiren wolte) împăratului Rudolf al II-lea, etc“. „Weitere Fortsetzung dieser notablen Begebenheit“. (Continuarea acestui fapt însemnat.) Cap. VII. In acest capitol şi în cel următor (cap. VIII), autorul anonim ne descrie luptele lui Mihaiu Viteazul, cu cardinalul Andrei Bathori, Turcii, Moldovenii etc. Această scurtă însemnare a faptelor petrecute în Valachia şi Transilvania, îşi are şi ea importanţa ei. Autorul este favorabil Voevodului Mihaiu. Citim : „Dar, înainte de a începe lupta, Mihai trimise vorbă, Cardinalului, că a curs mult şi zadarnic sânge creştinesc şi că Cardinalul ar face mai bine sa jure credinţă împăratului Acesta, pe lângă că nu vroi să se supună, se purtă faţă de voevod, într’un chip dispreţuitor, socotindu-l nepriceput în cele ale războiului şi de neam de slujitor — (sondern den Woywoden noch darzu schimpfflich, als einen Vieh-Hirten und krieg Unerfahrnen verrachtete). Atunci voevodul Mihaiu se năpusti cu 20.000 de oameni asupra armatei Cardinalului şi o puse pe fugă după o luptă de cinci ceasuri, în ziua de 28 octombrie anul 1599. Cardinalul avu pierderi mari: 2000 de morţi, 10.000 de prinşi, 45 de tunuri şi tabăra cu multe merinde, pe când Mihaiu pierduse doar 200 de oameni. Şi astfel, învingător, acest păstor de vite (Vieh-Hirt), intră în Alba-Iulia, întâmpinat fiind de tot norodul oraşului“. Ne mai povesteşte cum a fost ucis Cardinalul Bathori, într’o pădure, de Valachii cari îl urmăriau şi cum aceştia, după ce-i retezaseră capul, îl înfipseră în vârful unei lănci (welchen sie auff eine Lanze oder Pique gesteckt) şi îl aduseră Voevodului, la Alba-Iulia. După aceea, Mihaiu trimise, o solie de douăzeci deoameni, împăratului, care îi făcu şi la View şi la Fraga, o primire deosebită, dând fiecăruia, lanţuri de aur greu şi trimise, la rândul lui, şi el, Vevodului Mihaiu, în Transilvania, o delegaţie. Voevodul îi ieşi în întâmpinare, le arătă capul Cardinalului, iar, după ce-şi îndepliniră misiunea, se întoarseră la împărat Trupul lui Bathori, prin porunca lui Mihaiu, fu înmormântat, cu cinste (ehrlich), într’o mănăstire din Alba-Iulia. „Nu mult timp, după ce voevodul fusese pus în stăpânirea Ardealului de către împărat, în urma unui şir întreg de intrigi, el începu să fie bănuit. Din pricina aceea, generalul Georgius Barbu (sic) nui vroi să-şi retragă oştile din Transilvania, fapt care supără mult pe Mihaiu. In anul următor, 1600, veni, la Voevod, un sol trimis de Sultan şi care-1 găsi în Braşov. Acesta adusese, cu el, nenumărate daruri scumpe, crezând că va putea îndupleca, astfel, pe voevod să părăsiască neîmpărat şi să se dea de partea Turcilor. Dar, Mihaiu spuse, împărătescului comisar, că va rămâne, şi de aci încolo, credincios împăratului, dacă acesta îl va face stăpân, pe el şi pe moştenitorii lui, pe ţinutul Ardealului, pe Oradia-Mare şi pe celelalte exteriores partes Hungáriae, care făcuseră, odinioară, una cu Ardealul şi pe toate locurile, pe cari le va mai cuceri cu armele, (dass der Kaiser ihme solches erblich verschreiben und noch darzu Gross-Wardein und andere exteriores partes Hungarie, die vormals auch Siebenbürgen anhängig gewesen, übergeben wolte auch was er weiter an Land und Leuter erobern würde). 2) Mai ceru ca împăratul să-i dăruiască toate bunurile şi toate demnităţile pe cari le avusese Sigismundus Bathori, în afară de o sumă de bani, care să-i folosească pentru tocmirea unei oaste. 3) împăratul să-i făgăduiască, că, în caz că va fi prins de un duşman, vreodată, il va răscumpăra (ranzioniren); mai ceru ca împăratul să-i asigure un venit de 100.000 de taleri împărăteşti, în cazul c’ar fi izgonit din Ardeal şi Valachia. Pe lângă toate acestea, Mihaiu ceru şi înlocuirea lui Georg. Barta, cu care el nu se putea înţelege (weilti er sich mit demselben nicht commornern Fönte)". (W-elcher Bestatt diese Wieder spenstigkeit und Vorscläge abgelauffen seyn. Cap. VIII) Acest capitol conţine luptele dintre Mihaiu şi Sigismund Bathori, acesta din urmă ajutat de Turci, Tătari, Moldoveni şi Cazaci. Autorul ne povesteşte astfel cele întâmplate . Pe când Mihaiu îşi formula condiţiile, comisarului împărătesc, sosiră ştiri rele din Valachia (käme unvermuthete Leitung und Alarm aus der Wallachey) Sigismund Bathori hotărâse, cu ajutorul Turcilor, Tătarilor, Moldovenilor şi Cazacilor, să năvălească în Ardeal. Mihaiu se pregăti atunci de luptă. După ce ţinu sfat cu mai marii Ardealului, porni înspre Moldova cu o oaste de 50 mii oameni, printre cari erau şi 8000 de haiduci, 20 de tunuri, oameni pricepuţi în ale războiului. Părăsi Braşovul în luna ianuarie, a anului 1600, şi se îndreptă cu cei 38.000 de pedestraşi, cu cei 3000 de Cazaci, cu cei 4000 de călăreţi şi 8000 de ostaşi neregulaţi (Frey Beider) peste munţii înalţi ai Moldaviei. Duşmanul se retrăgea în spre graniţele Poloniei, unde se întări:* şi unde aştepta momentul favorabil pentru a se năpusti asupra lui Mihaiu, Mihaiu cuceri repede toată Moldava băgând frica în locuitori (dtk (Citiți continuarea în pag. 11-a)- Mica înţelegere economică Guvernul român, cu mandat din iubitoare progresului economic al partea celorlalte State din Mica Int alegere, a întreprins demersurile necesare pentru convocarea conferinţei preliminare a experţilor cari să pregătească înfăptuirea Micii Antante economice. In felul acesta un vecii deziderat al acestei grupări politica îşi găseşte un Început de realizare. Oricât de regretabilă ar fi întârzierea ce s’a pus până acum în această direcţie, — mai cu seamă c’au fost împrejurări când solidarizarea economică a statelor din Mica înţelegere ar fi contribuit mult la consolidarea lor — ea poate fi compensată prin forma ce se va da înţelegerii economice ce se urmăreşte acum. Nu trebue să pierdem din vedere că puterile apusene, şi mai cu seamă Anglia, socot că una din principalele cauze ale Încetinelii cu care se consolidează statele nou născute sau mărite in urma războiului mondial, este adversitatea lor economică. Ridicarea da ftsui la pieţe vamale, pe liniile da demarcaţie ale nouilor frontiere kitku, a Îmbucătăţit, in mod firesc, unităţi economice Închegate sub influenţa unor orientări cu tradiţii seculare. Această situaţie este privită de economiştii apuseni ca extrem de pă- J. R. F. Europei şi consolidării păcii. Aşa se explică, in bună parte, neîncrederea pieţelor apusene faţă de statale cu frontiere noui şi stăruinţa pe care au pus-o unele cabinete apusene de a reconstitui solidaritatea economică a statelor din basinul dunărean. înlăturând tot ce este inactual intr un proect de solidarizare economică a unora din regiunile Europei, este evident că strânsele legături politice cari există Intre Statele din Mica înțelegere ar putea fi un teren prielnic pentru strângerea raporturilor economice ala ţărilor respective. Oricât de vag ar părea, la prima Înfăţişare, rostul unei Mici Inţelegeri economice, raporturile de vecinătate şi structura lor economică oarecum asemuitoare dă Statelor ce o compun raţiuni suficiente pentru a-şi solidariza interesele economice. Din acest punct de vedere, cele ce se petrec acum inin Franţa şi Germania, cari din adversari de moarte, după stabilirea unor bune raporturi politice trec la preţioase cooperări economice, ar trebui să folosească de lecție. . CARNETUL NOSTRU Sinuciderea a doi savanţi Din Londra soseşte o telegramă senzaţională: doi medici, fraţii gemeni Artur şi Sidney Smith au fost găsiţi morţi In dormitorul lor, cu beregatele tăiate. Pe uşa Închisă a dormitorului ei au afişat următorul anunţ: „Către Naţiunel Ne-am închinat viaţa noastră studiului cancerului şi prin aceasta am sărăcit cu totul. Sărăcia ne-a adus aci. Viaţa nu merită a fi trăită". Ambii fraţi, care erau specialişti în chestiuni de radium şi de cancer, au publicat nu de mult câteva volume in specialitatea lor, care au făcut sensaţie în cercuri medicale. Au avut avere frumoasă pe care au cheltuit-o cumpărând radium (metalul atât de scump). Au încercat să obţie apoi sprijin de la Stat spre a-şi continua cercetările şi nereuşind, şi-au pus capăt vieţii. Tristă e soarta savanţilor din societatea modernă. Dezinteresaţi, loiali, independenţi, mândri au un singur cult, o singură religie: adevărul. • ‘ » Dar mai toţi sunt lipsiţi de acel simţ al realităţii pentru partea practică, comercială, a vieţii de toate zilele. Azi ca să poţi contribui cu munca ta la progresul ştiinţii e necesar, înainte de toate, să fii bogat. Orice aparat costă zeci şi sute de mii de lei şi cu cât ştiinţa progresează cu atât aparatele se perfecţionează şi costul lor se scumpeşte. Fraţii Smith şi-au ales ca obiect SINGURA EXPLICAŢIE încercând să explice, prin consideraţiuni barometrice, proverbul: „Să nu dea Dumnezeu Omului cât poate răbda!“. Viitorul scrie: „Aceasta ne desvălue o latură interesantă a vieţii noastre istorice şi etnice: ne-am obişnuit să suferim!" Evident! Altfel cum am fi putut de studia boala cea mai gravă: can- . ...... . . cerul, iar ca instrument pentru ex- rabda ata*la 3111 ^ liberal? perienţe: Hadiul, metalul cel mai* scump. Au avut avere mare pe care au cheltuit-o sacrificând-o idealului. îşi puseseră tot scopul vieţii In acest ideal unic de a scăpa omenirea de cancer, şi se simţeau în stare să-şi înfăptuiască idealul. Când au văzut înnsă că nu mai au mijloace de a-şi continua opera, n’au mai găsit nici un sens în viaţă, şi au scris că viaţa nu merită a fi trăită. Nu însoţim de nici un comentariu această concepţie pesimistă a existenţei. Ne gândim numai că în clipa când savanţii engleji se sinucideau din cauza neputinţei lor materiale de a lucra, la noi se organizează centre anticanceroase, centre de studii şi terapeutică, iar ministerul Sănătăţii e desigur ,în căutarea unor savanţi cercetători de talia fraţilor Smith. Doctorul Ygrec NAZBAT I CHESTIA ZILEI Concurs de forţă D. general Averescu a declarat la Senat că naţional ţărăniştii sunt niŞte slăbănogi. ZIARELE GENERALUL. — D-ta, d-le Maniu, ne-ai învins cu voturile; poftim la bătaie cu mine, — dacă-ţi dă mâna l Dictatura din Iugoslavia Disolvarea partidului croat Situaţia din Iugoslavia se complică în mod serios. Dictatura regelui Alexandru, care timp de două săptămâni, a şovăit asupra direcţiei pe care o va lua, s-a pronunţat. Duminică a fost disolvat partidul ţărănesc al croaţilor dar nici unul din partidele sârbești. Prin urmare dictatura regală nu face decât să continue sistemul politic practicat cu îndărătnicie timp de 10 ani de partidele din Belgrad, cu toate că acest sistem era să ducă la desmembrarea țării. Ideia „impunerii“ ideologiei iugoslave, care se rezumă la desfiinţarea „tribului“ croat spre a-l contopi prin orice mijloace în massa sârbilor, a dictat primele măsuri: disolvarea partidului, in jurul căruia s-au grupat până acum peste 95 la suită din croaţi şi arestarea probabilă a d-lui Macek, şeful partidului. Ştarea arestării sale nu a fost confirmată încă din cercurile oficiale din Belgrad, dar dacă nu a avut loc ori, se va întâmpla mâine. Dizolvarea partidului croat îmi aminteşte declaraţia solemnă, pe care mi-a făcut-o in ziua de 10 Ianuarie la ministerul de justiţie d. Srskici. Sculându-se în picioare, ca să dea mai multă amploare declaraţiei subliniate de gesturi largi, d-sa mi-a spus apăsat: „Scopul legii (e vorba de legea specială, care dă drept dictaturii să disolve partidele politice regionale sau confesionale)e realizarea unităţii naţionale. Şi aceasta nu se poate face decât pe o bază de dreptate absolută şi de egal tratament faţă de toţi. Orice preferinţă, pe care ar arăta-o noul regim faţă de unul sau altul din vechile partide, ar însemna compromiterea întregii acţiuni, din capul lotului Prin urmare, dacă guvernul va crede necesar să „disolve“ partidul ţărăniştilor croaţi, atunci va dizolva, în aceeaşi zi, şi toate celelalte partide politice vechi“. N’au fost disolvat® însă decât partidele croate şi astfel, după Însăşi părerea ministrului justiţiei, autorul legilor excepţionale de dictatură, baza de dreptate şi de effal tratament a fost părăsită. Regele şi-a plecat urechea spre insinuările Belgradului şi astfel, luând atitudine făţişe contra croaţilor, a aigravat situaţia şi mai mult. Consecinţele se vor arăta curând. In nici un caz nu credem că prin asemenea mijloace de violenţă împotriva croaţilor se ajută la „impunerea unei ideologii slave“ şi nici nu va ajuta la consolidarea statului. LIVIU P. NASTA DR. VLADIMIR MACEK Şeful partidului ţărănesc croat, care a fost disolvat