Adevěrul, aprilie 1930 (Anul 43, nr. 14193-14216)
1930-04-01 / nr. 14193
rii .v- 7. : :: : de GENERAL ALEXE ANASTASIU Indicaţîuni preliminare Multă vreme au lipsit cunoştinţele precise şi întemeiate asupra organizării armatei ruseşti, pentru oricine ar fi avut nevoie de ele. Se ştia doar că armata rusă, din primii ani de după război, a suferit o importantă schimbare şi că in locul bandelor revoluţionare, în majoritate mercenare şi străine, sovietele au pus bazele unei organizări militare naţionale serioase, moderne. Plecând de la aceste date informative, imaginaţia multora, conştient sau inconştient, a creat şi a pus în circulaţie ştiri şi aprecieri cam de cam mai amănunţite, dar toate de domeniul fanteziei şi cu un fond nebulos, neexact, fals. Astăzi insă, dispunându-se de cunoştinţe mai amănunţite, sprijinite pe acte oficiale: legi, regulamente, instrucţiuni şi rapoarte de resort, precum şi pe informaţiuni verificate şi constatări la faţa locului, s’a putut întocmi în presa occidentală, mai ales in Franţa (ziarele „Le Temps“ şi „Excelsior“ din Februar 1930, ca cele mai recente) importante dări de seamă, pe cât de complecte, pe atât de edificatoare. Ne este cu putinţă să oferim acum şi opiniei noastre publice, pe baza acestor isvoare, un material de date certe, pentru ca să putem face şi noi aprecieri juste şi concluziunni întemeiate asupra acestei chestiuni. Vom examina: Bazele organice ale actualei armate ruse, elementele ei constitutive, durata serviciului militar, gruparea unităţilor, efective, instrucţiunea trupelor şi ofiţerilor, concentrări, manevre, buget, resurse particulare, priviri critice, valoarea reală actuală şi acea interspectivă a organizaţiunei militare sovietice, adevărata putere a comunismului roşu, ce fel de războinirăzuită, că vor face sovietele din organizarea militară în curs, ipoteze de război, ruso-polono-romăn, etc. Prevenim pe cititori să urmărească atent cele ce urmează, dar să nu conchidă nimic, înainte de-a cunoaşte până la sfârşit indicaţiunile ce vom dă, pentru că să poată pune astfel la punct toate datele în cauză şi să-şi fixeze concluziile, numai în deplină cunoştinţă a realităţilor. BAZELE ORGANICE ALE ARMATEI U. R. S. S. Bazele organice ale actualei armate U. R. S. S. Militarizarea întregului popor, ridicarea in masă. Principiile legei de recrutare. Caractere generale. — Organizarea actualei armate a „Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice“, hotărâtă prin legea serviciului militar obligator pentru toţi cetăţenii ruşi, din 18 Septembrie 1924 şi confirmată în 1928, este inspirată din principiul „naţiunea armată“ în forma germană antebelică şi franceză actuală, combinată cu forma elveţiană, într’un spirit propriu local slav şi sovietic. —... Legea de recrutare rusească prevede obligativitatea serviciului militar pentru toţi cetăţenii, dar nu stabileşte şi un regim egalitar pentru toţi. Sunt de ex. apţi a purta armele, după lege, numai lucrătorii manuali urbani şi din uzini, fabricii etc. şi proletarii Nelucrătorii manuali, intelectualii, ruralii, amploataţii, cei fără partid, etc., nu sunt afectaţi armatei regulate. In mijlociu, produsul anual al recrutării este, în cifră rotundă, 1.200.000 tineri. Din aceştia cam 800.000 sunt calificaţi buni pentru Serviciu .Şi constitue clasa anuală incorporabila. Se repartizează circa 275.000 unităţilor permanente şi unităţilor cadre, vre-o 225.000 unităţilor teritoriale, iar restul, aproximativ 400.000 tineri, rămân anual ca prisos de contingent, peste nevoile încorporării. Neegalitatea de tratament subsistă şi la repartiţie, bunulplac al Comisarului recrutor sovietic fiind „suprema ratio“. Dictează consideraţiuni politice după clasa socială şi atitudinea politică cunoscută sau bănuită a recrutului, rudelor, etc. GREUTĂŢILE create DE ENORMELE EFECTIVE Caractere particulare. — Sovietele profită de trecerea prin armată a tinerilor şi cetăţenilor ruşi din clasele mobilizabile, pentm a-i îndoctrina şi a-i ralia la cauza comunistă. Este clar că Rusia care dispune de o populaţie colosală — peste o suta milioane numai în Europa — are posibilitatea, din punctul de vedere al materialului omenesc, să utilizeze la nevoie, pentru interesele militare de stat, enorme şi inepuizabile efective. Greutatea marilor efective constă in imposibilitatea de a dispune de mijloace băneşti suficiente pentru a strânge, a instrui, a întreţine şi a conduce chiar în timp de pace şi cu atât mai greu în timp de războiu, armate de milioane de oameni. Dacă totuşi sovietele în aplicaţiunea legii lor de recrutare, se străduesc să cheme anual sub arme pentru instrucţie, efective fantastice, nu numai din contingentele active şi din prisosul de contingent, dar şi din rezervă, scopul urmărit nu este numai cel militar, al necesităţii de pregătire, nu este numai al liturgianei măsuri de militarizare a poporului pentru ridicarea lui in massă—ceiace pare mai mult o utopie ori o stratagemă de îngrozire a naivilor, ci mai mult decât toate, acela de bolşevizare mai largă a masselor neconvertite şi refractare, faţă de cari comuniştii constituesc încă o infimă minoritate. Festivităţile jubilare la împlinirea fiecărui an — până acum doisprezece — de când există armata roşie, sunt profitate de soviete pentru a justifica poporului enigma excesivei militarizări naţionale sub regimul roşu, care depăşeşte cu mult pe acea de sub absolutismul ţarist şi care contrastează cu principiile socialiste, ce au stat la baza revoluţiei ruse, atunci când magia cuvântului „mir“ a rupt fronturile şi a sugrumat disciplina militară. Al doilea caracter particular distinct a legii serviciului militar roşu, este organizarea militară a femeilor şi a copiilor. Această particularitate isvorăşte dinţările proprii de ordin fizic şi sufletesc ale indivizilor şi ale vieţii de familie din Rusia actuală. Femeile ruse se bolşevizează mai uşor decât bărbaţii şi se dovedesc a fi excelente elemente de propagandă şi de spionagiu, pe lângă alte aptitudini la îndeplinirea unor anumite servicii in armată. In ce priveşte pregătirea militară a tineretului, anterior recrutării, măsura este dictată de acelaş motiv politic. Nu este vorba acolo de necesităţile unei reduceri a serviciului militar şi nici de sporirea validităţii claselor incorporabile. Când prisosul de contingent este aproape % din totalul clasaţilor buni de serviciu, înseamnă că se pretează la o selecţiune largă. Rusia apoi, nu este o ţară industrială cu oameni istoviţi de munca şi viaţa din uzine cu mulţimea de copii degeneraţi. Massa poporului rus trăeşte şi munceşte la ţară, in câmp, la aer. Pricina este însă că sovietele nu stăpânesc de loc sufletul acestor masse rurale şi nu izbutesc a se câştiga confienţa, adeziunea. Sovietele au nevoie de organe indoctrinate pentru a cuceri satele. Tineretul şi femeile au acest rol, pe lângă acela de a spori efectivele permanente ale armatei, până acum recrutată numai din minoritatea pe care o constitue populaţia oraşelor, faţă de acea a satelor. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE ARMATEI SOVIETICE Complicat în amănuntele sale, ansamblul organic, eterogen al armatei roşii ruseşti, cuprinde: Armata activă, normală, produs al recrutării şi complimentară produs al angajărilor voluntare. Rezerva armatei. Armata activă. — Italia are două feluri de armată activă, pe acea regulată, de stat şi pe acea fascistă, aceasta din urmă având în timp de pace un rol de poliţie militară politică, de compunere, conducereşi administraţie aparte şi care la războiu va conlucra împreună cu armata propriu zisă. Cu totul la fel, Sovietele posedă in armata activă, trupele propriu zise de războiu şi trupe cari îndeplinesc rolul de poliţie militară politică, depinzând de organizaţia G. P. U., trupe exclusiv de pază, de gardă, de escorte, de graniţe, etc., şi cari alcătuesc elita armatei roşii. Deosebit însă, ruşii mai posedă un al treilea fel de armată activă şi încă foarte important miliţia, precum chiar şi un al patrulea fel: trupele voluntare şi trupe ocazionale. Aceste trupe cuprind bărbaţi, femei şi tineret de ambe sexe. Unităţile active permanente.— Sunt de două tipuri: Unele normale, ca şi ale celorlalte armate permanente din Europa, de infanterie, cavalerie şi artilerie, ba încă mai adecvate nu numai condiţiunilor locale, ci şi cerinţelor moderne în vederea unui viitor războiu. La mobilizare, efectivele piciorului de război se complectează cu rezervişti din contingenSovietele proclamând că respectă şi astăzi ideologia pacifistă şi antimilitaristă proletară, cu care bolşevicii au propovăduit defecţiunea — aruncarea armelor în plin războiu european—nu numai că acuză „imperialismul“ statelor burgheze că-i obligă să se înarmeze, dar chiar caută să excite massele contra vecinilor şi statelor din Occident, spunând că toţi pândesc cu ură şi nesaţiu poporul rus, fericit prin bolşevism şi se pregătesc să declare războiu sovietelor, ca să distrugă „svoboda“ şi să restabilească tirania ţaristă a latifundiilor, care va preface pe toţi cetăţenii ruşi actuali în robi şi pradă a răzbunării foştilor proprietari deposedaţi, cele cele mai tinere, locuind cât mai în apropiere de corpurile şi serviciile lor. Altele, sunt unităţi cadre, cuprinzând în timp de pace numai osatura unităţilor până la Divizie inclusiv, din trupe active permanente, restul până la efectivul de războiu, se colmplectează la concentrări, manevre şi eventual la mobilizare, cu rezervişti din clase mai vechi locuind aproape şi cu restul din contingentele mai noi, oameni rămaşi de la unităţile normale şi cari locuesc mai departe de reşedinţa corpurilor. Trupele de elită. — Sunt formate din oameni aleşi din bolşevicii cei mai deplin câştigaţi caur zei sovietice, cei mai chipeşi, voinici şi inteligenţi. Sunt trupele în favoare, trupele de nădejde şi de încredere ale guvernului, din toate punctele de vedere. Au uniformă specială, mai luxoasă decât există la oricare altă armată din lume. Buget special, generos. Ofiţerii şi trupa larg plătiţi, excelent hrăniţi şi confortabil cazaţi. Constituesc unităţi aparte cu conducere şi administraţie proprie. In timp de pace nu iau parte la serviciul militar obişnuit al armatei regulate. La trupe de poliţie politică (ceva ca vechea gardă ţaristă) ele au rolul să păzească persoana comisarilor sovietici, executând orbeşte ordinele lor. Şi ofiţerii şi oamenii de trupă ai acestor unităţi, cari depind complect de serviciul de siguranţă de stat G. P. U. (similar cu Ohrana poliţiei ţariste), forţa regimului bolşevic în interior şi în afară, sunt oameni cruzi şi brutali. In consecinţă mai temuţi decât cei din vechea gardă imperială, dar şi mai detestaţi de populaţiune. Fiind destul de numeroase, — efectiv 100.000 oameni — aceste trupe au sediurile lor răspândite în toate părţile unde sovietele au nevoie de prezenţa lor. Ca trupe reprezentative, ocupă Moscova şi punctele de graniţă dinspre Occident. Trupe de specialităţi.. . Cuprind trupele tehnice aşa zise trupele savante, pentru că atât pregătirea ofiţerilor cât şi a trupei, cere oarecare cultură. Ofiţerii trebue să provină din şcoale tehnice speciale, iar oamenii de trupă trebue să fie cu ştiinţă de carte, profesionişti, meseriaşi, etc. Din această categorie fac parte: trupele de aviaţie, de gaze şi care de războiu, precum şi trupele de geniu (pionieri, căi ferate, pontonieri, transmisiuni, etc.). Vom continua descrierea armatei ruseşti într’un număr viitor. G-ral Alexe Anastasia Organizarea militarii femeilor şi a coţilor Viaţa minunată a unei fete de la ţară care câştigă premiul cel mare al frumuseţii, este descrisă la pagini admirabile, in pasionantul roman REGINA UN AN (Miss România—Miss Univers©) — romanul unui concurs de frumuseţe — De vânzare la toate librăriile şi depozitarii din ţară. Preţul unui volum elefant ilustrat în culori, 50 lei. y Săptămâna poeziei române de dr. YGREC La începutul lui April vom avea o Săptămână a poeziei romane. Vom asista la o festivitate la Teatrul Naţional, în care se va vorbi despre poezie, iar câţiva poeţi vor citi, probabil, din operele lor. Comentând aceste ştiri, mulţi se întreabă desigur : ce scop, ce rost, are o săptămână a poeziei ? In genere, părinţii cred că poezia e un fel de ocupaţie a... copiilor. Când la o sindrofie oarecare ţin să arăte mosafirilor genialitatea odraslei lor, o pun, de obiceiu, să declame o ..poezia", şi cu acest solemn prilej toată lumea cade în admiraţie faţă de genialul copil al cărui astru — când s’a friscat — l-a făcut poet. (vorba lui Boileau). Alţi părinţi cred că poezia e un fel de compoziţie stilizată mentă a fi declamată, cum este „La icoană" a lui Vlahuţă. Cei maî mulţi, „marele public** socot pe poeţi ca oameni lipsiţi de oooloagă sau de o sâmbătă, iar operele poetice sunt considerate ca fructul unei munci echivalente cu o pierdere de vreme. Dealtfel, nici in clasele de sus poeţii nu se prea bucură de un deosebit prestigiu. într’o convorbire cu Aderca, poetul Cincinat Pavelescu arăta nu de mult, că la o sindrofie la Ionel Brătianu acasă, i se dădeau diferite rime ca dânsul să „compuie“ „poezii“. Așa i se dădeau rimele atât de elegante : burtă și turtă, ca poetul, să construiască din ele poezii, cum făcea odinioară Zeflig Schor al lui Ronett Roman, spontaneu, cân în celebrul dialog din Manasse, arăta că unde e încă o burtă, e încă o turtă. Cred că toate astea justifică îndeajuns necesitatea pentru criticii noştri literari să definiască în „săptămâna poeziei“ ce este poezia ? Dar definiţia aceasta nu e necesară numai marelui public neiniţiat, ci chiar însăşi breslei scriitorilor, şi poate chiar ....poeţilor. Ca dovadă de justeţa acestei păreri a noastre vă vom cita versurile pline de sarcasm şi revoltă ale lui Eminescu: ,15 uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune înşirând la fraze goale Ce din coadă au să sune“. Nu orice sună din coadă e poezie, căci de ar fi aşa, ar urma că şi negustorul care-şi face reclamă vaxului său pentru ghete, în stihuri rimate, e şi el... poet ! Dar aduceţi-vă aminte de afişele electorale cu înjurături rimate. Nimeni nu va pretinde că erau poezii. Credem, de aceea, că în săptămâna poeziei, criticii literari sau postii ar face bine să definiască poezia, și pentru aceasta au materialul gata pregătit de Aristot. Boileau, iar, în zilele noastre, de Abatele Brémond de la Academia franceză. Aristot a spus că poezia e un fel de catharsis" adică un fel de purificator (sufletesc, bineînţeles). Ea ne purifică, ne eliberează de toate vulgarităţile făcând să fim stăpâniţi, o clipa, de ce avem fiecare mai bun în noi. Schopenhauer vedea şi el în poezie un fel de curăţire morală de amorul nostru propriu, un fel de mijloc de a ne elibera de puterea despotică a egoismului. Ideia fundamentală a abatelui Brémond este, că poezia e ceva mistic, ,fine priere qui ne prie pas et qui fait prier". El susține că marii poeți te pun într’un fel de exaltare senină. Toate astea sunt tare frumoase și adevărate, dar nu ne spun de ce Mihail Sadoveanu şi Ion Creangă, care au şi ei acelaşi efect prin operele lor asupra cititorilor, sunt totuşi socotiţi ca prozatori. Esenţa adevăratei poezii tot abatere Brémond ne-o arată, când nenune, că e un fel de încântare specială, emanată din ritm, cadenţă, alegerea unor anumite cuvinte şi aşezarea lor într’un anumit loc. El ne citeză exemple din diferiţi poeţi. Aşa, aceste două versuri din Racine : „Un sunet de clopot „Un vis ce îşi moaie „Ariane, ma soeur, de quel amour blessée Vous mouTÜtes au bord ou vous fűtés laíssée Ce tristeță disperată, ce sangoare respiră aceste versuri ! înlocuiţi spune Brémond, cuvintele: mourates „prin“ „vous étes morte" şi „vous futes prin ,,vous étiez" şi veţi vedea că toată poezia s’a evaporat. Şi totuşi înţelesul cuvintelor e acelaşi ! Poezia acestor versuri ţine de sonoritatea celor două hemistihuri. Ou vous futes laissée este par’că un ecou al celui dintâi. Farmecul e provocat în parte și de rimele lor în ee. Aduceți-vă aminte de ,Mortua este a lui Eminescu. Făclie de veghe pe umezi morminte în orele sfinte aripa ’n amar „Astfel ai trecut de al lumii hotar. Citit manuscrisele acestei capodopere aflate la Academia română. Primul manuscris e numai ștersături. Scrisese : „Ca lampa veghiînă pe mormănturi. i, In al doilea manuscris găsim cuv vântul lampă înlocuit prin atât de., poetica făclie. •,Făclie de veghiâ pe triste morminte. Marele nostru poet încerca sonoritatea cuvintelor şi vraja lor poetică întocmai ca virtuozul pianist care încearcă mereu efectele sunetului pe care vrea să-l scoată din lovitura clapei. Geniului lui poetic, fadestriei lui pe deplin conştiente, cuvântul triste" („triste morminte“) nu-i spunea îndeajuns, ba conţinea chiar un pleonasm şi atunci ca o ultimă cizelare a ieşit desăvârşitul vers, plin de atâta poezie. Făclie de veghia pe umezi morminte. Astfel se înţelege ca poezia nu e numai versificare, ci sugerare şi emoţionare printr’o artă specială în alegerea cuvintelor, prin aşezarea lor în anumit loc, prin ritmul şi cadenţa lor. Op. Ygree ■j MÍ.£.vibhaL Pol’nofiî studenţeşti SCRISOAREA UNUI STUDENT BASARABEAN Primim cu rugămintea de a publica : Domnule Director, Călduros vă rog să binevoiţi a da publicităţii, în cuprinsul ziarului ce cu onoare conduceţi, următoarelor : Centrul studenţesc Bucureşti, printr’un comunicat la ziar, îşi manifestă indignarea că, cu ocazia aniversării Unirii Barabiei, studenţimii române creştine pe care o reprezintă, nu i s’a îngăduit să intre şi să ia parte la această sărbătoare românească, ba mai mult că cei ce erau pe afară au fost bruscaţi de către poliţişti, fără ca nimeni din cei în drept să intervină. Plângerea aceasta mă surprinde. Personal o consider ridicolă, când ştiu bine că, cu o zi mai înainte, toţi acei fruntaşi basarabeni cari au sângerat pentru desrobirea Basarabiei de sub jugul ţarist şi luau parte la această simbolică şi sfântă sărbătoare a alipirii Basarabiei la Patria-mumă, au fost huiduiţi pe străzile Bucureştiului de către aceiaşi studenţi de română creştină. Sau, poate, voia să ne arate încă odată că e capabilă şi de o altă demonstraţie? Nu m’aş mira. PETRUL FURTUNĂ student basarabean Str. Ecoului 53 AMICIŢIA TURCO-UNGARA ANKARA. 20 (Rador). — D. Watka, ministrul de externe al Ungariei, a plecat azi din Stambul spre Budapesta, însoţit până la frontieră de reprezentanţii guvernului turc. înainte de plecare, d. Watko a făcut declaraţiuni ziariştilor, subliniind raporturile cordiale dintre cele două ţări, întemeiate pe fraternitatea de rasă. B. Walko a anunţat că, în curând, vor începe între Ungaria şi Turcia negocieri pentru încheerea unui tratat definitiv de comerţ. A APAHUT. Adevărul literar şi artistic CU URMĂTORUL SUMAR: Poezî® şi Pudoare de Paul Zarifopol T. Arghezi: Idei bune şi idei rele. Liviu Marian: Balta (din raiu păsăresc). Al. A. Philippide: Poezie pură. Dr. Suchianu: Centenarul uns; reviste H. Blazian: Plastica. S. An-Ski: Clemenceau revoluţionăr: Tudor Molinescu: (Munca) (versuri): Alice Gabrelescu: Intre artişti: Al Marcu: De vorbă cu Orio Vergani: E. C Grenville-Mihray: Cavaleristul Articolele lui Eminescu: Cărţi din Rusia Sovietică: Anecdote asupra lui Clemenceau: Curtea Regelui Soare Recenzii; Revista Revistelor; Insemnări; Cronica Şahului; Aş vrea să Ştiu; Curiozităţi Caricaturi. PREŢUL 7 LEI Nostas Specialiştii catastrofelor r..» .......... —■ "» Luptele politice din Anglia — Dela corespondentul nostru din Paris — Din cele arătate în articolul precedent, s’a văzut că teoriile protecţioniste câştigă teren în Anglia. De altfel, în virtutea legii numită de Safeguarding (de apărare), unele articole plătesc şi azi taxe, la intrarea în porturile englezeşti. Legea aceasta prevede ca, atunci când o industrie se crede ameninţată de concurenţa străină, să se poată adresa lui „Board of Trade“ (ministerul de comerţ). Acesta, sesizat, face o anchetă, studiază chestia şi convoacă pe cei interesaţi. EI judecă cererea cu ascultarea de martori şi de argumente pro şi contra. Dacă rezultatul este favorabil industriei, cazul mai este supus şi altor instanţe. Nu se iau cu uşurinţă hotărâri pentru acordarea protecţiunii vamale. D. Baldwin, şeful partidului conservator, a spus acum câteva luni, puţin înainte de înţelegerea cu lordul Beaverbrook, că, dacă va reveni la putere, va da o mare extindere legii de salvgardare şi va simplifica mecanismul ei. Aceasta însemnează că va înmulţi numărul iustriilor cari vor avea dreptul să se adreseze ministrului de comerţ şi va micşora formalităţile. SPECIALIŞTII CATASTROFELOR Să vedem acum ce s’a discutat la conferinţa pentru menţinerea liberului schimb, despre care am vorbit la începutul articolului de eri. Unul din financiarii şi economiştii cei mai cunoscuţi în Anglia, Sir George Paish (acum un an a prezis crachul din New-York şi criza ce se va abate asupra lumeî) a spus că una din pricinele marasmului financiar existent este protecţionismul vamal. Cităm: ,,Tarifele vamale, restrângând comerţul, împing lumea la faliment. Societatea Naţiunilor ar trebui să convoace imediat o conferinţă mondială pentru studierea chestiei. Vreau să sper că nebunia protecţionistă va fi în cel mai scurt timp recunoscută de toţi ca o nebunie şi că, în chipul acesta, vom ajunge în curând, nu la liberul schimb înlăuntrul imperiului britanic, ci la liberul-schimb între toate statele de pe glob“. Sir George Paish a fixat un termen de cinci ani pentru ca omenirea să se convingă că protecţionismul vamal este o ţâcneală şi o primejdie şi să accepte liberulschimb. Economistul englez nu este un fantezist şi nici humor n’a voit să facă. Omul ni se pare serios. Când, acum un an, a prezis criza financiară în care ne zbatem azi, a fost combătut cu înverşunare. Acum spune că lucrurile au ajuns într’un stadiu în care, dacă popoarele continuă să se amuze în a se izola economiceşte în dosul unor bariere vamale, înalte cât Himalaya, vor fi ruinate toate. Sir George Paish are tonul şi gravitatea unui profet. Profeţii nu anunţă niciodată lucruri bune. Ei sunt specialiştii catastrofelor. Să-i luăm lui Sir George în nume de rău prezicerile? Nu simte oare azi oricine şi nu devine tot mai vizibil că nu mai merge? Că ceva este iremediabil stricat în maşinăria socială şi economică a lumii? Ce sunt cele 15—20 de milioane de şomeuri cari se frământă în Statele Unite ale Americei şi în Europa? Bursele cari aproape nu mai trăesc, băncile cari cad şi falimentele cari se înmulţesc pretutindeni? Dar agricultura care, în toate continentele, nu mai reuşeşte să se ridice? Ne întrebăm dacă termenul de cinci ani pe care l-a fixat Sir George Paish nu este prea lung, bogăţiile angliei Dar să arătăm şi ce alte idei s’au mai vânturat la conferinţă. Unul din oratori, d. Theodor Taylor, a spus că civilizaţia este întemeiată pe libertatea comerţului înte indivizi şi popoare şi că, fără de dânsa, riscăm să recădem în barbarie. Nu vom reproduce cifrele pe care d. Theodor Taylor le-a adus în sprijinul tezei sale. Nu avem loc pentru ele. De altminteri nu e nevoe să le dăm, căci cine poate tăgădui că restricţiunile şi piedicile în operaţiunile comerciale întârzie procesul de acumulare de capitaluri? Anglia n’ar fi ajuns să adune atâtea bogăţii pentru clasele ei superioare, dacă n’ar fi adoptat acum o sută de ani liberul-schimb. Dar nu se poate nici nega că ţările cari n’au fost în situaţia Angliei au avut motive să fie protecţioniste. La urma urmelor fiecare stat are dreptul, în fața suveranităţii sale, să se aranjeze la el cum vrea, să fie sărac, dacă pofteşte şi să aibă în schimb mândriă de a poseda la el acasă toate ramurile de producţie ce există în agricultură şi industrie. SITUAŢIA PARADOXULUI Astăzi însă, discuţia nu mai este între liber-schimbism şi protecţionism, ci, de o parte, între ideia unirilor economice pe o scară continentală şi chiar mondială, cu desfiinţarea tuturor vămilor şi, de alta, menţinerea statului-quo cu siguranţa agravării contradicţiilor şi a crizelor până la pieire. Liberulschimb universal, cum îl reclamă Sir George Paish, fără de uniri continentale, ar însemna livrarea ţărilor cu industrie slabă colora cu industrii dezvoltate. Soluţia stă în unire. Dar nu în uniri imperiale conservatoare şi naţionaliste, ca acele dorite de lorzii Beaverbrook şi Rothermere, ci în confederaţiuni pe baze internaţionale. Un paradox al situaţiei de azi, plină de imposibilităţi, — unul din multele este că, pe când, evoluţia economică şi socială se face într’un sens tot mai limpede antiprotecţionist şi anti-naţionalist, în Anglia, marea ţară a liberului schimb, curentul în favoarea protecţionismului devine, cum am arătat, din ce în ce mai puternic. E păcat că Sir George Paish n’a meditat asupra acestei contradicţii. Ea i-ar fi inspirat de sigur noul reflecţii lipsite de optimism. Le-am fi împărtăşit atunci cititorilor ca să aibă motiv să se mai consoleze puţin cu perspectivele viitorului. I. i^HH» HI CITIŢI AZI in EXCELENTA REVISTA-MAGAZIN LEALITATEAlustratA î,Frumuaeţea et (Cronicile melej de A. de Herz. — O aventură în Veneţia de Erwin Stranik. — Senzaţionale fotografii şi documente de la alegerile comunale.— Fac versuri, domnule...! (De vorbă cu „Miss Dobrogea“) Ce trebue să Ştie o fată înainte de căsătorie ?. — Capra buclucașe. — Patul lui Napoleon.Un rechin salvează o căsnicie.—Nasul frumoasei Caterina. —Am păcălit pe chioara, de Sandu Voinea. — întâmplările săptămânii (Farse de Aprilie).— In lumea celor rătăciţi. Din castel în tavernă (Secretele spionajului — o petrecere stranie — în tavernele Londrei). — Clipe de groază într'un submarin. — Cadavrul 13 D. O nouă aventură a celebrului detectiv Trevor Gex în România. — Sportul la Eleni. — Curiozităţi africane Femei cu pliscuri. — Fumătoarele. — Realităţile vieţii. Actualitatea în ilustraţiuni. Jocuri distractive. Glume. Cronica cinematografică de D. I. Suchianu. Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii. Tipărită in 5 erai©*!» Preţul 10 lei Pagina 3-a Instalarea consiliului judeţean din R.-Sărat Liberalii participă la constituire R.-SARAT, 25. Luni 24 col., la ora 5 d. a. a avut loc instalarea consiliului judeţean. Au luat parte toţi membrii aleşi ai consiliului, în număr de 30, precum şi d-nii Alex. Aîexandrescu, prefectul judeţului şi Iorgu Constantiniu, preşedintele Camerei de industrie şi comerţ, care figurează de asemenea în consiliul judeţean. ÎD. ALEX. ALEXANDRESCU, luînd cuvântul, spune că consiliul judeţean a fost convocat in termenul prevăzut de legea administrativă, după ce contestaţia făcută de opoziţie, împotriva alegerilor, a fost respinsă de forul legal. Vorbind despre noua lege ad-tivă d-sa spune că ea marchează un progres real, faţă de legile precedente. Descentralizarea administraţiilor locale, care e principiul esenţial al nouii legi, va asigura gospodăriilor judeţene o atmosferă mai prielnică, pentru opera constructivă de care judeţul nostru, ca şi celelalte judeţe, au mai multă nevoe ca oricând, încheind; d. prefect face apel atât la consilierii majoritari, cât şi la cei ai opoziţiei, ca să uite micile rancane de ordin politic care-i despart, pentru a conlucra în armonie la promovarea intereselor gospodăreşti ale judeţului. D. ALEX. ORAŞANU, în numele consilierilor liberali, declară că va luaparte la lucrările consiliului judeţean, deşi hotărârea iniţială fusese să nu participe la nici o şedinţă. Partidul liberal consideră noua lege administrativă anticonstituţională şi antipatriotică, şi o va abroga de îndată ce va veni la putere, încheie, spunând că alegerile judeţene n’au fost libere. D. C. TEODORESCU-CHIŢU, spune că toate acuzaţiile opoziţiei, privitoare la noua lege administrativă n’au nici un temei, atâta vreme cât nu s’a făcut complecta aplicare a ei. Această lege — spune d-sa—este profund democratică şi roadele ei se vor vedea în curând. Răspunzând acuzaţiei cu privire la felul cum s’au făcut alegeile judeţene, spune că înşişi liberalii au recunoscut, că alegerile s’au efectuat, in acest judeţ, în deplină libertate. D. I. CREŢU, protestează de asemeni împotriva învinuirilor că alegerile n-au fost libere. Întreaga opinie publică, minus membrii partidelor din opoziţie, ştie că niciodată în ţara noastră alegerile n’au fost alegeri mai libere ca sub guvernarea actuală. Cine ne poate acuza — se întreabă d-sa — de furturi de urne, de corupţie şi desfrânări, cari erau in floare sub celelalte guvernări ? Partidul liberal dă dovadă, în ce priveşte noua lege ac-tivă, de o complectă lipsă de consecvenţă. Când a fost vorba să discute şi să ia parte la votarea acestei legi, parlamentarii liberali s-au retras din parlament, după ce au făcut declaraţia categorică că nu o recunosc şi că nici un membru al partidului liberal nu va lua parte, în nici un fel, la lucrările cari se vor face sub imperiul nouii legi administrative. Totuşi, partidul liberal a luat parte în alegerile judeţene şi comunale, transformându-le in alegeri politice. Guvernul a primit lupta şi a învins. Partidul liberal merge astăzi şi mai departe, ia parte la şedinţele consiliilor judeţene şi comunale, ceea ce însemnează iarăş că se va supune dispoziţiunilor din noua lege administrativă. Termină, spunând că legea ad-t- vă este necesară, atât prin democratismul ei, cât şi prin fatpul că a pus capăt fanariotismului politic, care era apanajul vechilor partide. D. FILIMON MARINESCU respinge acuzaţia opoziţiei că legea ad-tivă este antipatriotică. VALIDAREA După ce se discută asupra cazurilor de incompatibilitate şi incapacitate, prevăzute de lege, consilierii sunt validaţi în ordinea apelului nominal. După aceasta depun jurământul în faţa pr. G. Drugescu, protoereul judeţului. Pentru locul de preşedinte al consiliului, candidează numai preotul Ghiţă Popescu, care este ales în unanimitate. D-nii Const. Apostol şi Dumitru Iordăchioiu sunt aleşi vice-preşedinţi ai consiliului. Se procedează apoi la alegerea preşedintelui delegaţiei permanente, după ce s-au depus două candidaturi: a d-lui I. Creţu şi Const. Teodorescu. Primul întruneşte 19 voturi, iar al doilea 13. D. I. Creţu a fost proclamat ales. Pentru celelate locuri în delegaţia permanentă, candidează d-nii: dr. I. Solomon, Gh. Apostol, Filimon Marinescu, Lache Voiculeţ, I. Bondroiu şi M. Liceenescu. Sunt aleşi d-nii: dr. I. Solomon, F. Marinescu, L. Voiculeţ şi Gh. Apostol. Au mai fost aleşi supleanţii membrilor din delegaţia permanentă şi membrii comisiunii de verificare. Ședința s-a terminat la ora 9 seara. Citiţi JEERUL LITERAR”