Adevěrul, mai 1930 (Anul 43, nr. 14217-14240)

1930-05-01 / nr. 14217

Pagina 2-a Luând tablete de Aspirină Înainte de culcare, durerile vor dispa­re sigur. Trebue însă să fie tabletele verita­bile de Aspirină in ambalajul original cu crucea „ftoyefc*4. . Refuzaţi orice suro­gat, căci numai ast­fel avem garanfie pentru calitatea ţi eficacitatea sigură a tabletelor. ADEVĂRATUL REMEDIU DE FAMILIE PASTILELE V­ALDA SUNT INDISPENSABILE­mmmmmmmmmmmmmmmmtmmx COPILULUI,CARE SE DUCE LA ŞCOALA, BĂTRÂNULUI,CARE SE PLIMBA ŞI IA AER, PERSOANELOR ADULTE,CAM SI DUC LA OCUPAŢI­UNILE LOR PENTRU A PRESERVA ORGANELE LOR RESPIRATORII SAU PENTRU A ÎNGRIJI GUTURAIURILE, DURERILE DE GÂT, LARINGITELE, BRONȘITELE,GRIPA, INFLUENȚA, ETC FAC­SIMIL REDUS Al • CUTIEI *¥' • DEV&NZME UTOATE^. FARMAc'tlLE Sl DQOGHERIILE udT r!3hrri[AliDipy '«"«»f St Jt . *•*«•*«• cut­ul acceptat de fiecare membru. Principiile generale ale programu­lui fiind bine precizate poate chiar cu colaborarea directă a fiecărui de­putat, guvernului nu-i rămâne de­cât să realizeze — în virtutea man­datului primit — în mod concret, programul său. Deputatul are drep­tul să facă propuneri, să critice mijloacele prin care înţelege gu­vernul să-şi pună în aplicare pro­gramul, dar este elegant, ca în ca­zul că guvernul nu-i primeşte su­gestiile să voteze totuşi încredere cabinetului. Oare mandatul dat gu­vernului de către majorităţile sale nu cuprinde în sine, în mod implicit şi această latitudine, de a găsi chiar şi singur mijloacele de reali­zare a programului cunoscut şi în prealabil acceptat?­­¥■ . . E adevărat, că chiar şi evoluţia parlamentarismului englez a avut o eclipsă a guvernelor de partid. Cu prilejul alegerilor generale din 1906 şi 1910 liberalii n’au reuşit decât cu concursul Irlandezilor, guvernul ră­mânând cu toată această coaliţie de partide, omogen. Mai târziu ve­dem şi câteva coaliţii de guvern. Războiul a impus coordonarea tu­turor eforturilor. Aşa a apărut în 1915 după căderea liberalilor un guvern de coaliţie, sub presidenţia Despre un studiu, am vrut să spun că e bine hrănit cu lapte. Şi a apărut: bine hrănit cu lapte. Dacă aş caracteriza o asemenea greşală drept un lapsus s’ar spune că sunt un cu tot dinadinsul mânuitor al calambururilor. — Cred şi eu! Ba, s’ar zice mai mult, că­­eşti un calamiburgiu, de vreme ce ai vorbit de un „laptus ca­lami“. Din complectarea stimatului meu confrate, înţelesei pe dată că e por­nit contra jocurilor de cuvinte. Şi mai pricepui din întâmpinarea lui că avea faţă de mine tendinţi peda­gogice. — In cazul de faţă, dezvăţă­­toare. — Ce ai dumneata impotriva­­jo­cului de cuvinte ? — Am, fiindcă e una din opera­ţiile inferioare ale creerului. Operaţie inferioară? înţeleg să spui despre un anume joc de vorbe­­ . . . ,,, ... , . . . , I că acela e neizbutit. Dar despre vi­d-lui AsQUlth, liberal, cuprinzând Şl­­treaga operaţie care constă în fap­­sefii partidului unionist : dd. Bo- J tul că, printre cuvintele oscilatoare, nar Lew, Balfour, Austen Cham-1 irezolute, tu găsești vocabula care berlain, Sir E. Carson, Lord Lands- participă In chip mai adânc de viața downe, lord Curzon, etc. și pe d. ^ IT/ti Henderson, preşedintele partidului^1 a^ntual asupra unui sens (a sensului unici), — se poate vorbi de-o operaţie subal­ternă?Susţii, aşa­dar, că sânt şi jocuri de cuvinte bune. Sânt. Şi încă multe! Ai auzit de Vasile Bogrea. Cunoşti, poate, savan­tele lui etimologii. Ei bine, află că el are multe etmologii in versuri cari sunt la înălţimea celora din studiile sale de specialitate. Cu privire la nişte „opere com­plete“ ale cuiva, Bogrea spunea că ar recurge la scrierea şi pronunţa­rea pumnistă ca să le poată numi „opere cumplite". — Va să zică, un joc de cuvinte doct. Doct, dar evocativ. Evocă toată epoca ereziei linguistice a lui Arune Pumnul când antologiile şi Chres­tomathie acestuia erau tipărite cu cheltuiala „Fondului relegionariu", nu a fondului religionar. El şi a­­depţii lui scriau: conspirăciuni re­­voluciunarie, lucru prin care se conspiraţiuni revoluţia­muncitoresc. Cabinetul d-lui Lloyd George din 1917 a cuprins 12 liberali, 16 unio­­nişti şi 2 reprezentanţi de ai lui La­­­bour Parti. Deci o foarte scurtă eclipsă nu- i mai. Astăzi vedem Anglia revenind la sistemul clasic al guvernului o­­mogen de partid, fiindcă poporul en­glez cu simţul lui politic practic a constatat, că n’a profitat nimic din­­ această digresiune de câţiva ani. Pentru noi românii — cred — di-­­­ficultatea nu este atât de mult ac­ceptarea acestei formule a parti­delor clasice, cât mai ales faptul,­­ cari partide vor intra în această for­mulă? Locul partidului naţional-ţă-­­­rănesc este incontestabil. Care va fi al doilea partid ? Aceasta este­­ problema sau am putea chiar spu­ne: aceasta este drama politicii ro­mâneşti. Teama de revenire la gu­vern a partidului liberal este atât­­ înţelegrea­ de mare, încât mulţi intelectuali de seamă refuză sistemul guvernelor­­ omogene, numai pentru a nu şti par­tidul liberal, moştenitor prezumtiv al guvernării de mâine. Dă succintă expunere că : regimul parlamentar nu poate funcţiona în mod normal decât existând două partide mari, bine organizate şi bi­ne disciplinate, cu atât mai bine. Statului să ştie cui să se adreseze în cazul unei schimbări de guvern,­­ pentru constituirea noului minister,­ iar la guvern pentru ca­mpera de doctrinară bazându-se pe realităţile politice de la noi, dacă nu va mai uita că simtem o ţară „eminamente agricolă“ şi că avem şi un prole­tariat rural, dacă va recunoaşte sau nu în mod practic, că teoriile lui Karl Marx, nu sunt valabile pen­i­mentar face în curând loc la dic­tatura personală.“ (L. Duguit, op. cit. pag. 805-806). Pentru a evita acest conflict per­manent între guvern şi parlament e nevoe de solide partide de masse bine disciplinate, cari să asigure guvernului majorităţi constante. A . , tn» societăţile agricole şi dacă în _____„ __„ __ ceasta formulă clasică a celor două I consecinţă, nu va mai grefa un so-1 punct de pe circonferinţă in sen­­„partide rotative“ de guvernământ cialism industrial pe un fond agrar, suri opuse, tinzând să se întâlnea­­este impusă de experienţa paria-1 Pentrucă partidul liberal în ac-i scă la Punctul °PUS punctului de mentară a Angliei, şi tot din cauza tuala lui organizaţie desigur, că nu fat!l­oml lipsei unor partide mari şi discipli- I poate avea loc în configuraţia po-­ nireî şi i-am­­descoperit tainele? nate, Franţa are un regim paria-­­ mitică a României. Iar un nou partid I Dacă ar fi aşa, descoperirile din mental imperfect. Disciplina se im­pune atât în opoziţie, cât şi la gu de dreapta, sau de extrema dreaptă,­­ trecut n’ar putea fi utilizate de cu atât mai puţin, dat fiind că pro-­ prezent, biemele ce i­ se înfăţişează Româ-­ Secolul al XlX-lea pe care nn m­ei sunt în rândul întâi de ordin­e- bun cunoscător l-a numit secolul conomic şi social. Chestiunile eco-1 ^ eologi'cj ®­. •« gene’’al* vinovat „oriice prevalează chestiunile so­realizare începută si fie așezată I j^ază ‘“chestiunSe' pSi'sf tarte plr.PSe«dVheoTMgiSe! AA pe o baza rezistenta, pentru ca ma-1 chestiunile politice au totdeauna si [izbutise să înăbușească, până­­ la un aspect social, a căror rezolvire­­ biruinţa romanticilor, orice aspira­­este rezervată partidului national-1 !le "1!^ afară de săpături, ţărănesc, şi unui alt partid, cu o şi | . Ac.i trebue căutată originea pa mai pronunţată deplasare spre Pe,care o pun Harvard Car­stana­ a­r­ter şi Salomon Reinach într’o dis­... . . I'cuţie. Ambii sunt recunoscuţi ca Naţionalismul romantic e mort şi I fruntaşi ai arheologiei — hai să-i e necesar să mergem mai departe ! spunem moderne. — Carter ca e decât constatarea dispariţiei lui. Această frică este, fără îndoială, bine justificată. In drumul său de Regimul parlamentar este deci­t peste trei generaţii partidul liberal un regim de echilibru prin excelen­ a năruit ca o lavă de vulcan toate­ţă. „Prima condiţie pentru ca un independentele intelectuale şi uno­regim parlamentar să poată fune­­rale ale tării, nelăsând decât la în-1 am avea ochelari fermecaţi şi am ţiona în mod normal este, ca par- tâmplare, ici-colea, câte un carac-1 descifra sensul hazardului, n ar mai Nu mai mult d^âd­ouă“'partide. j »ameţitul şi guvernul să fie egale ter Toată lumea i-a fost aservită în- a?" fi,"dm­nul mculut Căci un guvern nu se poate con-­jin prestigiu si in influentă, ori care 1 tr un fel umilitor. Taranimea a fost­­­­impede si ne-ar scuti de osteneala carta în întreeime si cu real rezult­at­ul originea acestor două organe, pauperizată in mod catastrofal, de a urmări evoluţia unei platitu­­sacra in întregime şi cu reai rezui Dacă parlamentul se găseşte, din­ .... Dar problema s’ar putea re- dini­­tr’o cauză sau alta, într’o situaţie duce şi la faptul următor: Dacă par­* Arheologie şi profetism, arheo­­de inferioritate faţă de şeful Statu-­­ tîdul social-democrat va ști sau nu lo®ie 5* progres „arheologic“, — lui, personificând guvernul, echili- aprecia momentul psichologic; dacă progresde^whemo^e^^Nu știm lrul este rupt, și regimul paria- |va şti sau nu să evadeze din cuşca‘p in­ ce­tat oparei de guvernare, decât în cazul, că nu este obligat să-şi ape­re în fiecare zi existenţa. Aceste partide să fie bine disciplinate, ca discordia provocată de ambiţii ne­justificate şi amor propriu lezat, să nu pericliteze de o zi la alta posi­bilitatea de continuitate a activită­ţii începute, în interesul public. Majorităţile parlamentare nu pot fi arbitrul guvernului, impuindu-i vo­inţa lor, după cum nici guvernul nu se poate pune în contradicţie cu parlamentul. Un asemenea conflict permanent între guvern şi majori­tăţi, ar nimici caracterul cel mai esenţial al regimului parlamentar : echilibrul. Autoritate guvernamen­tală, da, dar autoritate acceptată, iar nu impusă. Am putea spune cu­m Robert Redslob, că parlamentul de-! - „ . ___-... - „ - . . termină politica generală, pe când * ?ern'-In opozitie pentru ca șeful Ministerul guvernează liber în in­teriorul cadrului fixat. Parlamentul are mai mult un drept de critică. Daca totuşi, parlamentul ar încer­ca să impieteze asupra domeniului guvernului, sau invers, guvernul ar vroi să dicteze în mod suveran politica ţării, — cum s’ar soluţiona conflictul ? In ipoteza, foarte pro­babilă, că o conciliere între părţile în litigiu este exclusă, nu rămâne decât o soluţie, acela de a recurge la arbitrajul unei puteri supreme , la judecata poporului, sau mai pre­cis, a corpului electoral. Această de­pendinţă atât a parlamentului cât şi a guvernului faţă de corpul e­­lectoral, obligati fiind ambii factori să-i accepte deciziunea, este ceia ce numim responsabilitate politică. Parlamentul nu dispune de acest mijloc de disolvare decât în mod indirect, refuzând de exemplu, vota­rea bugetului. In acest caz guver­nul este obligat să facă apel la popor.­jorităţile să nu se deplaseze după capriciile momentane ale grupule­ţelor parlamentare. Deci deputaţii s vor vota urmând sugestiile şefilor lor de partid „ca nişte gentlemeni, iar nu conform concepţiilor lor in­dividuale, ca nişte filosofi sau a­venturieri.“ — cum ar zice Dis­raeli. Fireste obiectiunea ce se va ri­dica este serioasă. Ce fel de regim liberal este acesta, în care depu­tatul, reprezentantul poporului, nu este decât o marionetă în mâna se­fului ? Obiectiunea însă e întemeia­tă numai în aparentă. In fond, si­tuatia este următoarea : reintorcându-se din Paris unde a lucrat ca asistent şi colaborator al Prof. Berii­­ .Ion la clinica de Psihoterapie şi Hyp­­necare­nologie (Paris) a reînceput consultaţia­­deputat este membrul unui partid f “de oarecare, fiecare partid îşi are programul său de guvernare bine fixat, care este în prealabil cunos-PAVEL PAVEL Cetitorul va recunoaşte în acest portret general pe multe din pa­iatele intelectuale ajunse, care compun elita noastră spirituală oficială. Semnalăm acest esseu ca mo­del de „portret moral“ al genera­ţiei de parveniţi intelectuali ce a­­caparează, fără merit, funcţii şi situaţii înalte în stat. Forţa de persuasiune a d-lui Suchianu se evidenţiază şi mai limpede în studiul unde enumă­­ră dezavantagiul filmului vorbi­tor. Credem că cele mai multe din argumentele aduse de d. Su­chianu sunt personale. Nu le­­am mai întâlnit până acum în nici­o publicaţiune românească sau străină. Atragem atenţiunea că argu­mentele sunt de natură exclusiv estetică. D-sa nu se pune pe tă­râmul tehnicei.^ ", jr-f In sfârşit, sufletul d-lui Su­chianu, îndrăgostit de variaţie, iubitor de fantezie, de schimbare, admirator a tot ce este genero­zitate, ori de unde ar veni ea, — sufletul acesta tineresc în cel mai •k * ,... . ... , , . , I Paralisia, nevralgia, contracturi, tre­multiplu şi mai integral înţeles murături, reumatism, Insomnie, somno­­al cuvântului, — este oglindit, lenta, dureri de tup, NEVROSA INIMEI mai limpede decât oriunde, în f,îr,An^,9^HSÎÎÎi ISSI* j . j rri• ^ » I t^î» noduri, vărsături, sGroxu^iG. Trătă** eseul d-sale despre Tinereţe. I mentul copiilor întârziaţi, impulsivi, D. Suchianu arată acolo ce lu- onania, incontinenta de urina cru delicat si tragic este un eonii—'Metode Pizico-Electrice și Psihice. Arată rum mninia nib­lica «Ip tw HIPNOTISM, persuasiune, autosugestie. Arata cum opinia publica este pe Caleft victoriei 33 fost 47, Etaj n, casa punctul de a începe sa-si dea si Frascati. — Consultaţiuni 9—11 şi 3—7. ea seama de acest lucru. In sfâr- | Intrarea pe la Cinematograf,­şii, autorul deplânge ţara noas­tră ca o ţară înfiorător de lipsită­ de copii, adică de oameni care cred puternic, care iau în serios chiar ceia ce nu e, şi care nu-şi­ fac un titlu de maturitate din a­­cel lucru abject pe care noi, Ro­mânii, 11 numim „a fi şmecher".­­ In rezumat, credem că volumul d-lui D. I. Suchianu nu este doar o simplă carte bună, ci un mo­ment important al gândirii româ­neşti, al gândirii generoase, de­zinteresate, al cultivării ideii pen­tru frumuseţea ei morală pro­prie. La acestea, se mai adaugă şi faptul că lucrarea e prezentată de editura „Cultura Naţională“ într’o formă surprinzător de oc­cidentală. H. Blazian Doctorul H. MARTIN Vindecă IMPOTENȚA­­Neurastenia, Histeria Melancolia, Timiditatea, Fobia Apartament foarte spațios cuprinzând vestiar, halt, patru camera principala, bucătărie, bea Instalată, odăi pentru per­sonalul de serviciu,­­ mare con- I fort, se Închiriază mobilat sau I nemobilat, Bulevardul Pake 13,­­­a parter. Cel mai frumos roman pentru copii vânzare la librării şi depozitarii de zi­are. Editura „Adevăru“, București. «peVERITL Caleidoscopul vieţii intelectuale LITERE, ŞTIINŢE, ARTE Jocul de cuvinte nare. Documentele şi monumentele erau documente şi monumente. In­­sus Cicerone era Cicerone. — Bine, dar fără concursul isto­riei literare şi fără aluzii la rătă­cirile pumnismului, ce se făcea epigramistul d-tale Bogrea? — Ce se face tot omul care nu rămâne perplex in faţa splendidu­lui fenomen numit de Arséne.Darm­­steter: viata cuvintelor. Iată un quatron al lui Bogrea, adresat unui contemporan și alcătuit din ele­mente, să le zicem: contimporane, in deosebire de cele docte, adică istorice: D-lui Pamfil­e. Ai stilul incisiv, amice, f­i asasin ca un stilet dl ce scrii tu, se poate zice Că nu-i decât un pamfilet. Colege, te-ai convins că jocul de cuvinte e, de multe ori, de esenţă literară şi câteodată de fină esenţă? BARBU LAZAREANU Conferinţe despre România la radio, in America­­, profesor Leon Feraru, de la Universitatea Long Island din Brooklyn, New-York, a finut o se­rie­­de trei conferinţe despre Poe­zia românească în trei Miercuri consecutive, la ora A după amia­ză, de la Postul de emisiune al Societăţii de Radiodifuziune Word din oraşul New-York. La 19 Martie d. Feraru a înce­put prin a da un studiu asupra Doinei, citând în acelaş timp şi traduceri în englezeşte din poe­zia lirică populară. La 26 Martie, d-sa a continuat cu Balada popu­lară, oferind o traducere din Mioriţa. Iar la 2 Aprilie d-sa a în­cheiat seria cu poezia cultă, de­clamând traduceri din Mihail E­­minescu, Vasile Alecsandri, Di­­mitrie Anghel, Panait Cerna şi alţii. Două invenţii inte­resante Câte invenţii admirabile şi folo­sitoare nu zac sechestrate din cauza defectuoasei organizaţii sociale! De ani de zile industria sticlăriei realizat două extraordinare pro­grese şi totuşi ele stau neutilizate. Prima e invenţia sticlei incasa­­bile. . Azi se poate fabrica sticlă care nu se sparge şi totuşi această sticlă nu se introduce, fiindcă s’ar peri­clita marea industrie a sticlăriei existentă astăzi, în care sunt înves­tite sute de miliarde şi in care îşi câştigă existenţa zeci de mii de lu­crători. A doua invenţie e a sticlei de cristal transparentă pentru raze ultraviolete. Se ştie că geamurile noastre de astăzi nu lasă să intre prin ele în camere razele ultraviolete ale soa­relui. Prin lipsa lor suntem privaţi de unul din cei mai puternici factori de progres ai sănătăţii noastre. Dar ce folos, dacă această sticlă cristal e prea scumpă încât numai bogaţii o pot întrebuinţa. Dar tot scumpetea face probabil ca nici sanatoriile, spitalele, şcolile, bifu­­rgurile să n’o întrebuinţeze, căci altfel nu e de Înţeles de ce nu-şi pun astfel de geamuri când se ştie că ultravioletele nu numai că vin­decă anemia, scrofuloza, limfatis­­mul şi chiar unele forme de tuber­culoză, dar întăresc şi pe omul să­nătos, debilitat prin muncă. Med. Solii artei muzica­le româneşti Soc. „Cântarea României“ şi-a în­treprins călătoria de primăvară prin ţări străine. In urma marelui suc­ces din anul trecut, turneul actual se face cu o absolută siguranţă de sine a întregei trupe. „Cântarea Ro­mâniei“ e aşteptată, cu cel mai viu interes, la Praga, Brno, Berlin, Leip­zig, Drezda, Hamburg, Kosice, Bra­tislava, Viena... Dar până acum ne-au venit nu­mai ştirile din Cluj şi Satu-Mare, unde „C. R.“ s’a oprit pentru a da câte un concert. Concertul de la Cluj a avut loc la 22 iar acel din Satu Mare la 23 Aprilie. Primirea plină de entuziasm s’a făcut mai a­­les la Satu Mare acestei unice şi ne­întrecute societăţi a noastre de mu­zică care creiază o tradiţie de pro­slăvire în străinătate a cornului nostru naţional de artă, părea că în acest oraş au sosit nişte trumfători iubiţi şi de mult aşteptaţi. Mulţimea cetăţenilor ieşiţi întru întâmpinarea cântăreţilor naţionali, a prezintat un aspect grandios: Soc. ,Cultul Patriei“, prefect, primar, ma­gistraţi, toţi ofiţerii din garnizoană cu muzici militare, etc. Seară ora­şul a dat călătorilor un mare ban­chet, înainte de trecerea graniţei de­ INFORMAŢII Din datele serviciului finanţelor, da pe lângă directoratul ministerial al Basarabiei, rezultă că în toată Basarabia s’au făcut 17 mii de con­testaţii împotriva impunerilor fi­scale. Aceste contestaţii urmează să­­fie judecate până la 15 Mai­. Un automobil în care se afla avo­catul Henri Suţu din Iaşi s-a răstur­nat pe dealul Crăcăoani lângă Băl­­ţăteşti. Avocatul şi şoferu­l său au fost ucişi. D. Moldovanu, directorul ministe­rial al Basarabiei, sesizându-se de informaţiile din ziare care arătau că d-sa şi-a dat demisia, a ţinut să afirme că faptul nu corespunde re­alităţii. D. Moldovanu arată că a expus situaţia sa preşedintelui consiliului întriun memoriu prin care cere să fie judecat şi arată că ţine demisia sa la dispoziţia preşedintelui consi­liului. Cu acest prilej d. Moldovanu a mai precizat că informaţiunile apă­rute in „Universul” cu privire la intenţiunea de a se introduce starea de asediu în Basarabia nu sunt a­­devărate. „CONTENCIOSUL", birou de in­­formaţiuni judiciare şi administra­tive funcţionează în Bucureşti, str. Const. Mille No. II, în palatul zia­relor „Adevărul“ şi „Dimineaţa", sub conducerea d-lor avocaţi Ce­zar Simionescu şi M. Graur. Săteanul Nicolae Ceoramic d­in co­muna Tomnai jud. Tighina fiind sur­prins de o ploaie torenţială pe drum, a fost luat de ape şi Înecat. 4. RESTAURANT Or Chaussée Kisselef 16 Ouvertüre le 1 Mai 1930 Déjeuners, Diners, Soupers ]azz Dancing Bar-American Ouvert loute la nuit Direction IMnocchl La Camera de comerţ din Chişi­nău s’au întrunit exportatorii de fructe din Basarabia, spre a lua în discuţie proectul noului tratat de comerţ polono-român. Comercianţii au hotărât să facă o serie de demersuri pentru facilita­rea exportului de fructe. A apărut revista „Viața Româneas­că“ cu un sumar foarte bogat și cu o colaborare din cele mai alese. Proza e semnată de Mihail Sado­­veanu, Jean Bart, Radu Rosetti. Otilia Cazimir și Demostene Botez publică poezii. Studii, esseuri, cronici și recenzii sunt semnate de Ch. Douchet, Dr. E­­mil Crăciun, Panl Zarifopol, Al. A. Philippide, Mihai D. Ralea, I. D. Ghe­­rea, Al. Rosetti, D. I. Suchianu, Iza­­bela Sadoveanu, Al. Claudian, N. N. Tonitza, etc. Sub titlul „O scrisoare uitată“, d. Jean Bart publică în revista „Viaţa Românească“ un fragment din ro­manul d-sale Intr’un port, odată. Se desfăşură într’însul amintiri din trecutul sentimental al unui intelec­tual şi asistăm­ la o discuţiune in­teresantă despre dragoste. V. ttOUREA «FăSut Colt CARTE» RoMMEAÎCâ DUPÂ NUC CARE TÂCEA AUA4 BI A«*IAN MANIu Intre Howard Carter şi Salomon Reinach Sub un titlu grandios şi termi­nat în itm, se poate ascunde o pre­tenţie ridicolă, aşa cum, sub o pălărie de calitate superioară, se poate adăposti de lumină, cea mai imaculată minte. Titlu şi conţinut sunt realităţi independente pe care numai hazardul le asociază. Dacă, miracol tenebros, omul gândeşte că merge înainte şi se laudă că face progrese atunci când se plimbă ca racul. Arheologie şi progres!... Toată lumea e de acord că progres Însemnează o evoluţie progresivă şi ireversibilă. Atunci, prin ce acord tacit se admite că e posibil să progresăm un trecut? Ne închipuim istoria ca un cerc, şi pe cercetători ca pornind dela in­finiţie şi fără limitări. Aşa că, şi Alexandru-cel-Mare şi documentele din biblioteca pe care oameni fără cap au găsit cu cale că e mai bine s’o ardă, ne sunt absolut con­temporane. Arheologia pare că eli­mină condițiile timpului numai atunci când problema însăşi a tim­pului se pune arheologic. Când problema arheologicului se pune temporar, — In funcţie de timp real, nu doctrinar, — atunci revela­ţia ei e autentică şi perspectiva exactă. Salomon Reinach are tot dreptul ştiinţific să profetizeze. Viitorul nu e arhelogic, ci arheologia e vii­toare. Relaţiile potenţiale strâng întotdeauna activitatea intr’o uni­tate admirabilă, — ştiinţa, — din care arhelogia e o parte. Iar Ho­­ward Carter şi Salomon Reinach partizani. Şi, ca orice partizani cari se respectă, au păreri proprii, — adică diferite. BOGDAN VARVARA Un manuscris vir­­gilian Papa Piu XI­I! Petrarca Se ştie că, cu prilejul bimilena­rului naşterei lui Virgiliu, guver­nul italian a ordonat reproducerea in fac­simil a unui preţios manus­cris al operelor poetului pe care îl are biblioteca laurenţiană din Flo­renţa. Un mare editor din Milan, d. U. Hoepli­n a voit să rivali­zeze cu statul fascist. El a reprodus, deasemeni un fac­simil, ediţia lui Virgiliu a bibliotecii Ambrosiane din Milan, care e un exemplu unic, de rară valoare, pentru că a aparţinut lui Petrarca şi păstrează încă su­medenie de note scrise chiar de el pe cari savanţii nu au izbutit să descifreze Întreg sensul şi interesul. Pe vremea când nu era decât un simplu abate şi conducea această bibliotecă, actualul papă, Piu XI, a făcut şi el un expozeu asupra aces­tor adnotaţii. El publică şi un studiu asupra Laurei, care fu, în acea epocă, o adevărată revelaţie. Intriadevăr, pe prima pagină a ma­nuscrisului se găseşte scris de Pe­trarca, o notă în la­tineşte: Laura Mihi... ceea ce ar dovedi reala exis­tenţă a aceleia pe care numeroşi savanţi o socoteau până atunci ca o creatură a visului şi poeziei. Acest mnuscris al lui Virgiliu tre­bue să fi fost, dealtminteri, nespus de scump lui Petrarca, deoarece înscrise pe una din pagini ziua in care i se furase acest manuscris şi ziua In care îl regăsi. Dar acest manuscris mai are o poveste. El fusese trimis de Napo­leon la Paris şi fusese dat Biblio­­tecei Naționale. Numai mai târziu a fost restituit Italiei. O săptămână Tur­­gheniev la Cam­bridge Pe o scenă de primul rang din Cambridge s-a reprezentat cu deo­sebit succes „O lună la ţară" de Ivan Turgheniev. Tot timpul săp­tămânii de la 15 până la 22 Aprilie s-a reprezentat această piesă. Sala teatrului a fost mereu plină. Muzeul de viori Stradivarius la Cremona Bogătaşul italian Giuseppe Fio­rini, care trăeşte de mai mulţi ani la München, a predat zilele­­aces­tea Primăriei din Cremona o colec­ţie de viori Stradivarius, împreună cu viorile a predat şi un pachet de scrisori, formând o parte din co­respondenţa familiei Stradivarius Toate obiectele se află foarte bine păstrate. Colecţia era să fie vân­dută în America. Fiorini care este un violonist pasionat a reuşit să cumpere această colecţie pe care a donat-o apoi oraşului Cremona. Municipalitatea a hotărât înfiinţa­rea unui muzeu Stradivarius e­giptolog, Reinach ca eminent cu­­noscător al rămăşiţelor de limbă şi artă din vechea Romă şi Eladă. Howarrd Carter crede că a desco­perit mormântul lui Alexandru cel Mare şi, că, în săpăturile proectate, va descoperi ceva şi din biblioteca Alexandriei. De mai bine de trei­zeci de ani învăţaţii (arheologi bine­înţeles) englezi dibuesc locul în care cred că vor găsi mormân­tul. De când l-au descoperit pe Tutanhamon, care e o glorie a ar­heologiei engleze pentru că pentru el a pătimit şi a murit Lordul Car­­navon, savanţii britanici nutresc nădejdea să dea la lumină un mor­mânt mult mai glorios. Nădejdea lor datele de la cari pornesc ei sunt cunoscute. Şi d. Salomon Reinach, care nu le ignorează, afirmă că n’au să descopere nimic: „Alexan­­dru-cel-Mare îşi va păstra secretul". Iar In ceea ce priveşte documentele din bătrâna bibliotecă, — asta cu atât mai puţini, fiindcă* au fost arse. Se va da, poate, peste cine ştie ce cioburi de relativă şi discu­tabilă importanţă, — dar numai atât! Aşa cred arheologii. Adică, de fapt, nu se poate crede nimic de­vreme ce fiecare are o părere. (Şi de când­ cu afacerea de la Glozel orice sceptimism e legitimat chiar de arheologi). Nu e nimic pozitiv. Ziua de mâine va arăta care este adevărul. Deci şi în arheologie, ca şi in celelalte ştiinţe, tot viitorul hotărăşte. Numai că cel mai înde­părtat viitor pentru arheologie este cel mai îndepărtat trecut... Dacă am presupune timpului dimensiuni, am rămâne fără explicaţie,­­ şi fără arheologie. In realitate şi arheologia e o ştiinţă. Are şi ea dreptul să se _ . _ .laude de viaţa timpului. Printr’o­­ sinteza Pr°Prie Sufletului, el Stabi­­stite minunat nasclrav£[,niile unui neas~| t _ia „ t x _ t _ %ri_ * * t&mpărat căţeluş. Cel mai folositor şi| !?.?te ? u'itate Vie ,din toate noută­­distractiv dar pentru copii. | 11*** 51 alcatueste istoria. Nici o Frumos Ilustrat In culori lei 40. De­­ descoperire ce-i aparţine nu se rea­lizează fără relaţia directă şi activă ....................... , fără de-­ a spiritului contimporan. Citiţi „REALITATEA ILUSTRATĂ" . Palatul Justiţiei — Direcţia poştelor şi telegrafe­lor, singura creditoare a d-lui Victor Filoti, declarat în stare de faliment în 1916, a cerut tribunalului comer­cial Ilfov să-i înscrie şi să-i verifice­ creanţa la masa falimentului. Tribunalul a admis verificarea condiţionată, rămânând ca suma pre­cisă a creanţei să fie fixată în ur­ma procesului penal de bancrută, proces în care direcţia p. t. 1. era constituită parte civilă. D. Filoti a făcut apel contra sen­tinţei tribunalului de comerţ. Apelul a fost judecat după 10 ani şi apoi admis. Curtea de Apel secţia 4-a a reformat sentinţa tribunalu­lu res­pingând cererea direcţiunii p. t. t. Pe baza acestei decizii d. Filoti a cerut tribunalului comercial să-l reabiliteze din starea de faliment. După facerea formalităţilor tribuna­lul a declarat reabilitat pe d. Filoti. Direcţia p. t. t. a făcut apel care s’a judecat ori în faţa Curţii de A­­pel secţia 4-a. S’a ridicat incidentul de neadmisibilitatea apelului, ră­mânând să se continue discuţia a­­supra acestei chestiuni la 17 Mai.­­ Au făcut cereri pentru con­cordat preventiv d. Micu Spiner co­merciant de pielărie, calea Moşilor, 48. Societatea anonimă Transilva­nia fabrică de armături şi maşini cu sediul în Bucureşti, str. Tudor Vladimirescu 1, şi Emanuil Hirsch, comerciant de manufactură din str. Nerva Traian 82. D­D. Samuel Schlechter a fost de­clarat în stare de faliment atât per­sonal cât şi în calitate de compo­nent al firmei „Ramit“, societate în nume colectiv. Creditorii şi sindicul falimentului au reţinut ca activ al falimentului imobilele soţiei lui Schechter. Soţia proprietară a făcut acţiune în justiţie care i-a fost însă respinsă. Intre timp femeia divor­ţase de bărbatul ei şi atunci a răs­cumpărat toate creanţele ce s-au do­vedit a exista împotriva firmei fa­lite şi în urmă a cerut ridicarea stă­rii de faliment. După aceia a­u apă­rut însă creanţe noui în valoare de circa un milion. Deţinătorii lor au întârziat să se prezinte. Fosta d-nă Schechter a făcut o acţiune penală în justiţie arătând că nouile crean­ţe n’au existenţă reală. In ur­ma cercetărilor făcute s’a dat rechizitoriu introductiv prin care se deschide acţiune publică împotriva lui Schechter şi a celor trei credi­tori fictivi. — D. judecător de instrucţie Stă­­nescu studiind cererea justiţiei din Hamburg de a se extrăda comercian­tul falit Iuliu Stiefel refugiat în Ro­mânia, lăsând un pasiv de un sfert de miliard de lei a dat ori ordonanţa respectivă arătând că este locul de extrădare. Comerciantul va fi înain­tat siguranţei generale a statului şi ţinut acolo până când consiliul de miniştri se va pronunţa asupra ex­­trădării,. ---------------------­ T­ hoslovace,­ General Cantacuzino, Ecaterina Kalindero, Liseta Arion şi Dinu A­­rion, Ioana Fălcoianu, Theodor Ga­­litza, Elisabeta şi Ion Manu cu co­piii, principele Cantacuzino, prin­cipele şi principesa Ion Cantacuzi­­no şi fiu, Mariella Cantacuzino, principesa Ioana Cantacuzino, prin­cipele şi principesa Mircea Canta­cuzino cu fiu, Despina Cantacuzino, Mioara şi Radu Romanescu, precum şi familiile Înrudite, au durerea aduce la cunoştinţă încetarea din viaţă a prea iubitei lor Principesa Elena General Cantacuzino decedată la Versailles, în ziua de 22 Aprilie 1930, un etate de 44 ani, du­pă o lungă şi îngrozitoare suferinţă Ceremonia funebră va avea loc în ziua de 1 Mai ora 15 (3 d. a.) în str. Imprimeriei 47 (in dosul „Monito­rului Oficial“) domiciliul defunctei, de unde cortegiul va porni la Cimi­­trul Bellu pentru a se face înhuma­rea în cavoul familiei „Cantacuzi­no" Viţa Şerban Voevod. Aceasta ţine loc de invitaţie.

Next