Adevěrul, aprilie 1930 (Anul 43, nr. 14193-14216)

1930-04-01 / nr. 14193

r­i­i­ ­.v- 7.­ : ::­­ : de GENERAL ALEXE ANASTAS­IU Indicaţîuni preliminare Multă vreme au lipsit cunoş­tinţele precise şi întemeiate asu­pra organizării armatei ruseşti, pentru oricine ar fi avut nevoie de ele. Se ştia doar că armata rusă, din primii ani de după război, a suferit o importantă schimbare şi că in locul bandelor revoluţio­nare, în majoritate mercenare şi străine, sovietele au pus bazele unei organizări militare naţionale serioase, moderne. Plecând de la aceste date in­formative, imaginaţia multora, conştient sau inconştient, a creat şi a pus în circulaţie ştiri şi a­­precieri cam­ de cam­ mai amă­nunţite, dar toate de domeniul fanteziei şi cu un fond nebulos, neexact, fals. Astăzi insă, dispunându-se de cunoştinţe mai amănunţite, spri­jinite pe acte oficiale: legi, regu­lamente, instrucţiuni şi rapoarte de resort, precum şi pe informa­­ţiuni verificate şi constatări la faţa locului, s’a putut întocmi în presa occidentală, mai ales in Franţa (ziarele „Le Temps“ şi „Excelsior“ din Februar 1930, ca cele mai recente) importante dă­ri de seamă, pe cât de complecte, pe atât de edificatoare. Ne este cu putinţă să oferim acum şi opiniei noastre publice, pe baza acestor isvoare, un ma­terial de date certe, pentru ca să putem face şi noi aprecieri juste şi concluziunni întemeiate asupra acestei chestiuni. Vom examina: Bazele organice ale actualei armate ruse, elemen­tele ei constitutive, durata servi­ciului militar, gruparea unităţi­lor, efective, instrucţiunea trupe­lor şi ofiţerilor, concentrări, ma­nevre, buget, resurse particulare, priviri critice, valoarea reală ac­tuală şi acea in­terspectivă a or­­ganizaţiunei militare sovietice, a­­devărata putere a comunismului roşu, ce fel de războini­­răzuită, că vor face sovietele din organizarea militară în curs, ipoteze de răz­boi, ruso-polono-romăn, etc. Prevenim pe cititori să urmă­rească atent cele ce urmează, dar să nu conchidă nimic, înainte de-a cunoaşte până la sfârşit in­­dicaţiunile ce vom dă, pentru că să poată pune astfel la punct toate datele în cauză şi să-şi fi­xeze concluziile, numai în depli­nă cunoştinţă a realităţilor. BAZELE ORGANICE ALE ARMATEI U. R. S. S. Bazele organice ale actualei ar­mate U. R. S. S. Militarizarea în­tregului popor, ridicarea in ma­să. Principiile legei de recrutare. Caractere generale. — Organiza­rea actualei armate a „Uniunii Republicelor Socialiste Sovieti­ce“, hotărâtă prin legea serviciu­lui militar obligator pentru toţi cetăţenii ruşi, din 18 Septembrie 1924 şi confirmată în 1928, este inspirată din principiul „naţiu­nea armată“ în forma germană antebelică şi franceză actuală, combinată cu forma elveţiană, într’un spirit propriu local slav şi sovietic. —.­.. Legea de recrutare rusească prevede obligativitatea serviciului militar pentru toţi cetăţenii, dar nu stabileşte şi un regim egalitar pentru toţi. Sunt de ex. apţi a purta armele, după lege, numai lucrătorii manuali urbani şi din uzini, fabricii etc. şi proletarii Nelucrătorii manuali, intelectua­lii, ruralii, amploataţii, cei fără partid, etc., nu sunt afectaţi ar­matei regulate. In mijlociu, produsul anual al recrutării este, în cifră rotundă, 1.200.000 tineri. Din aceştia cam 800.000 sunt calificaţi buni pen­tru Serviciu .Şi constitue clasa a­­nuală incorporabila. Se reparti­zează circa 275.000 unităţilor permanente şi unităţilor cadre, vre-o 225.000 unităţilor terito­riale, iar restul, aproximativ 400.0­00 tineri, rămân anual ca prisos de contingent, peste ne­voile încorporării. Neegalitatea de tratament sub­sistă şi la repartiţie, bunul­­plac al Comisarului recrutor sovietic fiind „suprema ratio“. Dictează consideraţiuni politice după cla­sa socială şi atitudinea politică cunoscută sau bănuită a recrutu­lui, rudelor, etc. GREUTĂŢILE create DE ENORMELE EFEC­TIVE Caractere particulare. — Sovie­tele profită de trecerea prin ar­mată a tinerilor şi cetăţenilor ruşi din clasele mobilizabile, pen­tm­ a-i îndoctrina şi a-i ralia la cauza comunistă. Este clar că Rusia care dispu­ne de­ o populaţie colosală — pes­te o suta milioane numai în Eu­ropa — are posibilitatea, din punctul de vedere al materialului omenesc, să utilizeze la nevoie, pentru interesele militare de stat, enorme şi inepuizabile e­­fective. Greutatea marilor efective constă in imposibilitatea de­ a dispune de mijloace băneşti su­ficiente pentru a strânge, a in­strui, a întreţine şi a conduce chiar în timp de pace şi cu atât mai greu în timp de războiu, ar­mate de milioane de oameni. Dacă totuşi sovietele în aplicaţiunea legii lor de recrutare, se stră­­duesc să cheme anual sub arme pentru instrucţie, efective fantas­tice, nu numai din contingentele active şi din prisosul de contin­gent, dar şi din rezervă, scopul urmărit nu este numai cel mili­tar,­ al necesităţii de pregătire, nu este numai al liturgianei măsuri de militarizare a poporului pen­tru ridicarea lui in massă—ceia­­ce pare mai mult o utopie ori o stratagemă de îngrozire a naivi­lor, ci mai mult de­cât toate, a­­cela de bolşeviza­re mai largă a masselor neconvertite şi refracta­re, faţă de cari comuniştii consti­­tuesc încă o infimă minoritate. Festivităţile jubilare la împli­nirea fiecărui an — până acum doisprezece — de când există ar­mata roşie, sunt profitate de so­viete pentru a justifica poporu­lui enigma excesivei militarizări naţionale sub regimul roşu, care depăşeşte cu mult pe acea de sub absolutismul ţarist şi care con­trastează cu principiile socialiste, ce­ au stat la baza revoluţiei ru­se, atunci când magia cuvântului „mir“ a rupt fronturile şi a su­grumat disciplina militară. Al doilea caracter particular distinct a legii serviciului mili­tar roşu, este organizarea mili­tară a femeilor şi a copiilor. Această particularitate isvo­­răşte din­­ţările proprii de ordin fizic şi sufletesc ale indivizilor şi ale vieţii de familie din Rusia ac­tuală. Femeile ruse se bolşevi­­zează mai uşor decât bărbaţii şi se dovedesc a fi excelente elemen­te de propagandă şi de spiona­­giu, pe lângă alte aptitudini la îndeplinirea unor anumite servi­cii in armată. In ce priveşte pregătirea mili­tară a tineretului, anterior re­crutării, măsura este dictată de acelaş motiv politic. Nu este vor­ba acolo de necesităţile unei re­duceri a serviciului militar şi nici de sporirea validităţii claselor in­­corporabile. Când prisosul de contingent este aproape % din totalul clasaţilor buni de servi­ciu, înseamnă că se pretează la o selecţiune largă. Rusia apoi, nu este o ţară industrială cu oameni istoviţi de munca şi viaţa din u­­zine cu mulţimea de copii dege­neraţi. Massa poporului rus trăeş­­te şi munceşte la ţară, in câmp, la aer. Pricina este însă că sovie­tele nu stăpânesc de loc sufletul acestor masse rurale şi nu izbu­tesc a se câştiga confienţa, ade­ziunea. Sovietele au nevoie de or­gane indoctrinate pentru a cu­ceri satele. Tineretul şi femeile au acest rol, pe lângă acela de­ a spori e­­fectivele permanente ale armatei, până acum recrutată numai din minoritatea pe care o constitue populaţia oraşelor, faţă de acea a satelor. ELEMENTELE CONSTI­TUTIVE ALE ARMATEI SOVIETICE Complicat în amănuntele sale, ansamblul organic, eterogen al armatei roşii ruseşti, cuprinde: Armata activă, normală, pro­dus al recrutării şi complimen­tară produs al angajărilor volun­tare. Rezerva armatei. Armata activă. — Italia are două feluri de armată activă, pe acea regulată, de stat şi pe acea fascistă, aceasta din urmă având în timp de pace un rol de poliţie militară politică, de compunere, conducere­­şi administraţie apar­te şi care la războiu va conlucra împreună cu armata propriu zi­să. Cu totul la fel, Sovietele po­sedă in armata activă, trupele propriu zise de războiu şi trupe cari îndeplinesc rolul de poliţie militară politică, depinzând de organizaţia G. P. U., trupe exclu­siv de pază, de gardă, de escorte, de graniţe, etc., şi cari alcătuesc elita armatei roşii. Deosebit însă, ruşii mai posedă un al treilea fel de armată activă şi încă foarte important miliţia, precum chiar şi un al patrulea fel: trupele voluntare şi trupe o­cazionale. Aceste trupe cuprind bărbaţi, femei şi tineret de ambe sexe. Unităţile active permanente.— Sunt de două tipuri: Unele nor­male, ca şi ale celorlalte armate permanente din Europa, de in­fanterie, cavalerie şi artilerie, ba încă mai adecvate nu numai con­­diţiunilor locale, ci şi cerinţelor moderne în vederea unui viitor războiu. La mobilizare, efectivele piciorului de război se complec­­tează cu rezervişti din contingen­Sovietele proclamând că res­pectă şi astăzi ideologia pacifistă şi antimilitaristă proletară, cu ca­re bolşevicii au propovăduit de­fecţiunea — aruncarea armelor în plin războiu european—nu nu­mai că acuză „imperialismul“ statelor burgheze că-i obligă să se înarmeze, dar chiar caută să ex­cite massele contra vecinilor şi statelor din Occident, spunând că toţi pândesc cu ură şi nesaţiu po­porul rus, fericit prin bolşevism şi se pregătesc să declare răz­boiu sovietelor, ca să distrugă „svoboda“ şi să restabilească ti­rania ţaristă a latifundiilor, care va preface pe toţi cetăţenii ruşi actuali în robi şi pradă a răzbu­nării foştilor proprietari depose­daţi, cele cele mai tinere, locuind cât mai în apropiere de corpurile şi serviciile lor. Altele, sunt unităţi cadre, cu­prinzând în timp de pace numai osatura unităţilor până la Divi­zie inclusiv, din trupe active per­manente, restul până la efectivul de războiu, se colmplectează la concentrări, manevre şi eventual la mobilizare, cu rezervişti din clase mai vechi locuind aproape şi cu restul din contingentele mai noi, oameni rămaşi de la unităţile normale şi cari locuesc mai de­parte de reşedinţa corpurilor. Trupele de elită. — Sunt for­mate din oameni aleşi din bolşe­vicii cei mai deplin câştigaţi caur zei sovietice, cei mai chipeşi, voi­nici şi inteligenţi. Sunt trupele în favoare, tru­pele de nădejde şi de încredere ale guvernului, din toate punc­tele de vedere. Au uniformă spe­cială, mai luxoasă de­cât există la oricare altă armată din lume. Buget special, generos. Ofiţerii şi trupa larg plătiţi, excelent hră­niţi şi confortabil cazaţi. Constituesc unităţi aparte cu conducere şi administraţie pro­prie. In timp de pace nu iau parte la serviciul militar obişnuit al ar­matei regulate. La trupe de poli­ţie politică (ceva ca vechea gardă ţaristă) ele au rolul să păzească persoana comisarilor sovietici, e­­xecutând orbeşte ordinele lor. Şi ofiţerii şi oamenii de trupă ai acestor unităţi, cari depind complect de serviciul de siguran­ţă de stat G. P. U. (similar cu Ohrana poliţiei ţariste), forţa re­gimului bolşevic în interior şi în afară, sunt oameni cruzi şi bru­tali. In consecinţă mai temuţi decât cei din vechea gardă imperială, dar şi mai detestaţi de popula­ţi­une. Fiind destul de numeroase, — efectiv 100.000 oameni — aceste trupe au sediurile lor răspândite în toate părţile unde sovietele au nevoie de prezenţa lor. Ca trupe reprezentative, ocupă Moscova şi punctele de graniţă dinspre Occi­dent. Trupe de specialităţi.. .­ Cu­prind trupele tehnice aşa zise trupele savante, pentru că atât pregătirea ofiţerilor cât şi a tru­pei, cere oarecare cultură. Ofiţerii trebue să provină din şcoale tehnice speciale, iar oa­menii de trupă trebue să fie cu ştiinţă de carte, profesionişti, me­seriaşi, etc. Din această categorie fac par­te: trupele de aviaţie, de gaze şi care de războiu, precum şi tru­pele de geniu (pionieri, căi fera­te, pontonieri, transmisiuni, etc.). Vom continua descrierea ar­matei ruseşti într’un număr vii­tor. G-ral Alexe Anastasia Organizarea militari­i femeilor şi a coţilor Viaţa minunată a unei fete de la ţară care câştigă premiul cel mare al frumuseţii, este descrisă la pagini admirabile, in pasionantul roman REGINA UN AN (Miss România—Miss Univers©) — romanul unui concurs de frumu­seţe — De vânz­are la toate librăriile şi depozitarii din ţară. Preţul unui vo­lum elefant ilustrat în culori, 50 lei. y S­ăptămâna poeziei române de dr. YGREC La începutul lui April vom avea o Săptămână a poeziei romane. Vom asista la o festivitate la Tea­trul Naţional, în care se va vorbi despre poezie, iar câţi­va poeţi vor citi, probabil, din operele lor. Comentând aceste ştiri, mulţi se întreabă de­sigur : ce scop, ce rost, are o săptămână a poeziei ? In genere, părinţii cred că poezia e un fel de ocupaţie a... copiilor. Când la o sindrofie oarecare ţin să arăte mosafirilor genialitatea o­­draslei lor, o pun, de obiceiu, să declame o ..poezia", şi cu acest so­lemn prilej toată lumea cade în ad­miraţie faţă de genialul copil al că­rui astru —­ când s’a friscat — l-a făcut poet. (vorba lui Boileau). Alţi părinţi cred că poezia e un fel de compoziţie stilizată men­tă a fi declamată, cum este „La icoa­nă" a lui Vlahuţă. Cei maî mulţi, „marele public** socot pe poeţi ca oameni lipsiţi de o­o­oloagă sau de o sâmbătă, iar operele poetice sunt considera­te ca fructul unei munci echiva­lente cu o pierdere de vreme. Dealtfel, nici in clasele de sus poeţii nu se prea bucură de un deo­sebit prestigiu. într’o convorbire cu Aderca, po­etul Cincinat Pavelescu arăta nu de mult, că la o sindrofie la Io­nel Brătianu acasă, i se dădeau di­ferite rime ca dânsul să „compuie“ „poezii“. Așa i se dădeau rimele a­­tât de elegante : burtă și turtă, ca poetul, să construiască din ele poe­­­zii, cum făcea odinioară Zeflig Schor al lui Ronett Roman, spon­­taneu, cân­ în celebrul dialog din Manasse, arăta că unde e încă o burtă, e încă o turtă. Cred că toate astea justifică în­deajuns necesitatea pentru criticii noştri literari să definiască în „săptămâna poeziei“ ce este poe­zia ? Dar definiţia aceasta nu e ne­cesară numai marelui public ne­­iniţiat, ci chiar însăşi breslei scrii­torilor, şi poate chiar ....poeţilor. Ca dovadă de justeţa acestei pă­reri a noastre vă vom cita versu­rile pline de sarcasm şi revoltă ale lui Eminescu: ,15 uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune înşirând la fraze goale Ce din coadă au să sune“. Nu ori­ce sună din coadă e poe­zie, căci de ar fi aşa, ar urma că şi negustorul care-şi face reclamă vaxului său pentru ghete, în sti­huri rimate, e şi el... poet ! Dar aduceţi-vă aminte de afişe­le electorale cu înjurături rimate. Nimeni nu va pretinde că erau poe­zii. Credem, de aceea, că în săptă­mâna poeziei, criticii literari sau postii ar face bine să definiască poezia, și pentru aceasta au mate­rialul gata pregătit de Aristot. Boi­leau, iar, în zilele noastre, de Aba­tele Brémond de la Academia fran­ceză. Aristot a spus că poezia e un fel de catharsis" adică un fel­ de pu­rificator (sufletesc, bine­înţeles). Ea ne purifică, ne eliberează de toate vulgarităţile făcând să fim stăpâniţi, o clipa, de ce avem fie­care mai bun în noi. Schopenhauer vedea şi el în poe­zie un fel de curăţire morală de amorul nostru propriu, un fel de mijloc de a ne elibera de puterea despotică a egoismului. Ideia fundamentală a abatelui Brémond este, că poezia e ceva mistic, ,fine priere qui ne prie pas et qui fait prier". El susține că marii poeți te pun într’un fel de exaltare senină. Toate astea sunt tare frumoase și adevărate, dar nu ne spun de ce Mihail Sadoveanu şi Ion Creangă, care au şi ei acelaşi efect prin ope­rele lor asupra cititorilor, sunt to­tuşi socotiţi ca prozatori. Esenţa adevăratei poezii tot a­­batere Brémond ne-o arată, când ne­­nune, că e un fel de încântare specială, emanată din ritm, caden­ţă, alegerea unor anumite cuvinte şi aşezarea lor într’un anumit loc. El ne citeză exemple din diferiţi poeţi. Aşa, aceste două versuri din Racine : „Un sunet de clopot „Un vis ce îşi moaie „Ariane, ma soeur, de quel amour blessée Vous mouTÜtes au bord ou vous fűtés laíssée Ce tristeță disperată, ce sangoa­­re respiră aceste versuri ! înlocu­iţi spune Brémond, cuvintele: mourates „prin“ „vous étes morte" şi „vous futes prin ,,vous étiez" şi veţi vedea că toată poezia s’a eva­porat. Şi totuşi înţelesul cuvinte­lor e acelaşi ! Poezia acestor ver­suri ţine de sonoritatea celor două hemistihuri. Ou vous futes laissée este par’că un ecou al celui din­tâi. Farmecul e provocat în parte și de rimele lor în ee. Aduceți-vă aminte de ,Mortua este a lui Eminescu. Făclie de veghe pe umezi mor­minte în orele sfinte aripa ’n amar „Astfel ai trecut de al lumii ho­tar. Citit­ manuscrisele acestei capo­dopere aflate la Academia română. Primul manuscris e numai șter­sături. Scrisese : „Ca lampa veghiînă pe mormăn­­turi. i, In al doilea manuscris găsim cuv vântul lampă înlocuit prin atât de., poetica făclie. •,Făclie de veghiâ pe triste mor­minte. Marele nostru poet încerca so­noritatea cuvintelor şi vraja lor po­etică întocmai ca virtuozul pianist care încearcă mereu efectele su­netului pe care vrea să-l scoată din lovitura clapei. Geniului lui poetic, fadestriei lui pe deplin conştiente, cuvântul triste" („triste morminte“) nu-i spunea îndeajuns, ba conţinea chiar un pleonasm şi atunci ca o ultimă cizelare a ieşit desăvârşitul vers, plin de atâta poezie. Făclie de veghia pe umezi mor­minte. Astfel se înţelege ca poezia nu e numai versificare, ci sugerare şi emoţionare printr’o artă specială în alegerea cuvintelor, prin aşeza­rea lor în anumit loc, prin ritmul şi cadenţa lor. Op. Ygree ■j MÍ.£.vibhaL Pol’nofiî studenţeşti SCRISOAREA UNUI STUDENT BASARABEAN Primim cu rugămintea de a pu­blica : Domnule Director, Călduros vă rog să bine­voiţi a da publicităţii, în cuprinsul ziarului ce cu onoare conduceţi, următoa­relor : Centrul studenţesc Bucureşti, printr’un comunicat la ziar, îşi ma­nifestă indignarea că, cu ocazia a­­niversării Unirii Barabiei, studenţi­­mii române creştine pe care o repre­zintă, nu i s’a îngăduit să intre şi să ia parte la această sărbătoare românească, ba mai mult că cei ce erau pe afară au fost bruscaţi de către poliţişti, fără ca nimeni din cei în drept să intervină. Plângerea aceasta mă surprinde. Personal o consider ridicolă, când ştiu bine că, cu o zi mai înainte, toţi acei fruntaşi basarabeni cari au sângerat pentru desrobirea Basa­rabiei de sub jugul ţarist şi luau parte la această simbolică şi sfântă sărbătoare a alipirii Basarabiei la Patria-mumă, au fost huiduiţi pe străzile Bucureştiului de către ace­iaşi studenţi de română creştină. Sau, poate, voia să ne arate încă odată că e capabilă şi de o altă de­monstraţie? Nu m’aş mira. PETRU­L FURTUNĂ student basarabean Str. Ecoului 53 AMICIŢIA TURCO-UNGARA ANKARA. 20 (Rador). — D. Wat­ka, ministrul de externe al Ungariei, a plecat azi din Stambul spre Buda­pesta, însoţit până la frontieră de reprezentanţii guvernului turc. înainte de plecare, d. Watko a fă­cut declaraţiuni ziariştilor, sublini­ind raporturile cordiale dintre cele două ţări, întemeiate pe fraternita­tea de rasă. B. Walko a anunţat că, în curând, vor începe între Ungaria şi Turcia negocieri pentru încheerea­ unui tra­tat definitiv de comerţ. A APAHUT. Adevărul literar şi artistic CU URMĂTORUL SUMAR: Poezî® şi Pudoare de Paul Zarifopol T. Arghezi: Idei bune şi idei rele. Liviu Marian: Balta (din raiu pă­săresc). Al. A. Philippide: Poezie pură. D­r. Suchianu: Centenarul uns; reviste H. Blazian: Plastica. S. An-Ski: Clemenceau revoluţio­năr: Tudor Molinescu: (Munca) (versuri): Alice Gabrelescu: Intre artişti: Al Marcu: De vorbă cu Orio Vergani: E. C Grenville-Mihray: Cavaleristul Articolele lui Eminescu: Cărţi din Rusia Sovietică: Anecdote asupra lui Clemenceau: Curtea Regelui Soare Recenzii; Revista Revistelor; In­semnări; Cronica Şahului; Aş vrea să Ştiu; Curiozităţi Caricaturi. PREŢUL 7 LEI Nos­tas Specialiştii catastrofelor r­..» .......... —■ "» Luptele politice din Anglia — Dela corespondentul nostru din Paris — Din cele arătate în articolul pre­cedent, s’a văzut că teoriile pro­­tecţioniste câştigă teren în Anglia. De altfel, în virtutea legii numită de Safeguarding (de apărare), une­le articole plătesc şi azi taxe, la intrarea în porturile englezeşti. Le­gea aceasta prevede ca, atunci când o industrie se crede ameninţată de concurenţa străină, să se poată a­­dresa lui „Board of Trade“ (mi­nisterul de comerţ). Acesta, sesi­zat, face o anchetă, studiază ches­tia şi convoacă pe cei interesaţi. EI judecă cererea cu ascultarea de martori şi de argumente pro şi con­tra. Dacă rezultatul este favora­bil industriei, cazul mai este su­pus şi altor instanţe. Nu se iau cu uşurinţă hotărâri pentru acordarea protecţiunii vamale. D. Baldwin, şeful partidului con­servator, a spus acum câteva luni, puţin înainte de înţelegerea cu lor­dul Beaverbrook, că, dacă va re­veni la putere, va da o mare ex­tindere legii de salvgardare şi va simplifica mecanismul ei. Aceasta însemnează că va înmulţi numărul i­ustriilor cari vor avea dreptul să se adreseze ministrului de co­merţ şi va micşora formalităţile. SPECIALIŞTII CATAS­TROFELOR Să vedem acum ce s’a discutat la conferinţa pentru menţinerea li­berului schimb, despre care am vorbit la începutul articolului de eri. Unul din financiarii şi econo­miştii cei mai cunoscuţi în Anglia, Sir George Paish (acum un an a prezis crachul din New-York şi cri­za ce se va abate asupra lumeî) a spus că una din pricinele marasmu­lui financiar existent este protec­­ţionismul vamal. Cităm: ,,Tarif­ele vamale, restrângând co­merţul, împing lumea la fali­ment. Societatea Naţiunilor ar trebui să convoace imediat o con­ferinţă mondială pentru studie­rea chestiei. Vreau să sper că nebunia protecţionistă va fi în cel mai scurt timp recunoscută de toţi ca o nebunie şi că, în chi­pul acesta, vom ajunge în cu­rând, nu la liberul­ schimb înlă­­untrul imperiului britanic, ci la liberul-schimb între toate statele de pe glob“. Sir George Paish a fixat un ter­men de cinci ani pentru ca ome­nirea să se convingă că protecţio­­nismul vamal este o ţâcneală şi o primejdie şi să accepte liberul­­schimb. Economistul englez nu este un fantezist şi nici humor n’a voit să facă. Omul ni se pare serios. Când, acum un an, a prezis criza finan­ciară în care ne zbatem azi, a fost combătut cu înverşunare. A­­cum spune că lucrurile au ajuns într’un stadiu în care, dacă popoa­rele continuă să se amuze în a se izola economiceşte în dosul unor bariere vamale, înalte cât Hima­laya, vor fi ruinate toate. Sir George Paish are tonul şi gravitatea unui profet. Profeţii nu anunţă niciodată lucruri bune. Ei sunt specialiştii catastrofelor. Să-i luăm lui Sir George în nume de rău prezicerile? Nu simte oare azi oricine şi nu devine tot mai vizibil că nu mai merge? Că ceva este iremediabil stricat în maşină­ria socială şi economică a lumii? Ce sunt cele 15—20 de milioane de şomeuri cari se frământă în Statele­ Unite ale Americei şi în Europa? Bursele cari aproape nu mai trăesc, băncile cari cad şi fali­mentele cari se înmulţesc pretu­tindeni? Dar agricultura care, în toate continentele, nu mai reu­şeşte să se ridice? Ne întrebăm dacă termenul de cinci ani pe care l-a fixat Sir George Paish nu este prea lung, bogăţiile angliei Dar să arătăm şi ce alte idei s’au mai vânturat la conferinţă. Unul din oratori, d. Theodor Taylor, a spus că civilizaţia este întemeiată pe libertatea comerţu­lui înte indivizi şi popoare şi că, fără de dânsa, riscăm să recădem în barbarie. Nu vom reproduce cifrele pe care d. Theodor Taylor le-a adus în sprijinul tezei sale. Nu avem loc pentru ele. De altminteri nu e ne­­voe să le dăm, căci cine poate tă­gădui că restricţiunile şi piedicile în operaţiunile comerciale întârzie procesul de acumulare de capita­luri? Anglia n’ar fi ajuns să adune atâtea bogăţii pentru clasele ei su­perioare, dacă n’ar fi adoptat a­­cum o sută de ani liberul-schimb. Dar nu se poate nici nega că ţă­rile cari n’au fost în situaţia An­gliei au avut motive să fie protec­ţioni­ste. La urma urmelor fiecare stat are dreptul, în fața suverani­tăţii sale, să se aranjeze la el cum vrea, să fie sărac, dacă pof­teşte şi să aibă în schimb mândriă de a poseda la el acasă toate ra­murile de producţie ce există în agricultură şi industrie. SITUAŢIA PARADOXU­LUI Astăzi însă, discuţia nu mai este între liber-schimbism şi protecţio­nism, ci, de o parte, între ideia u­­nirilor economice pe o scară con­tinentală şi chiar mondială, cu des­fiinţarea tuturor vămilor şi, de alta, menţinerea statului-quo cu siguranţa agravării contradicţiilor şi a crizelor până la pieire. Liberul­­schimb universal, cum îl reclamă Sir George Paish, fără de uniri continentale,­­ ar însemna livra­rea ţărilor cu industrie slabă co­lora cu industrii dezvoltate. Soluţia stă în unire. Dar nu în uniri imperiale conservatoare şi naţionaliste, ca acele dorite de lor­zii Beaverbrook şi Rothermere, ci în confederaţiuni pe baze interna­ţionale. Un paradox al situaţiei de azi, plină de imposibilităţi, — unul din multele este că, pe când, evolu­ţia economică şi socială se face în­tr’un sens tot mai limpede anti­­protecţionist şi anti-naţionalist, în Anglia, marea ţară a liberului­ schimb, curentul în favoarea pro­­tecţionismului devine, cum am ară­tat, din ce în ce mai puternic. E păcat că Sir George Paish n’a meditat asupra acestei contradicţii. Ea i-ar fi inspirat de sigur noul re­flecţii lipsite de optimism. Le-am fi împărtăşit atunci cititorilor ca să aibă motiv să se mai consoleze puţin cu perspectivele viitorului. I. i^HH» HI CITIŢI AZI in EXCELENTA REVISTA-MAGAZIN LEALITATEA­lustratA î,Frumuaeţea et (Cronicile melej de A. de Herz. —­ O aven­tură în Veneţia de Erwin Stranik. — Senzaţionale foto­grafii şi documente de la alegerile comunale.— Fac versuri, domnule...! (De vorbă cu „Miss Dobrogea“) Ce trebue să Ştie o fată înainte de căsătorie ?. — Capra buclucașe. — Patul lui Napoleon.­Un rechin salvează o căsnicie.—Nasul frumoasei Caterina. —Am­ păcălit pe chioara, de Sandu Voinea. — întâm­plările săptămânii (Farse de­­ Aprilie).­— In lumea celor rătăciţi. Din castel în tavernă (Secretele spionajului — o petrecere stranie — în tavernele Londrei). — Clipe de groază într'un submarin. — Cadavrul 13 D. O nouă aventură a celebrului detectiv Trevor Gex în România. — Sportul la Eleni. — Curiozi­tăţi africane Femei cu pliscuri. — Fumătoarele. — Realităţile vieţii. Actualitatea în ilustraţiuni. Jocuri distractive. Glume. Cronica cinematografică de D. I. Suchianu. Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii. Tipărită in 5 erai©*!» Preţul 10 lei Pagina 3-a Instalarea consiliului judeţean din R.-Sărat Liberalii participă la constituire R.-SARAT, 25.­­ Luni 24 col., la ora 5 d. a. a avut loc instalarea con­siliului judeţean. Au luat parte toţi membrii aleşi ai consiliului, în nu­măr de 30, precum şi d-nii Alex. A­­îexandrescu, prefectul judeţului şi Iorgu Constantiniu, preşedintele Camerei de industrie şi comerţ, care figurează de asemenea în consiliul judeţean. ÎD. ALEX. ALEXANDRESCU, luînd cuvântul, spune că consiliul jude­ţean a fost convocat in termenul pre­văzut de legea administrativă, după ce contestaţia făcută de opoziţie, împotriva alegerilor, a fost respinsă de forul legal. Vorbind despre noua lege ad-tivă d-sa spune că ea marchează un pro­gres real, faţă de legile precedente. Descentralizarea administraţiilor lo­cale, care e principiul esenţial al nouii legi, va asigura gospodăriilor judeţene o atmosferă mai prielnică, pentru opera constructivă de care judeţul nostru, ca şi celelalte jude­ţe, au mai multă nevoe ca ori­când, încheind; d. prefect face apel atât la consilierii majoritari, cât şi la cei ai opoziţiei, ca să uite micile rancane de ordin politic care-i despart, pen­tru a conlucra în armonie la promo­varea intereselor gospodăreşti ale judeţului. D. ALEX. ORAŞANU, în numele consilierilor liberali, declară că va lua­­parte la lucrările consiliului judeţean, deşi hotărârea iniţială fu­sese să nu participe la nici o şedin­ţă. Partidul liberal consideră noua lege administrativă anticonstituţio­nală şi antipatriotică, şi o va abro­ga de îndată ce va veni la putere, încheie, spunând că alegerile jude­ţene n’au fost libere. D. C. TEODORESCU-CHIŢU, spu­ne că toate acuzaţiile opoziţiei, pri­vitoare la noua lege administrativă n’au nici un temei, atâta vreme cât nu s’a făcut complecta aplicare a ei. Această lege — spune d-sa—este profund democratică şi roadele ei se vor vedea în curând. Răspunzând acuzaţiei cu privire la felul cum s’au făcut alegeile judeţene, spune că înşişi liberalii au recunoscut, că alegerile s’au efectuat, in acest ju­deţ, în deplină libertate. D. I. CREŢU, protestează de ase­meni împotriva învinuirilor că ale­gerile n-au fost libere. Întreaga opi­nie publică, minus membrii partide­lor din opoziţie, ştie că niciodată în ţara noastră alegerile n’au fost alegeri mai libere ca sub guverna­rea actuală. Cine ne poate acuza — se întreabă d-sa — de furturi de ur­ne, de corupţie şi desfrânări, cari erau in floare sub celelalte guver­nări ? Partidul liberal dă dovadă, în ce priveşte noua lege ac-tivă, de o com­plectă lipsă de consecvenţă. Când a fost vorba să discute şi să ia par­te la votarea acestei legi, parlamen­tarii liberali s-au retras din parla­ment, după ce au făcut declaraţia categorică că nu o recunosc şi că nici un membru al partidului libe­ral nu va lua parte, în nici un fel, la lucrările cari se vor face sub imperiul nouii legi administrative. Totuşi, partidul liberal a luat parte în alegerile judeţene şi comunale, transformându-le in alegeri politice. Guvernul a primit lupta şi a învins. Partidul liberal merge astăzi şi mai departe, ia parte la şedinţele consi­liilor judeţene şi comunale, ceea ce însemnează iarăş că se va supune dispoziţiunilor din noua lege admi­nistrativă. Termină, spunând că legea ad-t- vă este necesară, atât pr­in democra­tismul ei, cât şi prin fatpul că a pus capăt fanariotismului politic, care era apanajul vechilor partide. D. FILIMON MARINESCU respin­ge acuzaţia opoziţiei că legea ad-ti­vă este antipatriotică. VALIDAREA După ce se discută asupra cazu­rilor de incompatibilitate şi inca­pacitate, prevăzute de lege, consi­lierii sunt validaţi în ordinea ape­lului nominal. După aceasta depun jurământul în faţa pr. G. Drugescu, protoereul judeţului. Pentru locul de preşedinte al con­siliului, candidează numai preotul Ghiţă Popescu, care este ales în u­­­nanimitate. D-nii Const. Apostol şi Dumitru Iordăchioiu sunt aleşi vice-preşe­­dinţi ai consiliului. Se procedează apoi la alegerea preşedintelui delegaţiei permanente, după ce s-au depus două candida­turi: a d-lui I. Creţu şi Const. Teo­­dorescu. Primul întruneşte 19 voturi, iar al doilea 13. D. I. Creţu a fost procla­mat ales. Pentru celelate locuri în delega­ţia per­manentă, candidează d-nii: dr. I. Solomon, Gh. Apostol, Fili­­mon Marinescu, Lache Voiculeţ, I. Bondroiu şi M. Liceenescu. Sunt aleşi d-nii: dr. I. Solomon, F. Marinescu, L. Voiculeţ şi Gh. A­­postol. Au mai fost aleşi supleanţii mem­brilor din delegaţia permanentă şi membrii comisiunii de verificare. Ședința s-a terminat la ora 9 seara. Citiţi JEERUL LITERAR”

Next