Adevěrul, mai 1930 (Anul 43, nr. 14217-14240)
1930-05-01 / nr. 14217
Pagina 2-a Luând tablete de Aspirină Înainte de culcare, durerile vor dispare sigur. Trebue însă să fie tabletele veritabile de Aspirină in ambalajul original cu crucea „ftoyefc*4. . Refuzaţi orice surogat, căci numai astfel avem garanfie pentru calitatea ţi eficacitatea sigură a tabletelor. ADEVĂRATUL REMEDIU DE FAMILIE PASTILELE VALDA SUNT INDISPENSABILEmmmmmmmmmmmmmmmmtmmx COPILULUI,CARE SE DUCE LA ŞCOALA, BĂTRÂNULUI,CARE SE PLIMBA ŞI IA AER, PERSOANELOR ADULTE,CAM SI DUC LA OCUPAŢIUNILE LOR PENTRU A PRESERVA ORGANELE LOR RESPIRATORII SAU PENTRU A ÎNGRIJI GUTURAIURILE, DURERILE DE GÂT, LARINGITELE, BRONȘITELE,GRIPA, INFLUENȚA, ETC FACSIMIL REDUS Al • CUTIEI *¥' • DEV&NZME UTOATE^. FARMAc'tlLE Sl DQOGHERIILE udT r!3hrri[AliDipy '«"«»f St Jt . *•*«•*«• cutul acceptat de fiecare membru. Principiile generale ale programului fiind bine precizate poate chiar cu colaborarea directă a fiecărui deputat, guvernului nu-i rămâne decât să realizeze — în virtutea mandatului primit — în mod concret, programul său. Deputatul are dreptul să facă propuneri, să critice mijloacele prin care înţelege guvernul să-şi pună în aplicare programul, dar este elegant, ca în cazul că guvernul nu-i primeşte sugestiile să voteze totuşi încredere cabinetului. Oare mandatul dat guvernului de către majorităţile sale nu cuprinde în sine, în mod implicit şi această latitudine, de a găsi chiar şi singur mijloacele de realizare a programului cunoscut şi în prealabil acceptat?¥■ . . E adevărat, că chiar şi evoluţia parlamentarismului englez a avut o eclipsă a guvernelor de partid. Cu prilejul alegerilor generale din 1906 şi 1910 liberalii n’au reuşit decât cu concursul Irlandezilor, guvernul rămânând cu toată această coaliţie de partide, omogen. Mai târziu vedem şi câteva coaliţii de guvern. Războiul a impus coordonarea tuturor eforturilor. Aşa a apărut în 1915 după căderea liberalilor un guvern de coaliţie, sub presidenţia Despre un studiu, am vrut să spun că e bine hrănit cu lapte. Şi a apărut: bine hrănit cu lapte. Dacă aş caracteriza o asemenea greşală drept un lapsus s’ar spune că sunt un cu tot dinadinsul mânuitor al calambururilor. — Cred şi eu! Ba, s’ar zice mai mult, căeşti un calamiburgiu, de vreme ce ai vorbit de un „laptus calami“. Din complectarea stimatului meu confrate, înţelesei pe dată că e pornit contra jocurilor de cuvinte. Şi mai pricepui din întâmpinarea lui că avea faţă de mine tendinţi pedagogice. — In cazul de faţă, dezvăţătoare. — Ce ai dumneata impotrivajocului de cuvinte ? — Am, fiindcă e una din operaţiile inferioare ale creerului. Operaţie inferioară? înţeleg să spui despre un anume joc de vorbe . . . ,,, ... , . . . , I că acela e neizbutit. Dar despre vid-lui AsQUlth, liberal, cuprinzând Şltreaga operaţie care constă în fapsefii partidului unionist : dd. Bo- J tul că, printre cuvintele oscilatoare, nar Lew, Balfour, Austen Cham-1 irezolute, tu găsești vocabula care berlain, Sir E. Carson, Lord Lands- participă In chip mai adânc de viața downe, lord Curzon, etc. și pe d. ^ IT/ti Henderson, preşedintele partidului^1 a^ntual asupra unui sens (a sensului unici), — se poate vorbi de-o operaţie subalternă?Susţii, aşadar, că sânt şi jocuri de cuvinte bune. Sânt. Şi încă multe! Ai auzit de Vasile Bogrea. Cunoşti, poate, savantele lui etimologii. Ei bine, află că el are multe etmologii in versuri cari sunt la înălţimea celora din studiile sale de specialitate. Cu privire la nişte „opere complete“ ale cuiva, Bogrea spunea că ar recurge la scrierea şi pronunţarea pumnistă ca să le poată numi „opere cumplite". — Va să zică, un joc de cuvinte doct. Doct, dar evocativ. Evocă toată epoca ereziei linguistice a lui Arune Pumnul când antologiile şi Chrestomathie acestuia erau tipărite cu cheltuiala „Fondului relegionariu", nu a fondului religionar. El şi adepţii lui scriau: conspirăciuni revoluciunarie, lucru prin care se conspiraţiuni revoluţiamuncitoresc. Cabinetul d-lui Lloyd George din 1917 a cuprins 12 liberali, 16 unionişti şi 2 reprezentanţi de ai lui Labour Parti. Deci o foarte scurtă eclipsă nu- i mai. Astăzi vedem Anglia revenind la sistemul clasic al guvernului omogen de partid, fiindcă poporul englez cu simţul lui politic practic a constatat, că n’a profitat nimic din această digresiune de câţiva ani. Pentru noi românii — cred — di-ficultatea nu este atât de mult acceptarea acestei formule a partidelor clasice, cât mai ales faptul, cari partide vor intra în această formulă? Locul partidului naţional-ţă-rănesc este incontestabil. Care va fi al doilea partid ? Aceasta este problema sau am putea chiar spune: aceasta este drama politicii româneşti. Teama de revenire la guvern a partidului liberal este atât înţelegrea de mare, încât mulţi intelectuali de seamă refuză sistemul guvernelor omogene, numai pentru a nu şti partidul liberal, moştenitor prezumtiv al guvernării de mâine. Dă succintă expunere că : regimul parlamentar nu poate funcţiona în mod normal decât existând două partide mari, bine organizate şi bine disciplinate, cu atât mai bine. Statului să ştie cui să se adreseze în cazul unei schimbări de guvern, pentru constituirea noului minister, iar la guvern pentru campera de doctrinară bazându-se pe realităţile politice de la noi, dacă nu va mai uita că simtem o ţară „eminamente agricolă“ şi că avem şi un proletariat rural, dacă va recunoaşte sau nu în mod practic, că teoriile lui Karl Marx, nu sunt valabile penimentar face în curând loc la dictatura personală.“ (L. Duguit, op. cit. pag. 805-806). Pentru a evita acest conflict permanent între guvern şi parlament e nevoe de solide partide de masse bine disciplinate, cari să asigure guvernului majorităţi constante. A . , tn» societăţile agricole şi dacă în _____„ __„ __ ceasta formulă clasică a celor două I consecinţă, nu va mai grefa un so-1 punct de pe circonferinţă in sen„partide rotative“ de guvernământ cialism industrial pe un fond agrar, suri opuse, tinzând să se întâlneaeste impusă de experienţa paria-1 Pentrucă partidul liberal în ac-i scă la Punctul °PUS punctului de mentară a Angliei, şi tot din cauza tuala lui organizaţie desigur, că nu fat!loml lipsei unor partide mari şi discipli- I poate avea loc în configuraţia po- nireî şi i-amdescoperit tainele? nate, Franţa are un regim paria- mitică a României. Iar un nou partid I Dacă ar fi aşa, descoperirile din mental imperfect. Disciplina se impune atât în opoziţie, cât şi la gu de dreapta, sau de extrema dreaptă, trecut n’ar putea fi utilizate de cu atât mai puţin, dat fiind că pro- prezent, biemele ce i se înfăţişează Româ- Secolul al XlX-lea pe care nn mei sunt în rândul întâi de ordine- bun cunoscător l-a numit secolul conomic şi social. Chestiunile eco-1 ^ eologi'cj ®. •« gene’’al* vinovat „oriice prevalează chestiunile sorealizare începută si fie așezată I j^ază ‘“chestiunSe' pSi'sf tarte plr.PSe«dVheoTMgiSe! AA pe o baza rezistenta, pentru ca ma-1 chestiunile politice au totdeauna si [izbutise să înăbușească, până la un aspect social, a căror rezolvire biruinţa romanticilor, orice aspiraeste rezervată partidului national-1 !le "1!^ afară de săpături, ţărănesc, şi unui alt partid, cu o şi | . Ac.i trebue căutată originea pa mai pronunţată deplasare spre Pe,care o pun Harvard Carstana arter şi Salomon Reinach într’o dis... . . I'cuţie. Ambii sunt recunoscuţi ca Naţionalismul romantic e mort şi I fruntaşi ai arheologiei — hai să-i e necesar să mergem mai departe ! spunem moderne. — Carter ca e decât constatarea dispariţiei lui. Această frică este, fără îndoială, bine justificată. In drumul său de Regimul parlamentar este decit peste trei generaţii partidul liberal un regim de echilibru prin excelen a năruit ca o lavă de vulcan toateţă. „Prima condiţie pentru ca un independentele intelectuale şi unoregim parlamentar să poată funerale ale tării, nelăsând decât la în-1 am avea ochelari fermecaţi şi am ţiona în mod normal este, ca par- tâmplare, ici-colea, câte un carac-1 descifra sensul hazardului, n ar mai Nu mai mult d^âdouă“'partide. j »ameţitul şi guvernul să fie egale ter Toată lumea i-a fost aservită în- a?" fi,"dmnul mculut Căci un guvern nu se poate con-jin prestigiu si in influentă, ori care 1 tr un fel umilitor. Taranimea a fostimpede si ne-ar scuti de osteneala carta în întreeime si cu real rezultatul originea acestor două organe, pauperizată in mod catastrofal, de a urmări evoluţia unei platitusacra in întregime şi cu reai rezui Dacă parlamentul se găseşte, din .... Dar problema s’ar putea re- dinitr’o cauză sau alta, într’o situaţie duce şi la faptul următor: Dacă par* Arheologie şi profetism, arheode inferioritate faţă de şeful Statu- tîdul social-democrat va ști sau nu lo®ie 5* progres „arheologic“, — lui, personificând guvernul, echili- aprecia momentul psichologic; dacă progresde^whemo^e^^Nu știm lrul este rupt, și regimul paria- |va şti sau nu să evadeze din cuşca‘p in cetat oparei de guvernare, decât în cazul, că nu este obligat să-şi apere în fiecare zi existenţa. Aceste partide să fie bine disciplinate, ca discordia provocată de ambiţii nejustificate şi amor propriu lezat, să nu pericliteze de o zi la alta posibilitatea de continuitate a activităţii începute, în interesul public. Majorităţile parlamentare nu pot fi arbitrul guvernului, impuindu-i voinţa lor, după cum nici guvernul nu se poate pune în contradicţie cu parlamentul. Un asemenea conflict permanent între guvern şi majorităţi, ar nimici caracterul cel mai esenţial al regimului parlamentar : echilibrul. Autoritate guvernamentală, da, dar autoritate acceptată, iar nu impusă. Am putea spune cum Robert Redslob, că parlamentul de-! - „ . ___-... - „ - . . termină politica generală, pe când * ?ern'-In opozitie pentru ca șeful Ministerul guvernează liber în interiorul cadrului fixat. Parlamentul are mai mult un drept de critică. Daca totuşi, parlamentul ar încerca să impieteze asupra domeniului guvernului, sau invers, guvernul ar vroi să dicteze în mod suveran politica ţării, — cum s’ar soluţiona conflictul ? In ipoteza, foarte probabilă, că o conciliere între părţile în litigiu este exclusă, nu rămâne decât o soluţie, acela de a recurge la arbitrajul unei puteri supreme , la judecata poporului, sau mai precis, a corpului electoral. Această dependinţă atât a parlamentului cât şi a guvernului faţă de corpul electoral, obligati fiind ambii factori să-i accepte deciziunea, este ceia ce numim responsabilitate politică. Parlamentul nu dispune de acest mijloc de disolvare decât în mod indirect, refuzând de exemplu, votarea bugetului. In acest caz guvernul este obligat să facă apel la popor.jorităţile să nu se deplaseze după capriciile momentane ale grupuleţelor parlamentare. Deci deputaţii s vor vota urmând sugestiile şefilor lor de partid „ca nişte gentlemeni, iar nu conform concepţiilor lor individuale, ca nişte filosofi sau aventurieri.“ — cum ar zice Disraeli. Fireste obiectiunea ce se va ridica este serioasă. Ce fel de regim liberal este acesta, în care deputatul, reprezentantul poporului, nu este decât o marionetă în mâna sefului ? Obiectiunea însă e întemeiată numai în aparentă. In fond, situatia este următoarea : reintorcându-se din Paris unde a lucrat ca asistent şi colaborator al Prof. Berii .Ion la clinica de Psihoterapie şi Hypnecarenologie (Paris) a reînceput consultaţiadeputat este membrul unui partid f “de oarecare, fiecare partid îşi are programul său de guvernare bine fixat, care este în prealabil cunos-PAVEL PAVEL Cetitorul va recunoaşte în acest portret general pe multe din paiatele intelectuale ajunse, care compun elita noastră spirituală oficială. Semnalăm acest esseu ca model de „portret moral“ al generaţiei de parveniţi intelectuali ce acaparează, fără merit, funcţii şi situaţii înalte în stat. Forţa de persuasiune a d-lui Suchianu se evidenţiază şi mai limpede în studiul unde enumără dezavantagiul filmului vorbitor. Credem că cele mai multe din argumentele aduse de d. Suchianu sunt personale. Nu leam mai întâlnit până acum în nicio publicaţiune românească sau străină. Atragem atenţiunea că argumentele sunt de natură exclusiv estetică. D-sa nu se pune pe tărâmul tehnicei.^ ", jr-f In sfârşit, sufletul d-lui Suchianu, îndrăgostit de variaţie, iubitor de fantezie, de schimbare, admirator a tot ce este generozitate, ori de unde ar veni ea, — sufletul acesta tineresc în cel mai •k * ,... . ... , , . , I Paralisia, nevralgia, contracturi, tremultiplu şi mai integral înţeles murături, reumatism, Insomnie, somnoal cuvântului, — este oglindit, lenta, dureri de tup, NEVROSA INIMEI mai limpede decât oriunde, în f,îr,An^,9^HSÎÎÎi ISSI* j . j rri• ^ » I t^î» noduri, vărsături, sGroxu^iG. Trătă** eseul d-sale despre Tinereţe. I mentul copiilor întârziaţi, impulsivi, D. Suchianu arată acolo ce lu- onania, incontinenta de urina cru delicat si tragic este un eonii—'Metode Pizico-Electrice și Psihice. Arată rum mninia niblica «Ip tw HIPNOTISM, persuasiune, autosugestie. Arata cum opinia publica este pe Caleft victoriei 33 fost 47, Etaj n, casa punctul de a începe sa-si dea si Frascati. — Consultaţiuni 9—11 şi 3—7. ea seama de acest lucru. In sfâr- | Intrarea pe la Cinematograf,şii, autorul deplânge ţara noastră ca o ţară înfiorător de lipsită de copii, adică de oameni care cred puternic, care iau în serios chiar ceia ce nu e, şi care nu-şi fac un titlu de maturitate din acel lucru abject pe care noi, Românii, 11 numim „a fi şmecher". In rezumat, credem că volumul d-lui D. I. Suchianu nu este doar o simplă carte bună, ci un moment important al gândirii româneşti, al gândirii generoase, dezinteresate, al cultivării ideii pentru frumuseţea ei morală proprie. La acestea, se mai adaugă şi faptul că lucrarea e prezentată de editura „Cultura Naţională“ într’o formă surprinzător de occidentală. H. Blazian Doctorul H. MARTIN Vindecă IMPOTENȚANeurastenia, Histeria Melancolia, Timiditatea, Fobia Apartament foarte spațios cuprinzând vestiar, halt, patru camera principala, bucătărie, bea Instalată, odăi pentru personalul de serviciu, mare con- I fort, se Închiriază mobilat sau I nemobilat, Bulevardul Pake 13,a parter. Cel mai frumos roman pentru copii vânzare la librării şi depozitarii de ziare. Editura „Adevăru“, București. «peVERITL Caleidoscopul vieţii intelectuale LITERE, ŞTIINŢE, ARTE Jocul de cuvinte nare. Documentele şi monumentele erau documente şi monumente. Insus Cicerone era Cicerone. — Bine, dar fără concursul istoriei literare şi fără aluzii la rătăcirile pumnismului, ce se făcea epigramistul d-tale Bogrea? — Ce se face tot omul care nu rămâne perplex in faţa splendidului fenomen numit de Arséne.Darmsteter: viata cuvintelor. Iată un quatron al lui Bogrea, adresat unui contemporan și alcătuit din elemente, să le zicem: contimporane, in deosebire de cele docte, adică istorice: D-lui Pamfile. Ai stilul incisiv, amice, fi asasin ca un stilet dl ce scrii tu, se poate zice Că nu-i decât un pamfilet. Colege, te-ai convins că jocul de cuvinte e, de multe ori, de esenţă literară şi câteodată de fină esenţă? BARBU LAZAREANU Conferinţe despre România la radio, in America, profesor Leon Feraru, de la Universitatea Long Island din Brooklyn, New-York, a finut o seriede trei conferinţe despre Poezia românească în trei Miercuri consecutive, la ora A după amiază, de la Postul de emisiune al Societăţii de Radiodifuziune Word din oraşul New-York. La 19 Martie d. Feraru a început prin a da un studiu asupra Doinei, citând în acelaş timp şi traduceri în englezeşte din poezia lirică populară. La 26 Martie, d-sa a continuat cu Balada populară, oferind o traducere din Mioriţa. Iar la 2 Aprilie d-sa a încheiat seria cu poezia cultă, declamând traduceri din Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Anghel, Panait Cerna şi alţii. Două invenţii interesante Câte invenţii admirabile şi folositoare nu zac sechestrate din cauza defectuoasei organizaţii sociale! De ani de zile industria sticlăriei realizat două extraordinare progrese şi totuşi ele stau neutilizate. Prima e invenţia sticlei incasabile. . Azi se poate fabrica sticlă care nu se sparge şi totuşi această sticlă nu se introduce, fiindcă s’ar periclita marea industrie a sticlăriei existentă astăzi, în care sunt învestite sute de miliarde şi in care îşi câştigă existenţa zeci de mii de lucrători. A doua invenţie e a sticlei de cristal transparentă pentru raze ultraviolete. Se ştie că geamurile noastre de astăzi nu lasă să intre prin ele în camere razele ultraviolete ale soarelui. Prin lipsa lor suntem privaţi de unul din cei mai puternici factori de progres ai sănătăţii noastre. Dar ce folos, dacă această sticlă cristal e prea scumpă încât numai bogaţii o pot întrebuinţa. Dar tot scumpetea face probabil ca nici sanatoriile, spitalele, şcolile, bifurgurile să n’o întrebuinţeze, căci altfel nu e de Înţeles de ce nu-şi pun astfel de geamuri când se ştie că ultravioletele nu numai că vindecă anemia, scrofuloza, limfatismul şi chiar unele forme de tuberculoză, dar întăresc şi pe omul sănătos, debilitat prin muncă. Med. Solii artei muzicale româneşti Soc. „Cântarea României“ şi-a întreprins călătoria de primăvară prin ţări străine. In urma marelui succes din anul trecut, turneul actual se face cu o absolută siguranţă de sine a întregei trupe. „Cântarea României“ e aşteptată, cu cel mai viu interes, la Praga, Brno, Berlin, Leipzig, Drezda, Hamburg, Kosice, Bratislava, Viena... Dar până acum ne-au venit numai ştirile din Cluj şi Satu-Mare, unde „C. R.“ s’a oprit pentru a da câte un concert. Concertul de la Cluj a avut loc la 22 iar acel din Satu Mare la 23 Aprilie. Primirea plină de entuziasm s’a făcut mai ales la Satu Mare acestei unice şi neîntrecute societăţi a noastre de muzică care creiază o tradiţie de proslăvire în străinătate a cornului nostru naţional de artă, părea că în acest oraş au sosit nişte trumfători iubiţi şi de mult aşteptaţi. Mulţimea cetăţenilor ieşiţi întru întâmpinarea cântăreţilor naţionali, a prezintat un aspect grandios: Soc. ,Cultul Patriei“, prefect, primar, magistraţi, toţi ofiţerii din garnizoană cu muzici militare, etc. Seară oraşul a dat călătorilor un mare banchet, înainte de trecerea graniţei de INFORMAŢII Din datele serviciului finanţelor, da pe lângă directoratul ministerial al Basarabiei, rezultă că în toată Basarabia s’au făcut 17 mii de contestaţii împotriva impunerilor fiscale. Aceste contestaţii urmează săfie judecate până la 15 Mai. Un automobil în care se afla avocatul Henri Suţu din Iaşi s-a răsturnat pe dealul Crăcăoani lângă Bălţăteşti. Avocatul şi şoferul său au fost ucişi. D. Moldovanu, directorul ministerial al Basarabiei, sesizându-se de informaţiile din ziare care arătau că d-sa şi-a dat demisia, a ţinut să afirme că faptul nu corespunde realităţii. D. Moldovanu arată că a expus situaţia sa preşedintelui consiliului întriun memoriu prin care cere să fie judecat şi arată că ţine demisia sa la dispoziţia preşedintelui consiliului. Cu acest prilej d. Moldovanu a mai precizat că informaţiunile apărute in „Universul” cu privire la intenţiunea de a se introduce starea de asediu în Basarabia nu sunt adevărate. „CONTENCIOSUL", birou de informaţiuni judiciare şi administrative funcţionează în Bucureşti, str. Const. Mille No. II, în palatul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa", sub conducerea d-lor avocaţi Cezar Simionescu şi M. Graur. Săteanul Nicolae Ceoramic din comuna Tomnai jud. Tighina fiind surprins de o ploaie torenţială pe drum, a fost luat de ape şi Înecat. 4. RESTAURANT Or Chaussée Kisselef 16 Ouvertüre le 1 Mai 1930 Déjeuners, Diners, Soupers ]azz Dancing Bar-American Ouvert loute la nuit Direction IMnocchl La Camera de comerţ din Chişinău s’au întrunit exportatorii de fructe din Basarabia, spre a lua în discuţie proectul noului tratat de comerţ polono-român. Comercianţii au hotărât să facă o serie de demersuri pentru facilitarea exportului de fructe. A apărut revista „Viața Românească“ cu un sumar foarte bogat și cu o colaborare din cele mai alese. Proza e semnată de Mihail Sadoveanu, Jean Bart, Radu Rosetti. Otilia Cazimir și Demostene Botez publică poezii. Studii, esseuri, cronici și recenzii sunt semnate de Ch. Douchet, Dr. Emil Crăciun, Panl Zarifopol, Al. A. Philippide, Mihai D. Ralea, I. D. Gherea, Al. Rosetti, D. I. Suchianu, Izabela Sadoveanu, Al. Claudian, N. N. Tonitza, etc. Sub titlul „O scrisoare uitată“, d. Jean Bart publică în revista „Viaţa Românească“ un fragment din romanul d-sale Intr’un port, odată. Se desfăşură într’însul amintiri din trecutul sentimental al unui intelectual şi asistăm la o discuţiune interesantă despre dragoste. V. ttOUREA «FăSut Colt CARTE» RoMMEAÎCâ DUPÂ NUC CARE TÂCEA AUA4 BI A«*IAN MANIu Intre Howard Carter şi Salomon Reinach Sub un titlu grandios şi terminat în itm, se poate ascunde o pretenţie ridicolă, aşa cum, sub o pălărie de calitate superioară, se poate adăposti de lumină, cea mai imaculată minte. Titlu şi conţinut sunt realităţi independente pe care numai hazardul le asociază. Dacă, miracol tenebros, omul gândeşte că merge înainte şi se laudă că face progrese atunci când se plimbă ca racul. Arheologie şi progres!... Toată lumea e de acord că progres Însemnează o evoluţie progresivă şi ireversibilă. Atunci, prin ce acord tacit se admite că e posibil să progresăm un trecut? Ne închipuim istoria ca un cerc, şi pe cercetători ca pornind dela infiniţie şi fără limitări. Aşa că, şi Alexandru-cel-Mare şi documentele din biblioteca pe care oameni fără cap au găsit cu cale că e mai bine s’o ardă, ne sunt absolut contemporane. Arheologia pare că elimină condițiile timpului numai atunci când problema însăşi a timpului se pune arheologic. Când problema arheologicului se pune temporar, — In funcţie de timp real, nu doctrinar, — atunci revelaţia ei e autentică şi perspectiva exactă. Salomon Reinach are tot dreptul ştiinţific să profetizeze. Viitorul nu e arhelogic, ci arheologia e viitoare. Relaţiile potenţiale strâng întotdeauna activitatea intr’o unitate admirabilă, — ştiinţa, — din care arhelogia e o parte. Iar Howard Carter şi Salomon Reinach partizani. Şi, ca orice partizani cari se respectă, au păreri proprii, — adică diferite. BOGDAN VARVARA Un manuscris virgilian Papa Piu XII! Petrarca Se ştie că, cu prilejul bimilenarului naşterei lui Virgiliu, guvernul italian a ordonat reproducerea in facsimil a unui preţios manuscris al operelor poetului pe care îl are biblioteca laurenţiană din Florenţa. Un mare editor din Milan, d. U. Hoeplin a voit să rivalizeze cu statul fascist. El a reprodus, deasemeni un facsimil, ediţia lui Virgiliu a bibliotecii Ambrosiane din Milan, care e un exemplu unic, de rară valoare, pentru că a aparţinut lui Petrarca şi păstrează încă sumedenie de note scrise chiar de el pe cari savanţii nu au izbutit să descifreze Întreg sensul şi interesul. Pe vremea când nu era decât un simplu abate şi conducea această bibliotecă, actualul papă, Piu XI, a făcut şi el un expozeu asupra acestor adnotaţii. El publică şi un studiu asupra Laurei, care fu, în acea epocă, o adevărată revelaţie. Intriadevăr, pe prima pagină a manuscrisului se găseşte scris de Petrarca, o notă în latineşte: Laura Mihi... ceea ce ar dovedi reala existenţă a aceleia pe care numeroşi savanţi o socoteau până atunci ca o creatură a visului şi poeziei. Acest mnuscris al lui Virgiliu trebue să fi fost, dealtminteri, nespus de scump lui Petrarca, deoarece înscrise pe una din pagini ziua in care i se furase acest manuscris şi ziua In care îl regăsi. Dar acest manuscris mai are o poveste. El fusese trimis de Napoleon la Paris şi fusese dat Bibliotecei Naționale. Numai mai târziu a fost restituit Italiei. O săptămână Turgheniev la Cambridge Pe o scenă de primul rang din Cambridge s-a reprezentat cu deosebit succes „O lună la ţară" de Ivan Turgheniev. Tot timpul săptămânii de la 15 până la 22 Aprilie s-a reprezentat această piesă. Sala teatrului a fost mereu plină. Muzeul de viori Stradivarius la Cremona Bogătaşul italian Giuseppe Fiorini, care trăeşte de mai mulţi ani la München, a predat zileleacestea Primăriei din Cremona o colecţie de viori Stradivarius, împreună cu viorile a predat şi un pachet de scrisori, formând o parte din corespondenţa familiei Stradivarius Toate obiectele se află foarte bine păstrate. Colecţia era să fie vândută în America. Fiorini care este un violonist pasionat a reuşit să cumpere această colecţie pe care a donat-o apoi oraşului Cremona. Municipalitatea a hotărât înfiinţarea unui muzeu Stradivarius egiptolog, Reinach ca eminent cunoscător al rămăşiţelor de limbă şi artă din vechea Romă şi Eladă. Howarrd Carter crede că a descoperit mormântul lui Alexandru cel Mare şi, că, în săpăturile proectate, va descoperi ceva şi din biblioteca Alexandriei. De mai bine de treizeci de ani învăţaţii (arheologi bineînţeles) englezi dibuesc locul în care cred că vor găsi mormântul. De când l-au descoperit pe Tutanhamon, care e o glorie a arheologiei engleze pentru că pentru el a pătimit şi a murit Lordul Carnavon, savanţii britanici nutresc nădejdea să dea la lumină un mormânt mult mai glorios. Nădejdea lor datele de la cari pornesc ei sunt cunoscute. Şi d. Salomon Reinach, care nu le ignorează, afirmă că n’au să descopere nimic: „Alexandru-cel-Mare îşi va păstra secretul". Iar In ceea ce priveşte documentele din bătrâna bibliotecă, — asta cu atât mai puţini, fiindcă* au fost arse. Se va da, poate, peste cine ştie ce cioburi de relativă şi discutabilă importanţă, — dar numai atât! Aşa cred arheologii. Adică, de fapt, nu se poate crede nimic devreme ce fiecare are o părere. (Şi de când cu afacerea de la Glozel orice sceptimism e legitimat chiar de arheologi). Nu e nimic pozitiv. Ziua de mâine va arăta care este adevărul. Deci şi în arheologie, ca şi in celelalte ştiinţe, tot viitorul hotărăşte. Numai că cel mai îndepărtat viitor pentru arheologie este cel mai îndepărtat trecut... Dacă am presupune timpului dimensiuni, am rămâne fără explicaţie, şi fără arheologie. In realitate şi arheologia e o ştiinţă. Are şi ea dreptul să se _ . _ .laude de viaţa timpului. Printr’o sinteza Pr°Prie Sufletului, el Stabistite minunat nasclrav£[,niile unui neas~| t _ia „ t x _ t _ %ri_ * * t&mpărat căţeluş. Cel mai folositor şi| !?.?te ? u'itate Vie ,din toate noutădistractiv dar pentru copii. | 11*** 51 alcatueste istoria. Nici o Frumos Ilustrat In culori lei 40. De descoperire ce-i aparţine nu se realizează fără relaţia directă şi activă ....................... , fără de- a spiritului contimporan. Citiţi „REALITATEA ILUSTRATĂ" . Palatul Justiţiei — Direcţia poştelor şi telegrafelor, singura creditoare a d-lui Victor Filoti, declarat în stare de faliment în 1916, a cerut tribunalului comercial Ilfov să-i înscrie şi să-i verifice creanţa la masa falimentului. Tribunalul a admis verificarea condiţionată, rămânând ca suma precisă a creanţei să fie fixată în urma procesului penal de bancrută, proces în care direcţia p. t. 1. era constituită parte civilă. D. Filoti a făcut apel contra sentinţei tribunalului de comerţ. Apelul a fost judecat după 10 ani şi apoi admis. Curtea de Apel secţia 4-a a reformat sentinţa tribunalulu respingând cererea direcţiunii p. t. t. Pe baza acestei decizii d. Filoti a cerut tribunalului comercial să-l reabiliteze din starea de faliment. După facerea formalităţilor tribunalul a declarat reabilitat pe d. Filoti. Direcţia p. t. t. a făcut apel care s’a judecat ori în faţa Curţii de Apel secţia 4-a. S’a ridicat incidentul de neadmisibilitatea apelului, rămânând să se continue discuţia asupra acestei chestiuni la 17 Mai. Au făcut cereri pentru concordat preventiv d. Micu Spiner comerciant de pielărie, calea Moşilor, 48. Societatea anonimă Transilvania fabrică de armături şi maşini cu sediul în Bucureşti, str. Tudor Vladimirescu 1, şi Emanuil Hirsch, comerciant de manufactură din str. Nerva Traian 82. DD. Samuel Schlechter a fost declarat în stare de faliment atât personal cât şi în calitate de component al firmei „Ramit“, societate în nume colectiv. Creditorii şi sindicul falimentului au reţinut ca activ al falimentului imobilele soţiei lui Schechter. Soţia proprietară a făcut acţiune în justiţie care i-a fost însă respinsă. Intre timp femeia divorţase de bărbatul ei şi atunci a răscumpărat toate creanţele ce s-au dovedit a exista împotriva firmei falite şi în urmă a cerut ridicarea stării de faliment. După aceia au apărut însă creanţe noui în valoare de circa un milion. Deţinătorii lor au întârziat să se prezinte. Fosta d-nă Schechter a făcut o acţiune penală în justiţie arătând că nouile creanţe n’au existenţă reală. In urma cercetărilor făcute s’a dat rechizitoriu introductiv prin care se deschide acţiune publică împotriva lui Schechter şi a celor trei creditori fictivi. — D. judecător de instrucţie Stănescu studiind cererea justiţiei din Hamburg de a se extrăda comerciantul falit Iuliu Stiefel refugiat în România, lăsând un pasiv de un sfert de miliard de lei a dat ori ordonanţa respectivă arătând că este locul de extrădare. Comerciantul va fi înaintat siguranţei generale a statului şi ţinut acolo până când consiliul de miniştri se va pronunţa asupra extrădării,. --------------------- T hoslovace, General Cantacuzino, Ecaterina Kalindero, Liseta Arion şi Dinu Arion, Ioana Fălcoianu, Theodor Galitza, Elisabeta şi Ion Manu cu copiii, principele Cantacuzino, principele şi principesa Ion Cantacuzino şi fiu, Mariella Cantacuzino, principesa Ioana Cantacuzino, principele şi principesa Mircea Cantacuzino cu fiu, Despina Cantacuzino, Mioara şi Radu Romanescu, precum şi familiile Înrudite, au durerea aduce la cunoştinţă încetarea din viaţă a prea iubitei lor Principesa Elena General Cantacuzino decedată la Versailles, în ziua de 22 Aprilie 1930, un etate de 44 ani, după o lungă şi îngrozitoare suferinţă Ceremonia funebră va avea loc în ziua de 1 Mai ora 15 (3 d. a.) în str. Imprimeriei 47 (in dosul „Monitorului Oficial“) domiciliul defunctei, de unde cortegiul va porni la Cimitrul Bellu pentru a se face înhumarea în cavoul familiei „Cantacuzino" Viţa Şerban Voevod. Aceasta ţine loc de invitaţie.